1,192 matches
-
atenți la justa proporție a lucrurilor. Există traume și dezbateri mult mai solicitante etic decât cele pe care ni le pun în față împrejurările arbitrare ale istoriei curente. Evident, dacă riscul gesticulației pure e o pompoasă, vanitoasă, auto complezență, riscul relativismului moral e amoralitatea, suspensia opțiunii și a actului, scepticismul demobilizator. 3. Judecata. E modul de a „acționa“ etic al celui per ceput în genere ca „moralist“. „Moralistul“ se resimte pe sine drept instanță morală. Vorbește în numele Binelui și al Adevărului
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Și poate că marea lecție a lui Caragiale pentru România de azi nu constă doar în semnalarea nevindecabilelor noastre derapaje, stereotipii și rele moravuri, ci și în recuperarea unei virtuți esențiale: virtutea bunei dispoziții, a bunului dozaj dintre seriozitate și relativism, dintre melancolie și zâmbet, dintre „criză teribilă, mon cher!“ și „a se slăbi!“. Pe scurt, e păcat să-l citești pe Caragiale fără bucuria de primă instanță a glumei enorme sau minore pe care o oferă fiecare frază. Trebuie să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de hiperconsum n-a reușit să distrugă în întregime valoarea principiilor morale. Entuziasmul politic s-a stins, dar nu și sentimentele morale. Trebuie combătută vehement ideea arhicunoscută conform căreia consumul-lume duce la delegitimarea tuturor valorilor, la cinism și la un relativism generalizat. În pofida domniei principiului „toate-s o apă și-un pământ”, majoritatea a oamenilor au convingeri morale care se exprimă prin reacții de indignare, dar și prin diferite feluri de comportamente „responsabile” sau altruiste. Asistăm nu atât la dispariția nihilistă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
se poate reîntâlni cu unii dintre colegi, cu interlocutorii (cititorii) mai vechi și, eventual, cu cei de dată recentă A.B.Ce v-a adus poezia în viața dvs.? Sunteți un om împlinit? Dar fericit? ...împlinit, fericit... La vârsta noastră, relativismul se simte oarecum acut. Ar fi bine să nu fie și categoric descurajant. În ce mă privește, cred că nu e. Pentru mine, implicit, dar poate că predestinat, în acest ,,împlinit" este codificată și ,,eterna" (sau, poate, deja, doar... terna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în critica literară, nu una, avem mai multe locuri de unde se propagă valorile literare, "România literară'', "Observator cultural'', "Cultura'', simplific, uneori gusturile celor trei instanțe coincid, opiniile lor la fel, verdictele lor idem, etc. alteori sunt divergente. Postmodernismul e un relativism ludic sau semi-ludic, niciodată un bloc axiologic monolitic. Dar, nu putem, pe de altă parte, inversa o specifică scară de valori, fundamentată pe criteriul estetic, cu una sociologic-politică...O putem nuanța doar... Textul nu trebuie subordonat contextului. A.B.Este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de alta la aproximativ trei decenii; în literatura franceză, s-au succedat așadar generațiile 1789-1820; 1820-1850; 1850-1995; 1885-1914; o alta era în mers, când Albert Thibaudet se stingea, în 1936. Elemente conjuncturale, în forme diverse, probează însă că un anumit relativism clatină încadrările de tip generaționist. Poet de ruptură, geniu inclasabil, damnatul Baudelaire nu s-a desprins de rigorile prozodiei clasice. (S-a scris aprofundat despre romantismul clasicilor , și, invers, despre clasicismul romanticilor! S-a observat, în alt spațiu, că deși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
autodepășire pentru tinerii aspiranți la afirmare, care ne înconjurau. A.B.În anul 1970 vă apărea volumul Cică niște cronicari..., care reprezintă în esență rolul activității de cronicar la "Tomis". În acest volum s-a spus ați intenționat să demonstrați "relativismul actului critic". Poate vreți să comentați această apreciere? Îl recunosc și pe întuneric pe Marian Popa, cu al său "Dicționar", în formula "relativismului actului critic" ce-mi este atribuită susținând că aș reprezenta-o. Îmi pare bine că ați "pescuit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
esență rolul activității de cronicar la "Tomis". În acest volum s-a spus ați intenționat să demonstrați "relativismul actului critic". Poate vreți să comentați această apreciere? Îl recunosc și pe întuneric pe Marian Popa, cu al său "Dicționar", în formula "relativismului actului critic" ce-mi este atribuită susținând că aș reprezenta-o. Îmi pare bine că ați "pescuit-o" și o puneți pe tapet. O asemenea atribuire ce face din mine adeptul nu doar al unui impresionism, ci de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
se iveau nezăgăzuite pricini de interadmitere, superlativele curgeau din abundență, poeții puteau să nu mai scrie, prozatorii să facă grevă, critica își devenise suficientă sieși. Deci, nu descompunerea ca într-un fel de joacă, de "raționamente" critice pentru a demonstra "relativismul actului critic" mi-a fost ținta, ci tocmai edificarea unui punct de vedere mai ferm în aprecierea de valoare, uneori prin ralierea bucuroasă la opinii convergente, cu combaterea, în schimb, a tot ce înseamnă manifestarea bunului plac subiectiv-literaturizant. A.B.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sociologic important, el nu trebuie pus întotdeauna în legtur cu relațiile de clas, cu determinrile economice fundamentale și, mai ales, cu cele etice. Pornind de la celebra butad a lui Pascal, Adevr dincoace de Pirinei, eroare dincolo, prin care se indic relativismul etic ca o afacere de latitudine, Ralea avertizeaz c, deși aproape toate tratatele de moral încep cu profesii de credinț pentru ori contra valabilitții moralei ca disciplin pozitiv, majoritatea moraliștilor insist asupra mecanismului etic universal. Inițial, el îi d dreptate
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
ca un daltonist în fața culorii. Capitolul despre religie din Explicarea omului este o perfect ilustrare a acestei atitudini. Dup un lung examen istoric, Ralea vede în aceast experienț spiritual, în primul rând, o form de protest, de contestare a oricrui relativism, de care sunt legate caducitatea și vremelnicia destinului omenesc. Religia se manifest astfel ca o, nzuinț ctre nedeterminare și ca o aspirație spre absolut, întrucât, numai absolutul inform, general și infinit poate fi singura ipotez ontologic în care nici o epuizare
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
infinit poate fi singura ipotez ontologic în care nici o epuizare, nici o moarte și nici o surpriz s nu o amenințe. Patru sunt caracterele nedeterminrii existențiale: transcendența, atemporalitatea, identitatea, inefabilitatea. Iar dac absolutul este înțeles ca scop, credința devine mijloc. Formele de relativism care trebuie depșite sunt scepticismul, pesimismul și individualismul, adevrate stigmate ale determinrii relativiste, cum le numește Ralea. Criticismul, socotit o varietate de scepticism, se afl la antipodul spiritului religios, cci baza acestei atitudini e funcția de discriminare, adic gsirea de
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
Ritualurile religioase comprim natura uman, o artificializeaz la maximum, spune el. Și mai adaug: Ca nzuinț a omului spre absolut, religia tinde spre eliminarea determinrii din existenț. Ralea observ, fin, c teologii vd pcatul în cderea în diversele forme ale relativismului (scepticismul, pesimismul, individualismul. Vrând s conserve valorile, așa cum pretindea Hoffding, religia disprețuiește valorile relative, singurele reale. Cei umiliți și ofensați au cutat dreptatea într-un trâm iluzoriu, de dincolo de mormânt. Marile religii universaliste, scrie Mihai Ralea, s-au altoit și
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
o mobilitate progresivă. Dualități ce fac ca „Homo” să fie mai mult „sapiens” și „faber”, lăsându-se mai laterală, trăirea afectivă, ca fiind fragilă, trecătoare. O lucrare care convinge, prin extrapolare, cu distanțările ce rezultă din cartezianismul esenței divine și relativismul, aleatorismul socio-uman. Iar între astea două, interogativul dramatic uman: „dar eu, încotro s-o iau?” Un încotro, de care depinde infinitul de dincolo. Un altfel de „out... out”. Deși lucrarea gravitează, competent, la normativul unui atribut cotidian al omului dintotdeauna
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
afirma acest lucru. În general, studenții erau ca „mările Înțesate de scrumbii”. Media anuală a taxelor de colegiu se ridica la treizeci de mii de dolari. Dar ce Învățau studenții? Universitățile erau permisive, laxe. Puritanismul de altă dată se spulberase. Relativismul susținea că ce e drept În San Domingo e nedrept În Pàgo Pago și că normele morale sunt departe de a fi absolute. Ravelstein nu era un inamic al plăcerii și nu se Împotrivea dragostei. Dimpotrivă, vedea În dragoste cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
noastre culturale a devenit, În ochii noștri, Însăși lumea... E necesar să avem viziuni alternative, o diversitate de vederi - și el se referea la vederi nepatronate de idei. Pentru el era doar o chestiune de cuvinte: „valori”, „stiluri de viață”, „relativism”. Eram de acord, până la un anumit punct. Noi avem nevoie să cunoaștem - adânca nevoie umană de cunoaștere nu poate fi satisfăcută prin niște simpli termeni. Nu ne putem cățăra afară din adâncuri prin „cultură” și „ideile” care se presupune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pentru că au pus degetul pe răni adânci ale universității americane: abandonarea rigorii, standardelor și paradigmelor intelectuale pe care doar cultura clasică și valorile ei le pot orienta și susține; canonizarea culturii populare, a subculturilor juvenile și marginale; exaltarea deconstructivismului și relativismului; instituționalizarea ideologiilor contraculturale, de la revoluția sexuală și afrocentrism la feminism. Bloom avut și curajul de a discuta inteligent și sincer tabuuri social‑politice pe care nici Stânga, nici Dreapta (aceste etichete sunt În Statele Unite foarte relative, mai mult ca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Friedlander (ed.), Probing the Limits of Representation, Cambridge, Mass., Cambridge University Press, 1992, pp. 37‑53. Ăntregul volum e construit În jurul acestor spinoase chestiuni, incluzînd un număr de capitole care Îl sprijină sau, respectiv, Îl combat pe Hayden White. Despre relativismul lui Hayden White, nu pot spune aici decît un lucru: este un relativism relativ, În ciuda aparențelor; cum arătam mai Înainte În text, vorbim de pluralitate, nu de infinitate de versiuni/reprezentări echivalente ale adevărului. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pp. 37‑53. Ăntregul volum e construit În jurul acestor spinoase chestiuni, incluzînd un număr de capitole care Îl sprijină sau, respectiv, Îl combat pe Hayden White. Despre relativismul lui Hayden White, nu pot spune aici decît un lucru: este un relativism relativ, În ciuda aparențelor; cum arătam mai Înainte În text, vorbim de pluralitate, nu de infinitate de versiuni/reprezentări echivalente ale adevărului. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Ravelstein.doc PAGE 165
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
activitatea culturală a exilaților români la Paris între 1945 și 1956, cu precizarea că a existat o legătură constantă între dimensiunea politică și cea culturală a exilului, astfel încât analiza uneia ar fi trunchiată fără referiri la cealaltă. 1. Cadrul conceptual Relativismul este unul dintre cuvintele-cheie ale reflecției contemporane asupra istoriei și a scrisului istoric. Riscul principal pe care această abordare îl presupune este dispariția referințelor axiologice ale fiecărui domeniu, a liniilor de demarcație dintre domenii, dintre discipline, dintre știință și metodele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și metodele sale de cercetare. în paradigma de cunoaștere în care ne aflăm, conceptele operaționale de care dispunem nu ne permit o definire clară, fără ambiguități și fără interpretări arbitrare. Această afirmație ar putea să fie contrazisă de ideea că relativismul este tocmai spațiul privilegiat al lipsei de definiție. însă, așa cum, în perceperea artei contemporane, calitatea de artist este dată de idiosincrasiile fiecărui critic de artă, și nu de respectarea canoanelor, științele sociale se confruntă azi cu probleme asemănătoare. Astfel, o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
inevitabilă. Individul care vine În cetate pentru a avea mai multă libertate se Întoarce acasă Încărcat de sarcini, fapt care Îi produce o anumită iritare. Cred că marile eșecuri ale inteligenței sociale apar când această tensiune nu este rezolvată corect. Relativismul dus la extrem Întinde o capcană socială. S-a răspândit ideea că el ar fi semnul unei politici progresiste și că punerea pe același nivel a tuturor părerilor reprezintă fundamentul democrației, o convingere complet imbecilă și contradictorie. Dacă toate opiniile
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
fapt, neonaziștii europeni s-au Înscris În curentul postmodern. Iată ce spune Jean-Yves Gallou: „Nu există o logică universală care să fie valabilă pentru toate ființele raționale. Fiecărui substrat etnic Îi corespund o logică proprie, o viziune personală asupra lumii”. Relativismul cultural, care părea atât de eliberator, duce În cele din urmă la nazism. Noam Chomsky, de a cărui traiectorie democratică și antiimperialistă nimeni nu se Îndoiește, a denunțat cu multă dârzenie caracterul reacționar al acestui curent aparent progresist: „În zilele
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
dalle terre "assoggettabili"; quando Pascal scrive îl celebre passo în cui commenta "Un méridien décide de la vérité", secondo Schmitt ha în mente non tanto la varietà del diritto positivo alle diverse latitudini - considerazione che și prestă a banali digressioni sul relativismo - quanto îl fatto "che principi e popoli cristiani și fossero trovati d'accordo nel considerare come non esistente, per determinați spazi, la distinzione tra diritto e torțo. Îl meridiano di Pascal non è în realtà altro che îl meridiano delle
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
în cronotopii și moduri de existență alternative (virtuale, cyber, cu dimensiuni fizice și matematice adiționale) deschide calea fracturării tuturor normelor umane biologice, teologice, psihologice, etice, filosofice acceptate consensual în momentul de față. (Manolescu, 2003, p. 178) Un anumit soi de relativism și spulberare spirituală pare că se naște. Vom fi noi în stare să stăpânim și astfel de alunecări? Lumea artificială, virtuală, tinde s-o oculteze pe cea reală, concretă. Reperele sunt din ce în ce mai greu de jalonat. „Lumea nouă”, a imaginarului virtual
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]