1,181 matches
-
ele sînt elementele de referință care ne ghidează în lume. Dacă nu am admite corespondența între gîndurile noastre și lucruri, lumea ar fi pentru noi indescifrabilă, iar a nega lumea și a suprima orice relație cu ea conduce la delir. Relativismul nostru intelectual în materie de logică nu este nimic altceva decît recunoașterea relativității lumii. Economia nu este ramura economică a metafizicii. Simplu, ea este o disciplină care, ca multe altele, se fondează pe concepția globală pe care ne-o formăm
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
puțin decît să fondeze o nouă metafizică în jurul noțiunii de "contingență", pornind de la constatarea derivei generate de proasta înțelegere a lui "Dumnezeu a murit" (devenit, cumva, sinonim cu "fiecare crede ce vrea"), care a condus la generalizarea aleatoriului și a relativismului contemporan. În dezacord cu discursul actual asupra sfîrșitului metafizicii, gînditor al contingenței, unic reper în absența Absolutului exilat, Meillassoux nu-l putea ignora pe marele poet al hazardului, mai ales că dilema lui Mallarmé seamănă bine cu a sa: cum
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
său exemplar este combătut de ceea ce am numi fondul său românesc de toleranță și apetență pentru contradictoriu. Există o mulțime de proverbe, bancuri sau ghicitori populare românești care ating paradoxul, pentru a sugera complexitatea vieții, pentru a introduce un anume relativism ontologic, dar și pentru a șoca, a descumpăni auditoriul, unele mai limpezi, altele mai sofisticate, jucînd pe sensurile concret respectiv figurat ale cuvintelor, iar unele chiar aporetice, construite pe modelul scolasticii medievale (de pildă: Dacă astăzi sunt zero grade și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
logica obișnuită? Dacă există mai multe puncte de vedere asupra adevărului, poate că, pur și simplu, toate sunt valabile, iar exigența coerenței, așa cum am învățat-o noi, nu e decît o capcană. Desigur, e periculos să faci asemenea afirmații, pentru că relativismul absolut ar conduce la haos și de fapt, Cioran nu a susținut niciodată așa ceva. Dar considerăm că, dincolo de toate cîrcotelile și incriminările sale universale, dincolo de cruda subliniere a fărîmițării noastre, în adîncul sufletului său, a aspirat cu ardoare la această
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
întrucât fac posibilă susținerea argumentată a două concluzii "interconectate", utile pentru definirea curentului: 1) profunda implicare a pluralismului critic în domeniul cultural al postmodernismului; 2) limitarea acestui pluralism, în sensul că el reprezintă, într-o oarecare măsură, "o reacție împotriva relativismului radical și a indeterminărilor ironice ale condiției postmoderne". La aceste concluzii, Ihab Hassan adaugă o constatare deosebit de importantă pentru demersul Cameliei Grădinaru, întrucât este avansată ca perspectivă adoptată "în general" în ceea ce privește conceptul de postmodernism. Este vorba de două motive pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
stadiu istoric al civilizației occidentale, care începe în jurul anului 1875 și vine să completeze alte trei mari epoci: Evul Mediu timpuriu (675-1075), Evul Mediu (1075-1475) și epoca modernă (1475-1875). În viziunea sa, perioada postmodernă desemnează o epocă de criză, anarhie, relativism și dezintegrare, o adevărată ruptură față de epoca precedentă, caracterizată de progres, stabilitate și raționalism. Nu este de mirare că Toynbee a fost adesea comparat cu Nietzsche și Spengler în ceea ce privește "diagnoza" oferită postmodernismului, și care conține ca element comun nihilismul, sentimentul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care le consideră totalizatoare și reducționiste"78. În acest "atac" au intrat utopiile, principiile și credințele modernismului în fundamente absolute, obiectivitate, scheme deterministe de explicare, postmodernismul deschizându-se mai curând înspre contingență, spontaneitate, chiar haos, scepticism (de multe ori radical), relativism și nihilism. Dar trăsăturile postmodernismului în genere sunt și acelea ale paradigmei sale: aceasta nu trebuie privită în termenii unui program închis, complet sau finalizat; dimpotrivă, deși o paradigmă postmodernă pare a fi, după unii critici, o realitate care se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
există vreo șansă ca proiectul modern să fie salvat, aceasta este doar depășirea lui, soluția nu poate fi pe deplin satisfăcătoare din moment ce subzistă întrebarea: "Cum poate fi depășit modernismul?". Descriind mai multe posibile riscuri ale discursului postmodern (cum ar fi relativismul) și strategii proprii (cum ar fi deconstrucția modernismului cu intenția de a-l rescrie), Foster ajunge la concluzia că postmodernismul poate fi cel mai bine conceput drept un conflict dintre vechi și nou, conflict din care se conturează două tipuri
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
existența unei distincții între discursul postmodern "ludic" ("ludic postmodern discourse") și cel "de opoziție" ("oppositional postmodern discourse"). În timp ce postmodernismul de opoziție construiește noi forme de critică, de schimbare socială și discursivă, postmodernismul ludic este ironic, eclectic, pluralist, subiectiv, promovând un relativism excesiv ("anything goes"). În completarea celor două distincții propuse, se adaugă încă una, între postmodernul văzut ca un marker temporal, desemnând ceea ce urmează după modernism și postmodernul ca marker filosofic, ce accentuează ceea ce este împotriva modernismului sau antimodern, ideea de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aceea a abandonării sale complete, pornind de la modelul "creației distructive", reliefată de către Nietzsche. Filosofia postmodernă se manifestă așadar prin refuzul raționamentului abstract și al oricărui proiect care încorporează emanciparea universală prin utilizarea forței tehnologiei, științei și gândirii, radicalizând perspectivismul și relativismul care s-au format într-o fază târzie a modernismului. Imposibilitatea de a mai specifica "adevărurile universale și eterne", pluralitatea limbajelor și a alternativelor, fragmentările, preocuparea pentru nuanțări, diferențe și complexitatea culturilor și intereselor sunt resimțite drept caracteristici prin intermediul cărora
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cele 11 caracteristici îl ajută pe Hassan să argumenteze două concluzii 226 interconectate: 1) pluralismul critic este implicat într-un mod profund în domeniul cultural al postmodernismului; 2) un pluralism critic limitat reprezintă, într-o oarecare măsură, o reacție împotriva relativismului radical și a indeterminărilor ironice ale condiției postmoderne. De asemenea, un lucru demn de remarcat este o altă concluzie la care acest critic ajunge la sfârșitul articolului său "From Postmodernism to Postmodernity: the Local/Global Context". Interesul pentru postmodernism a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
NIETZSCHE, Friedrich, " Despre adevăr și minciună în sens extramoral", în Opere complete, II, trad. de Simion Dănilă, Editura Hestia, Timișoara, 1998. NIETZSCHE, Friedrich, Voința de putere, trad. și studiu introductiv de Claudiu Baciu, Editura Aion, București, 1999. NORRIS, Christopher, Against Relativism. Philosophy of Science, Deconstruction and Critical Theory, Blackwell Publishers, Oxford, 1997. NORRIS, Christopher, Deconstruction: Theory and Practice, Methuen, London and New York, 1982. OLESEN, Søren Gosvig, " Filosofia franceză mai recentă", în Anton Hügli, Poul Lübcke (coord.), Filosofia secolului XX, vol. I
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
său de mesaj și de semn". 63 Steven Best, Douglas Kellner, Postmodern Theory. Critical Interrogations, p. 21. 64 Pentru problematica deconstrucției, a se consulta, de exemplu, Christopher Norris, Deconstruction: Theory and Practice, Methuen, London and New York, 1982, Christopher Norris, Against Relativism. Philosophy of Science, Deconstruction and Critical Theory, Blackwell Publishers, Oxford, 1997, Jonathan Culler, On Deconstruction. Theory and Criticism after Structuralism, Routledge & Kegan Paul, London, Melbourne and Henley, 1983, Barbara Johnson, The Critical Difference: Essays in the Contemporary Rhetoric and Reading
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
TV, de noii sataniști etc. Negarea sacrului, în general, a celui tradițional-religios, prin credința în Dumnezeu, a produs una din suferințele spirituale mereu accentuate, din Renaștere, în secolul al XVII-lea, apoi, până astăzi. Atitudinea aceasta este sprijinită de generalizarea relativismului în domenii esențiale ale existenței și conștiinței umane. Idei cum sunt cele despre proprietate, despre libertate, despre dreptate s-au relativizat odată cu constatarea contrastelor succesive dintre europeanul "civilizat" și "Bunul sălbatic" amerindian, dintre același și "Înțeleptul Egiptean" sau "profetul Mohamed
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
tot de către filosofi britanici, înlocuirii "dreptului divin" cu "dreptul natural" și accentuării "moralei sociale" și a noii științe mecanice a naturii, care va înlocui mașinile cu pârghii și roți dințate prin mașina cu abur produs prin arderea cărbunilor. Lupta cu relativismul și scepticismul a fost dusă de J. Locke (1632- 1704) nu pe terenul metafizicii, cum era obiceiul, ci prin restabilirea valorii epistemologice a faptului psihologic. El a continuat cu definirea liberalismului în cele două perspective care funcționează și astăzi politic
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pozițiile și deciziile adoptate, unii s-au apropiat de statutul de "înțelepți" devotați menținerii păcii mondiale, împărțirii mai echitabile a profiturilor și altor acțiuni salutare. Din finalul părții a doua merită să reținem un fel de concluzie a autorului despre relativism: "Găsesc îngrozitoare nu imoralitatea relativismului. Uimitor și degradant e dogmatismul cu care acceptăm un asemenea relativism... Am încercat să ofer schița unei arheologii a sufletelor noastre așa cum sunt ele. Avem nevoie de istorie... pentru a reînvia trecutul... și să facă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
s-au apropiat de statutul de "înțelepți" devotați menținerii păcii mondiale, împărțirii mai echitabile a profiturilor și altor acțiuni salutare. Din finalul părții a doua merită să reținem un fel de concluzie a autorului despre relativism: "Găsesc îngrozitoare nu imoralitatea relativismului. Uimitor și degradant e dogmatismul cu care acceptăm un asemenea relativism... Am încercat să ofer schița unei arheologii a sufletelor noastre așa cum sunt ele. Avem nevoie de istorie... pentru a reînvia trecutul... și să facă posibil un viitor. Aceasta este
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
împărțirii mai echitabile a profiturilor și altor acțiuni salutare. Din finalul părții a doua merită să reținem un fel de concluzie a autorului despre relativism: "Găsesc îngrozitoare nu imoralitatea relativismului. Uimitor și degradant e dogmatismul cu care acceptăm un asemenea relativism... Am încercat să ofer schița unei arheologii a sufletelor noastre așa cum sunt ele. Avem nevoie de istorie... pentru a reînvia trecutul... și să facă posibil un viitor. Aceasta este criza și oportunitatea noastră educativă". (12, p. 285, p. 286) Concluzie
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ton este menținut și în caracterizarea științelor umane, considerate a fi "depozitarele tuturor operelor clasice" (Idem., p. 445), dar cu epitete de genul că sunt lipsite de forța să lupte cu "triumfalele științe naturale"; sunt lovite de istorism și de relativism, de stânjenitoarea problemă a adevărului; profesorii acestor discipline fac eforturi furioase de a-și potrivi subiectele cu modernitatea în loc să provoace această modernitate. La toate acestea pare că ar exista un remediu intern: faptul că în mijlocul științelor umane stă filosofia. La
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
nostru cu termenii de "mascaradă", "dramă birocratică", jucată histrionic de actori cu roluri minore de experți în stăpânirea unor "legi generale", care repetă proverbele, generalizările juriștilor ori maximele lui Machiaveli. (Idem., pp. 127-128) Întrucât istorismul s-a asociat adesea cu relativismul, MacIntyre respinge acuzația adusă de critici în acest sens. El amintește că, fiind adeptul tradiției morale aristotelice împărtășită și de filosofi ca Nussbaum, Rorty, Williams, Ricoeur, se delimitează de "metafizica biologizantă" aristotelică, promovând o teleologie aptă "să ne ofere o
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Williams, Ricoeur, se delimitează de "metafizica biologizantă" aristotelică, promovând o teleologie aptă "să ne ofere o interpretare clară și fundamentată a telos-ului", atunci când acceptă că în viața omului un rol central îl au antagonismele și conflictele. (26, pp. 175-176) Astfel, relativismul cedează locul unor convingeri opuse. Una din preocupările importante ale lucrării După virtute este explicarea prăbușirii proiectului iluminist de justificare rațională a moralității, care a dus la seriile succesive de eșecuri ale concepțiilor filosofice despre morală din societatea modernă: de la
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
prin credințe și imagini nevalorificate din creștinism, islamism, religii orientale, șamanism siberian ori amerindian. Tot mai insistente sunt și revenirile la religiile proprii în cadrul eforturilor de regăsire a identităților culturale ale popoarelor ori ca reacții față de laicizările prea forțate față de relativismul moral tot mai pesimist ori față de tendințele accentuate ale oamenilor de a fi nepăsători cu ei și cu restul tot mai vidat de speranțe ale omului. Nu întâmplător, etica noului timp este dominată de preocuparea pentru valori și virtuți morale
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a societății moderne. Cam așa se prezenta feminismul într-un Dicționar de filosofia cunoașterii, tradus din limba engleză în anii 1999-2000. Susținând că obiectivitatea este asigurată de critica socială, pentru că subiectivitatea este construită social, feminismul se îndreaptă însă spre un relativism temperat și critic caracteristic pentru postmodernitatea cam incomodă și apăsătoare pentru femeile participante la mișcare. Nu numai Estul nu a asimilat și nu a susținut condiții de viață potrivite femeilor din această lume, dar și unii autori occidentali. (37b) După
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și de către Om. Înseamnă dizolvarea oricărei substanțe, straniu confirmată in extremis de descoperirea microfizică ce arată că în interiorul tuturor lucrurilor nu se mai găsește substanță. Nu înseamnă dizolvarea oricărei conștiințe ci, dimpotrivă, instaurarea unei noi conștiințe în care scepticismul și relativismul își vor fi încheiat deja opera distrugătoare și care se știe condamnată pentru totdeauna la incertitudine și angoasă. Există o virtute sublimă în descoperirea Zădărniciei, a Neantului, a Vidului, practic în momentul dezlănțuirii demențiale a puterii de dominare, de distrugere
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Cristian și Sorina Soare. 2008. Regimul, partidele și sistemul politic din România. București: Nemira. Radu, Alexandru. 2003. Partidele politice românești după 1999. București: Editura Paideia. Rokkan, Stein. 1970. Citizens, Elections, Parties, New York, Oslo: David McKey Company. Rorty, Richard. 2000. Obiectivitate, relativism și adevăr, Eseuri filosofice 1. București: Editura Univers. Seiler, L. Daniel. 1999. Partidele politice din Europa. Iași: Institutul European. Stoica, Valeriu și Dragoș Paul Aligică. 2009. Reconstrucția dreptei. Între experimentul capitalist occidental și proiectul național românesc. București: Humanitas. Instituționalizarea ideologică
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]