1,222 matches
-
care Împodobea statuia cum nu se poate mai făcătoare de miracole pe care știți să o venerați În țara voastră. Popii, care se cruceau la auzul celor petrecute, au trimis un misionar ca să-l pedepsească pe eretic și să aducă relicva Înapoi. Doctorul a spus că misionarul era, după propria sa mărturisire, chiar Tai An. Dar eu mă mărginesc la fapte, cum ar zice Înțeleptul Merlin. Misionarul Tai An schimba numele și mahalalele, afla din jurnale toate navele care ancorau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Harta aceea enormă era Inutilă și nu fără Împietate au lăsat-o pradă Rigorilor Soarelui și Iernilor. În Deșerturile din Apus dăinuie hărtănite Rămășițe ale Hărții, locuite de Animale și Cerșetori; În Întreaga țară nu se mai află nici o altă relicvă a Disciplinelor Geografice. Cu perspicacitatea sa obișnuită, Lambkin a observat În fața unui cor de prieteni că harta În mărime naturală presupunea o serie de dificultăți grave, dar că un procedeu analog nu era inaplicabil În alte ramuri, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Nu-i totu lapte și miere pentru creștinu dă vrea să mă trag dă șireturi cu vipurili. Când m-am Întors dă la târguit, Capitano sforăia cât Îl ținea chimiru. Da când am suflat a doua oară dân goarnă - care relicvă am salvat-o dă la o lichidare judicioasă la Studebaker - omu s-a săltat urlând dân culcuș și a băgat cu zoru la raft două cești dă mate fiert și niște pilituri dă brânză. Atunci am vizionat, chiar lângă ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
versuri deja clasice, cititorul grăbit va Întrezări o sinalefă, figură repudiată de auzul fin al lui Zúñiga; În al doilea, cuvântul baston poate Îngreuna mersul. Două conjecturi Îl tentează pe savant. Una că baston, vorbă rar folosită acum, e o relicvă prețioasă a limbii din acea epocă, chiar și Între cele mai rustice hotare; alta, cea care se potrivește perfect cu viguroasa ei sorginte, e că Morarul a vrut să afirme, o dată pentru totdeauna, că limba era a sa și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
luat 24 de ani ca s-o șlefuiască, are o spectaculoasă Sală Gotică, unde a avut loc prima reuniune a Statelor Generale din Țările de Jos, În 1464, cînd noi le feream de turci. Aici e Bazilica Saint-Sang. Conform tradiției, relicva Sfîntului SÎnge a fost adusă la Bruges În timpul celei de-a doua cruciade, cînd noi iar o feream de turci. Relicvariul este din aur și argint, incrustat cu pietre prețioase. Zăbovim cîteva clipe În fața lui Ecce Homo, o capodoperă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
câteva decenii, îi pusese deja diagnosticul în acea perioadă -rezultatul fiind că din acel moment orice afirmație făcută de Tabitha a fost primită cu cel mai mare scepticism. Întâmplător, istoria pare să fi validat evaluarea bunului medic, căci atunci când unele relicve aflate în posesia Tabithei au intrat recent în posesia scriitorului acestor pagini, printre ele se afla și controversata bucată de hârtie. Îngălbenită acum de trecerea timpului, ea s-a dovedit a nu fi conținut altceva mai demn de luat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai erau la fel: unul era negru, iar celălalt albastru. Probabil căzuseră recent și o imagine fugară înduioșătoare mi-a străfulgerat prin minte - Joan șezând la capătul patului, cu ac și ață în mână, cusând nasturele, redând vederea acestei jalnice relicve a copilăriei. Nu l-am atins. M-am uitat la etajerele cu cărți ordonat așezate, la fotografiile de familie, la biroul cu plicuri pentru cadouri și cu veioza pe al cărei abajur scria Libertate. Pe colțul lui erau obiecte mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
încă de când fusesem ridicat în fața unui judecător și mi se spusese că încă o abatere de felul acesta și o să ajung în spatele gratiilor - doar pentru două luni, a spus el, dar cine știe ce efect ar avea asupra constituției fragile a unei relicve cu inima slabă ca mine. Ieri-noapte însă, măreția legii părea să nu mă îngrozească și m-am pomenit incapabil să rezist acestei găleți de delicioase fărădelegi. Intrasem doar de câteva secunde, când un bărbat (bărbat! ce spun? - o nălucă, Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de gîndire. Dar aceasta nu înseamnă că prevedem conflicte fără sfîrșit între puterea temporară și cea spirituală. Pacea este posibilă și va fi atinsă, dar cu o singură condiție: puterea temporară va trebui să respingă complet noțiunea de individualitate, o relicvă a violenței barbare și a feudalismului, și să se reașeze pe ideea că Biserica este nepieritoare. Concilierea este imposibilă între cele două idei, dar perfect fezabilă între puterea spirituală și cea temporară. Regimurile temporare trebuie să se transforme din seniorii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu au fost guvernate după principiile clasice ale cooperației și au urmărit, mai curând, satisfacerea unor interese ale statului decât pe cele ale membrilor cooperatori. Din aceste motive, după destrămarea regimului comunist cooperativele din agricultură au fost privite ca niște relicve ale trecutului care sunt nefolositoare în noile condiții economice. Mulți fermieri din aceste țări manifestă reținere față de formele cooperatiste de organizare, la care au fost forțați să se alăture de către vechiul regim. Numele de cooperativă aduce în memoria fermierilor un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
frontieră, principala activitate din Gibraltar era, bănuiam, contrabanda. Pe cînd număram magazinele ticsite cu aparate video la preț redus și cercetam emblemele firmelor de servicii financiare care licăreau În Întunecimea intrărilor, am socotit că economia și mîndria civică a acestei relicve geo-politice erau devotate escrocării statului spaniol, spălării de bani și contrabandei cu parfumuri și produse farmaceutice fără taxe. Stînca era mult mai mare decît mă așteptasem, Înălțîndu-se ca un policar, simbolul local al Încornoraților, În nasul Spaniei. Tavernele lascive aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Înainte ca focul să-i răpească viața din trup, mi-am strecurat caseta În buzunar și l-am urmat pe Cabrera În jos pe scări. 10 Filmul porno Șoferul Își plimba pe suprafața piscinei plasa de frunze, plină de resturi - relicvele salvate din adîncuri ale unui tărîm Înecat: sticle de vin, pălării de pai, un brîu, pantofi de lac lucind Împreună În lumina soarelui, purtați de șuvoiul apei. RÎnd pe rînd, Miguel le descărca pe toate pe bordura de marmură, Întinzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În artă și În natură, este că tot accentul se pune pe ceea ce este creat și nu pe creație. Toate artefactele, toate frânturile de cunoaștere științifică au În comun un lucru: și anume, ele vin la noi din trecut, sunt relicve a ceva deja observat, dedus, formulat, creat și sunt astfel apte să treacă prin moara lui Linnaeus sau prin oricare altă moară științifică. Și totuși, nu putem spune că procesul „verde“ sau de creație nu se petrece sau nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
umplu, pretutindeni în oraș, magazinele de suveniruri, a fost, la începuturile lui, un furt calificat. Parfumul celălalt, prezentat în roșu, în ambalaje care imită o lalea - semnul luxului și-al voluptății, a rămas într-o penumbră nobiliară, spunîndu-și povestea, printre relicve romane și bijuterii de argint cu tăietură primitivă, cui vrea s-o asculte. Și sînt destui cei care, preț de o oră, se despart de duty free pentru o sticluță care intră în costul biletului, dintr-o vreme cînd relația
Cînd viața avea stil by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8366_a_9691]
-
simplu pentru că vocabularul metafizicii și al epistemologiei nu au nici o funcție socială." (p. 63) Într-un cuvînt, problemele filozofiei sunt inutile. Și cum adevărul este o problemă tradițională a metafizicii, în ochii lui Rorty ea trebuie să aibă soarta tuturor relicvelor conceptuale care mai plutesc încă mentalul colectiv: îngroparea în cimitirul elefanților și pomenirea ei, cu reculeasă seninătate, ca drept un exemplu de eșec speculativ. Paradoxul pe care ți-l prilejuiește citirea cărții este că, în ciuda fermității iconoclaste cu care Rorty
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
că intrăm acum într-o epavă extraterestră de tip necunoscut, nu-i de mirare, așa-i? Ei o bătu pe umăr. ― Gândește-te doar că aparatul ăsta înseamnă o grămadă de bani. Chiar dacă e gol, reprezintă o avere. E o relicvă de neprețuit. Oare cine-o fi făcut-o, de unde-a venit și de ce s-a prăbușit pe lumea asta pierdută? Din voce și înfățișare răzbătea entuziasmul. (Arătă spre o parte mai întunecată dintr-o latură a navei.) ― O porțiune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-l încarce pe ascuns, dar avea în schimb un toc cilindric fixat pe cătușeala ținutei de luptă. Îl desfăcu și scoase o flintă de calibrul 12 în timp ce Hudson îl privea cu interes, caporalul își închidea la loc platoșa, prinse patul relicvei bine întreținute și o încărcă. ― Unde-ai găsit-o, Hicks? Când am văzut umflătura aia am crezut că ai luat o sticlă cu tine, deși nu obișnuiești. Ai julit-o dintr-un muzeu? ― Se transmite din tată în fiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mândrie) pe care, după atâția ani, nici eu nu mi-o puteam explica și pe care o păstram bine ascunsă în sertarele minții. De cele mai multe ori, calvarul se sfârșea înainte să înceapă. Portarii nu mă recunoșteau. Mă legitimam cu-o relicvă antică, un dreptunghi de carton îmbrăcat în material textil. Dreptunghiul se plia la mijloc, niciodată perfect: marginile depășeau, colțurile cădeau într-o parte. Relicva arăta ciudat. Dacă o despătureai și-o țineai cu dosul în sus, puteai crede că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cele mai multe ori, calvarul se sfârșea înainte să înceapă. Portarii nu mă recunoșteau. Mă legitimam cu-o relicvă antică, un dreptunghi de carton îmbrăcat în material textil. Dreptunghiul se plia la mijloc, niciodată perfect: marginile depășeau, colțurile cădeau într-o parte. Relicva arăta ciudat. Dacă o despătureai și-o țineai cu dosul în sus, puteai crede că e, după caz, o bucată de cravată sau de cămașă apretată. Pe interior, cravata avea lipite două bucăți de hârtie albă. Pe stânga, se bălăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
moaște ale arhidiaconului Ștefan, care au fost răspândite până la Constantinopol, și În Africa la Hippona, unde a slujit Fericitul Augustin. Prețuirea arătată sfintelor moaște de către Biserică demon‑ strează atenția cu care ele au fost cinstite. Mai ales după Încetarea persecuțiilor, relicvele sfinților au fost căutate, dezgropate, duse cu venerație, mai cu seamă În metropole bisericești și reședințe episcopale. Tot În această vreme, Întrucât de timpuriu bisericile se zideau mai ales pe mor‑ mintele martirilor, se Împărțeau moaște la toate bisericile spre
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
au Împărtășit de slava și puterea dumnezeiască. Proslăvind sfintele moaște pentru puterea minunată ce le‑a fost dată de Dumnezeu, creștinul ortodox cinstește Însăși puterea dumnezeiască din ele. 286 Suferința și creșterea spirituală Norma de Învățătură a Bisericii cu privire la cinstirea relicvelor a fost bine precizată, accentuându‑se că cinstirea sfinților nu este adorare dumnezeiască, ci este venerare. În această privință, concluzia pe care o lansează Fericitul Ieronim este următoarea : „Noi nu adorăm creatura și nu‑i slujim, ci cinstim moaștele martirilor
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
constituie un moment crucial În istoria Transilvaniei, atât din perspectiva celor care au trăit-o, cât și a posterității care a transformat-o În legendă. Putem verifica adevărul acestei afirmații printr-o simplă trecere În revistă a nesfârșitului inventar de relicve, amintiri și tradiții, pe care ni l-a transmis revoluția până În ziua de azi: „Deșteaptă-te, române!”, Avram Iancu XE "Iancu" , epopeea moților din Apuseni, tricolorul roșu, galben și albastru, pentru români; „15 martie”, Kossuth XE "Kossuth" Lajos XE "Lajos
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sine din Închisoare, după eliberare. În acest fel, a reușit să salveze lista cu pricina, precum și manuscrisul memoriilor. După ce a ajuns acasă, scrie eroul nostru, spărgând peretele ploștii, am scos de aici lista și am salvat-o ca pe o relicvă, Împreună cu jurnalul meu de detenție. Ce credit se poate acorda acestui scenariu romantic, căruia Îi putem găsi corespondențe atât În literatura ficțională a epocii, cât și În numeroase relatări ale unor experiențe carcerale concrete, care merg până târziu În secolul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
gândim doar la dimensiunile sale), dar faptul că ea este transcrisă, În continuarea restului lucrării, cu aceeași cerneală, Începând pe versoul ultimei file a „Cuprinsului”, ne arată că nici În acest caz nu avem de-a face cu hârtii originale („relicve”) din Închisoare, ci doar cu transcrieri ulterioare ale unor asemenea ipotetice documente. Conținutul lucrării nu ne-a oferit alte indicii directe, care să ne permită o datare mai strânsă a manuscrisului. Este adevărat că nota de subsol de la fila 4r
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
acestor lucruri regii trebuie să se supună lui Dumnezeu și Bisericii mult mai riguros decât alți creștini, pentru că sunt obligați să servească drept exemplu poporului. Are mult zel pentru religie; arată mult respect pentru Papă. Ia comuniunea deseori și venerează relicvele sfinților; este devotată Fecioarei“ După îndeplinirea tuturor obligațiilor, își primea copii, care se delectau cu mobila special făcută pentru ei: un scaun din catifea verde cu franjuri și dresuri aurite pentru Ludovic și un cărucior din mătase roșie pentru Monsieur
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]