1,588 matches
-
aceste împrejurări, vom spune că John Bull s-a lansat deja la meetinguri de inimă albastră, în care până și Gladstone și Bright, șefii partidului liberal, vor încerca să verse lacrimi platonice asupra cruzimelor comise în Bulgaria. Toți promit cu religiozitate publicului că vor face impresia nemuritoriului Sir John, admirabilul Sir John Falstaff, cum îl descrise Shak[e]speare divinul, Sir John care de o mulțime de ani nu și-a mai văzut genunchii de gros și gras ce este și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
săraci se compară cu bogații, aceștia mai mult ca sigur nu se vor simți confortabil în această comparație. Dar oamenii pot alege alte standarde și criterii decât bogăția în evaluarea propriei valori. Ei se pot raporta la decență, moralitate ori religiozitate, care sunt mult mai importante pentru aceștia decât bogăția, educația sau faima. Prin urmare, alegerea grupurilor de referință cu care cineva se compară favorabil, estompează amenințarea cu sentimentul de degradare care acompaniază poziția socială joasă pe care o ocupă individul
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
confirmate ca adevărate, societățile moderne frecvent pun la fel de mult accent pe statusurile dobândite ale oamenilor ca si pe statusurile lor atribuite. În societățile tradiționale astfel ca India, întreaga viață a unei persoane este dictată de statusul social al familiei. Educația, religiozitatea, protecția și mediul recreativ. Înainte ca școlile să cunoască o mare răspândire, familia adesea învăța copiii să citească și să scrie. Tații de asemenea își învățau fii meșteșugurile de care aveau nevoie când deveneau capi de familie. Educația acum este
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
al isorioarei relatate auditoriului constituit din veselii pelerini, după cum vom sublinia imediat, ține de ritual, de o percepție rudimentară, de emoție, nu se cunosc de către personajul feminin fundamentele teoretice, doctrina, cum ar fi fost firesc pentru o față bisericească.490 Religiozitatea se baza mai mult pe afecțiunea manifestată față de realitățile înconjurătoare, față de lumea sensibilă a animalelor sau a copiilor, stareța preferă armonia cântecului liturgic în defavoarea pătrunderii adevărului religios pe care acesta îl conține. Are un fel de gingășie ce amintește de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
general, vieți ale sfinților, un gen literar popular foarte bine dezvoltat la sfârșitul Evului Mediu, dar cele realizate de Chaucer sunt, de departe, superioare, prin elementele artistice, prin modalitățile de portretizare a personajului, prin problematica ridicată. Constanța întruchipează onestitatea și religiozitatea, răbdătoarea Grizilda trece toate probele impuse de soțul ei. Perspectiva chauceriană este de fiecare dată surprinzătoare, deoarece naratorul nu părăsește 809 Ibidem, p. 32. (trad. n.) 810 apud Teodolinda Barolini, op. cit., p. 526. 811 „fapta nebunească pe care a săvârșit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
marile sărbători religioase, cultuleroilor”. Oracolele nu ar fi decât semnul concret al credinței În Providență, trăsătură specifică acestui secol. Încă de pe vremea lui Plutarh nu se putea găsi o temă filosofico-religioasă mai răspândită decât cea a Providenței. Două lucruri caracterizează religiozitatea acestei epoci: pe de o parte, importanța daimonilor ca agenți ai divinației și, pe de altă parte, orientarea cvasi-generală către oracolele tămăduitoare. Sunt două aspecte semnificative a căror urmă o regăsim și la Plutarh, chiar În dialogurile ce formează obiectul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
al isorioarei relatate auditoriului constituit din veselii pelerini, după cum vom sublinia imediat, ține de ritual, de o percepție rudimentară, de emoție, nu se cunosc de către personajul feminin fundamentele teoretice, doctrina, cum ar fi fost firesc pentru o față bisericească.490 Religiozitatea se baza mai mult pe afecțiunea manifestată față de realitățile înconjurătoare, față de lumea sensibilă a animalelor sau a copiilor, stareța preferă armonia cântecului liturgic în defavoarea pătrunderii adevărului religios pe care acesta îl conține. Are un fel de gingășie ce amintește de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
general, vieți ale sfinților, un gen literar popular foarte bine dezvoltat la sfârșitul Evului Mediu, dar cele realizate de Chaucer sunt, de departe, superioare, prin elementele artistice, prin modalitățile de portretizare a personajului, prin problematica ridicată. Constanța întruchipează onestitatea și religiozitatea, răbdătoarea Grizilda trece toate probele impuse de soțul ei. Perspectiva chauceriană este de fiecare dată surprinzătoare, deoarece naratorul nu părăsește 809 Ibidem, p. 32. (trad. n.) 810 apud Teodolinda Barolini, op. cit., p. 526. 811 „fapta nebunească pe care a săvârșit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și banii pe care un om deștept nu i-ar plăti niciodată pentru așa ceva ! Ca să nu spun de-un subprefect care-ar trebui să aibă de lucru ! * ZIUA FEMEII este mare sărbătoare fără a fi în calendar. E altfel de religiozitate, generată de recunoașterea acelei norme și jumătate de muncă pentru consoarta bărbatului și rolul de mamă. Băieț ii de la TV.V. - UNISON s-au întrecut pe ei înșiși, reușind, sâmbătă, 8 martie, un spectacol dezbatere, de zile mari, în transmisie directă
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
manifestă ca fiind religioși, prin influența mediului din care provin. În primul rând, rolul părinților, Îndeosebi al mamei, este hotărâtor În educația religioasă a copiilor. Rolul religiei În educarea comportamentului uman este imens. Istoria devenirii omului se suprapune cu istoria religiozității lui. Mircea Eliade spunea: „Pentru mine, Înțelegerea valorilor religioase tradiționale este primul pas spre trezirea spirituală” . Iar mai departe spune: „Crizele omului modern sunt În mare parte religioase, În măsura În care sunt o conștientizare a unei absențe de sens. Când omul are
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
mulțimea ctitoriilor sale, iar "cel mare" poate cuprinde, în definitiv, orice atribut pozitiv. În argumentarea dimensiunii sale spirituale, se invocă uneori, ca semn al sfințeniei, legământul legendar al domnitorului de a construi câte o biserică după fiecare victorie militară. Elementele religiozității personale nu sunt, de obicei, foarte detaliate, iar meritele sale de cruciat și "apărător al creștinătății" par să fie mai puțin relevante decât "românismul" său combativ. Dar explicațiile sunt oricum incomplete. Cărțile școlare nu țin să precizeze exact cine, când
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și celelalte martirologii. Mărturia creștină venită din partea militarilor avea o importanță deosebită. În rândul soldaților romani se propaga deja o religie a castrelor, depășită curând de valoarea celei creștine spre surprinderea autorităților imperiale care, îngăduind existența mai multor culte în religiozitatea poporului și a soldaților, au încercat unirea sincretistă a acestora fără sorți de izbândă datorită unității și coerenței teologice a creștinismului. Acesta nu admitea ideea compromisului religios și nici nu promova supunerea oarbă pentru supraviețuirea cultului, în ciuda tuturor presiunilor exercitate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
factor negativ era înspăimântătoarea carență de simț moral, evidentă în cultele misterelor orientale, ale căror caractere orgiastice conduceau adesea spre forme de depravare. La baza tendinței cultelor misterelor înclinate spre manifestări exterioare, destinate să acționeze asupra simțurilor, se afla o religiozitate superficială datorată civilizației elenistice, care pierdea tot mai mult din profunzime și interioritate. Asupra tendințelor la fel de negative care, disprețuind convingerile și formele de cult ale religiilor antice nu făceau decât să diminueze respectul față de factorul religios, au avut o anumită
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
divinităților foarte accentuată în acea vreme. Ironia batjocoritoare cu care mediile intelectuale au primit predica sfântului Apostol Paul la Atena (Fap 17, 15-22), ne arată cu claritate ce atitudini psihologice au trebuit să înfrunte aici misionarii creștini. În cadrul complex al religiozității elenistice au existat și unele elemente pozitive favorabile predicării noii credințe, precum lipsa de sens care s-a accentuat printre cei reflexivi în urma falimentului religiilor antice. În această stare putea să pătrundă fără prea multă dificultate un mesaj care, proclamând
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de a sacrifica zeilor și Geniului împăratului, deoarece numai simplul act formal îi solicita asentimentul față de o putere umană, care se folosea de temeiuri religioase, pentru a-și afirma propria poziție în ochii supușilor. Din aceste documente, în opoziție cu religiozitatea idolatrică, descoperim și că slujirea creștinului este rezervată exclusiv lui Dumnezeu. O altă caracteristică a Actelor și a Pătimirilor era aceea că protagoniștii își manifestau propria credință printr-o mărturisire publică, care devenea astfel vestire (kèrygma), fiind și semnul unei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cultul, întrucât forma o legătură religioasă cu scopul de a menține unite popoarele din teritoriile cucerite de către Roma. Încă din anul 12 a.Chr., Augustus inițiind bazele pentru sacralizarea principatului prin preluarea demnității de Pontifex Maximus își atribuia particularitatea îndrumării religiozității supușilor. În paralel, din Orientul elenistic provenea un curent religios care, propunând împăratul ca sacru și izbăvitor al tuturor supușilor, trebuia să dea viață cultului imperial, propagând ideologia unui sistem de guvernare concentrat într-o singură persoană. Religia antichității se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cele divine, fiind asociat greșit practicilor superstițioase de masă ale tradiției religioase a Romei. Cicero (106-43 a.Chr.), exprimându-și opinia față de religia Romei și trăirile religioase ale romanilor, le considera specifice unor muritori foarte religioși. În fața conceptului inconfundabil al religiozității romane, așa cum a fost formulat cu un secol înainte de Cristos, judecata istoriografului asupra creștinismului ca superstiție apare ca o descalificare, ca o necunoaștere a ceea ce poate fi o religie. Potrivit celor de mai sus, confruntarea dintre creștinism și lumea greco-romană
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la dezlănțuirea unor persecuții religioase împotriva comunității lor, nu sunt străine intențiilor religioase, intenții care se regăsesc formulate diferit în interpretarea credinței ca religie de către aceștia. Conceptul de păgânism, interpretat în sens de absență religioasă ori de idee a decadenței religiozității antice, accentuează considerația insuficientă de care s-a bucurat tratarea acestei chestiuni în istoria cercetării. 4.3. Creștinii în viziunea lui Lucian din Samosata Lui Lucian din Samosata (125-180) îi datorăm un tratat despre istoriografie în care, vorbindu-ne despre
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ca numen sau divinitas, asimilându-l astfel cunoscutelor divinități ale panteonului. Chiar dacă în opera sa se vorbește despre o mare divinitate, aceasta nu trebuie înțeleasă în sensul unei reprezentări monoteiste a lui Dumnezeu; aici se regăsește trăsătura henoteistă prezentă în religiozitatea contemporană necreștină. În ciuda respectului său față de creștinism, pentru el adevărații adoratori ai divinității sunt cei care o demonstrează printr-o viață virtuoasă. Prin acesta ne prezintă un criteriu de evaluare a creștinilor; vorbește cu venerație despre martirii creștini, care au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu-l combate; ia în considerație măreția reală a acestuia și se exprimă cu respect față de adepții acestui cult. Deși nu-i lipseau cunoștințele detaliate, nu reușește pentru nimic să-i înțeleagă substanța, motiv pentru care îl descrie după criteriile religiozității antice care, spre sfârșitul secolului IV, căpătase trăsăturile unui liberalism nivelator. 4.5. Problema intransigenței creștine în «Historia Augusta» Historia Augusta prezintă dificultăți în stabilirea caracterului cronologic, literar și istoric, până și în zilele noastre. Afirmațiile sau aluziile despre creștinism
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
stat, nu au apărut interpretări polemice grosolane, dacă se exceptează cazul lui Eunapius (347-414), care, în Viețile sofiștilor, exprimase o critică agresivă împotriva lui Constantin, a fiilor săi și a monahismului creștin. Baza aserțiunilor sale a rămas orizontul și terminologia religiozității trădate, plecând de la acuzația de superstiție până la critica adusă intransigenței crescânde a Bisericii postconstantiniene; critica adusă creștinismului nu este străină procedurilor pedagogiei antice păgâne. Acești istoriografi nu reușesc să pătrundă felul de a înțelege al creștinismului, întemeiat pe o teologie
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
însușirii unor elemente tipic creștine, inserate în teoria sa, cu privire la existența binelui și a răului, în cazul disputelor cu gânditorii creștini. Pentru manihei serviciul militar și războiul aparțineau dumnezeului rău, motiv pentru care au respins ambele variante, din respect față de religiozitatea lor, considerându-le dăunătoare societății civile. 4.1. Antimilitarismul gnosticilor Gnosticismul a apărut în Siria la jumătatea secolului II p.Chr., și s-a răspândit prin Menandru, Dositei din Samaria și Saturnin, iar în Egipt prin Basilide și Valentin. Antimilitarismul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ascensiune. 4. Analiza istorico-critică a creștinismului din secolele I-IV Creștinismul soldaților, din primele patru secole ale Imperiului roman, a fost influențat de conflictul ideologic apărut în conștiința primilor creștini față de prestarea serviciului militar, adesea contestat de noile aspecte ale religiozității creștine, de cunoscutele refuzuri ale militarismului, de răspândirea obiecției de conștiință și de idealurile pacifiste. O bună percepție a creștinismului soldaților depinde de posibilitatea determinării numerice a prezenței acestora în armata romană preconstanti-niană, de semnificația, originea, situarea ambientală și temporară
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
individual): o dimensiune care ar reprezenta orientarea social-liberală (ale cărei trăsături-cheie sunt libertatea individuală și autonomia 15, ce sunt legate de postmaterialism) și o dimensiune care ar reprezenta orientarea normativă (printre ale cărei trăsături se reliefează: suportul pentru familia tradițională, religiozitatea, aprecierea puternică a normelor sociale ș.a, ce sunt legate de materialism). Așadar am căutat ca valorile prinse în analize să se distribuie teoretic pe o axă tradiționalism deschidere la schimbare. Mai precis, avem în vedere suportul pentru: religiozitate, ideea
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
tradițională, religiozitatea, aprecierea puternică a normelor sociale ș.a, ce sunt legate de materialism). Așadar am căutat ca valorile prinse în analize să se distribuie teoretic pe o axă tradiționalism deschidere la schimbare. Mai precis, avem în vedere suportul pentru: religiozitate, ideea de autoritate versus autonomie, intoleranță (față de devianți), (in)egalitate de gen (ca valori de tip tradițional) și modele alternative de familie, echitate, permisivitate, modelul de societate liberal versus egalitar (ca valori de tip deschidere la schimbare)16. Diverse studii
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]