1,034 matches
-
resimță că pe o povară, deși știa că fac parte din "arheologia" să de profesionist. Renunțarea la acestea, proclamata în Fraților Cervi, Italiei lor, îmbracă în alte poezii Ce noapte lungă accente nostalgice. În cea dintâi autorul a recurs la reminiscențe leopardiene pentru a accentua faptul că el însuși a depășit tiparele ermetismului, "învingându-l" prin această și pe poetul din Recanati: scriu fraților Cervi / nu celor șapte stele ale Ursei. Refuzul de a-si îndrepta cantul către frumoasele stele ale
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
îl tuono e îl vento non și vedono. E tutte queste immagini în poesia ec. sono sempre bellissime e tanto più quanto più negligentemente son messe. Zibaldone, 1928-29. 347 Giuseppe Savoca (CQ), op. cît. 348 Deși în opera ermeticului există reminiscențe ale filonului romantic, precum predilecția pentru peisajul nocturn, lunar și tema trecutului valorizat în defavoarea prezentului, nu întâlnim nici peisaje ale naturii dezlănțuite, nici tonul patriotic, impetuos din unele versurile leopardiene; prin urmare nu regăsim nici toposul discutat cu semnificația de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
asumă, prin intertextualitate, locul geometric în care texte străine îl străbat și îl informează. El încetează să se bucure de frontiere stabile și de instanțe clare ale enunțării. Lasă să se vadă o configurație deschisă, brăzdată de rețele de referințe, reminiscențe, conotații, ecouri, citate, pseudo-citate, paralele, reactivări. Citatul a avut, până spre sfârșitul secolului al XIX-lea, un statut preponderent ilustrativ, adică un rol auxiliar consideră autorul articolului "Contrepoints joyciens". Orice sistem clasic de citare se baza pe două elemente restrictive
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
fi dictat de competența și de memoria pe care cititorul le probează. Intertextul lui Riffaterre se referă la indicii și urme percepute de cititor, fie că este vorba despre citat implicit, aluzie mai mult sau mai puțin transparentă ori o reminiscență vagă, tot ce ar putea lumina organi zarea stilistică a textului. A doua contribuție importantă, în debutul anilor '80, îi aparține lui Antoine Compagnon: La Seconde Main ou le Travail de la citation (Paris, [1979]), care oferă un studiu sistematic asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
utilizat direct și deliberat de către un autor (Claude Bourqui Les Sources de Molière, Sedes, 1999, p. 16, apud Gignoux: 2005, 34) Este vorba, deci, despre un text publicat (critica surselor detestă aleatoriul), a cărui influență să fie certă : o simplă reminiscență nu pare destul de probantă. Metoda criticii surselor constă din a cerceta toate cărțile care au influențat o carte. Pentru aceasta, verosimilitudinea autenticității unei surse depinde de numărul reluărilor și de gradul de similitudine între cele două. Trebuie demonstrat că textul-sursă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
zone de inspirație, ci textul ca loc de răscruce, de întâlnire (de receptare și de inserție totodată) cu ansamblul social-istoric al umanității. De fapt, nu este vorba decât de un nume nou pentru binecunoscutele și foarte tradiționalele "influențe" (plagiate, citate, reminiscențe, aluzii, imitații, parodii, pastișe, parafraze, pe scurt întreaga sferă a "literaturii făcute cu literatură"). Aceeași Mărie cu altă pălărie. (Hăulică: 1981, 20)51 (Marino: 1998, 97) Pentru Michael Riffaterre 52, intertextul se referă la "unul sau mai multe texte pe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ocurențelor unităților lexicale nu este lipsită de semnificații pentru ideea operei. Astfel, remarcam cu surprindere inexistența termenului prezent în proza antumă, cu accent pe aventura timpului, în care s-au angajat Dan-Dionis și Maria. Așa cum [Archaeus] trădează o predilecție pentru reminiscență, nuvela Cezara pare că nu vrea să pună în lumină componenta idilică a subiectului, ci pe aceea artistică. Urmărind frecvența absolută, ajungem la unitățile lexicale cu numărul cel mai mare de ocurențe: portret (16)-pictor (12)/pictură (2)-sculpta (3
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mândră la privit (Eminescu : 2011, I, 318). Privind ostrovul, acest paradis terestru, din perspectivă aeriană, avem imaginea unei structuri în formă de mandala remarcă Ioan Petru Culianu (2012, 108), care face și desenul (fig. IV). Cele patru izvoare constituie o reminiscența biblică, însă structura insulei sugerează, mai mult decât orice izvor intertextual, originea onirică a reprezentării (Poate și discipolul lui Eliade consideră ecourile onirice ale unei geografii mitice personale, fixate in illo tempore, în copilărie). Fig. IV Insula lui Euthanasius (după
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
curând retoric. În schimb, în [Archaeus], tonul interogativ trădează un interes autentic de a afla răspunsul: care este criteriul realității? (h1) O băutură preparată dintr-un burete mărește proporțiile lucrurilor. Un pai pare mare cât o bârnă și omul, în reminiscența figurei ce o avuse înainte de asta, sare peste un fir de pai din drum. Un lan de grâu devine o pădure de aur, oamenii devin urieși și poate că povestea veche, că-nainte urieșii locuiau pământul, atârna de construcția ochilor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Nu sunt aceiași actori, deși piesele sunt altele? E drept că după fondal nu suntem în stare a vedea. Și nu s-ar putea ca cineva, trăind, să aibă momente de-o luciditate retrospectivă cari să ni se pară ca reminiscențele 50 unui om ce demult nu mai este? (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 63). (h) Ei bine, privește viața ca o comedie cine-o aranjează? Privește omul ca o mașină cine-o ține? Privește natura ca un decor cine-o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
variantă parțială" dată variantelor care au condus la opera Cezara și la aproape-opera [Archaeus]. Sunt parțiale, fără îndoială, dar cu ceva în plus. 50 În ambele variante ale prozei [Archaeus] în varianta finală, ca și în cea numită parțială neologismul reminiscență, utilizat o singură dată în toată proza antumă (Dicționar..., Irimia: 2009, 603), apare de trei ori în o singură pagină. 51 [Allégorie est une figure macrostructuralle de type complexe. On dit traditionnellement qu'elle consiste en une suite de métaphores
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lui Sadoveanu". Un întreg secol, al XVII-lea, ca "timp al maturizării și diversificării culturii românești", lasă depoziții distincte pentru destinul nostru spiritual, care "se pot citi, în palimpsest, în orice carte de istorie a culturii sau literaturii române". Drept reminiscențe din lectura Divanului sunt interpretate câteva versuri ale Glossei lui Eminescu; în Viața lumii, pe lângă amprente din Ovidiu și Horațiu, e reliefat un vers anunțându-l pe Goga; marele talent al lui Neculce se impune și prin ceea ce evocata "hărmălaie
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
iar Gogol ne asigură că „minte“, mai ales cînd este scăldat în lumina tremurătoare a felinarelor. Din acest punct de vedere, ne‑am aștepta la consonanțe numeroase între nuvela Nopți albe și povestea pictorului Piskariov din Nevski Prospekt. Ei bine, reminiscențele sînt aproape inexistente, poate tocmai datorită unei mize conștiente a lui Dostoievski pe îndepărtarea de model, deși mai tîrziu va reveni, polemic și creator, asupra unor motive gogoliene. Poate doar personajul anonim să aibă ceva din aerul străin de lume
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
care îl oferă limba franceză străinilor conduce la moduri de scriitură inedite, la folosirea unor procedee stilistice cum ar fi amestecul de genuri și registre ale limbii, determinînd la urma urmei o înnoire profundă a romanului. Polifonia se articulează în jurul reminiscențelor conștiente sau involuntare universului sociocultural și lingvistic al "țării de dincolo", transpuse în imaginarul cultural și lingvistic al "țării de aici". Legătura nu e niciodată complet ruptă, pe de o parte, rădăcina nu e niciodată înfiptă adînc, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Bătrînii nebuni, o evocare a războiului cu Algeria, prezent ca fundal și în textul lui Michel Schneider, Ca o umbră (Grasset). Ca de obicei, e practic imposibil să te apleci asupra coșului cu romane de toamnă fără să dai peste reminiscențe ale celui de-al Doilea Război Mondial. Fiica ascunsă a fostului președinte François Mitterrand, Mazarine Pingeot, revine ( Spre aducere aminte) cu portretul unui bărbat ce-și construiește viața în jurul amintirii Holocaustului, traumatizat fiind în copilărie de imaginile unui film, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
după altul (scrie pe hîrtie, cu stiloul, înainte de a trece textul pe calculator, căci o foaie imprimată îi pare autoritară, intimidantă!), paginile așișderea și ceea ce survine e ceea ce îi trebuie pentru a edifica romanul, indiferent dacă e vorba de o reminiscență de lecturi sau de călătorie, sau de fantezie pură. Dacă se așează la locul lor în construcția narațiunii, nu le întreabă de unde vin. Pretextul romanului e însă unul real, istoric. La jumătatea secolului al XIX-lea, un tînăr matelot breton
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
culoare, cameruneza Leonora Miano s-a impus fără drept de apel în finala cursei pentru premiul Femina 2013, cu un roman cutremurător, La saison de l'ombre / Anotimpul umbrei (Grasset). Greu de spus dacă e vorba de o modă, de reminiscențe de culpabilitate colonială, de o deschidere către "literatura-lume" pe care, la urma urmei, ei au teoretizat-o, cert e că francezilor le place tot mai mult universul poveștilor și legendelor africane, stilul inconfundabil, cu parfum de eucalipt și asprime deșertică
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
erou și un avocat, în care ultimul îi spune primului că un singur om l-ar mai putea deranja pe cel înavuțit: Iancu. Stavrache, condescendent, îl contrazice pe omul legii: " Aș! nu mai poate călca, săracul!". Aflăm, la capătul acestei reminiscențe textuale, că au trecut cinci ani de la sfârșitul războiului. La finalul acestei informații seci, naratorul introduce o completare tulburătoare atât prin răceala tonului, cât și prin naturalețea expunerii propriu-zise: "nimini, în adevăr, n-a supărat pe d. Stavrache, afară decât
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
un reflex literar al picturii germane, menit a accentua aici o sensibilitate simbolistă, cu toate că pictorul nu asumă direct reprezentarea unui anumit episod literar, preferând vagul unui simbolism difuz. "În încercarea sa de a crea un stil original se află o reminiscență a acelui spirit literar al picturii germane, preocupată de alegoria istorico-filozofică, pictură în care subiectul reprezintă însăși rațiunea de a fi a operei de artă"172. Caracterul simbolist al picturii rezidă, cum am menționat, și în crearea unei atmosfere de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Viața Românească, Tzigara-Samurcaș remarca sarcofagul de bronz expus de Storck în rotonda Ateneului Român. Criticul sesiza influențe bizantine în câteva cazuri de monumente funerare concepute pentru familiile boierești. "În primul rând se impun capelele născocite într-un stil particular, cu reminiscențe bizantine de către d. Mincu, precum și acele ale talentatului arhitect Clavel"197. În ceea ce privește statuile celor patru evangheliști destinate capelei lui Evloghie Gheorghief din cimitirul Bellu și sarcofagul comandat de Elisabeta Alexandrescu destinat plațului familiei din cimitirul Sineasca din Craiova, Tzigara-Samurcaș sublinia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dintre sculpturile sale inspirate de Ramayana, criticul adoptă jargonul medical utilizat de colegul său francez, Francis de Miomandre, pentru a reda o reflecție de ordin artistic pe marginea unor cazuri clinice, care servesc drept model: "În splendidele sale realizări, are reminiscențe anatomo-clinice și din sălile de clinică nervoasă. Femeia pe care monstrul (în basreliefurile prilejuite de lectura Ramayanei, o ține într-unul dintre apendicele sale, e o realizare impresionată în piatră a arcului Hysteric pe care a văzut-o desigur la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
creație în linia unui decorativism relevabil sub aspectul ilustrației de revistă, al afișelor și panourilor decorative. Preferința pentru flori, care se menține pe tot parcursul creației sale, scoase ulterior de sub semnul decorativismului Jugendstil, este interpretată de Paul Constantin ca o reminiscență a acestei perioade. O asociere cu poezia simbolistă o face și Tudor Vianu: "S-a văzut mereu în Luchian pictorul florilor, așa cum contemporanul lui, D. Anghel, a fost poetul lor"435. Theodor Enescu, Petru Comarnescu 436, Maria Benedict 437 sau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
valorile și credințele noastre, dar contribuie și la formarea unor valori și credințe noi, pe care le acceptăm sau le respingem potrivit grilei culturale proprii. Să fie însă acest comportament un reflex al unei lumi lipsite de divinitate, sau o reminiscență a unui timp păgân, când mintea omenească își crea singură zeii și demonii? Printre exemplele date de Nachbar și Lause, unul pare extrem de relevant pentru a înțelege legătura dintre părțile casei culturii populare: subsolul, etajele și diferitele încăperi. Una dintre
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Reputația lor trebuia să fie imaculată. Astfel, ori se lăudau, ceea ce era considerat o calitate, ori se bazau pe barzi să le apere sau să le consolideze reputația (Beowulf: 399-455; 530-606). O a patra valoare a codului germanic era răzbunarea, reminiscență a doctrinei precreștine "dinte pentru dinte" (Beowulf: 506-28). Acest "crez" provoca de fapt faptele eroice și activa celelalte virtuți. Grendel atacă din dorința de răzbunare castelul lui Hrothgar, Heorot, pentru că este invidios pe fericirea oamenilor, în timp ce mama lui Grendel este
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
a face cu Papa de la Roma, ci au propriul lor episcop ce trăiește la Bagdad”. În realitate era vorba despre mica comunitate creștină existentă în evul mediu în insula Socotra (afiliată Bisericii nestoriene din Mesopotamia), rămasă pe insulă ca o reminiscență din epoca preislamică. 3. Cunoașterea și situația spațiului arab în perioada declinului lumii arabe (sec. XV - XX) Bazinul Mării Mediterane a rămas pentru multă vreme apanajul stăpânirii arabe - ciclul arab al Islamului (secolele VIII-XII) și otomane - ciclul otoman (secolele XIII-XVI
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]