913 matches
-
am detestat cu o furie ucigașă. Mă întreb uneori prin ce miracol izbutesc să mă mai suport. Ură de sine vecină cu urletul sau cu lacrimile". Dar altădată, cu cîteva luni înainte, nota cu semn de memento: "Să nu-ți renegi niciodată originile, oricîte motive ai avea să roșești pentru ele. E o apostazie rușinoasă și de altfel fizic imposibilă, o contradicție în termeni: e un refuz al identității, e ca și cum ai spune: "Eu nu sînt eu", lucru pe care, evident
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
Nici vorbă ca britanicii să-și renege compatriotul, pe Darwin, sub presiunea creaționismului la modă în SUA, mai cu seamă printre republicanii care s-au aflat în spatele nefericitului Mitt Romney, candidatul pierzător în fața lui Obama la prezidențiale, neajutaț i, s-ar zice, de Creator în bătălia lor
Britanicii contra creaționismului () [Corola-journal/Journalistic/3996_a_5321]
-
zoom pe portretul soțul ei, apoi camera face panning în direcția telefonului, ajungând în cele din urmă la ea. Care este luminată din spate, arătând ca o fantomă bântuind un spațiu clarobscur, exact ca și vinovăția ei, pe care o reneagă cu obstinație. Una dintre explicații este că învingătorul și învinsul nu sunt atât de diferiți, dar nu se pot apropia din cauza prăpastiei care - cred ei - îi desparte. Judecătorului nu îi lipsește obtuzitatea în anumite situații: odată venit, își face cunoscută
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
fie orice: român, evreu, francez, englez, japonez, chinez, rus, arab, african sau american. În discuțiile cu el intensitatea ideilor, efervescența argumentației - pe fondul structuralei sale stări de normalitate, absenței oricărui tip de încrâncenare - sunt tot ceea ce contează. Fără a-și renega originile - dimpotrivă - Leon Volovici este un intelectual autentic, dispus să înțeleagă adevărul celui de lângă el, să privească lumea într-o viziune integratoare în care valorile adevărate nu se exclud pe considerente de rasă sau ideologice. De la Iași la Ierusalim și
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
să fie înclinată spre pacifism. Nu e o surpriză că starletele de la Hollywood s-au integrat în această alianță întru abandon. Dar sunt uimit că o minte lucidă și o conștiință precum marele Bruce Springsteen a ajuns, la bătrânețe, să renege valorile care i-au atras atâta admirație. Pentru că aici nu e vorba să-ți placă sau nu George W. Bush. Problema e dacă ești sau nu solidar cu valorile sale. Or, între democrația de tip american și sălbăticia teroriștilor arabi
De ce-aș fi votat George W by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12297_a_13622]
-
este Gabriela Cretan. Tendința poetei este o exacerbare a materiei, o hiperbola a acesteia, ca o negare demonstrativ metaforica a spiritului, însă și că o flagelare de sine, sub semnul invocației sacrilege, menită a potenta sarcastic autoflagelarea. Astfel eul își reneagă el însuși sîmburele pur, trivializîndu-se, intrînd în horă concretului deșucheat: "de cînd nu te-am mai invocat, pan Diablo,/ mi-am aniversat centenarul/ ani au trecut pe sub geamuri încarcați în căruțe,/ în dricuri,/ în vehicule celeste de război. chintale/ zvîrlite
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
a acestora. Prin urmare, din punctul meu de vedere, lirismul elementar e o constantă stilistică. Nu un fapt programatic. Oricum, în sensul acesta, de program, nici n-a durat mult. În aprilie 2010, Ianuș anunța pe blogul personal că își reneagă toate scrierile de până atunci. O decizie, desigur, pe care poetul o motivează intim, dar cu care nici un critic literar nu poate fi de acord. Din principiu. Dar nu numai din principiu. Recentul volum publicat la Editura Tracus Arte, intitulat
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
și cîrligele ei acoperite de ochii mei/ cu unghiile ei acoperindu-mi gura// din sînge sînt încă norii/ și-i orbitor ce nu moare” ( În cer și pe pămînt). Ținînd seama de o asemenea perpetuă stare a existenței care se reneagă continuu, adesea în decor autumnal, putem vorbi de un bacovianism formal acutizat: „Vine-o toamnă care uite respiră/ chiar lingura mea pufăie sacadat// să mai mulțumim și durerii/ adio// bolnavii se-mbătară cu ligamente/ se gesticulează adio// și ce-am
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
literatura de specialitate, mi se pare insuficientă. Van Gogh și Dali, Beethoven și Cho-pin, Dostoevski și Balzac au suferit fără îndoială. Cu cât mai suferinzi, cu atât mai geniali!... Au suferit, dar au „nemurit” pentru urmașii celor care i-au renegat adesea instinctiv. Distanțarea de anormal aparține unei anume cumințenii, e menită să „protejeze” normalul de ceea ce nu este capabil să înțeleagă... Transmisă sau dobândită, suferința este sursa neliniștii și căutării, a viziunilor și tălmăcirilor, a sensibilității, generozității, dar și a
Agenda2005-33-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284082_a_285411]
-
de către Ion Bogdan Lefter este cea a cronicii literare. Să precizăm că tratarea ei are loc într-un climat umoral, cel de atracție-repulsie, precum al unei mari iubiri ce se teme de consecințele sale, drept care se suspectează și chiar se reneagă nu fără un tîlc masochist: "De cînd am început să scriu critică literară, se confesează criticul, am avut față de specia cronicii un sentiment contradictoriu: de atracție și totodată de inconfort. June debutant într-ale meseriei, mi-a plăcut să comentez
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
în proiect, un naiv ce refuză să-și asume orice fărâmă de conștiință tragică. Asta îi iese lui Lăzărescu foarte bine. Evghenie amână metamorfoza prin profesii la fel de utopice (promoter, profesor, anticar); fără viață personală, el este un dezrădăcinat ce-și reneagă apartenența rurală, fiind înghițit de platitudinea înșelătoare a orașului. O scurtă convorbire telefonică cu tatăl său din final subliniază precis condiția refuzată. În rest, asistăm la povestea unui însingurat din stirpea gogoliană, transpus, nu o dată, într-un Aleoșa ce iubește
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
în obligația victimei de a dezvălui tot ce-a omis la ancheta inițială și după "demascarea internă" care urmărea denunțarea celor ce-o ajutaseră în temniță, urma "demascarea morală publică", id est "autodemascarea", cînd cei vizați erau nevoiți a-și renega întreg trecutul, ființa însăși, blasfemiind valorile ei supreme, precum Dumnezeu, familia, prietenii, într-un soi de delir de autoflagelare. Evident, supliciul de un asemenea tip friza patologicul, pregătind etapa finală a decăderii prizonierului în condiția de torționar. Omul nu mai
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
lucru care să obosească inima săracilor mai mult decat foamea și lipsurile". În această lumină, Don Quijote, respins că excepție aberantă în sistemul de fier, devine centrul generator al sistemului diamantin de promovare a valorilor umane. Valori pe care nu le reneagă niciodată. Niciodată? Atunci ce sens au "vindecarea" și "pocăința" dinaintea morții? Distinguendum est. Don Quijote renunța numai la a mai apară prin arme diamantinul uman dar, nu la a crede în el. Idealul quijotesc este nemuritor, așa cum o dovedesc vorbele profunde
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
ai stima, chiar dacă i-ai admira opera. Crede-mă, nu vreau să pierd stima nici unui om și cu atât mai puțin pe-a dumitale. De peste 30 de ani mi-am acceptat destinul. Nu văd de ce-ar trebui să-l reneg acum, riscând să se interpreteze dorul meu de țară și de familie drept oportunism și milogeală. Nu acuz pe nimeni, căci "nu vremurile sunt sub om"... Sper că lucrurile se vor însenina într-o zi. Iar dacă nu voi apuca
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
patetice care fac posibile miezurile actualelor formule dense în aparenta lor sicitate ce nu reprezintă un început ci un final de ciclu sufletesc. Un bilanț formal al acestuia. Prezumatele afecte, sfîșieri, lamentări, ipostaze dolorice ale unei ființe care nu-și reneagă devenirea sunt absorbite în imagistica cerebrală în care, totuși, răzbat avînturile inițiale. Poza romantică e lucid asumată ca o concesie a conștiinței: "toată noaptea / bate-n perete / cu aripa-i neagră / de smoală / și goală // cîntă / umblă pe lîngă fîntîni
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
alunece comentatorilor printre degete: modernitatea era aparent pusă între paranteze în favoarea unor poetici mult mai vechi, care era cel al satiricilor latini (Martial și Catullus, în primul rând). De aceea, mi se pare curios felul în care Mușina și-a renegat un posibil aliat și emul, pe Gabriel H. Decuble, care adopta, în volumul său de debut (Epistole... din 2001) o retorică similară. În fond inofensive și amicale, mimând tonul oracular al inscripțiilor antice, aceste Personae erau doar prima etapă, de
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
Și "nu din delicatețe - precizează memorialistul - ci din frică." Aceasta capătă aspecte patologice, ca în cazul redactorului șef de la Secția culturală, obedient politicii partidului până la obsesie, a cărui personalitate era în permanență dominată de spaimă. Și astfel, ajunge să-și renege cultura și să aibă comportamentul unui excesiv de conștiincios activist. Proaspăt eliberat din pușcărie, Florin Pavlovici trăiește o adevărată odisee a obținerii Buletinului de Identitate, a unei camere la Spațiul locativ și nu în cele din urmă, a unui serviciu, în timp ce
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
de filosofie, cu orientare de stânga, a ajuns unul dintre marii nomenclaturiști, ministru, membru al C.C. al P.C.R., președinte al Academiei Române, având, alături de alți tovarăși "de nădejde", un rol criminal în privința "reeducării" tinerei intelectualități românești. Nu numai că și-a renegat fratele, purtat în lanțuri spre "fabricile morții" de la Jilava și Aiud, ci a participat direct la zdrobirea unor destine. Comportamentul era acela de securist, care din înălțimea posturilor lui "de răspundere" dirija cinic tortura fizică și morală: "El, tovarășul Tănăsică
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
curând spre a fi à la page, un aport semnificativ prin culegerile Acque e terre (1930, Ape și pământuri), Oboe sommerso (1932, Oboi scufundat), Erato e Appólion (1936), pentru ca mai apoi, spre sfârșitul anilor patruzeci ai veacului trecut, să-l renege sistematic, atât prin eseuri-manifest, cât și prin volume ulterioare de poezii. O „umanizare” similară va cunoaște poezia unui Alfonso Gatto, Mario Luzi, Piero Bigongiari și Carlo Betocchi, protagoniști ai ermetismului anilor treizeci-patruzeci (cu epicentrul la Florența, Roma, Milano) alături de care
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
față de Eliade pentru a fi preferat de directorul său într-o ocazie așa de solemnă? Ce avea Sebastian și Eliade nu avea? Răspunsul e simplu: Sebastian avea evreitatea. Evreitatea, pe care nu și-a ascuns-o și nu și-a renegat-o niciodată, nici la Cuvîntul, nici altundeva. Iar evreitatea tînărului și talentatului său redactor a fost, în anii de glorie ai lui Nae Ionescu, o calitate de care consilierul politic al regelui a ținut cont. Primit în vila Elenei Lupescu
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
Cu fiecare anotimp,/ dezbrac silaba din scoică,/ pentru ultima rimă./ Aceleași cuvinte/ cad perpendicular/ pe acolada ultimului amurg." și "A nu veghea amurgul,/ fiind ultima/ eroare din cuvânt,/ Adun literele unui alfabet necunoscut,/ scrijelind silabe/ din anotimp,/ cu fiecare metaforă,/ reneg tăcerea din rimă,/ mimând subtil clipa". Deocamdată, spuneam, nimic spectaculos, autoarea parcă nu are suflet de pus la bătaie cu pasiune și culoare. Așteptăm să faceți un pas semnificativ și să ne bucurăm de el. (Mihaela Mocanu Gâlcă, Bacău) * V-
Actualitatea by Ioan Hada () [Corola-journal/Journalistic/8106_a_9431]
-
pe la restaurante, am spălat vase, toalete, așa am ajuns. Am fost la Samusocial și mi-am făcut carte provizorie, buletin nu pot să-mi fac pentru că nu am spațiu. Acum locuiesc în prelungirea Ferentari, la niște cunoștințe de-ale mele.” Renegată de propria fiică “Nu mai știu nimic de fata mea din 2000. Atâta timp cât nu am mai avut bani nu m-a mai fost băgat în seamă. A spus că sunt moartă pentru ea. N-am mai putut, am zis că
Povești tulburătoare de la Cantina de ajutor social by Baciu Loredana () [Corola-journal/Journalistic/81665_a_82990]
-
ceai, Partea lăuntrică a vîntului, Ultima iubire la }arigrad, Mantia de stele ș.a. în sensul acesta declarația sa: "Eu nu am biografie, eu am bibliografie" trebuie înțeleasă drept un refuz al succesului, care, "fie te scoate din minți, fie îl renegi". Parafrazînd un celebru dicton, s-ar putea spune că viața lui Milorad Pavic a stat sub semnul "Nimic fără Literatură". Deși nu s-a derobat de îndatoririle familiale și universitare, pe care le-a împlinit cu dăruire și abnegație, Milorad
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
pagini, bântuite de focul purificator, dar și de inevitabila tragi-comedie a duplicității nu au final. Serii de asasinate dau senzația că vine, în sfârșit, modelarea constructivă a cetățenilor. Nu este așa. Autorul simte că e în dilemă; ca să nu își renege spusele lasă loc pentru diverse soluții. E dovada că nu are vocația cosmetizării. Radicalitatea alegoriei anticeaușiste caracterizează întregul text. Fără a dispune încă de o amplă claviatură, Alexandru Ecovoiu știe să degajeze sensuri grave din tabloul dereglării umanului și delirului
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
simplicitatea mesajului lui Hristos într-un discurs speculativ, doctrinal și polemic? Nu învățatului din Tars îi revine meritul de a rupe legăturile cu iudaismul, acest decisiv divorț, la care Iisus niciodată nu s-a gândit? Dar oare, Pavel, după ce a renegat iudaismul, nu a trădat, de asemenea, și gândirea Nazarineanului? În răspunsurile oferite la atari întrebări, stă, în mare parte, cheia întregii probleme a fondării creștinismului ca religie. Iisus, un reformator al lui Israel La întrebarea dacă Iisus a dorit să
Cine a fondat creştinismul? Hristos sau Pavel? () [Corola-journal/Journalistic/70795_a_72120]