1,877 matches
-
să strig în gura mare că nimeni nu ține seama de structura psihică a nimănui, din moment ce tocmai eu fugeam de mine însumi, nu mă cunoșteam decât parțial și vrând-nevrând cea mai convenabilă parte din mine, adică cea adevărată, mi-o reprimam cu consecvență?” Romanul Fețele tăcerii (1974) complică perspectivele încrucișate: tânărul ziarist Dan Toma (necredinciosul care vrea să pună degetul pe rană), anchetatorul justițiar care trebuie să afle adevărul pentru a-și putea preciza o atitudine față de adevăr, primește confesiunile a
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
când afectează și degetele de la picioare. Se poate asocia și cu alte malformații congenitale (Stroescu, 1979). CLONUS (< fr. clonus, cf. gr. klonos - agitație) - Întinderea bruscă a unor mușchi care determină contracții reflexe rapide și ritmice irepresibile (care nu pot fi reprimate sau înlăturate). Clonusul piciorului se declanșeză prin ridicarea bruscă a piciorului; clonsul rotulei, prin tracțiunea sa bruscă în jos. Acest fenomen este adeseori semnul unei atingeri a căilor piramidale. Clonusul patelar - examinatorul prinde rotula între index și police și o
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
spuse ea. ― Vrei să te hârjonești cu Rex, asta vrei. ― Numai la prostii Îți stă gândul, Callie. ― Nu nega. Se Întoarse și zâmbi. ― Știu cine vrea să te molesteze pe tine, spuse. Timp de-o secundă, o bucurie imposibil de reprimat mă inundă. ― Jerome, Încheie ea. ― Nu vreau să merg În pădure, am spus. Sunt gângănii și tot felul de chestii. ― Nu mai fi așa o mironosiță spuse ea. N-o mai auzisem până atunci spunând „mironosiță“. Era un cuvânt folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un cip special să fie perfecționat și noi măsuri de inhibare a comportamentului agresiv și nedorit să fie luate. Cipul, D4N8, va fi organic și va controla dorințele și gândurile elevilor, avându-se grijă ca orice idei interzise să fie reprimate prin șocuri electrice. Cipurile vor fi implantate tuturor elevilor ce sunt acum în ultimul an de învățământ și care ar mai putea nutri speranțe de răzvrătire de sub conducerea Guvernului. Ăștia suntem noi, spuse în șoaptă Marius. Vor începe să implanteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
an de învățământ și care ar mai putea nutri speranțe de răzvrătire de sub conducerea Guvernului. Ăștia suntem noi, spuse în șoaptă Marius. Vor începe să implanteze cipul din anul ăsta, iar noi vom fi cobaii. Și dacă vor să ne reprime orice gând și orice faptă ce nu se conformează codului dat, vom fi prăjiți. Și dacă nu ați observat, băieți, acum nu suntem tocmai conform codului. Tot ce facem și tot ce gândim noi este ilegal. De unde ai materialul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
situate în județele: Roman, Botoșani, Ilfov, Prahova, Ialomița, Dâmbovița și Vlașca. Pe parcursul desfășurării răscoalei, țăranii au pătruns în unele centre administrative, precum: Oltenița, Călărași, Galați, Botoșani, în încercarea de a-și prezenta doleanțele. Guvernul junimist condus de către Theodor Rosetti a reprimat dur răscoala, în cursul acțiunilor armate de reprimare fiind uciși sau răniți peste 1 000 de țărani 1623. Răscoala nu s-a extins în Dobrogea datorită efectelor benefice ale reformei agrare realizată aici la scurt timp după unirea provinciei cu
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de plinătatea dragostei ei. Eram pe punctul de a exploda de bucurie. Și În momentul ăla m-au lăsat genunchii. Au Început să-mi tremure, păreau de cauciuc. Am simțit cum mă ia cu leșin și am Încercat să-mi reprim senzația. Dar apoi mi-am dat seama că asta Însemna să-mi reprim sentimentele doar ca să nu cad. De ce să nu le simt? De ce mă privasem de frumusețea dragostei? Așa Încât nu m-am oprit. Le-am permis bucuriei și dragostei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În momentul ăla m-au lăsat genunchii. Au Început să-mi tremure, păreau de cauciuc. Am simțit cum mă ia cu leșin și am Încercat să-mi reprim senzația. Dar apoi mi-am dat seama că asta Însemna să-mi reprim sentimentele doar ca să nu cad. De ce să nu le simt? De ce mă privasem de frumusețea dragostei? Așa Încât nu m-am oprit. Le-am permis bucuriei și dragostei și tristeții să mă năpădească. Și, cu acel pieptănaș lipit de inimă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ca o mănușă. Începuse să chelească în vârful capului, dar, la fel ca majoritatea adepților sectei Aum, era bine făcut și privea hotărât înainte. Discursul lui a fost monoton și nenatural. Din declarația lui am dedus că încerca să-și reprime un fel de emoție. La un moment dat, Hayashi a început să aibă îndoieli profunde în privința slujbei lui. În timp ce căuta răspunsuri în afara științei, a început să îndrăgească învățăturile lui Shōkō Asahara și s-a convertit la secta Aum. Deși avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
n-au putut să-și exteriorizeze sentimentele, acestea s-au „deghizat“, mai bine zis au afectat psihicul. Transpui în cuvinte ceea ce simți, or, procesul de conștientizare nu este pregătit. De aceea, nu au încotro și încearcă cu înfrigurare să-și reprime sentimentele. Dar, oricât de mult ar încerca ei să le respingă, organismul reacționează în mod natural. Simptomele ar fi următoarele: insomnie, coșmaruri, sentimentul de teamă și altele. De exemplu: teama de a merge cu metroul, de a intra în metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o lungă serie de disfuncționalități. Toate acestea sunt declanșate de sindromul stresului post traumatic. Amintirile dureroase sunt împinse în abisul sufletului și, din acestă cauză, celelalte activități sunt reduse. În mod automat, perimetrul activității memoriei se îngustează. În plus, ei reprimă din toate puterile aceste amintiri, astfel că întreaga energie este folosită și epuizată în acest scop. Există și această fațetă. Energia nu este folosită sau, mai bine zis, nu este direcționată corect. Toate coboară pe o pantă abruptă; aceasta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Am înțeles imediat că ea știe (numai ea și cu mine!) și se vedea că era deprinsă cu omagiile astea pasionate și tăcute și că le accepta fără să le răspundă, dar - sacrificiu imposibil unei femei adevărate - fără să le reprime. Păcat de Timotin că, în opacitatea lui, nu-i sensibil la astfel de complicații din jurul său, ca să-și prețuiască viața. Doamna Timotin a ținut să mă înzestreze cu tot ce trebuie și nu trebuie unei călătorii de trei ceasuri. S-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
adolescenței? Ce fapte selectează memoria sa? Prima impresie este că autorul nu vorbește cu plăcere despre sine, ca Lovinescu ori G. Călinescu. Și aceasta se simte în stil, în enunțare. Nici o volută, nici o grațiozitate gonflabilă. Acest om sentimental și-a reprimat cu duritate sentimentalismul, până a ajunge la cealaltă extremă, uneori dezagreabilă: uscăciunea. Ariditatea, chiar platitudinea acestor Amintiri din copilărie și adolescență (concepute sub forma unei "scrisori" despre el însuși în anul 1911, publicate postum în Adevărul literar și artistic, 1937-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de deficitul de vitalitate. Frumusețea plastică, vitalitatea debordantă a femeii contrastează cu timiditatea organică a bărbatului, accentuată de conștiința bătrâneții și de ridicolul acestei posturi (iubirea între parteneri din generații diferite). Un personaj, bărbat de 40 de ani, ce-și reprimă disponibilitățile erotice este o realitate psihologică destul de curioasă în peisajul (și literar) românesc. Fenomenul poate să explice interesul stârnit de roman, și la apariția sa în 1933, și după aceea. (Nu iau în seamă calitățile intrinseci ale scrierii.) Tot ca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sale, femeia tresări din nou. - Ei, acum te-ai liniștit? o Întrebă el. Mașa ar fi vrut să se ghemuiască la pieptul oaspetelui, simțea nevoia unei apropieri, dar de acolo venea un val de umezeală, ca dintr-un mormânt. Așa că, reprimându-și la timp pornirea, făcu un pas Înapoi. Hăul continua totuși s-o atragă. Mașa ar fi dat orice să afle ce se ascunde În spatele vorbelor atât de frumos meșteșugite ale vizitatorului. „Oare o fi având suflet?“, se Întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
știut că el este pacientul pacienților. O slăbiciune permisibilă; de băiețandru, dar și ce dacă? Era de-un oarecare interes. Pus În fața unui doctor, Sammler avea și el slăbiciunea lui, căci adesea voia să Întrebe despre propriile simptome. Aceasta era reprimată, desigur. Dar impulsul era acolo. Voia să menționeze că se scoală cu un zgomot În cap, că ochiul bun făcea o mică pată la colț pe care nu reușea s-o Îndepărteze frecându-se, era Înțepenită la pleoapă, că picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lipsiți de noimă. Nu compasiunea; dar ce Însemna o vorbă plină de compasiune? Iar o vorbă plină de compasiune era o necesitate de viață și de moarte. Rostiri, sunete pline de speranță și de dorință, exclamații de jale. Acestea erau reprimate, ca și cum ar fi fost ilicite. Uneori răzbăteau Încifrate, În reprezentări neclare mâzgălite pe geamurile clădirilor condamnate la demolare (atelierul de croitorie părăsit din fața spitalului). În acest stadiu al lucrurilor persista o muțenie Înfricoșătoare. Despre lucrurile de strictă necesitate nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
domnului Widick. Sună-l să vină să-i ia și spune-i că vrei o chitanță pentru ei. — Tată! — Da, Shula. Așteptă. Știa că, ținând strâns În mână unul din acele telefoane albe din New Rochelle, Își aduna argumentele, Își reprima indignarea față de Încăpățânarea și rectitudinea prostească a bătrânului ei tată. În dauna ei. Știa foarte bine ce simțea ea. — Din ce o să trăiești, tată, când n-o să mai fie Elya? O Întrebare excelentă, o Întrebare vicleană, la obiect. Pierduse În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ta. — Lucrurile adorm în căsnicie, mi-a spus o dată. — Trebuie să adoarmă. Trebuie să-ți pierzi alertețea sexuală nebună pe care o ai când ești de capul tău în lume. Toți acești ani cu Richard, nu cred că mi-am reprimat vreodată ceva în mod conștient. Am fost întotdeauna așa recunoscătoare că sunt măritată - așa de ușurată că nu va mai trebui să stau din nou goală în fața unui străin. Dar am uitat cât de înnebunitor e să te expui... să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ridicat și a început să cotrobăie în dulap și a scos o singură țigară, cam mototolită și o cutie de chibrituri. — Nimic nu se compara cu aia de după, nu? a zis el. Sheba își amintește că a trebuit să-și reprime un zâmbet văzând nonșalanța lui postcoitală studiată. Au stat întinși în tăcere o vreme, ascultând zgomotul pe care îl făcea Connolly scoțând cerculețe de fum. Sheba a zis că fiicei ei îi plăcea să facă la fel când fuma, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ajut. — Vreau să zic de ce vorbești urât. Tu nu înjuri niciodată. — Sheba, ascultă-mă. Nu începe să spui că-l iubești. Asta nu e iubire. — Nu sunt sigură că se poate spune ce e asta. Oamenii încearcă mereu să-și reprime lucrurile astea. Eu vreau să-mi recapăt tinerețea pierdută. El vrea experiență. Eu îl trag cu forța în asta. El mă trage pe mine cu forța în asta. Lui îi pare rău pentru mine. Mie îmi pare rău pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
infidele în Arabia Saudită. Irene - Și nenorocita aia de Maxine, de la birou, care nu mă lasă să trec de sala de așteptare. Toți au impresia că sunt o piază rea. Jina a luat-o în brațe pe Irene și și-a reprimat tentația de a tresări la atingerea coastelor ieșite prin piele ale prietenei ei. Irene își supraveghea silueta cu fanatism. Mergea zilnic la ore de kickboxing, iar la cină nu mânca decât țelină ca să-și mențină greutatea sub cincizeci de kilograme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ca un bătăuș care vrea să bage frica-n tine cu lucrurile pe care ar putea să le facă. Trebuie să ne despărțim în grupuri și să-l căutăm, a decis Mary. Jina a ridicat brațele, iar Irene și-a reprimat tentația de-a o lua în brațe. Să ne păstrăm calmul, a spus ea. Eu și Naji o s-o luăm pe cărare, în sus. John, i-ai pe Ahmad și Charlie și mergeți pe cărarea din lungul râului. Mary și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și Danny. Te rog, veniți acasă. De emoție, Jinei i s-a strâns stomacul. Tandrețea lui Mike se revărsa prin telefon, pe când, atunci când erau față în față, sentimentul era știrbit de căscatul pe care bărbatul nu putea să și-l reprime, din cauza privirii furate către ecranul televizorului sau de mirosul lui după o zi petrecută în soare. Pentru Jina era deconcertant să-și dea seama că-i era mult mai ușor să-l iubească pe Mike sau pe oricine altcineva atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că ai făcut-o lată. La noi tout est pris à la legere. Iar noi suntem prea doldora de autenticitate țărănească încât să ne cenzurăm întruna. Cred că tot ceea ce ne animă pe amândoi e mai degrabă să nu-i reprimăm și să nu-i disprețuim pe alții și mai puțin un mod foarte normativist. Instituțiile pe care le ajutăm să crească ni-s de ajuns. Mircea: CAP, lumina satelor Satul meu se numește Săliștea. Înainte de colectivizare se numea Cioara, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]