5,495 matches
-
a explicat că aceste acțiuni sunt firești, iar cei care greșesc trebuie să plătească. Întreg scandalul a pornit de la șeful ISC, Constantin Grăjdan, pe care Ponta l-a demis la scurt timp după ce l-a numit în funcție. Mi-au reproșat foarte mult că am pus în funcție un șef la ISC pe care l-am dat afară a doua zi, când am văzut că a greșit. Dar cine mi-a reproșat chestiunea asta? PDL, care o ține pe Roberta Anastase
Ponta: nu pot numi doar îngeri în funcţie () [Corola-journal/Journalistic/44654_a_45979]
-
timp după ce l-a numit în funcție. Mi-au reproșat foarte mult că am pus în funcție un șef la ISC pe care l-am dat afară a doua zi, când am văzut că a greșit. Dar cine mi-a reproșat chestiunea asta? PDL, care o ține pe Roberta Anastase în brațe de un an și jumătate, deși a furat voturi (...) Nu înseamnă că eu o să pun numai îngeri în funcție, că nu am cum, dar cel care greșește, a doua
Ponta: nu pot numi doar îngeri în funcţie () [Corola-journal/Journalistic/44654_a_45979]
-
vrei să obții rezultate. În discuțiile cu reprezentanții medicilor sau ai pacienților, ai distribuitorilor și furnizorilor de servicii, fiecare dădea vina pe celălalt. Nu se critica legea Asigurărilor, ci modul în care ceilalți acționează în cadrul acestei legi vechi. Adică se reproșau comportamentele celorlalți și nu se dorea schimbarea propriilor comportamente. Dacă nimeni nu vrea să se schimbe, și găsesc toți metode să ocolească schimbările impuse, atunci trebuie să creezi alt cadru legal, alt sistem. Așa cum s-au așezat lucrurile, nu poți
Noua lege a sănătății, în prima ședință de guvern după alegerile locale () [Corola-journal/Journalistic/44678_a_46003]
-
ale cărui momente de descurajare au, totdeauna, un nucleu stenic, un vizionar până la carnalitate, lipsit, în imaginile sale, de tentația verbiajului, un, în sfârșit, foarte bun cititor de literatură (asupra căreia nu-și negociază punctele de vedere). I s-a reproșat, apoi, lipsa de nerv publicistic. (Nemulțumirea aceasta venind din partea unor critici literari care fac, ei înșiși, în revistele culturale, un fel de publicistică.) Totuși, dacă suntem de acord că scopul unui articol din presa cotidiană e până la urmă acela de
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
pentru ei cel mult ca epifenomen cultural. Literatura e, pentru ei, tărâmul virtual în care totul e posibil, un joc imanent, cu toate piesele date pentru totdeauna, asemenea șahului, și în care ceea ce contează este arta combinatorie. Li s-a reproșat întotdeauna gratuitatea, artificiul, livrescul, și, într-adevăr arta lor, predominant textuală, are ceva din tehnica laborioasă a împăturirii foii de hârtie în origami-ul japonez. Ei aproape că nici nu au produs opere propriu-zise, ci un continuum textual, din care
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
Victor Ponta a comentat intervenția președintelui Curții Constituționale, Augustin Zegrean, care spusese că Traian Băsescu este cel care ar trebui să meargă la Bruxelles. Ponta i-a reproșat că s-a antepronuțat și a cerut ca în cazul în care această problemă ajunge la CCR, Zăgreran ar trebui să se abțină de la vot. "Curtea Constițională nu a fost sesizată de nimeni. Dl. Zegrean a pierdut încă o ocazie
Ponta îl atacă Zegrean: s-a antepronunţat, nu l-a sesizat nimeni () [Corola-journal/Journalistic/44780_a_46105]
-
Andrei Marga a ținut să facă lumină în cazul episodului în care Traian Băsescu a refuzat să îi strângă mâna. Discuția dintre cei doi a fost una destul de aprinsă, președintele reproșându-i lui Marga declarațiile prin care îl asemăna cu fostul dictator italian Benito Mussolini. "La audiere, un parlamentar de la PDL m-a întrebat în legătură cu textul meu în care spun că măsurile regimului Băsescu aduc a Mussolini. Și am dat acolo
Ce i-a reproşat Băsescu lui Marga la Cotroceni () [Corola-journal/Journalistic/44935_a_46260]
-
mult decât ar fi fost nevoie, și așeză tava pe măsuța din fața lui Victor. Așa, Lilișor, tată... acum pleacă, iar dacă mă caută cineva, sunt pe teren, da? Fata îi zâmbi complice, dar și ușor mustrător, ca și când i-ar fi reproșat că dezvăluise o convenție numai de ei doi știută, turnă în pahare, apoi se retrase, îngânând o melodie. E fiică-ta, Victore? Mă, oi fi eu nebun, dar tâmpit, nu. Cum să-mi aduc fetița aici?! N-ar fi nici
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
pleacă. Unde se duce? Dumnezeu știe... Mă flăcău, dar te pricepi binișor să raportezi, la fel de bine ca și la preparatul băuturii, ți-am cerut un whisky și tu cemi dai?! Dar jur, nu are apă! Sunteți primul client care ne reproșează asta. Și eu cred că nu-i de la mama lui... de la turci îl aducem. Nu prea rentează. La început, clienții au fost curioși, dar a doua oară nu au mai comandat, s-au întors la rachiurile noastre. Dar nu vă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
cu mama. Cu soacră-mea. Mamă! strigă ea, și se-ntoarse să i-o prezinte pe bătrână. Mama lui Tom. Sărut mâinile, doamnă! se înclină el, ceremonios. Veneam la dumneata. Noi singure veneam, dacă nu ne-a căutat nimeni, îi reproșă ea direct, și-i observă, odată cu tremurul imperceptibil al mâinilor, paloarea din nou a feței și rictusul gurii lui, plină, senzuală. Regretă apoi i se făcu rușine de regretul ei că nu-l lăsase s-o sărute la mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o pură farsă ieșită din nevroza postbelică“. Mai apoi va contesta originalitatea cursurilor sale, considerându-le prelucrări după diferiți filozofi germani ale căror nume erau trecute sub tăcere. Chiar și un fost student care continua să-i audieze cursurile îi reproșează că și-a însușit ideile lui Ludwig Klages (probabil din Der Geist als Widersacher der Seele, 1929-1932). I s au atribuit până și ideile unui neokantian minor, dar la modă, precum Arthur Liebert. Dar, cum cel mai citit filozof german
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Istoria religiei absolute din anul universitar 1940-1941. Recenzia lui Popa apare chiar într-un număr care găzduia două articole antiblagiene: o amplă recapitulare a criticilor aduse concepției sale despre religie și un acid pamflet al lui Dumitru Stăniloae. Ceea ce-i reproșaseră lui Blaga preopinenții săi era lipsa de originalitate (încercarea de a plasa în mediul românesc teze demodate din Occident), cugetarea neortodoxă și neromânească, adică tocmai contrariul lucrurilor pentru care era lăudat Nae Ionescu. Și Stăniloae îi amintește în acest ultim
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
poziție. Unii autori, care din punctul nostru de vedere nu merită onoarea de a fi numiți, au jubilat la nesperata ocazie de a-și justifica vechile adversități intelectuale și antipatiile ideologice printr-o chestiune de deontologie auctorială. Alții i-au reproșat autoarei neînțelegerea și reaua credință, reducționismul și tezismul - reproșuri care se verifică într-o bună măsură. Faptul că pretindea a fi identificat-o singură pe Evelyn Underhill, trecând sub tăcere transmiterea informației de la Zevedei Barbu la Lucrețiu Pătrășcanu și la
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
este un lucru atât de comun, încât e greu de spus că Nae Ionescu, care avea două decenii de activitate filozofică în spate, trebuia să-l învețe de la Underhill. În prelegerea a XV-a, Mistica și psihologia științifică, i se reproșează din nou de a fi luat de la Underhill generalități psihologice comune tuturor manualelor și tratatelor de specialitate. Nu se înțelege, de pildă, de ce clasificarea facultăților sufletești în „inteligență, sentiment și voință“ sau o afirmație precum „psihologia contemporană recunoaște un primat
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
concluzie. Această ipoteză asupra „laboratorului“ cursului atinge și dimensiunea psihologică a creației. E adevărat că Nae Ionescu preia creativ cele câteva idei și le transpune într-un context ideatic diferit de cel al scriitoarei britanice. Ceea ce i s-ar putea reproșa, totuși, conform principiilor sale, este că „procesul de elaborare“ nu a fost suficient de îndelungat, pentru ca produsul final să devină atât de personal, încât să piardă legătura cu materialul inițial. Pentru a folosi un exemplu trivial, nimeni nu pune la
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
jucase o farsă mizerabilă. Singurătatea îi devenise un fel de bună prietenă. De fapt, unica. Tăcută, credincioasă, și supusă. Se putea baza pe ea. Nu-i era teamă că ar putea să o piardă, să-l trădeze ori să-i reproșeze ceva. O regăsea în orice moment, în fiecare ungher al casei. Uneori îl privea blând, cu un fel de compasiune în priviri. Mai că l-ar fi bătut pe umăr, spunându-i: Lasă, trecem noi și peste asta. Eu sunt
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cu vocea severă și înaltă, să-i spunem ce se mai întâmplă, cu ființa noastră, uitată aici pe pământ. Ne va certa, va asculta privirea rugătoare, reverența în fața genunchilor fără vlagă înfipți adânc în pământ? Ce și cui să-i reproșez netrăirea? Mai ales că am aflat că e un mare păcat să te-nchizi în tine, să te retragi ca melcul înșelat,cândva, prea de vreme de soarele înghețat. Am fugit, de multe ori, de spaima pedepsei; așa am rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
proporții. De obicei, lucrez din nimic“. Izolată într-un spațiu marginal, încorsetată într-o existență domestică ce îi solicită mare parte din energie, Hortensia Papadat-Bengescu își crește cei cinci copii și se plânge deseori că nu are ce să-i reproșeze soțului său în afara unei obtuzități la adresa activității sale literare, o atitudine ostilă față de statutul de scriitoare, care duce inevitabil la ruperea oricărei punți de comunicare între cei doi. Fără posibilitatea de a se „mișca“, așa cum singură o afirmă, unicul obiect
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o respectă și se respectă!” De-a dreptul simpatic P.H.Lippa în felul cum își ceartă eroul, acest intelectual pasionat de politică, autor de articole și cititor de „cărți nefolositoare”, cum ironic îl „taxează” pe pagina următoare. În plus, îi reproșează și lipsa de intuiție, și pretențiile de „cunoscător” în ale psihologiei feminine. Cred și eu, alături de autor, că Domnul R. nu se poate reabilita în fața mea, a cititorului, decât la o nouă întâlnire cu Teodora. Pînă la urmă, nu-i
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
transparență. De ce pe la vârsta de doi-trei ani ținea atât de mult să fie purtat în brațe de mama și de tata? Cu siguranță, nu doar din nevoia instinctivă de a se simți protejat. Sau pentru că era „mofturos”, cum i se reproșa când repeta cu încăpățânare pretextul „mă dor picioarele”. (Deși, își amintește foarte bine, chiar nu mințea!) O studiază atent pe Clara și înțelege altceva: numai privind de sus, din brațele adultului, copilul poate descoperi mai mult și mai repede, pe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
început, pentru a nu se mai vorbi eronat. Atunci cînd Bărzăunul mi-a povestit despre descoperirea făcută de la Piatra Domniței, deci după ce s-au întors de la Peștera Liliecilor, eu nu l-am crezut de prima oară, fapt ce mi-l reproșez cu destulă tărie și l-am rugat să-mi mai povestească o dată. Ei, și pentru că m-am întîlnit cu el a doua oară și am stat de vorbă pe malul rîului, unii au scornit fel de fel de minciuni. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
craniul. Și, în timp ce analizau cît mai minuțios acea descoperire uluitoare, Virgil profită de lipsa de atenție a celorlalți și se retrase sub o altă boltă. Și poate că totul s-ar fi terminat cu bine, fără ca nimeni să-i poată reproșa bietului băiat că a părăsit grupul fără să anunțe, dacă nu s-ar fi petrecut ceva cu totul și cu totul ieșit din comun. Dar mai bine să-l lăsăm pe Nuțu să povestească exact cum s-au petrecut lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
care se laudă domnul Răgălie cu marea sa descoperire și l-am dat pe foc în fața mamei! Eu n-am nevoie de minciuni! Voi nu vedeți că acuși trece vacanța și n-am reușit să facem mai nimic? (Nu-i reproșați nimic Ilincăi, dar să știți că n-a rupt nici un ziar, așa cum susține. Dimpotrivă, a mai cumpărat 10 exemplare, pe care maică-sa le-a pus bine într-o ladă). Asta așa-i, zise Virgil. Dacă trece și luna asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nu-mi vine să cred că asta e, dar asta e. Puzzle-ul Ada. O ecuație pe care nu o înțeleg și în care nu caut nici o necunoscută. Când plânge, pentru că se mai întâmplă, o suspectez de nesinceritate. Nu-i reproșez niciodată că plânge pentru că își pierde sursa poveștilor cu și despre Alex. Ea nu mi reproșează niciodată că aș fi gelos. Nu sunt. Sunt amar. Și dobitoc, ocazional, dar asta e altă poveste. Într-o marți oarecare, o găsesc răsfoind
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe care nu o înțeleg și în care nu caut nici o necunoscută. Când plânge, pentru că se mai întâmplă, o suspectez de nesinceritate. Nu-i reproșez niciodată că plânge pentru că își pierde sursa poveștilor cu și despre Alex. Ea nu mi reproșează niciodată că aș fi gelos. Nu sunt. Sunt amar. Și dobitoc, ocazional, dar asta e altă poveste. Într-o marți oarecare, o găsesc răsfoind un album cu poze. Nu știam de el. Îl scosese dintr-o cutie de pantofi, din
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]