717 matches
-
patimi ancestrale, strâns legate de însăși ființa noastră, regretând pe cei căzuți, dar având încredere în sănătatea milioanelor, noi din colțul nostru strigăm încă odată în urechile tuturora: Luați aminte !" Nu trebuie uitat că dincolo de scrierile paulesciene pe acest subiect (reprobabile în esența lor, fără îndoială) și fără nici o conotație pentru zilele noastre, este totuși naționalistul Paulescu care-și iubea țara și care devine extrem de vehement și virulent exact după 123, în contextul unei frustrări de proporții, generate de un furt
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Aceste momente Paulescu le surprinde în spiritul realităților crude care se petreceau și a atitudinilor critice pe care aceste realități le stârneau în rândul contemporanilor mai ales a tineretului și intelectualilor. Privite prin prisma istoriei sigur că unele manifestări par reprobabile, mai ales dacă le sustragem contextului istoric în care aveau loc (ceea ce se face în mod curent), dar aceasta nu justifică aprecierea unilaterală, cu alte cuvinte a unei singure părți, pentru că fără cauze nu există efecte și întotdeauna efectul este
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
vorbește despre trauma victimei. Povestirea nu accentuează suveranitatea femeilor, așa cum inițial am fi tentați să credem, ci mai curând supunerea acestora în fața bărbaților. În societatea modernă, violul reprezintă nu doar o încălcare a intimității personale, ci o faptă cu totul reprobabilă și care se pedepsește foarte aspru. Personajul feminin medieval este încă perceput ca un simplu obiect, element uman de decor, indispensabil, dar marginal. Violul în Evul Mediu, deși era condamnat, nu era aspru eradicat. Târgoveața reflectă prin cele istorisite viziunea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ea trebuia să fie cu precădere prezentă, deoarece membrii cleului erau aceia care îi 152 călăuzeau pe oameni spre dimensiunea sacralității, nu înseamnă că în celelalte straturi sociale nu apăreau elemente de corupție sau culpabile de a fi considerate nedemne, reprobabile chiar. Dar lumea aceasta ficțională, iremediabil pierdută din punct de vedere moral în aparență, nu este total malefică, bunătatea și cinstea, virtutea și onoarea își mai găsesc încă loc, chiar dacă firav, alături de elementele pur profane. Portretul pe care îl face
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la o devalorizare a virtuților lor. Încă o dată remarcăm o ironizare a tot ceea ce epoca medievală considera și aprecia drept pozitiv și asistăm la o impunere într-o lumină favorabilă a unor personaje și acțiuni percepute până atunci ca fiind reprobabile. „Felul în care abordează imaginea personajelor feminine pozitive definește dubla opresiune la care sunt obligate femeile din epoca sa: victime dacă se supun regulilor dragostei și respectă idealul medieval asupra feminității; nedemne, dezaprobate și nelăudate dacă sunt altfel.”707 Naratorul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
credeau, le conferă un fel de virilitate, pe care, de altfel, o pierduseră, devine singura formă de a mai manifesta o autoritate sau un control asupra spiritelor mai slabe, așa cum și-ar dori, reimplicându-se, după aceste abandonuri, în fapte duplicitare, reprobabile, lipsite de noblețea cavalerismului.718 Societatea patriarhală, așa cum de altfel am mai subliniat, nu acordă valoare principiului feminin, perceput ca irațional, obedient, servil, și insistă pregnant asupra diferenței dintre sexe și asupra puterii masculine ce trebuie să domine. Personajele feminine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
continuă să-i fie, prin demnitatea pe care o avea, superior ierarhic, dar nu și valoric. Are astfel un rol decisiv, pacificator, știe să-l orienteze pe rege pe calea cea bună: își învață soțul că răzbunarea rămâne o faptă reprobabilă. Motivul central al povestirii stă în dificultatea de a stabili adevărul din cuvintele rostite de cei din jur, de a distinge între prietenii adevărați sau falși. Prudenția, pe lângă demnitatea de soție, este și un prieten sincer, iubitor, adevărat. Spre deosebire de soțul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
eliberate de constrângeri, iubirea fiind privită ca virtutea supremă, în numele ei se iartă orice impietate. Ceea ce este interesant de sesizat, în modul de abordare al personajului feminin negativ, în cazul ambilor scriitori, este toleranța excesivă față de înclinațiile trupești, din ființe reprobabile prin tot ce fac aceste eroine se pozitivează oarecum, primesc un plus de simpatie din partea autorilor prin faptul că nu se supun normelor și canoanelor, ci își afirmă direct, spontan și fără limite independența. Donna demonicata este malefică doar prin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
interpreții aflați În tabăra opusă guvernului, noi are un sens restrâns În care aceștia includ doar locutorul, membrii guvernului din care acesta face parte, toți membrii instituției prezidențiale și membrii partidului de guvernământ. Acest noi se face vinovat de fapta reprobabilă de a minți poporul! Interpreții puterii, inclusiv locutorul, atribuie subiectului colectiv noi un alt referent, mult mai permisiv și mai vag. Cu toate că, aparent, prin noi locutorul face trimitere la toată clasa politică de după anii ’90, asumându-și astfel, În numele puterii
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
pe cât posibil i se spună adevărul bolnavului în cazul unor afecțiuni grave, incurabile, chiar dacă acesta insistă și afișează o stare de indiferență sau un fals curaj. O asemenea „imprudență medicală” reprezintă mai mult chiar decât un banal psihotraumatism, este o reprobabilă atitudine de cinism. Trebuie evitată pe cât posibilă o atitudine de descurajare din partea medicului, precum abandonarea bolnavului, atitudine care ar echivala cu „condamnarea la moarte” a bolnavului respectiv. Bolnavul trebuie să vadă în medic un protector și un salvator. Copilul bolnav
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reprimare ale acestor manifestări, specifice fiecărui model socio-cultural. În sensul acesta societatea „decupează” din cadrul formelor de comportament sexual, acele „aspecte” considerate de ea ca fiind „negative” în raport cu sistemul de valori moral-religioase, culturale etc. Aceste „decupaje” vor fi etichetate ca fapte reprobabile, ca stări anormale în raport cu formele de comportament sexual admise de societate la momentul respectiv (C. Enăchescu). Ele vor fi ulterior „medicalizate” constituind cadrul clinic al tulburărilor psihosexuale. Tulburările psihosexuale, recunoscute și admise de către toți specialiștii în domeniu, se prezintă sub
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Ele îmi arată că ceea ce fac este nepermis, în contradicție cu legea morală și mă obligă la reținere sau la renunțarea completă. Cenzura consecințelor este dată de remușcări ale conștiinței. De regretul de a fi comis acte nepermise moral, imorale, reprobabile. Dacă scrupulele mă avertizează, remușcările mă condamnă, mă culpabilizează, mă fac să sufăr. Orice remușcare este însoțită de o durere morală, pe când scrupulele determină o rușine morală. În primul caz îmi pun întrebarea: cum de am putut face așa ceva?. În
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În cel de al doilea caz mă întreb: cum de m-am gândit că ași putea face așa ceva?. Dacă am făcut, am remușcări. Dacă intenționez să fac, intervin scrupulele care mă opresc. Suferința psiho-morală este, prin urmare consecința actelor mele reprobabile, pe care conștiința morală le atribuie Eului personal, de regulă ca pe niște vinovății pe care Eul trebuie să le repare. 3) Consecințele actelor Eului Din cele de mai sus se poate desprinde clar care sunt consecințele actelor Eului personal
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Fiecare individ este personal și direct responsabil de actele sale. Răspunde atât de intenții, cât și de consecințele actelor sale. Este sancționat pozitiv, prin succes de reușita unor acte pozitive și este sancționat negativ, pedepsit de comiterea unor acte negative, reprobabile. Consecințele actelor unei persoane sunt multiple. Ceea ce ne interesează în studiul nostru, sunt consecințele psiho-morale. Ele pot fi, cum spuneam pozitive sau negative. Ceea ce ne interesează în mod deosebit sunt consecințele negative, întrucât acestea duc la suferințele psiho-morale ale persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ajutorul celorlalți. 4) Suferința morală Suferințele psiho-morale, trebuie înțelese ca fiind acele stări sufletești și morale care afectează Eul personal ca urmare a unor acte ale acestuia, fie că este vorba de intenții imorale, fie că este vorba de acte reprobabile moral, fie că este vorba de acte morale care trebuiau să fie făcute, dar de la efectuarea cărora individul s-a sustras sau a refuzat ca să le facă. Orice suferință psiho-morală este consecința unui act de vinovăție. A unui act sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
încrederea și curajul. Anormalitatea psiho-morală este caracterizată tocmai prin aceste trăsături. Anormalitatea psiho-morală este condiția și terenul pe care se dezvoltă suferințele psiho-morale. Devianțele individuale care fac ca Eul personal să devină iresponsabil de actele sale și să comită fapte reprobabile, care să ducă la suferințe sufletești și morale. Anomaliile psiho-morale, prin natura lor, se diferențiază de anomaliile care constituie tulburările psihice pure. Ele sunt, în primul rând suferințe psiho-morale, pe când celelalte sunt boli psihice. De primele se ocupă în primul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de semnificație faptul că, atunci când a fost confruntat cu cele două teste de foc amintite, Ion Iliescu și-a arătat pe loc descendența și limitele, astfel încât, în ciuda câtorva lucruri pozitive pe care finalmente le-a făcut, mineriadele, legionarii inventați și reprobabila campanie împotriva Majestății Sale rămân printre evenimentele cumplite cu care numele său va fi asociat în durata lungă a istoriei. S-ar fi putut însă altfel? - e o întrebare fără răspuns, dar care merită totuși analizată. Născut și educat în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Principele și Principesa par a alcătui un cuplu foarte potrivit și cât se poate de fericit; Principele s-a integrat perfect în atribuțiile Prințului Consort pe care le exercită impecabil, cu distincție și grație; medierea cu regimul Iliescu, oricât de reprobabilă ar fi putut părea pentru puriști, a fost un compromis rezonabil care a permis Casei Regale să revină acasă și să-și afirme nestingherită prezența pentru compatrioți prin programele sociale și prin strategiile de vizibilitate pe care le-a găsit
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și îl întărâtă. Nu în ultimul rând, l-am văzut în ultimele luni pe domnul Simirad în conflict cu toată lumea, ignorând imprudent principiul de a nu te război pe mai multe fronturi în același timp, ba chiar, lucru trist și reprobabil, izbind neatent, de-a valma, și în dușmani, dar și în prieteni loiali, pe care riscă să-i piardă pentru totdeauna dacă nu va avea chibzuința să îndrepte, cu tact, răul făcut din nebăgare de seamă. Pe scurt, așa se
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a "motoreta" Incze, Romilă, Simionaș, Ciocârlan, Naste, sau elogiam eroica serie de portari Vasile Iordache, Costaș sau Bucu, nume pe care azi nu le mai regăsești decât în istoria clubului de pe www.politehnicaiasi.ro. Nu e, firește, nimic rău sau reprobabil să-ți iubești echipa orașului și astfel se întâmplă oriunde în lume și, cum e lesne de înțeles, orice politician care se respectă se folosește de acest atașament atavic, prin natura lucrurilor necritic, pentru a-și asigura voturi. Astăzi, însă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pot fi negate, tot așa cum un observator imparțial nu poate uita cum elemente radicale ale galeriei de suporteri au fost folosite, cu cinism, ca grupuri de presiune și de agitație în cazul mitigurilor electorale ale contracandidaților săi la Primărie - gest reprobabil integral pentru cetățenii onești și iubitori de democrație din acest oraș care, din fericire, nu pot fi împiedicați să dezbată dacă echipa e cu adevărat un bun public ce aduce beneficii imaginii Iașului, așa cum, polemic și disperat, încearcă domnul primar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
alimentate de câteva acțiuni pe care președintele Obama le-a întreprins în primele două săptămâni de la preluarea mandatului 953. Astfel, pe lângă mesajul inaugural în care președintele accentua importantă pe care o acordă regiunii Orientului Mijlociu și islamismului, un prim gest reprobabil în viziunea americană și semnalat de presă a fost faptul că primul telefon diplomatic în calitate de președinte a fost dat lui Mahmoud Abbas, șeful Autorității Palestiniene.954 Un alt gest, care a lăsat loc la interpretări, l-a reprezentat acordarea primului
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Într-un ritm mai lent, experiența auto-distrucției. Prin intrarea a doi titani iluminiști În această querelle des suicidés - Montesquieu cu Scrisorile persane și Rousseau cu Julie sau Noua Eloiză -, balanța se Înclină În favoarea celor care scot sinuciderea din categoria gesturilor reprobabile. Cuvintele lui Saint-Preux, amantul dezamăgit, au devenit un fel de deviză a sinucigașului: „De ce este Îngăduit să te Însănătoșești de gută, dar nu și de viață?”. Indiferent de epocă, moartea voluntară e o formă paroxistică a trăirii sentimentului tragic al
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nivel elevat, cît și la nivelul omului de rînd (de ex. Jones 1984). Kerr (1990:99-101) include în antologia sa unicul fragment rămas din ceea ce el numește prima carte a minciunilor, datînd din secolul al XVI-lea. Minciuna poate fi reprobabilă, iar noi ne simțim ofensați dacă am fost trași pe sfoară; totuși, cînd nu sîntem implicați, putem admira istețimea și îndrăzneala unor înșelători talentați. Apărută recent, Ghidul mincinosului (Dale 1992) este clasificată de librari drept o carte umoristică, după cum a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ideologic a marcat, de asemenea, proiecțiile cu privire la cunoaștere și, prin intermediul acestora, propunerea anumitor modele politice de societate. Faptul că aceste modele s-au plasat, adeseori, în cadrele unui dezbateri ideologice care a cunoscut, în secolul al XX-lea, și spectrul reprobabil al violenței politice nu anulează realitatea că, în pofida misiunii universaliste pe care a anunțat-o Aufklärung-ul, particularitățile diverse ideologic ale epocii moderne au contribuit, de pe aliniamente diferite, la apariția unor tipuri specifice de cunoaștere socio-politică. Din punctul meu de vedere
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]