1,025 matches
-
de presă sînt instructive, putînd fi folosite ca exemple negative deopotrivă pentru cursurile de traducători și pentru cele de redactare jurnalistică. Din ambele puncte de vedere este util un exercițiu de reconstituire a originalului deformat de traducerile stîngace și de rescrierile confuze. Cu cîteva luni în urmă - în 12 octombrie 2007 - a fost adusă la cunoștința publicului românesc vestea că scriitoarea Doris Lessing a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Cum o asemenea informație nu părea a satisface presupusul interes al cititorilor
Informație jurnalistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8680_a_10005]
-
ambele cazuri, Securitatea nu mai putea căuta nimic, pentru că aflase deja totul.“ „E-un punct de vedere...“, a remarcat Maria. I-aș fi mulțumit, dar îmi ignora privirea. „Nu neapărat. Să presupunem că, din jocul ăsta nevinovat de scrieri și rescrieri de vieți, amintiri și documente, iese ceva nou, un detaliu de-o importanță inestimabilă, pentru care o organizație secretă, cu-atât mai mult una polițienească, ar da orice să pună mâna. Ar da orice sau ar elimina pe-oricine.“ „Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dea seama că Ceaușescu vrea să pună mâna pe fotocaină. Pentru «uz extern», cum scrie pe medicamente: să influențeze piața europeană de tranzacții neuronale. Și-așa, pe plan intern, începuse curățenia.“ „Da.“, l-am aprobat pe inginer. „Falsificarea trecutului PCR, rescrierea istoriei, distrugerea arhitecturii. Plus cultul personalității. Tot ce-amintea de trecut trebuia să dispară. Doar că metodele lui Ceaușescu n-aveau prea multe-n comun cu posesia și distribuția de fotocaină.“ Altă contradicție. Dacă Securitatea lucra deja cu fotocaina, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
supraimprimarea e «secundă»? Dacă tot imprimi ceva peste altceva, de ce ar mai fi nevoie de încă o aplicație? Confuzia trebuie să fie totală. O voce poate oricând interveni, insistând că îți aparține: amintirile lui Icsulescu, repovestite de... Se merge până la rescrierea completă a istoriei, în folosul globalmind. Nu ne putem permite greșeli.“ „Tot nu-nțeleg. Ce legătură există între globalmind și Economiștii Minți?“ „Cu timpul, globalmind și-a creat un corp de control și-a detașat niște inspectori în teritoriu; vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
este cel care canonizează, e o autocanonizare. Rolul primordial îl are agresivitatea programului său poetic care a subsumat tradiția, originalitatea este esențială și nu există incompatibilitate între originalitate și influență. Inovatorul știe cum să împrumute, „marea literatură ține întotdeauna de rescriere sau revizionism și se întemeiază pe o lectură care face loc sinelui sau acționează astfel încât să redeschidă vechi opere în fața noilor noastre suferințe.” Menținerea continuității esteticului se realizează prin perpetuarea influențelor. Apariție controversată, cartea lui Bloom punctează unele dintre problemele
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
sunt echivalente structural, îndeplinind aceleași rosturi politice și fiind produsele acelorași principii de construire a memoriei colective. Piața memoriei colective și limitele hetorodoxiei istoriografice. Implozia regimului totalitar nu doar că a antrenat în cele din urmă un amplu proces de rescriere a trecutului (Culic, 2005), ci a creat condițiile pentru o mutație decisivă survenită la nivel infrastructural. Pluralizarea discursurilor despre trecut, cauționată de autoritățile statale prin introducerea principiului manualelor alternative în pedagogia românească, a avut ca efect direct constituirea unei "piețe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
un sistem politic la altul" (p. 1). Ansamblul de practici care compun arsenalul procedural al justiției tranziționale cuprinde intentarea de procese juridice, stabilirea de "comisii ale adevărului", reglarea mecanismelor de reprezentare și participare politică (în special prin instituirea mecanismului lustrației), rescrierea istoriei oficiale, deschiderea accesului la dosarele secrete, reparații materiale și financiare acordate victimelor fostului regim, precum și instaurarea unor noi simboluri publice prin schimbarea numelor străzilor, ridicarea de statui, construirea de memoriale și elaborarea de ceremonii comemorative (vezi și Stan 2013
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Ginsberg și Cassady, Huncke, Carl Solomon, Jack Kerouac, Burroughs) transpar din remarcabilul poem al lui Ginsberg, "Howl", precum și din romanul lui Kerouac, On the Road. Poemul lui Ginsberg a devenit o emblemă a generației beat, dar și un model de rescriere a poeziei americane, reîntoarsă, după experiența modernistă, la Walt Whitman, ale cărui Leaves of Grass împlineau 100 de ani în 1955. În 1954, centrul de greutate al "generației" se mută pe coasta de vest, San Francisco devenind echivalentul californian al
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
colectate de Annie, ce sugerează că salvatoarea e ucigaș în serie. Toate acestea sunt foarte convingătoare pentru Sheldon, care acceptă misiunea de a rescrie ultimul roman, după principiul "cititorul nostru, stăpânul nostru". Pentru a nu fi o activitate prea plicticoasă, rescrierea este însoțită de diferite incidente horror, ce duc la mutilarea autorului. Astfel, psihopata îi cruță mâinile lui Sheldon, e scriitor, tăindu-i doar un picior și cauterizându-i locul operat cu o lampă de sudură, tot horror. Personajul polițist venit
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
volumul publicat în 1930, precum Despre miracol, Între mine și mine, De profundis etc.). Până și o simplă recenzie la cartea unui confrate, - bunăoară „Poeme în aer liber” de Stephan Roll - transformă argumentația propriu-zisă a adeziunii într-un fel de rescriere, de continuare și amplificare a textelor comentate, utilizate mai degrabă drept catalizatori ai propriei imaginații creatoare. Textul „critic” se impune astfel ca un nou poem, paralel cu poemul-reper, într-o redundanță semnificativă pentru gradul de implicare a cititorului; un impresionism
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
artă tradițională, moartă și ea odată cu Dumnezeu, ci ca amuzament, ca joc, ca simulacru. Avangardiștii au avut ideea măturării din lume a artei tradiționale și n-au reușit. Postmoderniștii au găsit o soluție mai sigură: o "moarte" prin parodiere, prin "rescriere". Vattimo dedică un întreg capitol morții sau amurgului artei. O anunțase cândva și Hegel, dar acesta o făcea în favoarea metafizicii, menită să depășească dialectic celelalte forme ale ideii în desfășurarea spre Spiritul Absolut. Au existat prevestitori ai morții artei și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
din 1968. Însă moartea veritabilă a artei, spun postmoderniștii, este legată de sfârșitul metafizicii. Muzeul de valori trebuie închis, căci criteriul devine acum "capacitatea operei de a-și pune în discuție propriul ei statut", "ca ironizare a genurilor literare, ca rescriere, ca poetică a citațiunii, ca utilizare a fotografiei înțeleasă nu ca mijloc de realizare de efecte formale, ci în purul si simplul ei semnificat de duplicat"93. De aceea, arta postmodernistă cere o explozie de autoironie și în asta constă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
prefixului post-, care a dat post-postmodernism, după mai vechiul exemplu al sintagmei noul nou roman. Nu ia în seamă nici alți termeni ca paramodernism, hipermodernism, globmodernism etc. Mișcarea lui Lyotard a constat în adăugarea prefixului rela verbul a scrie, rezultând rescrierea modernității. Dar cu aceasta ajungem la dilema farfuridiană a revizuirii fără a se schimba nimic. Căci putem rescrie modernitatea și cu prețul falsificării cântarului, recăzând în sofistică. Iată de ce postmoderniștii au continuat să și-l revendice pe Lyotard de principal
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
modernității cu timpul". Și mai departe: a rescrie "a repune orologiul la zero, de a face tabula rasa, gestul care inaugurează începutul (sic!) noii ere și al noii periodizări"124. Sofistica e dusă până la ultimele consecințe: deși nu există novum, rescrierea inaugurează o nouă eră. Așadar, ar fi existat, totuși, în istorie o eră în care doar s-a scris, pentru ca postmodernismul să inaugureze o alta, în care totul se va rescrie. Michel Foucault vorbea și el doar de două paradigme
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pentru ca postmodernismul să inaugureze o alta, în care totul se va rescrie. Michel Foucault vorbea și el doar de două paradigme în istorie: era reprezentării, sfârșită în secolul al XVIII-lea, și era nonreprezentării, pe care încă o trăim. Postmodernismul rescrierii pare a răsturna viziunea foucaultiană, fiindcă te întrebi: ce poate fi rescrierea altceva decât parodierea, imitarea ironică, adică "reprezentare-joc"? (Orice s-ar zice, din istorie nu poți ieși, ci doar să spui despre ea toate trăsnăile de pe lume!). Cu asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Michel Foucault vorbea și el doar de două paradigme în istorie: era reprezentării, sfârșită în secolul al XVIII-lea, și era nonreprezentării, pe care încă o trăim. Postmodernismul rescrierii pare a răsturna viziunea foucaultiană, fiindcă te întrebi: ce poate fi rescrierea altceva decât parodierea, imitarea ironică, adică "reprezentare-joc"? (Orice s-ar zice, din istorie nu poți ieși, ci doar să spui despre ea toate trăsnăile de pe lume!). Cu asemenea sofistică, reformatorii învățământului românesc postdecembrist au eliminat din programele de liceu criteriul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
îl respinge, cu singura lui excepție. Doar această reîntoarcere garantează ceva nou. E o garantare, însă, ce nu funcționează la nivelul diacronic, ci doar la cel sincronic, fără periodizări, care ar fi invenții istorizante ale modernilor. Remai sugerează că orice rescriere este și o revoluție, însă orice revoluție nu este nimic altceva decât o repetiție: "Marxiștii au crezut că lucrează la dezalienarea umanității, însă alienarea omului s-a repetat, de-abia modificată"125. Repetăm ca să ieșim din criză, zice Lyotard. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Lyotard ne reamintește șubrezenia întemeierii culturii pe simulacre. Și asistăm la o nouă punere în ordine a lucrurilor, riscând aceleași artificii sofistice, căci de astă dată nu se mai recunoaște noutatea revoluției postmoderniste: "Postmodernitatea nu este o epocă nouă. Este rescrierea câtorva caracteristici revendicate de către modernitate și mai ales a pretenției sale de a-și întemeia legitimitatea pe proiectul de emancipare a umanității întregi prin știință și prin tehnică. Dar această rescriere, așa cum am mai spus, lucrează de multă vreme deja
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
revoluției postmoderniste: "Postmodernitatea nu este o epocă nouă. Este rescrierea câtorva caracteristici revendicate de către modernitate și mai ales a pretenției sale de a-și întemeia legitimitatea pe proiectul de emancipare a umanității întregi prin știință și prin tehnică. Dar această rescriere, așa cum am mai spus, lucrează de multă vreme deja în modernitatea însăși"127. Aici, Lyotard ține să tempereze entuziasmul parodic al lui Baudrillard, precizând că nu rețeaua de simulacre dă noutate rescrierii, ci "importanța căpătată de conceptul de bit, de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
întregi prin știință și prin tehnică. Dar această rescriere, așa cum am mai spus, lucrează de multă vreme deja în modernitatea însăși"127. Aici, Lyotard ține să tempereze entuziasmul parodic al lui Baudrillard, precizând că nu rețeaua de simulacre dă noutate rescrierii, ci "importanța căpătată de conceptul de bit, de unitate de informație" care deschide un ansamblu nelimitat de posibilități, de meniu, sub controlul programatorului, un soi de perlaborare ce evocă termenul utilizat în psihanaliză, în virtutea căreia obținem o imaginație liberă. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
unitate de informație" care deschide un ansamblu nelimitat de posibilități, de meniu, sub controlul programatorului, un soi de perlaborare ce evocă termenul utilizat în psihanaliză, în virtutea căreia obținem o imaginație liberă. Și ca să fie precis, Lyotard spune că productivă e rescrierea modernității, nu și a postmodernității: "a rescrie modernitatea înseamnă a rezista la scrierea acestei presupuse postmodernități"128. Nicăieri nu se desprinde mai decisiv Lyotard de postmodernism ca în acest moment. Sporirea informației deja trimite la prezența arheității în repetiție. Postmodernii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în Franța, în Germania, nici chiar în America, deși continuă să aibă "fani". Am văzut cum însuși părintele lansării termenului pe piață, Jean François Lyotard, s-a debarasat relativ repede de cuvânt și l-a înlocuit cu altceva de genul rescrierea modernității. La noi, printre cei dintâi care au recurs la o revizuire a fost Alexandru Mușina, care a găsit că e mai realist să înglobezi simbolismul, avangardele, expresionismul, modernismul, neomodernismul și postmodernismul sub zodia aceleiași paradigme modernismul. Alții, ca Eugen
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
În aceeași cheie hermeneutică îi citește pe Blaga, pe Borges și pe Nichita Stănescu. Așadar, provocarea d-lui Negoiță se adresează postmoderniștilor "care continuă, deghizat, modernul defunct". Este postmodernismul consacrat, în 1979, de Jean François Lyotard și recunoscut, ulterior, ca rescriere a modernității. Dar dacă formula postmodernism modern este tautologică, cealaltă postmodernismul premodern este ori oximoronică, ori un uluitor hibrid. Dincolo de terminologie, argumentele sunt valide: "Omul modern, legat de obiecte, nu vrea să știe de sfinți. El nu înțelege ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cifrică marginală Îmi aparțin. Vers obscur sau greșeală de tipar; nu am reușit să Îi Înțeleg sensul. Vezi Eric J. Hobsbawm, Terence Ranger (coord.), The Invention of Tradition, Cambridge University Press, Cambridge, 1983. O critică a excesului de relativism În ceea ce privește rescrierea istoriei (nu este posibilă existența unei infinități de narațiuni cu privire la aceeași realitate, ci doar a unei pluralități a grilelor de lectură) În volumul Alexandru Zub, Sorin Antohi, Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie și morală În România, Editura Polirom, Iași, 2002, passim
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
socialist și capitalist. Tudor (1963) sau Fanarioții Kremlinului Cu Tudor, în cinematografia românească se declanșează o operație politică propagandistică de proporții, pe termen mediu și lung, având ca scop înlocuirea internaționalismului comunist patronat de URSS cu național- comunismul autocefal, prin rescrierea pe ecran a istoriei naționale : Tudor, Dacii, Columna, Mihai Viteazul... Până prin anul 1959, Gheorghiu-Dej era circumspect în abordarea problemelor referitoare la istoria țării noastre. Principalul motiv al prudenței sale conținea temerea ca nu cumva prezentarea unui moment sau personalități istorice
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]