1,533 matches
-
vorbit azi cu mama a repetat el pe un ton glacial, insistă să facem nunta la țară, la Urluiu. Am încercat în toate felurile să îi explic că tu vrei în București, dar degeaba, zisese el, având aerul că se resemnase deja. - Trebuia să îi explici mai bine! m-am aprins eu. E nunta mea și se va desfășura unde îmi convine! Dacă tata ar dori să facem nunta la Predeal, în restaurantul lui? Mai ales că avem posibilitatea să-i
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
de autoconservare preluase în sfârșit, comanda și acum Carlos înțelegea foarte limpede ceea ce refuzase să creadă sau să înțeleagă. Nu mai voia să-i inventeze scuze și să mai creadă în într-o iubire ingrată și absurdă. Obosise și se resemnase. Se simțea ca după o boală lungă și grea, dar un sentiment plăcut, de ușurare și reușită îi înviora simțămintele, asemeni brizei marine, ce picura seară de seară în părul său, sărutul sărat al depărtărilor. Tristețea cobora adeseori vălul ei
DILEME ( FRAGMENT 28) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375648_a_376977]
-
alerga liber și fericit prin câmpiile vieții, ce se ofereau tuturor aspirațiilor umane, în funcție de posibilități și aptitudini. Cruzimea așteptării și îndărătnicia tăcerii devin arme infailibile împotriva unui sentiment fragil ca iubirea, ucigându-l fără prea multă premeditare. Oare destinul se resemnase atât de repede, cum o făcuse cel, de a cărui dragoste și răbdare, Lea abuzase cu atâta siguranță de sine? Referință Bibliografică: Dileme ( fragment 28) / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2239, Anul VII, 16 februarie 2017. Drepturi
DILEME ( FRAGMENT 28) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375648_a_376977]
-
s-a sfârșit! Hai, recunoaște că ai fost foarte dezamăgită să îți găsești familia împăcată, prosperă și că și-au construit o altă viață pe ruinele lăsate de tine! Ba chiar că erau fericiți, pentru că te-au uitat, s-au resemnat!...Și ce ai fi vrut? Du-te la dracu, Analisa Cernat! Te detest! Te detest!...” Un hohot disperat se rostogoli pe aleile umbrite ale parcului! Lea își procesa conștiința cu asprime și neîndurare, învinuindu-se, urându-se, provocându-și voit
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
dar se simțea limpede, ușoară și odihnită, după somnul binefăcător care o răpise ca un hoț, împotriva voinței ei. Se gândi cu regret la toate treburile pe care le planificase atât de meticulos pentru acea zi, dar trebui să se resemneze. Corpul își cerea drepturile și dacă nu vrem să i le respectăm, își face dreptate singur, din fericire. Cum era foarte improbabil că somnul va reveni mai devreme de două- trei ore, deschise calculatorul și se cufundă în lectură. Începu
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
auzeam foșnind discret, ușor înfiorate, și-n sarabandă s-avântau de Luna-ncurajate. Se repetau la nesfarsit mișcarile lascive și-ntruchipau într-un covor o mie de motive. Albastrul cerului senin, împodobit cu stele, crea fundalul potrivit tabloului cu Iele. Mă resemnez că-i efemeră a Lumii existență și mă tot bucur an de an de-a Toamnei chintesență. Citește mai mult Era o toamnă ca-n povești,cu frunze-ngălbenite,un vânt hoinar le-mprăștiape aleile-nsorite. Le arginta bruma în zoripunându-le-n valoare
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
valoare,și Soarele când răsăreasclipeau mărgăritare.Le auzeam foșnind discret,ușor înfiorate,și-n sarabandă s-avântaude Luna-ncurajate.Se repetau la nesfarsitmișcarile lasciveși-ntruchipau într-un covoro mie de motive.Albastrul cerului senin,împodobit cu stele,crea fundalul potrivittabloului cu Iele.Mă resemnez că-i efemerăa Lumii existențăși mă tot bucur an de ande-a Toamnei chintesență.... XVIII. O POVESTE DE IUBIRE, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 602 din 24 august 2012. Pe nisipul Mării Negre, strălucind diamantin, dormea micuța sirenă cu buzele
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
să se simtă unic în ochii celorlalți. Acest lucru cu trecerea anilor începuse să-i placă și l-a decis definitiv, să nu mai forțeze lucrurile, pentru nici un motiv. Lumea îL plăcea așa cum era și tatăl lui trebuia să se resemneze cu realitatea. E sfârșit de noiembrie și azi noapte s-a așternut peste verdele arămiu al dealurilor și pădurii ce străjuia satul, brumă groasă. Ultimele rămășițe de vlagă ale veșmintelor ce mai acopereau ramurile copacilor, încremeniseră sub îmbrățișarea înghețată a
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
să te trezești și tu, că timpul trece repede și pe el nu-l poți întoarce pe degete, cum ai vrea. Haralamb continuă să ignore împunsăturile nevestei, iar Magdalena îl lăsă în banii lui și plecă la treburile sale. Se resemnase cu ideea că grija vitelor și a gospodăriei erau atribuțiile ei. Haralamb nu o ajuta în treburile astea, nici dacă-l picai cu ceară și când avea nevoie de o mână de ajutor, trebuia să plătească pe careva din sat
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
bine în familia lor, fiindcă Magdalena era o femeie înțeleaptă. Era exact opusul bărbatului său, cuminte, harnică și pasionată treburile gospodăriei, iubea mult animalele și le creștea cu drag. Copii nu le dăduse Dumnezeu și luaseră lucrurile așa cum erau, se resemnaseră cu situația. Între timp, Haralamb se smulse cu regret din așternut și intră în baie. Se spălă îndelung, lăsând ca apa rece să-i biciuiască corpul slăbănog și deșirat, înlăturând astfel moleșeala somnului. Se rase în viteză și își dădu
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
de detașare, de „absență” din spațiul conflictual al trăirilor să lase imaginile, ideile să curgă asemenea unei ape line ce-și mângâie fiecare piatră apărută în cale. Uneori, „plutește de cealaltă parte a urii” și, dincolo de toate ușile închise, așteaptă „resemnat să ningă cu flori dalbe de hortensie”, imaginându-și că peste „ruinele din sufletul meu”, această „fosilă” fără viață ... un dibaci „arhitect ar putea proiecta / o mică planetă.” ( Aștept) Poezia erotică, asemenea unei muzici wagneriene, revine să lumineze și să
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
ce bălmăjește... Mereu au avut treabă, iar el... de ce să-i supere cu aiurelile lui. „Scuzați, că mor! Că trebuie să plec și eu, să nu vă mai încurc viața...” Sufletul său obosit se așezase la marginea patului și privea resemnat la trupul său înțepenit. Se mira cu naivitate: „Ia te uită cum arăt ca mort!.. Și ăștia care stau în jurul meu și discută despre treburile lor... uite cum i-am încurcat eu. Uite că a intrat și Florea Târâială cu
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > TRIOLETE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2059 din 20 august 2016 Toate Articolele Autorului O ȚARĂ-NTREAGĂ O țară-ntreagă-ndură azi de foame, se sinucid bătrânii oropsiți, plâng resemnate disperate mame. O țară-ntreagă-ndură azi de foame, mizeria din ea provoacă drame și-aproape toți sunt deznădăjduiți. O țară-ntreagă-ndură azi de foame, în timp ce-aleșii noștri-s fericiți. DE CE RĂBDAȚI? De ce răbdați ale puterii toane
TRIOLETE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379279_a_380608]
-
trebuit. -De ce să mai privesc cum soarele răsare Când nu pot să mă scald în ochii tăi calzi care Mai ieri visau o lume cu fluturi și parfum, Iar azi eu port în suflet tristețe, lacrimi, scrum? S-a resemnat clădindcîn juru-i ziduri groase, Și-a înfierat în trup dorințe furtunoase. Dușman își devenise ea însăși, fără știre. -M-am rătăcit de mine când te-am găsit, iubire... Și-ntinse trupul firav pe pat de frunze moarte Căzute împrejuru-i ca visele
ȘI INIMA-I SE-OPRI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369192_a_370521]
-
senatului și al poporului Romei. Abia după aceasta Vitellius și-a făcut apariția în Cezareea Palestinei destituindu-l pe Ponțiu Pilat din dregătoria de procurator al provinciei. Scrisoarea de destituire cu pecetea lui Tiberius întărea acest lucru și procuratorul se resemnă știind acum că totul era adevărat. Apoi guvernatorul Sirei făcu o vizită la Ierusalim, alături de generalul și prietenul său, Marcellus. Arhiereul Iosif Caiafa avu și el aceiași soartă ca și procuratorul Ponțiu Pilat, și fu trimis în exil de către guvernatorul
ROMANUL ANCHETA LA FINAL. EPILOG de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369237_a_370566]
-
atâtea renașteri m-ai cuprins în ochii tăi încă viu pe umeri însă cu multe năpaste ne-am jucat prea puțin de-a întregul de-a androginul lui platon de-a ce-ar fi fost dacă am fi fost acum resemnați printre rânduri judecați și blamați ajutăm lumea fără păcate să adune pietre pentru un poem epitaf despre eternitate Referință Bibliografică: te-am căutat nebun / Păpăruz Adrian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2013, Anul VI, 05 iulie 2016. Drepturi de
TE-AM CĂUTAT NEBUN de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377692_a_379021]
-
atâtea renașteri m-ai cuprins în ochii tăi încă viu pe umeri însă cu multe năpaste ne-am jucat prea puțin de-a întregul de-a androginul lui platon de-a ce-ar fi fost dacă am fi fost acum resemnați printre rânduri judecați și blamați ajutăm lumea fără păcate să adune pietre pentru un poem epitaf despre eternitate ... Citește mai mult în neștire prin toate femeile care m-au iubit pe tine te zideam te doream mânăstirenici nu știam dacă
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
obosită de atâtea renașteri m-ai cuprins în ochii tăi încă viu pe umeri însă cu multe năpaste ne-am jucat prea puțin de-a întregul de-a androginul lui platonde-a ce-ar fi fost dacă am fi fost acum resemnați printre rânduri judecați și blamați ajutăm lumea fără păcate să adune pietre pentru un poem epitaf despre eternitate... XI. DOAR DOUĂ, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 2012 din 04 iulie 2016. înjurături mi-au rămas (de la tata) primordiale
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
atâtea renașteri m-ai cuprins în ochii tăi încă viu pe umeri însă cu multe năpaste ne-am jucat prea puțin de-a întregul de-a androginul lui platon de-a ce-ar fi fost dacă am fi fost acum resemnați printre rânduri judecați și blamați ajutăm lumea fără păcate să adune pietre pentru un poem epitaf despre eternitate ... Citește mai mult în neștire prin toate femeile care m-au iubit pe tine te zideam te doream mânăstire nici nu știam
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
atâtea renașteri m-ai cuprins în ochii tăi încă viu pe umeri însă cu multe năpaste ne-am jucat prea puțin de-a întregul de-a androginul lui platon de-a ce-ar fi fost dacă am fi fost acum resemnați printre rânduri judecați și blamați ajutăm lumea fără păcate să adune pietre pentru un poem epitaf despre eternitate... XIII. LUI ÎI CREȘTEAU ÎNTREBĂRILE DIN PIEPT, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 1966 din 19 mai 2016. lungi nesemănate și
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
o viziune locală a situației și într-una geopolitică, mai amplă. Aceste poziții pun în lumină amestecul de principii și de pragmatism în privința conceperii ordinii internaționale, o ordine aplicată chestiunii orientale. Baronul d'Avril consideră că: "Europa trebuie să se resemneze în privința legii comune a umanității, adică să fie obligată să vegheze mereu la apărarea dreptului tuturor și a intereselor fiecăruia. Rămîne să vedem dacă provinciile românești și, dînd amploare problemei, dacă populațiile creștine ale Turciei din Europa merită să fie
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
bulevardele Bucureștiului se aud cîntece legionare. În dimineața zilei de 5 septembrie, Antonescu este numit de către rege, conducător al statului. Seara, el îi aduce la cunoștință regelui că trebuie să abdice pînă în zori... Pe 6 dimineața devreme, Carol se resemnează să semneze declarația prin care transferă puterea fiului său. Carol, însoțit de doamna Lupescu și de consilierul său apropiat, Urdăreanu, pleacă în Vest. El va declara într-un interviu acordat ziarului Figaro în 1950: "N-am luat cu mine decît
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ale majorității pe care s-a răzimat pîn-acum d. Brătianu. Noii miniștri, oricât de onorabili ar fi, n-aduc cabinetului decât sprijinul foarte restrâns al unei îndestul de slabe clientele personale. E probabil că d. Brătianu a trebuit să se resemneze la această soluție tranzitorie pentru că plecarea încurîndă a principelui Carol la Sigmaringen nu permitea de-a se mai lăsa mai multe portofolii fără titulari. D. Brătianu a trebuit să se grăbească; retragerea d-lui Cogălniceanu, la finele sesiunii, luîndu-i sprijinul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vieții. Să luptăm și să credem în șansele noastre, să le fructificăm din plin, să nu ajungem la un moment dat să trăim din scuză în scuză, să considerăm că suntem prea bătrâni pentru a schimba ceva și să ne resemnăm cu viața pe care o ducem. Astfel întregul potențial ni se risipește și nu ne rămâne decât să privim cu invidie la cei care nu și-au bătut joc de potențialul lor. Diferența dintre cineva care a reușit și cineva
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2984]
-
stîncii singuratice, ocolită de vaporașele cu stegulețe semănînd, ruptă-bucățică, cu gemenele lor de pe rîul Moscova. Neuronii clamau apoteotic: "Hidrocentrala V.I. Lenin", iar mîndria patriotică atingea cote de alertă. Nimic. Pe fundul gloriosului lac pasc acum vacile ancestrale Stînca stă înfiptă resemnat în iarba primordială. Dezolare? Nu. Cu gîndul și la alte catastrofe ecologic-ideologice ale comunismului (ce ruginită apocalipsă industrială ți se întinde la picioare, cînd urci, la Iași, dealul Cetățuii!), mă așez la curățica masă de pe terasa barului și, vărsînd ritualic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]