1,270 matches
-
marilor învinși,/ S'a oprit undeva, pe o linie moartă.// Cu mâneca și-a șters din ochi scuipatul lor de ură,/ Și iar s'a strecurat prin vis, strălimpezind poeme,/ Iar după ce se sbuciumă pentru nimic, peste măsură,/ Murise singur, resemnat, sărac și prea devreme." Cui, din generația care și-a asumat o tinerețe fără rădăcini, nu i se potrivește acest prea trist epilog? Care ar fi romantic, dacă n-ar musti de moderna nevoie de-a te ascunde. Peste toate
Chimicale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6814_a_8139]
-
după luptă în brațele unei femei. Se desprind însă și câteva personaje-tip: oameni glaciali în cruzimea lor (Menon), tineri tandri, îndrăgostiți de femeia dorită, dar implacabili când trebuie să aleagă la rece între ea și propriul viitor (Xeno), înțelepți resemnați. Tăriei acestora li se contrapune calinitatea câtorva personaje feminine. Fraza lui W.W. Tarn Dacă faptele celor zece mii au fost extraordinare, cele ale femeilor care i-au însoțit au fost incredibile", pusă drept motto, ne orientase de altfel atenția spre
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
iaurt și lapte căimăcel.// Pe clae sus, pe maldărul de-otavă/ Scoțîndu-și de pe ochi căciula gri/ Vlăjganul îngenunche către slavă/ Privind uimit la crucile-aurii,// Pe cînd aproape'n spatele căruții/ Vin șiruri, șiruri de tramvae noi/ Ce sună, țipă, apoi resemnate/ Urmează-alene carele cu boi." Îmbătrînit și cătinel, spiritul locului rezistă. Odaia lui Balcaneus e o lume cu de toate, obiecte în care s-a cuibărit cîte-un duh, care au, înțelepțite de lunga-le nefolosință, cîte o filosofie: "Compasurile spun: Ťorganizeazăť
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
din care se poate desprinde traseul sinusoidal al Bucureștiului de ieri și de astăzi. Lipsa unei mișcări de disidență, de opunere față de ideologia comunistă și față de nebunia lui Ceaușescu a avut urmări nefaste și asupra orașului care tăcut și poate resemnat a suportat întunecarea minților noastre. Alienarea ce ne-a bîntuit și ne bîntuie se întinde ca o boală devastatoare peste orașul asediat de nepăsare, de greul nimicniciei din noi, de valurile de venetici purtați peste el de înaltele idealuri comuniste
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
de sine, de aici tonul nepatetic, detașat de sine, al însemnărilor de față. Și cum sentimentul de putere pe care un psihiatru îl încearcă în fața pacienților dispare în momentul în care el însuși devine pacient, atmosfera cărții e de serenitate resemnată. Cartea aparține unui spirit sceptic fără apetit pentru sesizarea episoadelor memorabile. Un delicat pudic fără asprimi de expresie și fără țîșniri de cruzime judecătoare. De aceea, spiritul de observație al autorului nu e psihologic, ci livresc, pe Mircea Lăzărescu atrăgîn-du-l
Ochiul clinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6241_a_7566]
-
ai lui Raynal față de realitate sunt destul de nuanțate: Pascal și Victor sunt ,integrați", au funcții importante în Ligă, Hélčne și Véronique, de asemenea, dar păstrează atitudini de normalitate, Philippe se găsește într-un soi de agonie lucidă, Micheline este când resemnată, când sarcastică, iar Jean Elby rămâne singurul neatins de sistem. Figura lui Jean Elby era vitală în roman. înzestrat cu alură christică, (Danyel spune că are ,ochi de icoană, adânciți în orbite"), prezența lui face ca romanul să nu devină
După 20 de ani by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/10899_a_12224]
-
mizantropia, un rău mai mare decât primul. • Ion al lui Rebreanu sfidează, stimulat de învățătorul din sat, cumințenia românească, insuflată de preot, de împăcare cu destinul, ca sinonim al sărăciei și al smereniei. Ion nu acceptă că Dumnezeu îl vrea resemnat și împăcat cu ceea ce are. Este primul nostru revoltat împotriva ortodoxiei, atestat în literatură. • Subiectul din Moara cu noroc e cât se poate de biblic: ducerea în ispită. Ioan Slavici îl pune pe un hangiu din pusta bănățeană să se
Din carnetul unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/6576_a_7901]
-
Jurnalul Național scoate o nouă primă pagină de colecție. De data aceasta au gîndit o primă pagină în care se află doar poze ale protestatarilor de la Universitate. Oameni triști, fericiți, îndârjiți sau resemnați. Cu toții au fost prinși într-o fotografie de grup ce ar putea deveni un adevărat simbol al mișcărilor din piața Universității. Citește și:
Jurnalul Naţional, ediţie de colecţie - "frumoşii nebuni" de la Universitate () [Corola-journal/Journalistic/23844_a_25169]
-
o înclinație vădită spre unghiul solipsist de degustare a vieții (grație căruia subiectul nu găsește alt refugiu decît propriul eu, acel eu pe care Malraux îl numea „palat al tăcerii în care fiecare intră singur“), Petru Pătulescu e un spirit resemnat, trăgînd după sine crucea neîmplinirilor de destin. Singura cale de a rezista în fața acestor eșecuri e digerarea lor retrospectivă: autorul se consideră un neîmplinit în viață, în iubire și creație, de unde și usturătoarea presimțire că între vocația pe care a
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
Karenina vizitat de Dostoievski. Era oberprocurorul Sinodului și îl chema Konstantin Petrovici Pobedonoștev, autorul textului prin care Tolstoi era excomunicat din biserica pravoslavnică. Dostoievski primea de la el prefețe... * " Noi să fim sănătoși", spunea X la orice mizerie. Vorba umiliților și resemnaților. * Nu am de pierdut decât lanțurile. - Nu! sare celălalt, - și lanțurile sunt bune la ceva,... costă și ele ceva,... au o valoare. - Da, răspunde celălalt, dar mai întâi trebuie să legi ceva de ele. * Spân și pițigăiat, avea ceva dintr-
Vorbe desperecheate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6826_a_8151]
-
a răului pe care mi l-ai făcut." În ceea ce mă privește, tare mi-e teamă că nici Domnul nu mă va ocroti, întrucât nici pe El nu L-am menționat în Istorie. Nu-mi rămâne decât să-mi aștept resemnat sfârșitul, care îi va readuce, sper, liniștea sufletească lui Ionel Bandrabur.
Îmi aștept, liniștit, sfârșitul... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10714_a_12039]
-
21 de texte din Ochiul căprui al dragostei noastre au intrat în malaxorul tendențios al actualității, cu șanse mici să impună ceva în plus, oricât de mărunt, edificiului Nostalgiei ori Orbitorului. Volumul aduce în prim-plan un Cărtărescu matur și resemnat, ce privește fără seninătate tinerețea sfârșită laolaltă cu lumea care „s-a schimbat tulburător” (O treime de sabie, o treime de scut). Se găsește, cum ar spune Stanzel, în ipostaza unui narator „întrupat”, pentru care mărturisirea prin scris fixează viziunea
Insule pentru un imperiu by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4143_a_5468]
-
poezia scrisă - „o fântână în oceanul de poezie naturală al lumii” (O fântână în mare). Mircea Cărtărescu și-a construit imperiul interior accesând abisalitățile poeziei, pe care le-a prelungit în proză. N-a uitat, deși a descoperit, în maturitatea resemnată, structuri fractale sau, cum aminteam mai devreme, un cortex insular, de asemenea cu acțiune verticală: niște insuleportal spre noi interiorități. „Să fii poet, notează în Pisica moartă a poeziei de azi, în România și aiurea, înseamnă să fii capabil să
Insule pentru un imperiu by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4143_a_5468]
-
revistei. Este în intenția mea în bună măsură plăcerea de a va vedea la lucru, dar în același timp și în aceeași bună măsură, și bucuria de a vă face plăcere. Iată pentru început Orașul iluziilor: "Printre clădiri în ruină,/ resemnate,/ câini vagabonzi,/ copii în zdrențe / delincvenți suprarealiști/ trăiesc zodii bizare;/ fantomatici,/ bântuie iluziile./ lepră timpului, opresiva,/ malaxează urbea,/ clipă. În continuare, sensibil, un poem filiform, neintitulat, dispunând de 13 terține: "marele ceas/ pietre reci/ nici o rază// speranța/ cuibărita în ochi
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13756_a_15081]
-
drepturi, posesoarea unei vulnerabilități native, ieșite din comun, seducătoare prin sublima ei inocență (este incapabilă să adreseze un gând rău la adresa cuiva, chiar și atunci când este lovită), Cristina devine părtașă la cele mai abominabile fapte (se prostituează cu naturalețe, din resemnată obligație, venerându-și primii clienți, încearcă să-și jefuiască tatăl și unchiul pentru a-i oferi "iubitului" ei banii de care acesta are nevoie pentru a fugi cu altă femeie, nu se opune uciderii tatălui ei de către iubit, nu-și
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
Constantin Țoiu Tatăl, Christian-August, era un om cumsecade, însă de o imbecilitate ieșită din comun, cum îl caracteriza La Chétardie, ambasadorul Franței. Familia nu-l luase cu ea în Rusia, să nu facă la curtea Rusiei vreuna din boacănele lui. Resemnat, renunțase la orice autoritate. Totuși nu a încetat cu sfaturile. La plecare, compusese un mic tratat în care îi dădea fiicei sale ultimele reguli, de care ea nu trebuia să se despartă. De pildă, orice ar fi fost - nota într-
O lutherană în luma slavă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6738_a_8063]
-
amânat/ Ca să continue diferit însă viu,/ Plătind cu dobândă același păcat// Pe care ți-l las moștenire târziu,/ Ca să-l înțelegi și să-l porți mai bogat,/ Numai tu, cititor nenăscut, ca un fiu..." Se remarcă imediat tonul constatativ și resemnat, asemănător cu acela al unora dintre poemele lui Tudor Arghezi. Pe acest ton sunt enunțate adevăruri existențiale de o gravitate specifică stilului poetic inventat de Ana Blandiana. Poeta își sesizează cu modestie filosofică statutul de parte dintr-un întreg. Ea
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
literatura nefiind altceva decât „iminența unei revelații care nu se produce”. Mai important i se pare, folosind vorbele lui Thomas de Quincey, descoperirea unei noi probleme decât soluția uneia mai vechi. Ficțiuni, Artificii, Căutări... sunt oare acestea titlurile unui creator resemnat?
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
voyeurismul, diseminarea, indeterminarea, interfața (și eu eram acolo o prezență de interfață de care nimeni nu era conștient)”. Despre toate acestea scrie pertinent eseistul, pornind de la realitatea socială în care trăiește - una de trecere bruscă de la cotidianul cenușiu, uniform și resemnat din comunism la lumea hipercolorată a consumului obsesiv din capitalism, adică o „lume de mărci și branduri, etichete și termene de garanție” - un prezentism (cu termenul istoricului François Hartog) marcat de o nouă dictatură, a pieței (una economică, nu politică
Despre viciile lumii postmoderne by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3516_a_4841]
-
României, însemană că e tare! În materie de tupeism își întrece chiar șeful. Care șef ne ia fața cu „stabilitatea politică” și „demnitatea românilor”. Ce stabilitate, dom’ prim-ministru? Stabilitatea de cimitir a unei populații îmbătrânită de griji, debusolată și resemnată? Stabilitatea la fundul oceanului, unde românul are întâlniri cotidiene cu nivelul de trai? „Demnitatea” de-a ne lăsa prostiți de-o bandă de escroci gureși, capabili să fure până și ouăle de sub găină, fără ca respectiva galinacee să-și dea seama
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
Ne aflăm, așadar, la sfârșitul anilor ’30. Marile procese s-au ținut și au fost câștigate de autorii textelor împricinate. Mulți dintre ei se vor “cuminți” pe viitor. Geo Bogza s-a transformat dintr-un adolescent revoltat într-un tânăr resemnat care, după ce află adevărul despre anii de detenție ai tatălui cauzați de jocul de cărți, schimbă tonalitatea stenică a Jurnalului de copilărie și adolescență într-una apăsătoare, ternă, epuizată. Într-un interviu luat de Ion Roman în 1941, Octav Șuluțiu
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
dincolo de oameni și cărți, atenția cititorului e atrasă de umorile lui Dan Iacob, a cărui natură pasivă te duce cu gîndul la un abulic căruia imperativul spiritului nu numai că nu-i întreține ambițiile, dar chiar i le taie. Un resemnat măcinat de ezitări cronice a cărui apatie e întreruptă de răbufniri entuziaste, un vacilant recăpătîndu-și siguranța în chip sporadic și numai pentru puțin timp. Culmea e că, fiind în carență de voință, stofa idealistă îi este intactă, de unde și frămîntările
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
el, deși Călinescu știa bine cartea, care conține esențialul doctrinei tradiționalistortodoxiste a lui Crainic. „Dacă ceilalți poeți ne exprimă subiectiv, duios și parțial, Coșbuc ne exprimă integral”, scrie Crainc. Ceilalți poeți sunt Vlahuță și Eminescu, a căror viziune pesimistă și resemnată ar fi „străină de sufletul românesc”. Coșbuc este un „naționalist creștin” care „transpune un peisaj identificat pe suprafața României în regiunea de vis a eternei nostalgii din sufletul omenesc: Paradisul”. În locul expresiei devenite celebre a lui Gherea, Crainic o propune
Note despre George Coșbuc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5393_a_6718]
-
de a-l reprezenta, Vinea se dizolvă într-o poză neoromantică, precum într-o iluzie salutară a existenței intrinseci. Confesiunea sa nu mai poate fi dezlipită de acest atler-ego plastic, în înfățișarea căruia operația autoscopică instituie un soi de ,filosofie" resemnată a sensibilității. Mișcarea ritualică, hieratismul atitudinilor articulează ,teatrul" pe care poetul îl joacă în forul său intim, masca antică ce și-o pune pentru a se privi în oglindă: , Pe marginea mării de doliu, de-a lungul/ șterselor urme ale
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
să și-o facă așa cum și-o fac, mai bine nu. După atâția ani de pensie, încă îmi place ziua de sâmbătă, încă nu sufăr ziua de luni. Primesc încă o fotografie în care am zâmbetul de om cumsecade și resemnat al tatălui meu cu care, altfel, nu semăn deloc. E curios, îi spun lui T. Un om așa de leneș ca mine și, totuși, dacă stau să le adun, câte s-au adunat! Ce de cărți! Ea, de acord, Numai
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5082_a_6407]