1,256 matches
-
iernii. „Bine, se hotărî repede Tony Pavone. Nici un ban Înainte...!!” „Aveți Încredere domnule, mâine dimineață aduceți Întreaga sumă...!” Oarecum pesimist de seriozitatea afacerii Încheiate, În dimineața următoare Tony Pavone sosi la locul Întâlnirii puțin mai devreme, destul de nervos, mai mult resemnat. După precizările lui Gică Popescu, repartițiile de acest gen se emiteau numai de către Ministerul Planificării ce avea obligația să drămuiască fiecare cantitate de material pentru reparațiile interne, totul luând drumul exportului. Omul de afaceri apăru, zâmbind promițător.. Cu o pedanterie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vă dea tata niște paus!”... Și alcoolul, ca țiparul, se scurgea în sângele nostru nebun de atâta tinerețe. Știi, trăiam dincolo de bine și de rău. Mă uitam la profesorii mei: erau tot mai îngrijorați și mai reținuți în exprimări, unii resemnați, alții refugiați în alcool. Iar noi, în vremea asta țopăiam veseli pe acoperișurile iadului! N-avem nici o conștiință politică; asta era o noțiune pe care o învățasem la socialismul științific și o îngropasem acolo. Problemele noastre erau altele: Cine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
glumit domnișoara Marga Popescu, în zona ideilor ce guvernau acele sfâșielnice timpuri, dar nu reușea, căci ele dovedeau o inexplicabilă inapetență pentru asemenea “înălțimi” cum constata mâhnit însuși vorbitorul, stăpân al casei. „Așa-s femeile!” conchidea în sine, înțelegător și resemnat. În felul acesta, timpul trecea - pentru femeile acelea - neobservat în substanța lui tragică. Era o după-amiază de duminică, prin august; m-am ivit printre ele tocmai când domnul Pavel perora cu mare curaj - mă întrebam de unde luat, căci nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
proclame deviza dinastiei nasride!“ Din toate colțurile sălii Ambasadorilor, își amintea tata, țâșni aceeași frază, „Doar Dumnezeu poate dărui victoria“, rostită cu hotărâre, dar fără nici o bucurie, căci ceea ce fusese odinioară un strigăt războinic devenise, în anul acela, o formulă resemnată; poate chiar, în gura unora, un reproș adus Ziditorului, fie ca El să ne ferească de îndoială și de necredință! Când a fost sigur de sprijinul mulțimii celor de față, Boabdil s-a decis să vorbească din nou în locul vizirului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dumnezeu le-o rezervă celor ce profită de pe urma nefericirilor musulmanilor; aparent fără rezultat, deoarece tarifele pentru traversarea mării continuau să crească din oră în oră. Momeala câștigului adoarme conștiințele, iar momentele când oamenii își pierd cumpătul sunt puțin propice mărinimiei. Resemnați, oamenii își dezlegau baierile pungii, făcând semn familiei să se grăbească. Odată ajunși la bord, se străduiau să-și ferească nevestele și fiicele de promiscuități prea mari, lucru din cale afară de anevoios când se îngrămădeau câte trei sute de persoane pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dar brațele îi atârnau grele, iar ochii ei râdeau fals. — Iată-l pe fiul meu Bayazid, pe care-l ascund ca și cum ar fi un copil al rușinii! Veni spre mine și-l așeză, ca pe o ofrandă, pe palmele mele resemnate. ANUL NESUPUȘILOR 921 de la hegira (15 februarie 1515 4 februarie 1516) Acest fiu nu era din sângele meu, dar se ivise pentru a binecuvânta sau a pedepsi opera cărnii mele. Era așadar al meu și mi-ar fi trebuit curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Și ce mi-a fost dat să găsesc la întoarcere? Un munte de bilete de parcare și de rahați de păsări, roata de rezervă făcută praf, un zgomot nou și rău ca o râșniță, și toate luminile de la bord clipind resemnate. Ce i-o fi făcut tipul ăsta marelui, incomparabilului meu Fiasco? Ai impresia că a locuit în el, că l-a subînchiriat. Sunt oameni care nu au stofă deloc. Ar fi trebuit să-i vedeți pe băieții de la garaj, livizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gherete, nici grilaje de metal. Puteai să te ții de mână dacă voiai. Puteai să te săruți. Pușcăriașii mai vechi alcătuiau un lot flegmatic, șmecheros. Unii din ei păreau foarte jenați. Se așezau timizi pe bancă, gesturile lor având ceva resemnat, aducând cu un fel de explicație. Femeile lor stăteau încordate pe locurile lor, gata parcă să pună întrebări sau să-și manifeste îngrijorarea. Copiii se uitau, pur și simplu, foindu-se foarte agitați - ei se comportau cel mai bine, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
obosit se simțea clar că voia să audă un „Nu“. — Nu fi atât de-al dracului de leneș! zise Iocasta. Fă-o. Apoi i se adresă luiVultur-în-Zbor, scuzându-se: — E leneș doar până-ncepe. Vultur-în-Zbor dădu la o parte mâinile resemnate și fără chef ale lui Gilles Priape și îi vorbi lui Virgil Jones, încercând să ignore restul scenei neașteptate. — Virgil, zise el și vocea-i tremură ușor, trădându-i lipsa de încredere în reușită, îmi pare foarte rău pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îi era greu deloc. Oamenii însă nu îi puteau elibera calea destul de repede când îi vedeau îmbrăcămintea. Nu aveam unde să fug. Eram pusă la zid lângă masa cu antreuri. M-am înarmat cu mai multă șampanie și am așteptat resemnată. Trebuia să mă aștept la asta. Baby apărea peste tot. Era precum acei țânțari care, fără nici o grijă, rezistă chiar și la cea mai eficientă cremă împotriva lor. Doar lucra în relații cu publicul. La ce puteam să mă aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-mă, Biblioteca mi-a lăsat totuși aura învingătorului. Sunt învinsul care se împărtășește din trufia învingătorului. Sunt biruitul căruia biruitorul îi transformă umilința în triumf. Vin, zi de zi, după un ritual aproape desăvârșit, spre locul înfrângerii mele, intrând supus, resemnat, pe poarta victoriei. Biblioteca m-a învățat, mai mult decât toate întâmplările vieții mele, să fiu supus, ascultător, robit vieții, să nu mă semețesc cu nici o izbândă. Mi-a dat acea umilință a așteptării, m-a întărit în răbdarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ceva sau mi se părea că-i fals. Era lumea foștilor, a scăpătaților, a deposedaților de averi, mulți dintre ei cu stagii prin pușcării, părăsiți de familii, dați afară de prin casele lor. O galerie de bătrâni mai mult decât nevoiași, resemnați, firavi, ca niște animale bolnave, aciuați pe lângă o măsuță, privind pofticios cum îți beai paharul de iaurt, îți rumegai chifla sau mușcai din plăcinta aburindă. Nu puteam rezista privirilor flămânde. Nu mi-am pus niciodată problema că ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dramatic despre guvernarea lui Iorga din 1931 și despre binele pe care ar fi putut atunci să-l facă învățământului românesc. Mă prefac furat de exaltările profesorului, urmărind totuși du-te-vino-ul fostului. Se-așază în cele din urmă pe o bancă, resemnat. Nu-mi dau seama de ce mă îndârjesc în a-l ignora. Nu am nimic cu el, nu mi-e nici simpatic, nici odios, nici măcar indiferent. Un ins târând o biografie falsă, la fel de păcătoasă ca și a mea. Probabil, impulsul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din Piața Mare, ținându-le de urât cât își păzeau zarzavaturile sau fructele. Povești de oameni amărâți, ciozvârte de țărani, speriați de un timp care se tot prăbușea peste ei, surpându-le și ultimele rosturi. Mă atrăgeau cu deznădejdea lor resemnată. Cu uimirile lor fără întrebări. Uimiri ale neputinței de a înțelege cum de viața își bătea întruna joc de ei, până și în acele nopți când își păzeau, treji cu un nesomn al zădărniciilor ultime, sacii, papornițele sau lăzile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cuprinde la zare larga, cadâne formos iubit, cadâna estem minunea de la Allah, Subhanallah, Alhamdu lillah, și dar profet de la el Mahomet iubire multă dat, ferame nebunit mult, el taleb mult desfăt dat. Allahu Akbar. Și poi? Ridică din umeri oftând resemnat, mirându-se parcă de ceea ce încă vedea în el. — Trecut tot, zburat tot, pierdut tot, cât umblat și bucuri căutat, nu aflat. Doar spaimame și fric aflat, Mion efendi. Lume tot fric și mare spaim estem. Spunem de la Kerim, știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu mint un moșneguț care-i pe ducă. — Iar asta te Înnobilează, Daniel, Însă cum ai de gînd să strecori o individă În această casă respectabilă? — Plătind triplu, bănuiesc. Detaliile specifice le las În seama dumitale. Fermín ridică din umeri, resemnat. În fine, tîrgu-i tîrg. O să ne gîndim noi la ceva. Însă, data viitoare cînd se Înfiripă o negociere de natura asta, lasă-mă pe mine să vorbesc. — Se acceptă. Întocmai cum Îmi indicase bătrînul cel șmecher, pe Jacinta Coronado am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lui Daniel să-mi povestească restul. Trei capete gîndesc mai bine decît două, mai ales dacă al treilea este al meu. Fermín schiță gestul de a ridica din umeri printre bandaje și eșarfe. — Eu nu mă opun, Daniel. Dumneata hotărăști. Resemnat să-l avem la bord și pe don Gustavo, mi-am continuat relatarea pînă cînd am ajuns la punctul În care Fumero și oamenii lui ne surprinseseră pe strada Moncada, cu cîteva ceasuri În urmă. După ce mi-am Încheiat povestirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
facă pînă la sfîrșitul vremurilor, mi-a acordat mîna fiicei sale cînd s-a văzut În imposibilitatea de a primi capul meu pe tavă. Dispariția Beei Îi mai retezase din furie, iar acum trăia Într-o stare de spaimă permanentă, resemnat că, În curînd, nepotul său avea să-mi spună „tăticule“ și că viața, prevalîndu-se de un nerușinat, peticit după ce fusese găurit cu un glonț, Îi furase copila pe care el, În ciuda lentilelor sale bifocale, continua s-o vadă ca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întâmplat pe acolo În lipsa lui... Ce era să se Întâmple? Mai nimic. Lumea de la Corso Își vedea de treburile sale. Unii veneau acolo, cum venea, de altfel, și el, să-și lingă rănile și să-și oblojească gâtul, alții plecau resemnați acasă sau pe străzi. Nu se Întâmpla nici un cancan deosebit. Noimann măsura Încăperea, plimbându-și halatul de la geam la ușă, se răsucea pe călcâie În dreptul mesei și o lua Înapoi. Rondul acesta avea darul să pună și sângele, și mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
reușea. Bună, draga mea, mă lupt un pic cu articolul de săptămâna asta. Rămase tăcut pentru o fracțiune de secundă și adăugă: În ultima vreme, se pare că mă lupt un pic cu articolele din fiecare săptămână. Părea frustrat și resemnat În același timp, două sentimente cu care nu eram obișnuită la Will. —Ești bine, Will? Ce se Întâmplă acolo? am Întrebat, străduindu-mă să uit de problemele mele măcar pentru câteva secunde. Oftă zgomotos. — Nimic interesant, draga mea, asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mele de a contura cât de cât dureroasa rană a legionarilor sunt doar o umbră pală, un trist dangăt de clopot, pentru a trezi pe cei ce nu cunosc drama noastră, a deconspira pe făptuitori și a despovăra pe cei resemnați. Cei ce nu cunosc și nu au auzit despre calvarul durerilor noastre de la Pitești, unic în lagărul comunist, țin umbră degeaba pământului. Mă refer la cei care au o viață publică, o răspundere socială, la istorici. Iar cei care cunosc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
creierul obosit, în afară de voința ei, se adâncise, crescuse fără de probe convingerea că Mika-Le cea invizibilă, cea de obicei cu lotul neînsemnată, era nucleul ocult al tragediei. Se ridicase apoi silnic și privise afară, înlăturînd puțin perdelele grele de brocart grenat. Resemnată unei zile pierdute și neplăcute, hotărâse să exploreze domeniul. Umblase pretutindeni, prin grădină, prin ograda păsărilor, prin îngrădirea vacilor, ia grajduri, fără să se poată distra cu nimic și fără să întîlnească pe nimeni, necum pe Mika-Le. Era o moșie
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ușurat... pentru o clipă! Apoi... m-am expandat exponențial... Cercetătorii spun că Pământul descentrat va devia încet-încet de pe orbită. Ar fi apelat la Haniak, dar am înțeles că i-a zburat juma' de creier când m-a recuperat din antichton. Resemnați, ei estimează că mă voi apropia de Soare și se va produce o reacție citrinică. Vor urma alte sisteme, galaxii, roiuri de galaxii, până când... nu știu! Dar eu știu! Până la capătul Eternității! Apoi mă voi împrăștia în infinit, în miriade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
masa din fața lui. Ca la un semn, fluturii de noapte începură să se izbească de sticla acesteia. — S-a născut copilul, zise servitoarea cu un zâmbet ciudat, triumfător pe chip. E băiat. Mama însă, a murit. Astrologul înclină din cap resemnat. Apoi se uită la ceas, deschise caseta, scoase hârtie și creion și se apucă de lucru. Harta pe care o întocmi arăta ciudat, era înfricoșătoare. Stelele i se arătau contorsionate, căpătau forme stranii. Sistemul lor de influențe era dezechilibrat. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sanie. Eu m-am lungit în fînul din coș, cu capul în poala colegei ce preda un obiect pe care nu-l cunoștea deloc: istoria. În codîrlă, crăcănat, Fărocoastă făcea echilibristică, cu mîinile de parcă ne binecuvînta. Urnită de-o mîrțoagă resemnată, întreaga procesiune părea carul alegoric al școlii din Dobrina. La un moment dat, am coborît să mă mai dezmorțesc. Țîșnind din codîrlă, Fărocoastă îmi luă locul și, bine dispus, începu să zbiere Sanie cu zurgălăi. La ședință am făcut cunoștință
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]