7,552 matches
-
si isi abate în schimb atenția asupra unor mici detalii, mici instantanee de viață, pe care le surprinde cu mare acuratețe: "Sora cea mare s-a așezat și sora cea mică s-a așezat și ea. Absența mea nu era resimțită de nimeni. Tot ce mai rămăsese din mine era materializat într-un oftat al mamei și o farfurie goală uitată pe un colț de masă. S-a rugat în gând, ca să nu-l supere pe tata. Mișcă buzele imperceptibil, cu
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
care Pedro Almodóvar îl aduce la caricatură, îndreptîndu-ne atenția către lumea de secrete întunecate ale micului grup de femei. Crima nu cîntărește prea mult, nu există o înregistrare traumatică a acestei pierderi după care nici mama, nici fiica nu se resimt, ci ea reprezintă, mai degrabă, expulzarea necesară a unui corp străin. Bărbații nu au ce căuta în lumea femeilor, ei îndeplinesc un rol nociv sau periferic, echilibrul se restabilește cînd aceștia dispar, un singur flash, ieșită brusc din casă în urma
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
vieții noastre literare cu așa-numita viață civică? Nu ți se pare că se continuă frecvent, sub bariera "apolitismului", acea ideologizare pe dos preconizată de oficialitatea regimului totalitar ajuns la ananghie, care cerea scriitorului muțenie în privința temelor de interes general, resimțite ca "dificile"? Nu e greu de constatat că analiza fenomenului politic e mult mai degajată decît cea a fenomenului literar... - Dragul meu, intelectualul e când invitat să participe la civica viață, când poftit, mai pe scurt, să-și vadă de
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
două dintre ele. În primul caz, deși aranjamentul instituțional presupunea abundența, aceasta nu a putut fi asigurată pe termen lung la nivelul economiei ca întreg. Astfel, penuria s-a instalat; penurie nu doar de bunuri de consum (pe care o resimțea atât de acut populația), ci și de materii prime, de mijloace de muncă, precum și de forță de muncă . Situația este analogă suprautilizării pășunii lui Hardin: deteriorarea resurselor se instituie implacabil. Pe de o parte, la nivelul statului penuria a devenit
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
considerabile, Baiazid opunând lui Timur Lenk, 70.000 de ostași, pe când hanul mongol avea de două ori mai mulți combatanți (peste 160.000). Alături de sultanul Baiazid a fost și despotul sârb ștefan Lazarevici. Dezastrul armatei otomane de la Ankara va fi resimțit, în primul rând, de sultan care va fi capturat de Timur Lenk și purtat într-o cușcă de fier prin Anatolia.Hanul mongol dorea să-l transporte pe Baiazid la Samarkand, în reședința sa principală. Conducătorul turcilor n-a suportat
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
Regiunea Vest. Față de anul 2008 scăderi procentuale mai drastice ale sectorului agricol în total VAB au avut loc tot în aceste două județe. Vremea în 2011 a avut un impact negativ asupra agriculturii din Ungaria, efectele secetei prelungite s-au resimțit nu doar în producția vegetală, ci și în cea animală. Prin urmare, indicii caracteristici din Dél-Alföld ai acestei ramuri au rămas inferiori celor din anii precedenți, la fel și la nivel național. În intervalul 2008-2011 mărimea și procentul suprafețelor agricole
PRINCIPALELE CARACTERISTICI SOCIO – ECONOMICE ALE REGIUNILOR DÉL-ALFÖLD – UNGARIA ŞI VEST – ROMÂNIA, 2008 – 2011 by ed. Sorin BELEA, Zsolt KOCSIS -NAGY Zoltán VÉGH () [Corola-publishinghouse/Administrative/91540_a_92395]
-
la harță cu zeii și cu oamenii“ - iată, se pare, ultima frază rostită de Othon înainte de a se duce la culcare. Avea treizeci și șapte de ani. Înainte să-și taie venele ori să se spânzure, individul se pare că resimte nevoia de a recurge la serviciile unei anume „filozofii“, simte că trebuie să se justifice lăuntric. În fața morții, omul este o făptură privată de soluții favorabile; ieșirea din această ecuație nu poate fi decât o viață în afara existenței. * Privești printr-
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
În timp ce securiști senili, ca Pleșiță, sau mai știu eu ce demnitar ceaușist, care are dificultăți cu acordul dintre subiect și predicat, se bucură de o imensă deferență mediatică și li se urează, cu respect, sănătate și viață lungă. Octavian Paler resimțea stingherit această presiune împotriva bătrînilor, chiar dacă nu se putea plînge că nu-i ajung veniturile. Dar, nota bene, autorul Vieții pe un peron a muncit pînă în ultima zi a vieții sale, cu o energie pe care n-o au
Eliberarea pensionarilor din lagărele de concentrare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9509_a_10834]
-
brațe, să-i spun că eram bucuros că-mi face așa un cadou, ca să-mi ușureze viața de toate zilele, obiecte care lui i-au permis să fie el însuși. Dar nu m-am mișcat, n-am zis nimic. Am resimțit doar o mândrie că-mi stăpânisem râsul nebun. Asta a fost, în fond, povestea noastră. Gesturi pe care nu le-am făcut. Cuvinte pe care am neglijat să le spun. Elanuri de iubire, azi, perimate, care mă înăbușe. Nu încetez
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
întâlnite prin peregrinările mele românești. Chiar adineaori dădui peste un camion purtând inscripția CL (Călărași, vezi Doamne), zilele trecute îmi amintii de Vaslui, altcândva de Olt, Ilfov, Ialomița sau Teleorman. E un mic truc personal, ce-mi confirmă familiaritatea demult resimțită între cele două națiuni plasate la extremitățile spațiului latin. Să mai menționez și coincidența toponimică, de data asta reală, dintre Vișeul maramureșan și cel situat în centrul Portugaliei. Îmi doresc să vizitez cândva ambele localitați... Încă o metodă agreabilă de
Frânturi lusitane - Numere de înmatriculare și ambient muzical by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9556_a_10881]
-
o stare de neputință fizică le-am ajutat fără să încerc nici o clipă sentimentul ultim amintit. Probabil nu mi-ar fi ușor dacă ar trebui să ajut oameni străini, dar oricum nu sunt de o sensibilitate exagerată. Și totuși am resimțit din plin dezgustul declanșat de acțiunile scenice din finalul acestui "spectacol". M-am simțit chiar agresată de faptul că am fost pusă în situația de a asista, fără voia mea, la consumarea actului fiziologic al unui străin. Una dintre cele
Simplă fiziologie și atât by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9593_a_10918]
-
în numele mașinăriei. Chiar detestatelor "cronici de ocazie", Sebastian le spune "literatură", desigur și în sensul etimologic al cuvântului: scrierea unui text strict formal, tot ce se scrie referitor la o problemă sau un anumit domeniu. Mai trebuie menționat că se resimte, cu voie sau fără voie, "mâna" scriitorului Sebastian și în articolul gazetarului de opinie, în afara oricărei "stilizări"; faptul divers, cu banalitatea lui consubstanțială, dobândește noimă și proiecție mai lesnicioasă pentru receptare. Totdeauna o informație de "petite histoire" are o miză
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
este supus unui atac nu foarte principal al lui Gabriel Liiceanu, Cristian Bădiliță face o surprinzătoare jumătate de pas în spate în raport cu propria sa dispută cu același autor. Scrie Cristian Bădiliță despre atacul lui Gabriel Liiceanu din "Dilema": "Citind textul resimt totuși un soi de tristețe: prostul merita din plin această cravașă peste față; bătrânul însă trebuia menajat. În fond, a făcut ani grei de pușcărie, n-a Ťrezistatť dadaist Ťprin culturăť" (p. 68). Remarcabilă este lipsa de complexe cu care
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
Andrei Moisoiu (Google) Jurnalistul Cătălin Striblea a fost internat de urgență la spital după ce a suferit un atac cerebral, miercuri dimineață. Striblea a ajuns la Spitalul Militar Central, după ce,începând de la ora 4 a dimineții a resimțit amorțeli în mâna stângă. Ulterior, a avut dificultăți în mișcarea piciorului stâng. La Militar i s-a făcut tomografie, constatându-se o hemoragie cerebrală, dar cauza nu a putut fi identificată. Ca urmare, a fost transferat la Spitalul Bagdasar -Arseni
UPDATE: Și-a revenit. Își simte mâna, a făcut glume cu colegii. Cătălin Striblea, internat de urgență în urma unui atac cerebral by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/80337_a_81662]
-
un "scriitor de week-end", ar trebui să evadezi din malaxorul actualității, care în Moldova de peste Prut este foarte demoralizant, îți macină nervii, îți solicită tot felul de implicări, mai ales că mai sunt și președinte al PEN Clubului de la Chișinău. - Resimțiți îndepărtarea de literatura proprie și ",virajul" spre eseul politic ca pe un sacrificiu sau ca pe o fatalitate? - A fost un "derapaj" inevitabil. Începi să faci publicistică sub presiunea evenimentelor și a nedreptăților. În cazul meu, nu este vorba de
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
un impresionant ritual al cititului și al scrisului? - Mă întorc la literatură, dar fără nici un ritual, scriu încolțit de imperativul urgenței, al restanțelor ce mă apasă. Am fost izgonit din Paradis și nu pot decât spera că intensitatea cu care resimt această "cădere" îmi va răscumpăra ceva din condiția actuală. Am cunoscut însă multe experiențe interesante, oameni de valoare și locuri (,hărți spirituale") fascinante pentru un creator - toate acestea își cer dreptul la cuvânt. Le datorez o minimă satisfacție, indiferent de cum
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
față, Roll i-o dă, în '69, confratelui Vasco Popa, vorbește de "versuri de păsări cu nebunie cuminte." Potrivită autocaracterizare, această formulă deconcertantă, în frumusețea ei. De bună seamă, avangardiștii vor fi visat, toți, la silueta Măiastrei, care învinge materia, resimțindu-se, în același timp, de greutatea ei. De asemenea factură sînt luminile lui Roll, avînd consistența mata nu a mierii, ci a catifelei. Densități suspendate, texturi strunite de așezarea întîmplătoare dintr-un cadavre exquis, experimente ale epitetului, ale imaginii (norul
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
Sorin Lavric Dintre plăgile cu care ne-a binecuvîntat epoca hegemoniei tehnice, cea a pierderii discernămîntului estetic se numără printre cele mai inofensive. Pierderea aceasta o resimțim ca pe un exces: cu cît supralicităm dimensiunea vizibilă a vieții, cu atît privirea pe care o îndreptăm spre lume este mai incultă. Vedem mult și distingem puțin. În fond, e vorba de un exemplu de involuție provocată de depășirea
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
va fi fost, într-adevăr, o nesecată sursă de iubire, ea a rămas invizibilă chiar și celor din imediata apropiere. "Cald și frig nu i-a fost nimănui lîngă dînsul" - avea să scrie Iorga la moartea sa, exprimînd un adevăr resimțit de mulți, dar nerostit din delicatețe, cîtă vreme Maiorescu era încă viu". Dacă s-a afirmat că junimistul i-a deprins pe tineri cu disciplina gîndirii, aceasta n-ar putea fi decît "o eroare": Dacă i-a învățat într-adevăr
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
medităm la nemărginirea lumii sau la posibilitatea ca sufletul să fie nemuritor (și aceasta tot o variantă de infinit este), ceea ce ne frămîntă cu adevărat e gradul de intervenție a infinitului în viața noastră, de aici și înclinația de a resimți infinitul în forma lui adverbială sau adjectivală. Nu teoria infinitului ne preocupă, ci consecințele ei asupra ființei noastre. A doua idee ce reiese din Cartea infinitului este că tocmai disciplina în care te-ai fi așteptat ca infinitul să joace
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
ca un cîmp de contradicții și de înfruntare a viziunilor despre limbaj din care poezia va ieși îmbogățită, dovedindu-și astfel marea putere de regenerare". Dar pînă una-alta stăruința autorului se îndreaptă spre reabilitarea factorului ontologic pe care-l resimte "în afara puterii de cuprindere a limbajului, mai presus de limbaj". Răsturnînd prestigioasa tradiție creaționistă, d-sa e convins că inițial a fost corpul iar nu cuvîntul: "Ca să poată exprima ceea ce trebuie exprimat, cuvîntul trebuie să treacă întîi prin corp, prin
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
campanie întreagă bazân-du-te doar pe resentiment, ranchiună și o mult prea vizibilă dorință de revanșă. N-ai cum să fii un partid cu impact serios dacă nu faci dovada practică a onorabilității. Or, la nivel de conducere, aceste lucruri sunt resimțite dramatic. Geoană s-a lansat bezmetic într-o campanie în care speră să acumuleze puncte, fără să pună nimic la bătaie. Admit că, teoretic, o astfel de strategie nu e lipsită de inteligență. Cu o condiție: să scoți din ea
Mujici costumați în majorete by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9647_a_10972]
-
tot el trebuie să-și învingă mai întîi dorința de a nu se băga în conflicte care i-ar putea aduce numai bătaie de cap sau chiar pierderi de imagine, împiedicîndu-l să-și vadă de propriile sale proiecte. Același Liiceanu resimte, însă, și presiunea întrebărilor nerostite venite din partea celor care defilează alături de el. În clipa în care el s-a declarat proBăsescu e posibil să-și fi pierdut o parte dintre susținători care, poate, nu sînt și de partea președintelui suspendat
Vai, Liiceanu e cu Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9695_a_11020]
-
așa cum îl deconspiră romanul, un spirit baroc ce s-ar vrea clasic și chiar se recomandă, derutant, conform dorinței sale. Și reciproca e la fel de adevărată: G. Călinescu, ca și Ioanide, e un spirit clasic, ce face adesea compromisul cu barocul, resimțit ca irezistibil.
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
cel mai mult? - Scrierea unei cărți, oricât ar dura, oricâte înaripări sau înfrângeri ar presupune, nu te chinuie ci te înviază. Chiar când scrisul este un canon - adică devine ca un travaliu zilnic, ascetic, mortificator ( văzut din afară) - eu îl resimt ca pe o șansă, ca pe o extatică mânare dinlăuntru. Dar înțeleg, bună doamnă Angela Baciu, că ați vrut să întrebați: care-i cartea ce v-a chinuit dulce cel mai mult. Mult ca durată, mult ca intensitate. Este romanul
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]