42,106 matches
-
forma rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941, care însă a fost înăbușită de armată. Generalul Ion Antonescu (avansat mareșal) este chiar și astăzi o personalitate destul de controversată. Totuși, pentru momentul în care a condus țara, a avut merite incontestabile: a restituit ordinea, a salvat țara de războiul cu Germania (oricum interesată fiind de petrolul și grâul românesc - atât de necesare pentru război), „nu a făcut concesii majore în plan economic Reichului și nu a participat la deportarea în masă a evreilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ce proclama nulitatea dictatului din 30 august 1940. Pe deasupra, se observa, «Uniunea Sovietică nu putea dărui o provincie ce nu-i aparținea».” România va fi umilită și la Conferința de Pace de la Paris (iulie-octombrie 1946), unde nu i s-au restituit teritorii precum Basarabia și sudul Dobrogei, nu i s-a acordat statutul de cobeligeranță (acordat însă Italiei) și în consecință a fost obligată să plătească imense despăgubiri de război URSS-ului, deși prin actul de la 23 august 1944 și războiul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ca Cititor atent ce ești, încă de la prima pagină, când, deși mulțumit de precizia scrisului, simțeai că, la drept vorbind, totul îți fugea printre degete; poate și din cauza traducerii, ți-ai spus, care poate fi fidelă, dar cu siguranță nu restituie substanța densă pe care acei termeni trebuie că o au în limba originară, oricare ar fi ea. Fiece frază tinde să-ți transmită în același timp soliditatea relației mele cu casa din Kudgiwa și restul pierderii ei, ba mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
întârziere, o veți primi fără îndoială, programele editoriale sunt prea încărcate, conjunctura nu e favorabilă, vedeți că ați primit-o? Și ce mai spunea? Mulțumindu-vă de a ne fi dat manuscrisul la citit, vom avea grijă să vi-l restituim, ah, veneați să vă luați manuscrisul înapoi? Nu, nu l-am găsit încă, mai aveți puțină răbdare, o să apară, n-aveți teamă, aici nu se pierde niciodată nimic, tocmai acum am găsit niște manuscrise pe care le căutam de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
altul, asta ar mai lipsi, voiam să spun că păstrăm aici atâtea manuscrise încât nu mai contează, doar n-o să-l aruncăm pe-al dumneavoastră, la care țineam atât, nu, nu pentru a-l publica, țineam atât să vi-l restituim. Cel ce vorbește astfel e un omuleț uscat și cocoșat ce pare că se usucă și se cocoșează tot mai mult, de câte ori cineva îl cheamă, îl trage de mânecă, îi supune atenției o problemă, îi încarcă brațele cu un teanc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ți le lase. — Acesta este un document important, nu poate fi scos de aici, este corpul delict, poate provoca un proces de plagiat. Dacă doriți să-l examinați, luați loc aici, la biroul acesta, și amintiți-vă să mi-l restituiți, chiar dacă eu uit; Doamne ferește să se piardă!... Ai putea să-i spui că nu face nimic, că nu e romanul pe care-l căutai, dar fie pentru că nu-ți displace începutul, fie pentru că doctor Cavedagna, tot mai preocupat, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fie și pentru o clipă. — Asta îmi convine, spuse Irnerio și e gata să bage un volum în buzunarul hainei. — Nu, lasă cartea unde e. E cartea pe care o citesc. În plus, nu e a mea, trebuie s-o restitui lui Cavedagna. Alege-ți alta. Uite, asta de aici seamănă cu ea... Ai luat în mână un volum cu banderolă roșie: „Ultimul succes al lui Silas Flannery“; asta explică asemănarea, dat fiind că seria de romane ale lui Flannery se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
răsfoit fără să aflu mare lucru: era scris în japoneză și singurele cuvinte în alfabet latin erau numele și prenumele meu pe pagina de titlu. Nu reușesc nici măcar să pricep de care din cărțile mele e vorba - i-am spus, restituindu-i volumul; din păcate nu știu japoneza. Chiar dacă ați cunoaște limba, n-ați recunoaște cartea - mi-a spus vizitatorul meu. E o carte pe care dumneavoastră n-ați scris-o niciodată. Mi-a explicat că marea abilitate a japonezilor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
gări pierdute. E ceață și zăpadă, nu se vede nimic. Pe șina alăturată s-a oprit un alt tren care merge în direcție opusă, cu ferestrele complet aburite. La fereastra de vizavi de tine, mișcarea circulară a unei mâini înmănușate restituie geamului puțină transparență: apare o figură de femeie într-un nor de blănuri. — Ludmila... - o strigi. Ludmila, cartea - încerci să-i spui, mai mult cu gesturi decât cu glas - cartea pe care o cauți, am găsit-o, e aici... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să vin cu sacoșa încărcată de la socru-meu și s-o las primului cerșetor întâlnit în cale, mi-era și lene s-o car, nici nu mă osteneam să mă uit înăuntru. Nu mă supăr dacă lumea nu-mi mai restituie cărțile, oricum rafturile se-ndoaie, praful se-adună, păianjenii își țes pânze groase pe după ele. Calculatorul? L-aș da dacă n-ar trebui să mai câștig niște bani stând în fața tastaturii și butonând. Bani care, invariabil, se duc pe alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dispară din peisajul anturajului ei. Dar Marc era un băiat cu o educație sănătoasă și ținea la ea iar Luana nu-l putea trimite la plimbare doar de dragul mamei. Trecuseră două săptămâni de când împrumutase romanul și Violeta încă nu-l restituise. Furioasă, Luana o așteptă la ușa clasei și-i ceru caietele. Vădit stânjenită, fata se rugă pentru un răgaz de încă o zi. La finele zilei următoare, Violeta plecă acasă fără să ia legătura cu fosta ei colegă. Luana o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
respectiv student doctorand, pe întreaga perioadă a prezenței sale în cadrul programului respectiv, de la înmatriculare și până la susținerea examenului de finalizare a studiilor sau exmatriculare, mai puțin pe perioadele de întrerupere a studiilor. (8 Instituțiile de învățământ superior au obligația să restituie, în cel mult două zile lucrătoare de la depunerea cererii și necondiționat, fără perceperea unor taxe, dosarele candidaților declarați respinși sau ale celor care renunță la locul obținut prin admitere, după afișarea rezultatelor finale. SECȚIUNEA 6: Examene de finalizare a studiilor
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]
-
domni decât hazardul sau o logică obscură. Cifrele de la bază le Însumau pe cele de sus și erau scrise mai apăsat cu o cerneală roșie care le oferea un impunător aer concluziv. Ce de aritmetică, domnu' Precup! exclamă Gheretă În timp ce restituia carnețelul cu un nedisimulat respect. Dionisie Precup zâmbi Îngăduitor. Se aștepta la o asemenea confuzie. Aritmetică, Sebastiane? (Își permise să-l tutuiască acum când superioritatea sa nu mai era doar una a vârstei.) Viață, Sebastiane, viață! Viață, viață, Îngână nedumerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
șefului. Din informațiile pe care le dețin, stimată doamnă, Începu șeful cu o voce sacadată din pricina efortului și a emoțiilor, din acest compartiment a survolat un geamantan din carton presat de culoare maron, acesta, pe care mă grăbesc să-l restitui odată cu convingerea că la mijloc e o tentativă nereușită de omucidere și asasinat cu premeditare, ceea ce compete justiției și Codului Penal. Tăcu sub privirile mute de admirație ale controlorului. Se dovedea Încă o dată, dacă mai era nevoie, că nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sticla cu lapte din frigider, Își turnă câteva picături Într-o cană smălțuită, cât să Înghită o aspirină, și se apropie de fereastră. Nu doar gustul aspirinei era cel cunoscut, ci și inventarul sumar al lucrurilor pe care memoria le restituia Într-o ordine Întâmplătoare: mărul care se usca lângă cișmea, pereții scorojiți ai casei de peste drum, pe care tremura umbra dantelată a viței de vie, pisica gestantă și chioară a doamnei Lang În drum spre răcoarea stătută a magaziei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bine spus, e al tău. Trebuia să fac lucrul ăsta mai demult. A fost amanetat și răscumpărat de mai multe ori. La un preț tot mai mare. Până când banii nu au mai contat. Atunci s-a hotărât să ți-l restituie. Și crede-mă că au fost sume importante În joc. A fost ca o autoflagelare... Ea nu are nici o vină, a zis Iolanda. Niciuna. Nimeni. Cât despre desen, nu-l mai pot privi separat. Și nici nu mai are loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scoase la lumină, cu o insolență de băiat de cartier, un Durex pe care Îl puse ca pe o cutie de chibrituri În palma lunganului. Acesta Însă nu se pierdu cu firea. Îl examină cu atenția unui numismat, apoi Îi restitui obiectul spunându-i: Păstrează-l, o să avem nevoie de el! Își luă o sticlă cu vin, ceva de mâncare și se așeză din nou pe scara ce ducea la mansardă, de data asta Într-o poziție mult mai confortabilă. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vară, o cafea Wiener sau un cartuș de Kent, chiar un apartament, erau o joacă de copil pe lângă un pașaport. După ce că Îl obțineai atât de greu, erau și excepții, pe acelea le va judeca Cel de Sus, trebuia să-l restitui după fiecare călătorie. Mi-am dat seama acolo, la Hungaroring că aveam de ales: să păstrez pașaportul, deși aveam o poză oribilă, sau să-l restitui. Am ales prima variantă. M-am gândit atunci la tine. Tu nu puteai călători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
erau și excepții, pe acelea le va judeca Cel de Sus, trebuia să-l restitui după fiecare călătorie. Mi-am dat seama acolo, la Hungaroring că aveam de ales: să păstrez pașaportul, deși aveam o poză oribilă, sau să-l restitui. Am ales prima variantă. M-am gândit atunci la tine. Tu nu puteai călători decât prin peșteri sau prin munții patriei. M-am gândit la Grațian care n-a ajuns nici măcar În Polonia să-i vadă pe Wajda, Kantor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi făcut Milucă să nu-l irite pe iritabilul director? Doctorul în Bolliac își alegea subiecte fără însemnătate. Despre Ieminescu scria doar Mistrie. Cred că protocronismul a fost mai puțin nociv decît tendința de a-i dezgropa, de a-i "restitui" pe toți osîndiții pe drept la anonimat. Tot comentînd autori mici și mulți, se duce la fund barca istoriei literaturii, cu cei mari cu tot. "Noi mî citim exhaustiv", pocnea din bici Milucă, fără să se întrebe din ce materie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
propice autenticei iubiri, și implicit al împlinirii umane, nu e cel total demitizat, al existenței moderne, urbane, ci acela în care se poate desfășura în largul ei copilăria. Nu doar cea individuală, ci și copilăria umanității. Natura, codrul, marea, muntele restituie măcar temporar, măcar pe durată de ore sau clipe, celor ce știu să li se integreze, condiția umană primordială, paradiziacă. În imaginația tinerei olandeze care, în Albatroșii Danzantes, visează într-un șezlong, pe puntea unei bărci, că redobândirea acestei condiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la usturoi. Îți povestește întâmplări cu fete leneșe, cărora le strivea degetele cu vătraiul. Muma-Pădurii are părul în șuvițe de șerpi, e adusă de spate și are mâinile noduroase crăci uscate. Se laudă cum fură somnul copiilor, pentru a-l restitui copiilor ei; singurul mod de a-i fi făcut să tacă din gură era prin adormire. Se strecoară în visul copiilor, în acel vis din starea de reverie ce pregătește somnul. Îngroziți de chipul ei, visul se transformă în coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
neapărat. Simțea nevoia să-și contemple chipul din când în când, în orice îi era la îndemână: oglindă, geam, o vitrină, un ochi de apă, o pereche de ochelari... orice era capabil să-i rețină chipul și să i-l restituie. Să fie asta un mod dual de-a fi, o expresie nătângă a singurătății, sau mai degrabă a singularității? Orice ar fi, îndată ce-și odihnea pentru câteva clipe ochii pe propriul său chip, un calm și o liniște interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
revin în speranța să obțin sau să-i pot cere ceva în schimb. Adesea m-am gândit la ghețarul care mi-a dat deja ceva în schimb, trebuie să-mi fi dat, căci așa ar fi corect: să-mi fi restituit ceva în schimbul celei mai pure dintre prietenii, de care ești capabil doar când ești foarte tânăr. Prin urmare, continui și azi să vin să schiez aici de unul singur, să încerc să înțeleg sensul acestei întâmplări; mesajul ghețarului. Schiam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care lua mereu interviuri oglinzilor. Iată cum mi-a adresat cuvinte al căror sens nu l-am descifrat până acum, doar că acea parte înțeleaptă, intuitivă și neuitătoare a memoriei mi le-a păstrat cu sfințenie și mi le-a restituit cu putere din străfundurile ei. Ea mi-a mărturisit, și-mi amintesc cu precizie fiecare cuvânt al ei: de când se știe sau de când își poate aminti, a fost întotdeauna îndrăgostită: ba de tatăl ei, ba de unchiul ei, ba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]