1,532 matches
-
de contemporanii săi ca o ciudățenie. El venea ca un mare întemeietor de limbă poetică, venea ca un european. Este primul mare poet european al României! A doua a fost în anii ’50, când sovieticii aveau în plan să ne reteze rădăcinile. Și a treia se întâmplă în momentul de față, promovată, din păcate, dinspre vest, ceea ce e o mare tristețe.” Și continua cu înțelepciune manifestă același cunoscut critic literar român: ”Eu înțeleg globalizarea, integrarea, dar nu fără identitate. A încerca
IDENTITATEA ASUMATĂ A POPORULUI ROMÂN de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377066_a_378395]
-
risipește, In fața mea stă mut profesorul. *** „Numai copacilor morți le place focul”, Spunea profesorul privind îngrijorat Cerul, cineva se uită la fel și deschise O umbrelă înflorată, „Un gând mărunt Poate fi grădinar pentru întreaga lume, Cine ar putea reteza norii?”, profesorul Luă o afină între dinți și o strivi încet, Auzeam geamătul mic al boabei, apoi eliberarea Din chinga circulară, sângele ei de pui De balaur năvălind printre dinții puternici Ai profesorului, un fulger lovi, conform Celor spuse , un
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
Publicat în: Ediția nr. 1885 din 28 februarie 2016 Toate Articolele Autorului ELECTRON Tot alergăm mereu ca electronii, Ne fugărim nebuni pe circuite, Pe traiectorii bine stabilite Și-adăugăm la vârste toți eonii. Iubirile sunt prea ades grăbite, La poduri retezăm cu sârg pilonii, Iar fluturii nu părăsesc coconii Și clipele ce trec nu sunt trăite. Uităm că lângă noi un altu-așteaptă, Din când în când, o vorbă bună spusă, Care s-ajungă-n suflet cât mai dreaptă Și liberă să fie, nesupusă
ELECTRON de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377959_a_379288]
-
care le era destinat. Iar legătura pe care ea o purta fără de voie, începea să o resimtă ca pe un fel de cordon ombilical sugrumat, care nu o mai putea hrăni defel, dar pe care nici nu și-l putea reteza. Tot mai dureroasă era certitudinea că orice clipă i-ar fi fost dată să o trăiască sau orice clipă ar fi ales ea, dacă i-ar fi stat în putință, nu era decât o subtilă limitare, pentru că era însoțită și
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
fost Parcul National Retezat. Un parc național este un teritoriu relativ vast a cărui bogăție biologică, calitate peisajera, interes cultural și caracter istoric prezervat justifica o protecție și o gestiune care garantează perenitatea acestui patrimoniu considerat excepțional. Înființarea Parcului Național Retezat în 1935 este recunoașterea oficială a bogăției patrimoniului natural al Carpaților Meridionali și a necesității tuturor de a-l conserva. Suprafață parcului a aparținut Casei Regale, fiind domeniu de vânătoare. În 1979 parcul a ... Citește mai mult Ideea rezervării spațiilor
ALEXANDRU CĂNĂVOIU [Corola-blog/BlogPost/375999_a_377328]
-
vineți și acum vedea ca prin ceață. La lovitură văzuse stele verzi. Dar nu asta-l supăra. Turbă de furie că Mărțișor îl făcuse de râs în fața subordonaților. Și Cap Pătrat ăsta!... - Ce râzi, bă, idiotule, ce râzi? Acu’ îți retez căpățâna! Se ridică în picioare, își tamponă cu batista sângele care-i curgea și se apropie de Mărțișor șuierând: - Dai în mine, mă? Dai în mine? - N-am vrut, domnule căpitan! V-am zis să vă feriți! se scuză Mărțișor
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
străinul în țara sa și acolo este primejduită de blestemul Durerii, atunci să mergem și noi să ne luptăm cu nemernica Iarnă, un bun prilej să ne extindem împărăția. Abia aștept să ne pregătim de luptă. - Destul, creier turbat, îi reteză elanul năbădăiosului războinic. M-am străduit să evit lupte neghioabe cu tot soiul de netrebnici ca să mențin prosperitatea împărăției. Vreți ca supușii noștri să nu mai ducă un trai îmbelșugat? - Nuuu! strigară toți demnitarii. - Vreți să ne împărțim bogățiile cu
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
dorința Destinului! Încâlcită treabă! Pâcla tăcerii îi învăluise cu totul. Apoi începură să vorbească șoptit, doi câte doi, pe urmă tot mai tare, vociferând și transformând discuția într-o ceartă generală. Când văzu Soare-Împărat că hărmălaia se amplifică, le-o reteză: - Destul! Numai de asta sunteți în stare! Cine are ceva de spus, să spună! Se liniștiră, începură să tușească, pregătindu-și fiecare cuvântarea. - Majestate, tună namila de Uragan de Foc, chestiunea nu pare așa de complicată. Pe cei doi îi
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
sens opus, dar nu mai putea face nimic. Destinul său era deja decis. Partea stângă a autoturismului, unde el se afla, intră cu viteză sub autovehicul și persoanele din jur văzură zburând, ca dintr-o explozie, în aer, un cap retezat de metalul tăios al autovehiculului, împroșcând conținutul său în aer. Pasagerul din dreapta sa însă, scăpase cu viață. Numele său nu a fost însă dat publicității. Epilog Înmormântarea se desfășură la cimitirul de la marginea municipiului. Veniseră mulți dintre profesorii șicanați în
”SLUJITORUL DIAVOLULUI” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375059_a_376388]
-
cu fiecare nouă trădare, cu fiecare nouă trudire spre Cea de veci Înviere. Nu, dragii mei, nu sunt tristă, sunt doar zdrobita și-n mii de bucăți împrăștiata. Cum să mă mai așez în genunchi când genunchii mi-au fost retezați? Și cum să te mai nasc când nu mai am trup, cănd mierea și laptele milei mi-au secătuit sânul de tot și-am istovit, am istovit... Dragă Singurătate, tu faci zidurile toate să dispară și mă duci în locuri
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
Pământul supărat trecea peste toate....se aduna ,se răzbuna trimițând catapeteasme de fum și franjuri de ceață acoperind privirile indiscrete ale cerului. Într-o zi Cerul s-a mâniat așa de tare că s-a îndepărtat de Pământ și a retezat capul munților și vârful copacilor seculari ca nimeni să nu-i mai atingă norii...a închis porțile albastre că nici pasărea nu mai ajungea la El... Pământul a fost nefericit, îi era dor de liniștea albastră a norilor și era
DRAGOSTEA ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT.... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375202_a_376531]
-
de metri, dintr-o esență de pin tipic american. Din păcate, în ciuda robusteții lor, versanți întregi erau uscați până la exterminare, ca efect al extinderii unei varietăți de gândaci nocivi, specializați pe distrugerea scoarței arborilor. În incinta campingului nostru tocmai se retezau cinci arbori distruși. Rangerul de serviciu avea lacrimi în ochi în timp ce ne spunea că neam de neamul său - el fiind la a treia generație - n-a trăit așa tragedie, cauzată în principal de seceta îndelungată. Dacă ar fi avut suficientă
YOSEMITE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375251_a_376580]
-
din tolba lui critică, oricât trafic de influență ar face, un scriitor veritabil nu va sucomba niciodată sub presiunile criticii. Sigur, un critic cu mare autoritate poate marginaliza, o vreme, un autor, îl poate scoate din atenția publică, îi poate reteza șansele de a obține premii, de a promova în ierarhia literaturii și, mai devreme sau mai tarziu, nedreptățitul își va recâștiga locul pe care îl merită. La fel de valabil e și reversul medaliei. Un critic influent poate impune, temporar, un scriitor
INTERVIU IN MEMORIAM CU RADU G. TEPOSU de ANGELA BACIU în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372662_a_373991]
-
face! În urmă cu trei zile, pe vremea viscolului, câinii familiei Rogojină începură să bată și să urle de mama focului acoperind șuieratul năprasnic la stihiilor. Badea Dumitru, îndemnat mai mult de gura nevestei, își luă sarica în spate, pușca retezată în mână și ieși în prag să vadă despre ce este vorba, că era vreme de război și te puteai aștepta la tot ce poate fi mai rău. Merse cu greu până la zăplaz și alungă cânii ce parcă voiau să
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
mirându-se de vrednicia propriilor plămâni: -Americanule! Tu ești?! Americanul luă lanterna și o poziționă pe chipul lui Miramoț, reușind să intre și el în plasa de surprindere a acesteia. Descoperi, în locul chipului de septuagenară, chipul adolescentin cu părul șaten retezat până la umăr, cu breton și mină gingașă, dar foarte serioasă. Chipul lui Miramoț din liceu! Răcni și el la rândul lui: -Copii, unde sunteți?! Veniți repede încoace, dacă puteți, s-a întâmplat ceva... incredibil! Pe rând, lumina poposi pe chipul
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
Ionescu o să se umfle de bani!” -îmi șoptește el la ureche când îmi aduce berea. “Cu ce ocazie?” -îl descos eu. “Ce, nu știi nimic?”- mă întrebă el pe un ton ceva mai politicos. “Zău că nu știu!- i-o retez eu curios și dacă tot mă mai ții cu dinții la gard să ascult balivernele tele de oltean al dracului, s-ar putea să nu mă mai intereseze!” “Stai, domnule, chiar nu știi?- se repede el sub ochii mei cu
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372153_a_373482]
-
să mă înfrunți, slugă blestemată!? - răcni conașul ridicând din nou biciul. Prințișor prinse biciul și-l răsturnă de pe cal. Ca turbat că se făcuse de râs în fața vânătorilor, conașul trase spada gata să-l lovească. În clipa următoare Prințișor îi reteză gâtul cu propria-i armă. Cu toții rămaseră uimiți de întâmplare. Până să se dezmeticească ceilalți, nepotul lui Dracula dădu pinteni armăsarului și se făcu nevăzut printre trunchiurile copacilor. Din acel moment, nimeni nu mai află nimic despre el. Referință Bibliografică
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
mai buni Ne stingem pentru a fi mai buni Cine cere asta ? Masca ascunde nimic Prin venele noastre nu mai suntem noi Mă recunoști ? Bach mă salvează Trăiește mai intens Ce suntem ? Păstrează omul și zâmbetul pentru mine. Normalitate Ne retezăm apripile Zâmbim Căderea unuia Înălțarea noastră Mici, mici ... Scrijelim pereții Arta Rostim sunete Cântec Suflet Pribegi așteptăm Spunem nu iubirii Mărire cerem De dincolo țipă ... Citește mai mult Desenez înSufletul tău un zâmbetPe chipul tăuApare o grimasăCu care scrijeleștiUn bun
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
sângeDar nu mai suntem viiBun, buni ..tot mai buniNe stingem pentru a fi mai buniCine cere asta ? Masca ascunde nimicPrin venele noastre nu mai suntem noiMă recunoști ?Bach mă salvează Trăiește mai intensCe suntem ? Păstrează omulși zâmbetul pentru mine.NormalitateNe retezăm apripileZâmbimCăderea unuiaînălțarea noastrăMici, mici ...Scrijelim perețiiArtaRostim suneteCântecSufletPribegi așteptămSpunem nu iubiriiMărire ceremDe dincolo țipă... XXIII. AI DISPĂRUT ÎN MINE, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1260 din 13 iunie 2014. Ai dispărut în mine Sângele nu te mai recunoaște
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
văzut niciodată...Cei din jur izbucniră în râs, iar un mucalit i-a șoptit: -Hai cu mine în pădure să ți-l arăt! Abia acolo ai să simți cât de duios cântă. Iar hohote în cascadă, dar tânăra le-a retezat-o scurt: -Terminați cu bădărăniile, că nu sunt dispusă să ascult bancuri stupide! Dacă ați fi onești, ați recunoaște deschis că n-ați văzut cucul în viața voastră. Să nu-mi spuneți că l-ați văzut în poze și că
CU-CU! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379755_a_381084]
-
Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1727 din 23 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Eu nu știu fără tine cum se cântă când se așază-n portativ diezi de râs înalt și nu știu cum cuvântă glasul iubirii... Zborul mi-l retezi de-mi iei nemărginirea ta albastră și-mi lași doar o fărâmă de apus să-mi îmblânzească cerul din fereastră. Și nu știu fără tine cât s-a spus din gândul alb al iernii fără nume, din cel al verii
DEPENDENŢĂ de AURA POPA în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374759_a_376088]
-
trezește un răpăit scurt de mitralieră, venit foarte de aproape, urmat de un rânchezat de cal...Imaginea lui o am permanent în minte, nu numai oamenii, dar și animalele au un gest suprem în fața morții: se ridicase în două picioare, retezat peste gât și zbira ca nebun cu sângele târâș, țâșnindu-i din vinele gâtului. Eu am sărit și i-am îmbrățișeat botul cald, prăvălindu-mă peste el; rămăsese cu ochii mari , calzi și umezi spre mine, cerându-mi parcă ajutor
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
la mine acasă pentru că Vincent nu face decât să se certe cu toți”. Semnele nebuniei păreau evidente. Din cauza acestei stări, Van Gogh l-a atacat cu briciul pe Gauguin care a reușit să fugă, iar Van Gogh s-a automutilat, retezându-și pavilionul urechii, realizând ulterior „Autoportret cu urechea bandajată”(1889). S-a internat la un spital, și-a revenit pentru o foarte scurtă perioadă, iar către sfârșitul anului 1888, obosit și incapabil să lucreze, s-a internat din nou într-
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
eu vin cu pieptul în țeava de sus și mă răstorn în apă însă în cădere mă lovesc cu fruntea de platbanda de la brâul de protecție al navei de unde era scos lemnul, o table groasă de vreo 3 milimetri, îmi retez nasul și mă scufund în apa rece. Aceasta a fost șansa mea că nu m-am lovit mai sus în tâmplă să-mi pierd cunoștința, ci doar mi s-a retezat nasul, care a fost împins total în interior. Cu ajutorul
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]
-
lemnul, o table groasă de vreo 3 milimetri, îmi retez nasul și mă scufund în apa rece. Aceasta a fost șansa mea că nu m-am lovit mai sus în tâmplă să-mi pierd cunoștința, ci doar mi s-a retezat nasul, care a fost împins total în interior. Cu ajutorul soldatului tulcean am ieșit din mare pe punte, am luat repede pantalonii pe mine și fugi la capătul docului unde m-am băgat în inconștiența mea sub un jet de apă
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369140_a_370469]