1,548 matches
-
l-ar fi dorit un autor de inteligența lui Mihai Neagu. Dar temperamentul, care e expresia umorală a neputinței de a ne lupta cu predestinarea genetică, are la Mihai Neagu un efect antiestetic prin înclinația umoristică. Al treilea parametru e revărsarea de laude când persoana evocată se bucură de simpatia vorbitorului, accesele encomiastice scăzînd tonul discursului. Dincolo de metehne, rămîne însă probitatea de martor a unui medic care, sub unghi istoric, nu greșește, chiar dacă judecățile sale, sub unghi estetic, ridică semne de
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
Jin Shin Jyutsu și constă în atingeri ușoare pe suprafața corpului bolnavului, în cele 52 de puncte numite Safety Energy Locks. Aceste puncte de energie se află în partea superioară a gambei, a brațului și partea inferioară a piciorului, denumită "revărsare" sau "scurgere". "A fost interesant să observăm că indiferent de vârstă, sex sau tip de cancer diagnosticat, bolnavii au avut parte de o ameliorare semnificativă a efectelor negative ale tratamentului dur", a declarat cercetătoarea Jennifer Bradley, o practicantă a studiului
Terapia prin simțul tactil poate ameliora durerile provocate de cancer by Proboteanu Madalina () [Corola-journal/Journalistic/66436_a_67761]
-
pot fi menționate: a făcut parte din regatul maghiar, a trecut prin numeroase epidemii, foamete, a simțit din plin cele două Războaie Mondiale dar și numeroase catastrofe naturale, printre care cele mai întipărite în mintea localnicilor sunt frecvențele și devastatoarele revărsări ale râului Vișeu, care nu de puține ori au luat vieți și au distrus locuințe și recolte. Datorită reliefului muntos, a solului relativ sărac în sedimente, a climei mai dure decât în alte zone, după al doilea Război Mondial mai
Bistra, Maramureș () [Corola-website/Science/301567_a_302896]
-
șirul care a urmat, "1202" și "1201". La Centrul de Control al Misiunii din Houston, Texas, inginerul informatician "Jack Garman" i-a spus controlurului de zbor "Steve Bales" că totul e în siguranță pentru a continua coborârea. Alarmele programului indicau „revărsări administrative”, ceea ce însemna că computerul nu era capabil să execute toate sarcinile în timp real și trebuia să le amâne. Aceasta nu era nici o eroare de computer, dar nu era cauzată nici de către astronauți, ci se trăgea dintr-o eroare
Apollo 11 () [Corola-website/Science/312742_a_314071]
-
esențiale pentru comunitate. Totuși, antichitatea străveche abunda de legende despre geneza lumii, eroi și zei, cronici și anale ce consemnau lacunar evenimentele răspândite în Orientul antic.Egiptenii sau mesopotamienii antici nu prea consemnau fapte istorice reale din perspectivă, registrele consemnând revărsările fluviilor, fenomenele astronomice, arborele genealogic al suveranilor sau poemele sau basoreliefurile care consemnau glorioasele victorii militare ale unui suveran. Din această perioadă se remarcă mai multe opere mitice, precum: "Epopeea lui Ghilgameș" (scrisă în mileniul III î.e.n., poem păstrat, lacunar
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
stare să înfrunte orice încercare. Nouă, credincioșilor, membrilor Bisericii, după ce la Paști ne-a dat dovada mântuirii noastre, după ce prin Înălțarea Sa la Cer ne-a deschis iarăși porțile casei noastre părintești din Cer, acum, la Rusalii, ne dă, prin revărsarea Duhului Sfânt, „puterea de Sus“, de folos, pentru ca viața noastră de creștini să se îmbogățească în roade de mântuire și să-și primească o și mai lămurită și hotărâtă îndrumare spre scopul cu care ne-a fost dăruită. Fiul s-
Agenda2006-23-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/285041_a_286370]
-
beteagă la minte. În ,,Poem fără titlu” afirmă răspicat că nu avem destule lacrimi să plângem și nici destulă putere să ne opunem întotdeauna răului omenesc și că nenumărați oameni au fost sfărâmați fără să știe de ce într-o uriașă revărsare de suferințe. Păstrăm încă șansa, pentru că mai sunt cuvinte care n-au fost siluite sub marele și greul zăbranic al lungii nopți românești, însă va trebui curățat de mâl și de alte viituri întregul lexic, pentru că multe cuvinte au fost
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mațele pasagerilor în cele două ore cât dura călătoria anevoioasă pe o șosea nepavată și prost întreținută. La căderea nopții, liniștea în oraș era așa de intensă, încât până și susurul apelor sărăcăcioase, ce se ciocneau în drum spre gura revărsării lor în Crișul Negru de bolovanii presărați pe vatra pârâului care străbătea orașul, se auzea veșnic limpede, ca un refren de cântec melancolic repetându-se la infinit cale de sute de metri; ca și mugetul vacilor întorcându-se singure, fără
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Dincolo de pozele mari și veline, printre rândurile frumos ticluite, pluteau nervii, beția, sifilisul sau datoriile la joc. În spatele pupilei încremenite în cerneală, se întrezăreau arsura morții și strălucirile groazei. Cui îi păsa? Totul se termina cu bine, apoteotic, într-o revărsare națională de splendori culturale: înzestrați cu talent, voință și dragoste de scris, artiștii cuvântului defilau ca niște mumii resuscitate din sarcofag, cu pansamentele fluturând sub soare. Sala tresărea de mândrie, de emoție sau pur și simplu de indiferență. În momentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
contesa, nu, nu-mi trebuie nici o protecție, nu-mi trebuie nimic, assolutamente niente di questa maledetta paese, vreau doar să plec, presto, in questo momento, cu copilul care mi-a rămas!” Abia atunci, parcă trezit dintr-un vis rău, sub revărsarea zdrențuită a acelei dimineți Întârziate, Alexandru Întrebă moale: - Unde e Ștefănel? * Cei douăzeci de călăreți nu se clintiseră de lângă contesa Frassetti și de lângă micul Alexandru, așa că, până la urmă, trebuiseră să plece sub escorta lor. Trecuseră În cursul dimineții apa Sucevei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Nogodar... și un copil de cinci ani, cu ochi albaștri și păr castaniu. N-au fost găsiți În dezastrul pe care l-ai produs În tabăra lui Kubilai. Se bănuiește că fug spre Marele Ducat al Moscovei. Oană simți o revărsare de bucurie și de neputință. Era, oare, adevărat? Se afla, oare, Ștefănel În viață? Putea fi, oare, salvat și readus, prin rețelele misterioase ale Apărătorilor, acasă, În Moldova? Sau acasă În Veneția? Oriunde, numai să fie În siguranță? - Nu, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Măria Sa Ștefan Vodă!!! bubui strigătul Apărătorilor Între zidurile cetății. Și cinci sute de săbii scoase din teacă și aduse În dreptul pieptului străluciră, În aceeași fracțiune de secundă, În razele blânde ale soarelui. Ștefan sorbi frumusețea acestei izbucniri ca pe o revărsare de bucurie. Ridică privirea În sus, pe creneluri. Întorși spre zările munților, lângă tunuri, la ferestrele arcașilor, deasupra porților, ceilalți cinci sute de Apărători vegheau. Pentru ei, nu era decât una dintre zilele În care viața voievodului stăruia cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
luminăției sale sultanul! strigă comandantul grupului. Penelul lui Alexandru continua să lucreze, dar sufletul Îi era cuprins de o frenezie pe care nu și-o explica. Prezența tânărului cu ochi albaștri Îi provoca din nou un sentiment ciudat, ca o revărsare de lumină, sau ca Împlinirea unei așteptări. Potretul era aproape terminat, și abia atunci pictorul fu izbit de o asemănare pe care nu o realizase până atunci. Era chipul din tinerețe al tatălui său. „Cine ești... ” se pomeni gândind, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
chei și, curând, aruncă ancora. Alexandru Își luă din cabină sacul de drum și păși pe puntea de lemn. Puse piciorul pe dalele de piatră ale țărmului venețian cu o emoție pe care abia acum o simțea, ca pe o revărsare de memorie și de așteptări. Erau locuri În care se jucase cu prietenii din copilărie, locuri În care Învățase să picteze peisaje sau În care privise doar, adâncit În Întrebări despre lume și despre viitor. Locuri În care visase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
prietenii săi. Alexandru nu putea gândi În cifre, deși studiase manuale de strategie. Voia răzbunare. Voia viața celor care Îi torturaseră pe căpitanul Oană. Voia Întoarcerea fratelui său. Voia ca luptele să se termine, iar arta să Înceapă. Ca o revărsare de bucurie, de ritm și de culoare, peste o lume searbădă, tristă și Încrâncenată. Strânse mânerul spadei. Era rece și greu, ca o lespede. - Angelo... ,spuse, n-ai pregătit lupta cu al treilea val. - Ai dreptate, spuse comandantul, urmărind coloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
poienii și Își Începură marșul, coborând În ritmul tobelor spre valea dincolo de care Apărătorii rămași pe poziții continau să aștepte, netulburați. Alexandru simți acest nou Început de bătălie ca un preludiu al unui concert care Își reținea, Încă, forța de revărsare muzicală. Ritmul tobelor turcești se auzea destul de stins În pozițiile ocupate de Apărători. Un alt ritm Începea, Însă, să se simtă, dincolo de ceea ce se putea vedea și auzi. Ritmul adevărat al confruntării. Pe care, deocamdată, doar dirijorul Îl intuia, mărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ale triburilor arabe sau mongole și ale Hoardei de Aur. O altă lume care, adeseori, năzuia să se reverse peste cea a creștinătății Europei. Așa cum avea să se Întâmple peste nu multă vreme. Și, de data aceasta, În calea uriașei revărsări nu stătea decât Moldova. Ștefan părăsi meterezele cetății, coborând scările care duceau spre prima curte interioară. Gărzile se lipiră de ziduri, cu halebardele În poziție de onor. Se auziră lanțurile grele ale podului coborât peste șanțul de apărare și zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
galop, cu iataganele scoase. Era limpede. Nu putuse fi prins viu, trebuia ucis. Și atunci fu străbătut de un gând care nu era gând, era mult mai mult de atât, era o prezență intensă, ca un țipăt mut, ca o revărsare de forță, ca o voce pe care n-o auzise niciodată dar o așteptase dintotdeauna. Și atunci mă vei vedea... . Umbra zbură din nou, venind de nicăieri, și ajunse Între el și spahii. Văzu doar un fâlfâit alb, o rostogolire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
care trebuie să decidă. El decidea totul. Înmormântarea. Locul. Ceremonia. Urmările. Iertarea. Sau răzbunarea. Anda era cel care putea porunci ca albastrul liniștii eterne să stingă furia oamenilor. Așa se Întâmpla de obicei. Fratele de sânge al celui ucis oprea revărsarea de mânie și reinstaura pacea. Dar gestul Marelui Maestru Întârzia. Bătrânul Uzjun privi În ochii lui. Și Înțelese. Dar continuă să aștepte. Instinctiv, mâna lui dreaptă prinse mânerul iataganului. Știa. Andà nu va urma tradiția iertării. Alexandru privi și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Un fior Îl zgudui din creștet până-n tălpi. Înțelese mesajul. Cercul se Închidea. Noaptea de atunci, bătălia pentru Ștefănel. Ziua de acum, bătălia pentru Moldova. Iar Pietro avea dreptate. Luptătorul necunoscut care ducea șarja nebună a mongolilor ca pe o revărsare a morții era fiul lui. Căpitanul Oană privi În jur ca și cum ar fi revenit de pe un tărâm al visului. Nu trecuseră decât câteva clipe. Dar totul se luminase. Semnele erau pentru el. După optsprezece ani cât o infinitate de vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ridice ochii, ca și cum i-ar fi fost teamă că nu era decât un vis și că visul avea să se sfârșească prea repede. Oană se simți copleșit și nu știu ce să facă, nu găsi nici un gest care să se potrivească cu revărsarea de bucurie din sufletul lui. Apoi, În clipa În care simți că nimic nu mai poate opri plânsul acela chinuit pe care Îl ascunsese adânc din ziua atacului de la Albești, deschise brațele și Îl primi la piept pe cel Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
care o simțeau și vecinii Moldovei. În Letopisețul lui Ștefan cel Mare se menționa: „Și a fost în același an, înainte de moartea lui, iarnă grea și foarte aspră, cum nu fusese niciodată. Iar în timpul verii au fost ploi mari și revărsare de ape și înecuri din pricina apelor mari.” Wapowski scria și el că în lunile martie și aprilie „râurile se umflară de ploile cele multe și ieșiră din albiilor lor, cum nu se pomenise până atunci; și nu mult după aceea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fie că e vorba de cele metaforizante, de factură neomodernistă, fie de cele „neorealiste”, îngroșate prin aderența la realitatea exterioară postrevoluționară. Pe de o parte, aspirație spre cerul înalt și pur al Poeziei (cu sfidarea forței gravitaționale), pe de alta, revărsare în spațiul devenit extensibil al poemelor, din necesități de documentare socială și pamflet moral. Bun versificator, autorul caută și găsește în numeroase rânduri rezolvări prozodice ingenioase (mai ales în volumul Poezia și foamea, 1997). Semnificativă rămâne însă pendularea între registre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285638_a_286967]
-
rămâne și după 1945. A încercat până în ultima clipă să convingă autoritățile comuniste să reînființeze prestigioasa revistă orădeană. Titlul primei plachete a lui S., Șoapta clipelor trăite, ar vădi intenția autorului de a depăși desuetele atitudini și forme romantice. Surdinizarea revărsărilor lirice e însă parțială: persistă pe alocuri declarația emfatică, amintind de primii noștri romantici, sentimentalismul lacrimogen, pesimismul negru, de împrumut, o imagistică uzată, chiar atunci când se adoptă ritmuri coșbuciene ori polimetria simbolistă. Oarecare progres atestă al doilea volum de versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
fost restabilită. Într-adevăr administrația drumului de fier ajunsese a repara stricăciunile aduse de creșterea Bahluiului și Siretiului, dar aceste reparațiuni a fost din nou stricate, încît între Iași și Podul Iloaiei drumul a rămas nepracticabil. [17 aprilie 1877] INUNDAȚIE Revărsarea Bahluiului, descrisă de noi în n-rul trecut, n-au încetat de-a crește decât momentan. Alaltaieri noaptea apele au crescut din ce în ce mai mari, casele rău zidite din șesul Bahluiului au început a se topi și locuitorii erau în parte în cel
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]