876 matches
-
amintirea nu este decât un semn de neant. Omul normal, lipsit de înțelegere metafizică, nu are conștiința intrării progresive în moarte, deși nici el, ca nici o ființă, nu scapă acestui destin inexorabil. Unde conștiința a căpătat o autonomie de viață, revelarea morții devine atât de puternică, încît prezența ei distruge orice gen de naivitate, orice elan de bucurie și orice voluptate naturală. Este ceva pervers și infinit decăzut în a avea conștiința morții. Toată poezia naivă a vieții, toate seducțiile și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ce descoperă în fiecare moment o relativitate insurmontabilă. Experiența naivității este singura cale de salvare. Dar pentru acei care simt și concep viața ca o îndelungă agonie, problema salvării rămâne o simplă problemă. Pe această cale, mântuire nu va fi. Revelarea imanenței morții în viață se realizează în genere prin boală și stări depresive. Există, desigur, și alte căi, dar acelea sânt cu totul accidentale și individuale, ele neavând o capacitate de revelare ca bolile și stările depresive. Dacă bolile au
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
problemă. Pe această cale, mântuire nu va fi. Revelarea imanenței morții în viață se realizează în genere prin boală și stări depresive. Există, desigur, și alte căi, dar acelea sânt cu totul accidentale și individuale, ele neavând o capacitate de revelare ca bolile și stările depresive. Dacă bolile au o misiune filozofică în lume, apoi aceea nu poate fi alta decât să arate cât de iluzoriu e sentimentul eternității vieții și cât de fragilă e iluzia unui definitivat și a unei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
boală, moartea este totdeauna prezentă în viață. Stările cu adevărat maladive ne leagă de realitățile metafizice, pe care un om normal și sănătos nu le poate înțelege niciodată. Este evident că între boli există o ierarhie în capacitatea lor de revelare. Nu toate prezintă cu aceeași durată și intensitate experiența imanenței morții în viață și nu toate se manifestă în forme identice de agonie. Oricât s-ar individualiza și specifica bolile în indivizi, există totuși moduri de a muri legate de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
flori a justificat în fața înțelegerii mele existența unei finalități universale, precum o pată în puritatea unui azur a fost de natură a-mi ațâța verva pesimistă. Cei ce interiorizează peste măsură descoperă în cel mai insignifiant aspect al naturii o revelare simbolică. Oare tot ceea ce am văzut eu în viața mea să port în mine? Mă sperie gândul că toate peisajele, cărțile, femeile, vulgaritățile și viziunile sublime s-au condensat într-un creier și că o parte din trecutul umanității s-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Eliade, Mircea" - șamanism, yoga etc. -, care este cota lui Eliade XE "Eliade, Mircea" acum? Am fost surprins neplăcut că el nu este menționat în foarte multe dintre lucrările care apar în ultima vreme, chiar în cele de referință. E în legătură cu revelarea trecutului său legionar? Este în legătură cu normala dezvoltare a disciplinelor pe care le-a practicat, e vorba de o combinație a mai multor cauze? M.I.: Cred că este un fel de conglomerat, un amalgam, cum spuneai și tu. Să începem cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
care le găsim în orice mitologie activă. Aceste funcții sunt deservite de povestirile vieții în patru domenii diferite. Funcția psihologică Povestirile, prin elementele și motivele lor profund umane, ne pot ghida, etapă cu etapă, pe întreg cursul vieții. Ele încurajează revelarea sinelui și ne ajută să ne concentrăm și să ne integrăm, prin obținerea unei mai bune înțelegeri a experiențelor noastre, a sentimentelor pe care le avem referotot la ele și a semnificației lor pentru noi. Povestirile pun ordine în experiențele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
unor școli literare protoromâne funcționale după retragerea aureliană din Dacia romanizată. Se Întrevede situația că după retragerea romană, În ținutul dacic nu a rămas o pustietate; a existat o existență civilizată, o spiritualitate ce a continuat În forma de astăzi. Revelarea unor creații protoromâne combate “pustietatea” din sec. al IV-lea așa cum se susține În descrieri neavizate. A existat o cultură, o literatură și o istorie protoromână așa cum demonstrează Nestor Vornicescu prin citarea a numeroase nume. Au existat centre spirituale, cel
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
la Facultatea de Teologie (1932-1936). Diploma de licență În Teologie are ca subiect ”Preotul și politica” primind calificativul ”cum laudae” și se impune atenției prin conceptele teologice și naționale ale timpului. Aserțiunile sale de etică și filosofie au importanță prin revelarea Renașterii Naționale În Basarabia și cu ecouri În alte provincii. Concomitent cu studiile teologice urmează și cursurile Seminarului Pedagogic Universitar. Este hirotonisit ca preot În decembrie 1941 pe seama unei biserici din Chișinău. Concomitent funcționează ca profesor de Religie la Liceul
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
conține șase narațiuni. Nu voi ascunde, desigur, că am un penchant pentru Victima lui Tadeo Limardo, piesă În stil slav, care adaugă la fiorul tramei studiul sincer al mai multor psihologii dostoievskiene bolnăvicioase, dar fără a disprețui atracțiile prezentate de revelarea unei lumi sui generis, la marginea patinei noastre europene și a rafinatului nostru egoism. Nu m-a lăsat indiferent nici Lunga căutare a lui Tai An, care reia, În stilul său, tema clasică a obiectului ascuns. Poe Începe seria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Londrei; Max Carrados, not least, duce cu sine peste tot carcera portativă a orbirii. Acești detectivi statici, curioși voyageurs autour de la chambre, Îl prevestesc măcar parțial pe Parodi al nostru, figură inevitabilă, poate, În evoluția narațiunii polițiste, dar a cărui revelare, a cărui trouvaille, e o ispravă argentiniană comisă, trebuie să afirmăm sus și tare lucrul acesta, sub președinția doctorului Castillo. Nemișcarea lui Parodi e un adevărat simbol intelectual și cea mai perfectă dezmințire dată zadarnicei și febrilei agitații nord-americane, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
orbiți de simpla Fata Morgana a unor sisteme de calcuri analoage, Înfrățesc opera lambkiană cu nuanțata poligrafie a lui Paladión. Cazul lui Urbas este destul de diferit. Tânărul poet care accede astăzi la celebritate era, În septembrie 1938, aproape un incognito. Revelarea sa se datorează calificaților oameni de litere din remarcabilul juriu care a anulat În acel an concursul literar al Editurii Inoportune. Tema concursului a fost, după cum se știe, clasicismul și veșnicia rozei. Au muncit pe brânci pene și condeie; au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sunt deja recunoscuți ca mari iubitori de intrigi polițiste. Înclinația lui Borges pentru povestirea polițistă se bazează În primul rând pe rațiuni legate de tehnica literară. În opinia sa, faptul estetic trezește În cititor o emoție. Dar, În timpul lecturii, fiecare revelare parțială a misterului (ce pare să facă iminentă revelația care, În loc să se producă, se amână la infinit) e pentru cititor un egal motiv de tainică emoție. Mimând identificarea revelării secretului cu faptul estetic, pentru că amândouă sunt motive ale unor emoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
faptul estetic trezește În cititor o emoție. Dar, În timpul lecturii, fiecare revelare parțială a misterului (ce pare să facă iminentă revelația care, În loc să se producă, se amână la infinit) e pentru cititor un egal motiv de tainică emoție. Mimând identificarea revelării secretului cu faptul estetic, pentru că amândouă sunt motive ale unor emoții secrete, făcând din prima fapt estetic, Borges ajunge la concluzia că indirecta, treptata și iminenta (dar mereu amânata) revelare a enigmei constituie pentru cititor o inepuizabilă sursă de bucurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pentru cititor un egal motiv de tainică emoție. Mimând identificarea revelării secretului cu faptul estetic, pentru că amândouă sunt motive ale unor emoții secrete, făcând din prima fapt estetic, Borges ajunge la concluzia că indirecta, treptata și iminenta (dar mereu amânata) revelare a enigmei constituie pentru cititor o inepuizabilă sursă de bucurii estetice. Borges a dominat, de altfel, ca nimeni altul tehnica echivocului, care, În viziunea sa, presupune că secretul nu trebuie descoperit instantaneu, ci revelat treptat și ascendent, prin cuvinte sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și ascendent, prin cuvinte sau fapte-cheie succesive, care ajută În subsidiar la suprimarea pas cu pas a efectelor duplicității. Subliniem totuși că, deși există indicii care pregătesc finalul, În ficțiunile polițiste borbioyești tensiunea se menține constantă până la producerea deznodământului, prin revelarea soluției de către detectivul Parodi. În granițele jocului logic unde se desfășoară intriga, el corectează sau modifică frecvent parte dintre ipotezele sugerate, la adăpostul vertiginoasei narațiuni cel mai adesea argotice, de-a lungul narațiunii, așa cum s-a Întâmplat și În borgesiana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
hexagonală care omoară“, unde nu se comit crime, ci se demonstrează teoreme. Această enigmistică a alegoriilor, bântuită de idei și simboluri, poartă nume de ființe omenești. Bucuria, emoția estetică nu se iscă din descrierea unor personaje și Întâmplări, ci din revelarea, pas cu pas, treptată, a soluției găsite pentru enigmă. Dar nu acesta e cazul enigmelor rezolvate de detectivul Isidro Parodi, personaj care i-a fost inspirat lui Borges de coaforul Faustino Camarotta din Androgué. Dar, dacă argoul și jargoanele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
afle rezolvarea enigmei; voi scrieți cu două intenții incompatibile“. Abordarea lui Ibarra e interesantă și parțial pertinentă; așa cum vom explica În continuare, Însă, argoul-personaj este și el un element de camuflare și amânare atât a rezolvării enigmei, cât și a revelării acesteia. Desigur că, pentru a pătrunde tainele argoului, vorbire paralelă destinată În acest caz tocmai relatării de aventuri din lumi paralele, nu strică să dispui de ceea ce George Astaloș numește un „pedigree etno-cadastral“. Dar, cum nici Borbioy nu a dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și a morții - ar fi de neîndurat pentru sufletul omenesc. Și apoi, ce sunt toate acele păcate de neiertat pe care le-ar fi făptuit și pe care evită să le numească? Astfel, întâlnirea cu spectrul are nu numai forța revelării unui adevăr, dezvăluit la ceas de noapte de către fantoma atotștiutoare, ci și nebulozitatea, incoerența și confuzia unui discurs ambiguu, trăsătură datorită căreia se armonizează deplin cu acea „tristețe a nopții” a melancolicului Hamlet. În reprezentările Renașterii, melancolia este plasată sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ființă reală sau o himeră, o creatură vie sau ceva inanimat. Oare Marina e făcută din carne și din sânge, are un „puls” de om adevărat sau e doar un spirit (fairy)? Și oare chiar se mișcă (motion as well)? Revelarea unor detalii legate de nașterea fetei nu e de-ajuns pentru a înlătura incertitudinea: Pericle se crede adormit și visând, un vis straniu, cu totul deosebit (rarest dream), unul dintre acele vise care îi amăgesc pe cei cu mințile rătăcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pe frunte, asociat amintirii morții acestuia (amintire de neșters, păstrată neîncetat de Sebastian în inima lui). Totul se petrece ca și cum fantoma tutelară a tatălui mort ar fi de față, cu semnul lui de pe frunte, tocmai pentru a pecetlui recunoașterea. Așadar, revelarea secretelor miracolului dublului se va datora, în final, unei fantome. Și astfel, jocul amăgirilor creat de existența dublului - în măsura în care el a condus-o pe Olivia spre Sebastian prin mijlocirea Violei, dublul lui travestit - se va dovedi un instrument al adevărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
taine înspăimântătoare, așa cum se întâmplă (tot în Visul...) cu acea ușă având un ornament în formă de trifoi pe care Portăreasa nu a văzut-o niciodată deschisă, acea ușă dinaintea căreia oamenii „par să se fi aflat dintotdeauna”, în așteptarea revelării unui secret. Sau așa cum se întâmplă cu ușile din Drumul Damascului, mai ales cu ușa din partea a doua a trilogiei, care se deschide după ce Necunoscutul își încheie lunga spovedanie despre existența sa de până atunci - marcată de evocarea unor spectre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
sunt la teatru! Și noi care o făceam pe fantomele!...”. Fantoma este egală cu teatrul, indiferent dacă e vorba despre apariția efectivă care te înspăimântă sau despre spectrul trucat care stârnește râsul 1... Inventarea aparițiilor înseamnă totodată o posibilitate de revelare a adevărului, a acelui adevăr ascuns în „cavernele instinctului”. În Uriașii munților, spectrul fabricat poate fi la fel de credibil ca fantoma, poate purta și transmite un adevăr. Căci datorită puterilor magicianului și a fantomelor create de el, iese la iveală puzderia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
alte realități. Vila lui Cotrone este bântuită, „posedată” de spirite, ca și insula lui Prospero din Furtuna lui Shakespeare. Depozit de marionete, de felurite accesorii, de zgomote și de lumini servind la „fabricarea” fantomelor, ea reprezintă în același timp spațiul revelării a ceva ce depășește capacitățile percepției obișnuite, a ceva ce se află dincolo de limitele firescului și ale vizibilului. Un spațiu pus cu generozitate la dispoziția „locuitorilor non-umani ai pământului”, a „duhurilor firii”, a „invizibililor”. Un spațiu situat departe de îngrădirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
că afirmația „creștinismul este o religie a Cărții” nu are decât o vagă justificare. Creștinismul poate fi definit mai degrabă ca o religie a Cărților, nu a Cărții. Dar, înainte de orice, creștinismul este religia lui Isus Cristos; revelația creștină este revelarea lui Isus Cristos, Dumnezeu și om deopotrivă, mort și înviat întru mântuirea neamului omenesc. Ajunge să amintim de sensul prim al cuvântului euanghelion: „veste bună”, nu gen literar! Dumnezeu nu ne-a trimis un nou gen literar, o nouă Carte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]