700 matches
-
ulterior s-a transformat în "obsesia față de trecut" care a introdus conștiința publică germană în "cămașa de forță a Holocaustului". În acest context cultural și pe acest fundal istoric a izbucnit "disputa istoricilor" (Historikerstreit) în cultura germană (1986-1989), ale cărei reverberații s-au răsfrânt departe dincolo de teritoriul disciplinar restrâns al specialiștilor. Puține din numeroasele dispute intelectuale care au punctat istoria gândirii Occidentale au reușit să încingă spiritele la temperaturi atât de incandescente precum "disputa istoricilor". Antecedente notabile sunt "problema medievală a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
reacții cît mai diverse, de a deschide la trăiri și interpretări cît mai variate din partea receptorilor. Se apreciază chiar că acest fapt reprezintă Însuși rostul fundamental al operei de artă, de a se răsfrînge printr-o infinitate de ecouri, de reverberații, În sufletul omenesc: „Vreau să spun că sentimentul care domină toate cărțile mele este cel al pluralității omului, al pluralității mele Însumi...Versurile mele vădesc nenumăratele personalități pe care le-am avut, adică pe care le avem, care sîntem...” (Pablo
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mai mult problematiza detașat decât suferea, protagonistul de aici nu are aptitudini de cazuist al culpabilității morale, ci este o fire poetică ce își sondează trecutul prin insistente incursiuni anamnetice și prin reverii. Întreg romanul e, de altfel, bazat pe reverberații poetice, textul fiind contrapunctat de pagini poematice. Prozatorul apelează la folosirea persoanei a doua singular, procedeu care permite o serie de suprapuneri: planul real cu cel al visului, monologul interior cu replicile interlocutorului, autorul cu naratorul. Nostalgia, cauzată de „imposibila
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
actorii sunt binecunoscuți, acțiunile sau obiectele acelor acțiuni sunt de interes exagerat); 2. reprezintă probleme sau consecințe importante (actorii au putere, evenimentele au impact mare); 3. spectaculozitate (acțiunile sunt incitante, evenimentele sunt neobișnuite, prezintă interes mare pentru public); 4. rezonanță, reverberație (actorii, acțiunile, evenimentele ilustrate ori semnalate au mare trecere la audiență). Având mai mult sau mai puțin câte ceva din fiecare caracteristică precizată, greva generală a profesorilor a atras imediat atenția presei. Așa se explică prioritatea pe care jurnaliștii au acordat
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
politică: de la ideologie la ideologii Ceea ce vreau să susțin în această secțiune este ideea că anumite forme de cunoaștere se pot impune într-o anumită perioadă socio-istorică, aceasta din urmă constituindu-se, practic, într-un context epistemic ce își găsește reverberații inclusiv la nivelul convențiilor ideologice 43 care se instituie în epoca respectivă. Sunt interesat, cu alte cuvinte, să reliefez maniera în care se construiește arhitectura ideologico-epistemologică a societății și să identific modul în care aceasta influențează procesul de schimbare socială
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
succesiune de monologuri interioare, rechizitorii sau justificări, în Din aproape în aproape (1989), cronică de familie, frescă a anilor ’40-’50 și totodată roman de moravuri, primează epicul debordant, cu accente senzaționale. G.-C. semnează și un volum de publicistică, Reverberații (1971), în colaborare cu Alexandru Guțan, precum și romanele pentru copii Alte culori, alte anotimpuri (1973) și Caruselul primăverii (1986). SCRIERI: Liliacul cânta în surdină. Ars amandi, București, 1968; Aldebaran, București, 1970; Reverberații (în colaborare cu Alexandru Guțan), București, 1971; Alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]
-
G.-C. semnează și un volum de publicistică, Reverberații (1971), în colaborare cu Alexandru Guțan, precum și romanele pentru copii Alte culori, alte anotimpuri (1973) și Caruselul primăverii (1986). SCRIERI: Liliacul cânta în surdină. Ars amandi, București, 1968; Aldebaran, București, 1970; Reverberații (în colaborare cu Alexandru Guțan), București, 1971; Alte culori, alte anotimpuri, București, 1973; Fluturi pentru iarnă, București, 1977; Aniversarea, București, 1980; Haina vântului, București, 1981; Cum trece timpul, București, 1983; Caruselul primăverii, București, 1986; La urma urmei, București, 1986; Din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287269_a_288598]
-
pe munți din „cămări multe”, colunii însetați, adăpați „fără scumpete”) sau unele accente de nesfârșită însingurare și melancolie, lirismul lui D. prevestește, în câteva rânduri, neașteptat, intensități eminesciene. Stăpânind peste „unda mării”, „craiul țării” - divinitatea umanizată de o metaforă cu reverberații folclorice - face să tacă, într-un psalm, zbuciumul interior, dăruind aspirația spre necuprinsă odihnă: „Că pre tot craiul potoale, / Ca spuma mării cea moale”. Accentuat, un element de mișcare - zbaterea valurilor - figurează suferința lăuntrică, intensificată de mânia divină: „Ț-ai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
atunci la putere, le țin cumva ostatice spiritual pe cele din etnia tutsi, nelăsîndu-le vreo clipă să uite că sunt cel mult tolerate, sau, mai exact, dușmani în devenire. Brutalitatea lumii exterioare, filtrată de zidurile protectoare, se răsfrînge cu infinite reverberații perverse, multiplicate de ingenuitatea adolescenței și de ignoranță. Stilul autoarei tranșează și el cu faconda și fastul obișnuite ale frazărilor africane cunoscute. Aici, totul e neted, concentrat, precis, voluntar distant, o scriitură rafinată, dar lipsită de patos. Niciuna din etnii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
profilând imaginea unui jurnalist ancorat în problematica timpului, apărător vehement al valorilor naționale și profund cunoscător al realităților sociale. Apariția publicisticii a impus reevaluarea imaginii luciferice, pe care o instituise opera artistică, și redimensionarea creației eminesciene în ansamblul ei, prin reverberațiile tematice și de expresie pe care le operează scrisul jurnalistic. Fără să urmărim realizarea unor ierarhii valorice, între creația artistică și cea jurnalistică, fapt imposibil, de altfel, din cauza apartenenței la domenii distincte de cunoaștere, am propus în lucrarea noastră o
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
poezia parnasiană, pe care Alecsandri o relativizează, o „depietrifică” prin imagini discontinue și, În al doilea rînd, arta orientului extrem, redescoperită de către Europa occidentală la mijlocul secolului trecut. Din tehnica stampei, Alecsandri a luat, zice Edgar Papu, procedeul paralelismului sau al reverberației (răsfrîngerea obiectului Într-o imagine pură, imaterială, cum ar fi, de pildă, umbra unui arbore În apă)... Nu intră În acest studiu chestiunea priorității În poezie. Că Vasile Alecsandri este la curent cu poezia franceză și că În călătoriile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
școlare, precum și profilul intervenției recupertor terapeutice pe care o realizează profesorul. Limbajul constituie baza învățării școlare, si este imposibil de separat de aceasta. Sistemul de comunicare organizat defectuos poate deregla la copilul cu dificultăți de învățare întregul sistem psihic, având reverberații negative ce pot dezorganiza personalitatea inclusiv sub aspect social (atitudini, motivație școlară, stima de sine, mod de interactiune în grup). Toate aceste premise, precum și alte sugestii de ordin metodic, sunt cuprinse în lucrarea de față realizată de cele trei autoare
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
conducerea colectivă și dilemele leninismului pre-europenizat / 136 3.7. "Procesul transformărilor revoluționare": "penetrare", "insulare" și începuturile "schimbării simulate" / 144 Capitolul 4. De la leninismul post-revoluționar la leninismul europenizat: reinventarea socialismului. Republica Populară România și riscurile destalinizării / 149 4.1. Redescoperirea failibilității: reverberații intersistemice ale destalinizării / 152 4.2. Polonia la ora destalinizării: tardiva surmontare a unei crize politice / 158 4.3. Maghiarii împotriva "noii clase" și a protectorului sovietic al acesteia. Itinerariul unei revoluții eșuate / 174 4.4. Pe culmile "vigilenței revoluționare
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și evaziv la denunțarea cultului personalității operată în cadrul celui de al XX-lea congres al PCUS. Noi am procedat prudent", afirma Emil Bodnăraș în 1957, așteptând ca "lucrurile să-și arate toate fețele" (Breazu: 2001, 150). 4.1. Redescoperirea failibilității: reverberații intersistemice ale destalinizării Amprenta profundă a metamorfozelor politice inițiate de către Nikita Hrușciov asupra regimurilor comuniste din Europa de Est ajută la hașurarea contextului care a făcut posibile evenimentele responsabile pentru punerea la încercare a înseși fundamentelor comunismului internațional în a doua jumătate
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
al Moscovei pe durata întregului eveniment (Deletant: 2006, 145; Deletant: 2001, 202; Deletant în Rusan: 2000, 602). Avea toate motivele pentru a da dovadă de un astfel de comportament: câștigarea încrederii lui Hrușciov în singura elită politică est-europeană neatinsă de reverberațiile destalinizării. Așa cum scrie Misha Glenny, "stalinismul a rămas standardul [politic] românesc", deoarece Moscova a fost convinsă de "ortodoxia" ideologică a Bucureștiului și i-a permis lui Dej, în schimbul promptitudinii cu care a colaborat la înăbușirea revoluției maghiare, limitarea reformismului în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mi parvenea avându-l pe Alexa așezat lângă mine, urmărindu-i filmul. Un moment de afecțiune complice și exaltată. O însângerare... o răscumpărare. Pe de o parte mă tulbura cruzimea acestei istorii care răsuna în privitorul ce eram ca o reverberație de acolo, din lumea părăsită dar definitiv conservată a țării, iar pe de alta mă bucuram să-l regăsesc pe Ștefan Iordache al cărui admirator pasionat n-am încetat să fiu. După-amiază rămasă imobilă pe retina memoriei! Apoi, câtva timp
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
înseamnă a povesti, încă mai credem că a vedea imaginile pe care le sugerează un roman înseamnă și valorificarea romanului într-o operă cinematografică, încă nu știm că lucrul cel mai important pentru cinematograf este să recreeze viața care are reverberație, o viață cu deschidere spre esențial, spre general. Foarte bine se leagă această declarație cu o alta, făcută verbal la unul din colocviile de regie de la Bîrlad (citez din memorie): Un text valoros are, dincolo de vorbe, vocile lui interioare ascunse
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acel gînd creator; [...] acest gînd l-a ajutat să pună în imagine într-un chip original, [...] îmbogățindu-i sensurile, prelungindu-i și amplificîndu-i sugestiile, descoperind idei încă nedescoperite și făcînd opera inițială să vibreze într-un chip nou, să producă reverberații emoționante, grave, dure, triste, dureroase. Ajungem, cu acestea, la raportul dintre viziune și realizare, dintre gînd și expresie și iarăși găsim (în interviul citat) cîteva idei demne de reținut (și nu numai pentru faptul că regizorii noștri, chiar cei foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de mândrie pentru el și pentru toți oamenii de valoare pe care i-am cunoscut și m-am format odată cu ei. Mulți dintre ei ne-au lăsat "cu plânsul și cu toamna" și iar îl aud pe Nichita ca o reverberație de dangăt de clopot: "răsturnarea clepsidrei este o tragedie" .Ce rămâne? Respectul și considerația e o floare rară... Cine ești tu cel care ești, și unde ești, când nimic nu este? Dăruirea prin care omul-artist se străduiește să adâncească misterele
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
martie 1984 Astăzi are loc ultima reprezentație cu Richard al III-lea. Sunt stăpânit de o multitudine de sentimente. Copleșitoare e tristețea. Gândul că Alexa are să plece. Sentimentul unei pierderi. A făcut să vibreze în mine o coardă ale cărei reverberații vor continua să vibreze după încetarea spectacolelor cu Richard al III-lea, multă vreme după ce Alexa va fi plecat. Este un om remarcabil, un artist, dar ceea ce aduce el în teatru depășește cu mult talentul său de regizor, de practician
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
povesti, însă mai credem că "a vedea" imaginile pe care le sugerează un roman înseamnă și valorificarea romanului într-o operă cinematografică. încă nu știm că cel mai important lucru pentru cinematograf este ca el să recreeze viața care are reverberație, o viață cu deschidere spre esențial, spre general. Arta înseamnă contactul sensibil al imaginației cu realitatea. Vedeți, noi avem filme normale, filme care circulă, la care vin milioane de spectatori și, totuși, ce mari idei poartă filmele noastre, spre ce
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tratați cu violență și sunt victimizați. Toate aceste situații ating sentimentul valorii personale. Demnitatea umană este internă (modul în care te autopercepi) și externă (modul în care ceilalți te percep). Reprezintă o experiență obiectivă și subiectivă în același timp, prin reverberațiile emoționale create de situația obiectivă. Ea depinde de modul în care persoana este văzută, percepută și tratată de către ceilalți și în acest sens este rezultatul unui proces social. Experiențele relative la demnitate sunt cotidiene, trăite în fiecare zi de către persoana
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
prefrontal stâng, de unde și o potențare a emoțiilor pozitive. Simultan, activitatea din aria prefrontală dreapta și din nucleul amigdalian se diminuează, ceea ce provoacă scăderea considerabilă a emoțiilor negative. în fine, frecventarea acestei tehnici spirituale micșorează și durata necesară intervenției psihoterapeutice. Reverberațiile spirituale ale meditației sunt incomensurabile, nu întâmplător este cotată, din timpuri imemoriale, ca o cale imperială care duce spre Sursă. Dar tehnica meditativă îl ajută pe om și să poată transcede limitele ego-ului său, pentru a descifra natura sa profundă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
lui J. Dispenza (apud W. Arntz et al., 2007, p. 242) se dovedește nu numai subtilă, ci și extrem de expresivă: „fiecare celulă din corpul nostru ne spionează gândurile”. Rezultă că starea mentală și afectivă a unei persoane este importantă datorită reverberațiilor pe care le exercită asupra corpului energetic, care la rândul lui influențează sistemul imunitar. Este o idee consistent validată astăzi de psihoneuroimunologie, dar și de către descoperirile realizate de dr. Emoto Masaru (2006), care a demonstrat, prin probe infailibile, forța uluitoare
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
comunist de după război, atît de străin naturii noastre, el, doar el e cel care a compromis fibra acestui neam atît de urît indistinct acum în manifestările sale. Să mă opresc, o clipă, doar la două momente consumate recent. Și cu reverberații ample în... masa largă. Unul, cu încărcătură tragică, celălalt doar jenant. Incidentul tenebros în care și-a pierdut viața liderul sindical de la Iași a tulburat amarnic opinia publică și-așa tulbure în durata ei postcomunistă. Dincolo însă de omenescul reacțiilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]