1,063 matches
-
tablou de vânătoare din care lipsește vânătoarea (imaginea îi aparține Marthei Bibescu), viața Catherinei e o colecție de pasiuni și blazoane care pe ea o privesc puțin sau deloc. Curățată de pasiuni și de inițiative, e un rol și o reverență. Casă de păpuși. Dacă Marthei Bibescu îi lipsește, poate, modernitatea teatrului de idei, nu-i lipsește, nicidecum, acuitatea, simțul de femeie care începe să vadă, când se îngână secolele, că tiparul pe care o soacră admirabilă, în felul ei, i-
Viețile Parisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3143_a_4468]
-
spital fictiv, cu tavanul coborît pînă la nivelul de avarie psihică. 9. Pentru că și în singura expoziție reală, aceea a precursorilor Neagu și Bernea, fascinantă prin substanță, dar ratată prin discurs și prin panotare, parcă anume spre a face o reverență spiritului tutelar al Casei Poporului, adică spre a sugera un mic cult al personalității, de data aceasta a directorului Muzeului..., toate etichetele specifică faptul că lucrările sunt din colecția Domului Mihai Oroveanu. 10. Pentru că acest mod de a gîndi relația
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
Aur) stă cel care i-a fost prieten, călăuzitor, idol: Nichita Stănescu. O datorie sufletească și intelectuală pe care de la Reza e hotărât să o plătească toată viața lui, cu vârf și îndesat. Iar prima și cea mai palpabilă dintre reverențele sale către cultura română este o „Antologie de poezie română“, tradusă de el în spaniolă și publicată sub egida Universității Autonome Metropolitan din Mexic. Un gest cultural de o generozitate aparte, în care clocotesc sângele latin și amintirile românești. 100
Agenda2003-36-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281438_a_282767]
-
Unele poeme mi le-au dat chiar autorii și deci sunt inedite“. În volum sunt cuprinse versuri de Nichita Stănescu, Mircea Dinescu, Mircea Cărtărescu, Ion Stratan, Bogdan Ghiu, Florin Iaru. „Pun la cale această carte încă din 1990, ca o reverență în fața culturii românești. Am tradus-o cu mare bucurie, deși ușor n-a fost să transpun jocul, sonoritatea, metalimbajul ei în limba spaniolă. Am urmărit o apropiere între limba și cultura română și cultura noastră. În bibliotecile din România sunt
Agenda2003-36-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281438_a_282767]
-
și aburii leneși sub domuri de cristal// decupate din trecut și viitor între memorie și plăsmuiri/ probabilitățile visate:// plasma undei prin viscerul particulei/ Pasărea de Foc// trenuri poștale aduc impulsuri cu multe detalii/ niciodată întregul" (Ritm quantic). Sau cu o reverență a metaforei savante: "Cîmp de atracție și acumulare pînă cînd Flamingo închipuie imnul/ sărutului/ și iese cu picioarele lungi din explozii/ prin fastul lobului de cristal" (Glaciațiune cu nud). Sau cu spasmul unui impas: "fulgerul s-a împotmolit în cristale
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
salonului sentimental.// Acolo sub candelabre primul ofițer/ numără sclavele ce vin prin vena cavă/ aduse din Indii pe galere cu ciocuri de fier/ iar pe punte între tunuri un bătrîn flibustier/ coboară steagul cu oase ca o etichetă pentru otravă” (Reverența spînzuratului). Poezia lui Constant Tonegaru are aerul unui balet tragi-comic. Constant Tonegaru: Plantația de cuie, Ediție, studiu critic, note și variante de Barbu Cioculescu, Ed. Vinea, 2003, 268 pag.
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
umbra vreunui „compensatoriu" să acopere mințile și sufletele. Și de aceea, i-am admirat pe Gigi Căciuleanu și pe Andrei Both pentru efortul și dorința de a veni la București, pentru tandrețea și responsabilitatea cu care s-au poziționat față de reverența făcută de Senat pentru întreaga lor activitate remarcabilă. Gîndurile mi se amestecă cu oboseală, cu bucuria, cu tristețea, cu impresii fel de fel, cu lecția de generozitate și de profesionalism pe care actrița Tatiana Iekel ne-a dat-o tuturor
O gală cu nori by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6379_a_7704]
-
puncte de interferență cu noua estetică. Pe acest fond de emancipare a tinerei generații, de revoltă împotriva valorilor canonizate, o carte precum Luciditate și nostalgie de Dan Ciachir are darul să descumpănescă. Ea este un anacronic exercițiu de admirație, o reverență smerită făcută unor scriitori care, prin operele lor și prin miturile țesute în jurul personalității lor au marcat formarea intelectuală și devenirea scriitoricească ale autorului. Dan Ciachir se poate considera un om fericit. În anii '80, cînd cultul familiei Ceaușescu dobîndise
Întîlniri esențiale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10716_a_12041]
-
asemenea și principesa Sofia de Wied. După ovațiile care nu mai conteneau, m-am reîntors în loja familiei mele, fapt observat de Regina Maria, care mă salută în chip admirativ din loja sa regală. Eu i-am răspuns printr-o reverență, iar publicul prin aplauze îndelungate. Nu mult după aceea, cânt din nou cu Perlea concertul în d-moll de Bach în locul lui Edwin Fischer, caretrebuia să fie solistul acestui concert și n-a putut sosi la vreme. Din nou am avut
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
făcând ochi mari de spaimă reuși să mă scoată foarte repede, dar publicul se speriase de-a binelea crezând că mi-am făcut vreo leziune la mâini; dar se liniști repede văzând că eu sculându-mă le-am tras o reverență mare (ca la concert). În pauză a fost un adevărat pelerinaj la mine, toți vrând să se convingă de aproape că nu m-am lovit. A doua zi am plecat singură la Sebeș Alba unde mă aștepta alt concert, de
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
este aceeași, chiar dacă frumusețea ei a rămas întreagă. Atât de măreață, frumoasă, încât unui japonez, unul dintre hoardele de turiști ce au invadat colina Giannicolo, pentru a avea o vedere panoramică, i se face rău și se prăbușește. O primă reverență cu aer discret de răzbunare tandru-comică, de ducere până la capăt a ceea ce nu a îndrăznit Fellini care, se știe, era de-a dreptul speriat de invazia ziariștilor japonezi. Să ne aducem aminte că, în Intervista, se ascundea de ei cât
Cannes, 2013: Dorul de Fellini. Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78810_a_80135]
-
mari ai lui Ionesco. Căldura chipului său, expresia înțelesurilor de dincolo de cuvinte, de șoapte. Văd lumina unei inteligențe remarcabile. Și surîsul șugubăț. „Ionesco - Cinci piese scurte" este nu doar un spectacol de referință pentru cultura teatrală și spirituală. Este o reverență în față unei uriașe personalități pe care Alexandru Dabija, artiștii lui și Teatrul Odeon o fac cu iubire, respect și prețuire. Infinite. De asta au nevoie valorile oriunde pe lume. Valorile trebuie ferite, apărate de impostori, de lepre, de non-valori
Tristeți și caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6187_a_7512]
-
rînduri ce se încheie cu sintagma „făurirea viitorului fericit al scumpei noastre patrii”. În rest, un articol de An Nou de Perpessicius, reproduceri dintr-o expoziție de artă plastică, o tabletă cu urări semnată de Tudor Arghezi, un articol de reverență politică semnat de Al.Ivan Ghilia și anunțul unei anchete din interior, „Poezii, poeții despre poezie și despre ei înșiși”. Se vede bine că interesul revistei la începutul anului 1967 este unul pronunțat literar, iar textele politice, fragmentul de discurs
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4813_a_6138]
-
A doua: „Arhiva albă, Petru Popescu, Întîlnire cu Mona-Lisa”, iar a treia: „Iliada într-o nouă versiune, Cîntul al nouălea”. Două texte pe două coloane sînt paginate pe post de articole de fond, primul, cu titlul „An Nou” și cu reverențele politice de rigoare este semnat de președintele USR, Demostene Botez. (...) Al doilea, intitulat „Metaforă pentru noul an”, îi aparține poetului Nichita Stănescu și vorbește despre „saltul peștilor în apă”, despre sentimentul timpului și despre pămîntul văzut din spațiu. O poezie
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4813_a_6138]
-
Mihai Beniuc și Geo Dumitrescu. De pe la mijlocul anilor ’70, Adrian Păunescu urcă poezia (a lui și a altora) pe scena Cântării României. Mici acte de curaj sunt compromise de mari lașități, iar pretenția de a rosti adevărul este copleșită de reverențe făcute puterii. Dintr-un posibil disident, autorul Istoriei unei secunde devine un poet de Curte. Cel mai mare dușman al lui Adrian Păunescu, poetul deopotrivă aclamat și huiduit, a fost el însuși. A avut, desigur, spre deosebire de alții, meritul de a
„De liniște ființa mea se teme”… by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5941_a_7266]
-
s-a diversificat prin introducerea unei secțiuni de film consacrată în exclusivitate unei țări oaspete. Inaugurând seria, Invitation Quebec a adus pe malurile Aarului 22 de producții din ultimii doi ani, unele prezentate aici în avanpremieră mondială, organizatorii făcând o reverență, prin acest program, mai ales publicului francofon care, de-a lungul anilor, s-a dovedit a fi cel mai fidel și mai entuziast frecventator al redez-vous-ului cinematografic de la Solothurn. Pentru că a venit vorba de public, trebuie să arătăm că această
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
altfel, cu totul altfel decât doamna Van der Jagt. M-am îndreptat spre ușă. - Doamnă Hobmeier, am spus eu, domnule Hobmeier, adieu! În perioada aceea, cu rost sau fără rost, îmi garniseam germana cu cuvinte franțuzești. Apoi am făcut o reverență adâncă, așa cum mă învățase mama mai demult. Pe-atunci își mai dorea încă să mă fac balerin. Dorea să încânt lumea cu pașii mei de dans. - Ungurul nu se compară cu mama ta, a mai mormăit domnul Hobmeier. Spune-i
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
Constantin, Corul Madrigal a susținut în țară și în străinătate peste 3 500 de concerte, interpretând capodoperele școlii renascentiste (în limbile originale), dar și pe cele ale muzicii bizantine și vechi românești, colindele populare și creațiile contemporane românești. Între nenumărate reverențe și distincții ale lumii întregi, cea mai importantă a fost declararea Corului Național de Cameră Madrigal drept „Bun al Patrimoniului universal UNESCO“ și acordarea titlului de Goodwill Ambasador UNESCO în 1992 maestrului Marin Constantin. S. POPOVICI „Iarna simfonic“ cu Tudor
Agenda2003-48-03-cultura () [Corola-journal/Journalistic/281762_a_283091]
-
a vremurilor de pe insula mea. Acum un an, imediat după prăbușirea la Smolensk a avionului polonez cu elita de stat și nu numai, Dan Grigore a ținut o conferință la Teatrul Național din București. A pus acea duminică sub semnul reverenței față de un popor, și unul încercat, plin de demnitate. Anvergura intelectuală reverberează și în detalii, în tușe fine care șoptesc ceva despre un anume fel de sensibilitate. De vulnerabilitate. După un an, adică acum, recent, fugind spre Casa Enescu de pe
Întîlniri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5581_a_6906]
-
republică la monarhie presupunea o mie de detalii care ar fi putut scăpa atenției cetățenilor de rînd. Școlile din Paris au început să reînvie arte și maniere de mult uitate - Școlile pentru Plimbare (cu sau fără baston), Școlile pentru Plecăciuni, Reverențe și Sărutatul Mîinii, Școlile pentru Evantaie, Școlile pentru Insulte și Școlile pentru Onoare. Instructorii de scrimă s-au trezit cu clase supraaglomerate. Bătrînul general Victor Gonzel, autoritatea supremă în domeniul folosirii corecte a pistolului cu încărcare la țeavă, a oferit
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
a fost dominată de muzicieni, evenimente și spiritul Vestului. Pentru prima dată în istoria jazz-ului românesc, soarele n-a mai răsărit la București, căci, în chiar inima Capitalei, i s-a dat Cezarului ce-i al Cezarului, iar Timișoarei reverența pe care statutul său de (epi)centru jazzistic viu o merită. E-adevărat că această performanță și necesară reparație culturală a fost posibilă și datorită lobby-ului de care evenimentele și artiștii timișoreni s-au bucurat în ultima vreme în
Agenda2004-9-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282114_a_283443]
-
fără mânie. Colega mea de generație, Eugenia Văcărescu-Necula, a insistat, din exces de modestie, să nu mai vorbesc despre viața ei de artistă la termenii care consacră vreun titlu de protocol, deoarece felul ei de a fi se deosebește de reverențele acordate unor asemenea titluri. Rămâne deci alternativa observațiilor cotidiene, pentru deceniile de carieră pline de repetiții, înregistrări, concerte, colaborări, proiecte și turnee în lumea mare, realizate împreună cu Corul de copii Radio. Poate că o observație este totuși necesară, pentru a
Eugenia V?c?rescu Necula by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84218_a_85543]
-
prînzul la Tutka hotărîtă să nu deschid gură pentru a-mi domoli furtună de nisip din suflet. Va vorbi Attia în locul meu. Diseară cinez cu Văleanu care m-a invitat că și pe Attia la Cină cu o mulțime de reverențe și plecăciuni pînă la pămînt". Mondenitatea e consemnata pretutindeni, acordîndu-i epistolierei un aer lenevos, de domnită fanariota estetizata: "Azi dimineață la Cotty erau deja cîteva dame care se ofileau în fotolii. Cișmigiul, pe unde am trecut apoi, avea aerul unui
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
închise.”). Poate fi efectul lecturii retrospective, poate fi o proiecție de cititor post-totalitarist care încearcă să găsească semnale care să confirme exasperarea unui scriitor adevărat copleșit la bătrînețe de onoruri cu iz politic și care se complace la nesfîrșit în reverențe. Dar, oricum ar fi, nu se poate nega că acel final în care Tudor Arghezi spune, la capătul unei perioade în care a fost făcut președinte de onoare al USR, i se dedică, iată, un eveniment de amploare, este numit
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5194_a_6519]
-
Analiza dramaturgiei lui I.D. Sîrbu ca și aceea a rolului său de secretar literar al teatrului craiovean sînt libere de prejudecăți, bazate pe text și pe document. Chiar dacă imaginea finală va fi departe de aceea cu care ne obișnuiseră elogiile reverenței postume, autoarea nu poate fi bănuită de rea intenție, ci poate doar de o luciditate prematură în contextul unui complex al vinovăției încă netratat, indus în rîndurile cititorilor și ale criticilor de însăși opera lui Sîrbu. Cartea merită binențeles o
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]