1,027 matches
-
fond, ce e un farmacist sau un bijutier În fața unui scriitor? În fața unui scriitor care mai era, În plus, și scriitor catolic? În fața unui om care primise În casa lui un arhiepiscop căruia toată familia Îi sărutase inelul făcînd o reverență? În calitate de fiu al unui scriitor catolic, François dusese o viață destul de strălucitoare. Să stai la masă cu un arhiepiscop, să Înmoi În sosul de roșii pîine care fusese mai Înainte binecuvîntată de acesta, să ai onoarea de a-i aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aici este așa de diferită de calmul spiritual al mănăstirii. Mi se pare că a trecut o veșnicie de când am plecat de acolo. ă Vă mulțumesc, Osip Maximovici. Mi-ați fost de mare ajutor, spuse Porfiri înclinându-se cu o reverență. Mai am o singură întrebare pentru Vadim Vasilievici. Porfiri trecu repede în biroul alăturat. Apariția sa bruscă îl surprinse pe secretar, care încerca să dea impresia că era ocupat cu împachetarea unor cărți și că făcea asta de ceva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fie vorba, dacă doctorul Pervoiedov află că Govorov a fost otrăvit cu acid cianhidric, nu voi avea ce face și va trebui să te mustru disciplinar, Porfiri Petrovici. ă Vă înțeleg, exclența vostră, spuse Porfiri, aproape pierzându-și echilibrul datorită reverenței prea adânci. § Corpul era înfășurat într-o pânză verde cauciucată. Doi brancardieri cu șorțuri de cauciuc l-au ridicat de pe targă, fiecare apucând de câte un capăt. S-au strâmbat fără glas când au vazut cât de greu este. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fericită mă faci. Marta luă mâinile lui Marçal și le sărută, apoi îl strânse la piept, Uneori, spuse, ar trebui să ne întoarcem la anumite gesturi de afecțiune de pe vremuri, Ce știi tu de asta, n-ai trăit pe vremea reverențelor și sărutărilor de mâini, Citesc ce povestesc cărțile, e parcă aș fi acolo, oricum nu m-am gândit la sărutări de mână și la reverențe, Obiceiurile erau diferite, moduri de a simți și de a comunica care nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
gesturi de afecțiune de pe vremuri, Ce știi tu de asta, n-ai trăit pe vremea reverențelor și sărutărilor de mâini, Citesc ce povestesc cărțile, e parcă aș fi acolo, oricum nu m-am gândit la sărutări de mână și la reverențe, Obiceiurile erau diferite, moduri de a simți și de a comunica care nu mai sunt ale noastre, Chiar dacă ți se pare stranie comparația, pentru mine, gesturile sunt mai mult decât niște simple gesturi, sunt ca niște desene făcute de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu accept promovarea, trebuie doar să găsesc un motiv să conving Centrul, Mă îndoiesc că vei găsi. Stăteau pe pat, se puteau atinge, dar momentul mângâierilor a trecut, în aparență e la fel de departe ca vemea sărutărilor de mâini și a reverenței, sau chiar de acea clipă când două mâini de bărbat au fost sărutate, și pe dată strânse la pieptul femeii. Marçal spuse, Știu că nu e frumos pentru un fiu să facă o asemenea declarație, dar adevărul e că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
văzut. Observi, și în același timp ești observat. Ești singur și în același timp ești mulțime; o mulțime care te privește cu ochii tăi, care te ascultă cu urechile tale. Situația te împinge să te joci. Nu reziști, faci o reverență ironică și le spui «celorlalți»: „Bună seara, domnilor, sunt încântat de cunoștință. Vă rog să mă scuzați că v-am tulburat”. Vrei să pari bine dispus, ca să-ți ascunzi emoția, și, jumătate în glumă, jumătate în serios, încântat ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la cine mă refer. Henrietta era sigură că oricare asistentă din spital ar fi știut la cine se referea. — Cel care seamănă cu Robert Redford când el însuși semăna cu Robert Redford. — Ei bine... Vocea femeii căpătă un ton de reverență mistică de parcă ar fi vorbit despre Maica Tereza sau despre Papă. — E posibil să vă referiți la domnul doctor Westcott. El conduce secția de tratament pentru fertilitate a spitalului. Henrietta oftă cuprinsă de mulțumire, savurând ideea că vocația acestui bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mănîncă 12 kilograme de carne pe zi, salteaua de lînă umflată, uriașul din poarta circului, bordelul din colțul străzii, trombonul sergentului-major, zgomotul obscen al basului într-o orchestră de lăutari, poftiți la bilete domnilor, reprezentația începe acuma. Ionaș, fă o reverență publicului, Ionaș, ridică piciorul drept, Ionaș, ține un discurs, Ionaș, fă tumba. În discursurile sale din ultimul timp, adorabil model de inepții, se vedea aceeași inconsolabilă dorință după un portofoliu”. Același Poldi se declară împotriva ideii de împărțire teritorială a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
turnuri...» — dacă cumva am înțeles bine — foarte frumos”. Registrele sînt amestecate, badinajul amical conține în subsidiar o rezervă estetică prezentă și în articolele despre simultaneism, Apollinaire sau futurism. Față de entuziasmul dadaiștilor, adeziunea celui rămas în afara jocului pare mai degrabă o reverență diplomatică (în care se amestecă, poate, și un strop de invidie): „Aș fi un copil rău dacă n-aș dănțui în entuziasmul vostru, — după aceeași scripcă. Fumisteriile sînt un lucru minunat cînd sînt lucide, și cînd Țara ar rîde după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tinerețea Domniei Voastre, ca pe a atîtor predecesori în treburile publice, cari au preferat o tradiție plină de erori unei inițiative salutare pentru revizuirea materialului destinat educației copiilor noștri”. Capitolul despre fabulele lui La Fontaine se încheie, totuși, cu o reverență, o apărare, o ilustrare și o scuză a fabulistului francez - „Remușcări și omagiu“, dedicate poetului I.B. (Ion Barbu)... O altă secțiune, „Diez și becar“ cuprinde, pe lîngă experimentele radicale menționate ceva mai sus, compuneri „pseudoromanești” inspirate evident de Urmuz, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Habacuc”) și, după grotești peregrinări prin universul prostituatelor, agrementate cu episoade narcomane, își abandonează eroul într-un „sfîrșit de roman” bombastic. Gustul futurist - șarjat și mecanicist prin excelență - pentru compromiterea sentimentalismului, paseismului, individualismului romantic îi răspunde un „danț buf, cu reverențe și mecanice cadențe”, prin care grotescul schemei „ascunse” este scos la lumină. Comicul, ludicul au rolul de a compromite speciile canonice. O proză a lui Romulus Dianu, „De inimă albastră“, e subintitulată „Romanță 1897”. Jacques G. Costin scrie un funambulesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sursă „latinistă” și clasicizantă. Citarea reverențioasă a unor critici moderni precum Ovid Densusianu (adversar al ofensivei „barbare” asupra spiritului latin în cultură) sau E. Lovinescu, în pofida unor rezerve și „nedumeriri” legate de opțiunile acestuia din urmă, este de fapt o reverență la adresa clasicismului lor structural și o solidarizare cu rezervele acestora față de „modernismul extremist”. Pe aceeași linie, Const I. Emilian salută „antibarbarismul” gînditorului catolic Henri Massis din cunoscuta sa carte-manifest Défense de l’Occident, iar solidaritatea sa din finalul lucrării cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ar duce la manierism și șablon”. Ceea ce o salvează de facilitate, în opinia lui Perpessicius, ar fi: 1) arta compoziției („dozarea cu pricepere” și „integrarea în compoziții, vignete, gravuri și fabule juxtapuse, prelucrate cu migală și artă” a imaginilor); 2) reverența față de tradiția clasică, marcată prin relația cu modelul fabulelor lui La Fontaine („marea admirație și abdicarea totală, în cele din urmă, la picioarele unui prestigiu inegalat”); 3) „ideea de mare subtilitate” a unui Don Quijote evadat de pe soclu și întors după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vibrant și metalic. Nu noi, ci ei vor trage concluziile la etapa poemei românești înfățișată în acest volum”. În Istoria..., G. Călinescu va combate această poziție (pe care, hazardat, o atribuie evreilor în genere): „A admite că sînt suficiente entuziasmul, reverența, venerația, înseamnă a cădea în anarhie și a nega putința stabilirii de valori. Atunci orice poezie subzistă, prin faptul de a-și găsi un entuziast. Această aberație o susține Lucian Boz, intelectual totuși inteligent și cu o anume fineță, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Heraldica lui Cernovodeanu. Și urmase o mirare generală, ca un vuiet: Oooo! Andrei Ionescu își dădea seama că e o ironie generală, dar spera că e îndreptată împotriva celei care vorbise, o studentă înaltă, care se ridicase imediat și făcuse reverențe spre public. Zogru și-a găsit în cele din urmă un loc bun, într-o fată care stătea lângă Giulia. De-acolo putea să simtă o urmă de Bvlgari Aqva și îi vedea cu coada ochiului profilul, cu bărbia ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de epocă al lui Merchant Ivory, doar că în acest caz costumele constau în ținută roz de yoga și trening de golf. — Ăă... prea bine, doamnă, spun, jucându-mi rolul. După care, nu știu ce-mi vine și fac o reverență. Urmează o tăcere încremenită. Ambii Geigeri se holbează la mine uluiți. — Samantha, mi s-a părut mie sau... ai făcut o reverență ? spune Trish într-un final. Mă uit la ea blocată. Ce-o fi fost în capul meu ? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Ăă... prea bine, doamnă, spun, jucându-mi rolul. După care, nu știu ce-mi vine și fac o reverență. Urmează o tăcere încremenită. Ambii Geigeri se holbează la mine uluiți. — Samantha, mi s-a părut mie sau... ai făcut o reverență ? spune Trish într-un final. Mă uit la ea blocată. Ce-o fi fost în capul meu ? De ce naiba am făcut o reverență ? O să creadă că fac mișto de ea. Cine dracu a mai auzit de menajere care să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Ambii Geigeri se holbează la mine uluiți. — Samantha, mi s-a părut mie sau... ai făcut o reverență ? spune Trish într-un final. Mă uit la ea blocată. Ce-o fi fost în capul meu ? De ce naiba am făcut o reverență ? O să creadă că fac mișto de ea. Cine dracu a mai auzit de menajere care să facă reverențe ? Doar nu suntem în Gosford Park. Cei doi continuă să se holbeze la mine. Trebuie neapărat să spun ceva. — Familia Edgerly ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spune Trish într-un final. Mă uit la ea blocată. Ce-o fi fost în capul meu ? De ce naiba am făcut o reverență ? O să creadă că fac mișto de ea. Cine dracu a mai auzit de menajere care să facă reverențe ? Doar nu suntem în Gosford Park. Cei doi continuă să se holbeze la mine. Trebuie neapărat să spun ceva. — Familia Edgerly ținea foarte mult la asta. Simt că mă furnică fața. Și m-am obișnuit așa. Îmi cer scuze, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Îi mijește la mine de parcă ar încerca să mă citească. N-are cum să nu-și dea seama că bag din top, n-are cum. — Îmi place, rostește în cele din urmă, cu satisfacție. Da, îmi place. Poți să faci reverențe și aici. Poftim ? Pot să ce ? Suntem în secolul douăzeci și unu. Și mi se cere să fac reverențe în fața unei femei pe nume Trish ? Trag aer în piept, gata să protestez, după care închid gura din nou. Nu contează. N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
seama că bag din top, n-are cum. — Îmi place, rostește în cele din urmă, cu satisfacție. Da, îmi place. Poți să faci reverențe și aici. Poftim ? Pot să ce ? Suntem în secolul douăzeci și unu. Și mi se cere să fac reverențe în fața unei femei pe nume Trish ? Trag aer în piept, gata să protestez, după care închid gura din nou. Nu contează. N-are nici o importanță. Nu mor dacă fac reverențe o dimineață. OPT În clipa în care ies din cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Suntem în secolul douăzeci și unu. Și mi se cere să fac reverențe în fața unei femei pe nume Trish ? Trag aer în piept, gata să protestez, după care închid gura din nou. Nu contează. N-are nici o importanță. Nu mor dacă fac reverențe o dimineață. OPT În clipa în care ies din cameră, pornesc în fugă pe scări, traversez coridorul și intru în dormitor, să-mi verific mobilul. Dar e încărcat doar pe jumătate și habar n-am unde să mă duc, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sandvișurile. Sinceră să fiu, suntem cam hămesiți, așa că dacă te-ai putea grăbi un pic... — Da, zic înghițind în sec. Nici o problemă ! Mă înclin automat în clipa în care Trish dispare și îl aud pe Nathaniel pufnind din nas. — Faci reverențe, văd, spune. — Da, fac reverențe, zic sfidătoare. Ai ceva împotrivă ? Privirea lui Nathaniel se oprește din nou asupra codrilor de pâine ce zac pe blatul de bucătărie. — Sunt pentru prânz ? spune. — Nu, nu sunt pentru prânz, i-o tai scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cam hămesiți, așa că dacă te-ai putea grăbi un pic... — Da, zic înghițind în sec. Nici o problemă ! Mă înclin automat în clipa în care Trish dispare și îl aud pe Nathaniel pufnind din nas. — Faci reverențe, văd, spune. — Da, fac reverențe, zic sfidătoare. Ai ceva împotrivă ? Privirea lui Nathaniel se oprește din nou asupra codrilor de pâine ce zac pe blatul de bucătărie. — Sunt pentru prânz ? spune. — Nu, nu sunt pentru prânz, i-o tai scurt, fâstâcită. Ești te rog drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]