2,802 matches
-
se poate lipsi, o literatură suferă. Fiindcă lipsită de idealismul debutului, personalitatea literară crește asemeni copiilor la orfelinat, unde îngrijirea chiar fără cusur nu poate suplini căldura și dragostea maternă. Talentul e însoțit de cinism, moravurile se înăspresc, virtuțile au revers, poezia și farmecul tuturor începuturilor vor fi luate în derâdere. După Eugen Lovinescu, nimeni n-a iubit mai mult la noi profesiunea de scriitor și nimeni n-a luptat mai mult să-i păstreze întreaga noblețe ca Miron Paraschivescu. Avea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ispititoare. O școală dintr-un sat. În familie se ținu consiliu. Mama dorea să rămîn la oraș. Nutrea încă speranțe în viitorul meu iar la țară știa că m-ar fi prăpădit, cum pierzi în ocean un marinar. Tata expuse reversul chestiunii: mai întîi trebuia încălcată o lege - ceea ce, admitea chiar dînsul, în condițiile de astăzi n-ar fi fost mare lucru. Dar cine îmi poate asigura un post mai bun? Trebuiau pile. În ambele privințe bătrînul își declina competența. Între
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Nu știu cum să spun, dar pentru sfinția ta toate lucrurile sunt atât de simple și de la îndemână, încât mă simt rușinat pentru faptul că nu mi-a trecut și mie prin cap acel gând... Încearcă să gândești cu răbdare. Apoi caută reversul fiecărui lucru și ai să vezi cum ți se limpezește orizontul... Și, ca să-ți vină mai ușor, începe cu căutarea înțelesului zicătorilor și proverbelor populare și ai să vezi câte învățăminte minunate ai să capeți! Îl ascult pe călugăr vrăjit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Eroii, buni pentru răsturnări spectaculoase. Dar după aceea? Ar trebui să înțeleagă realitatea, concretul. Adică, relativul. Profeții agățați de ideal devin, devin... știți ce vreau să spun. Unde e diavolul? În călugării ăștia încăpățânați, fixați pe o obsesie? Sau în reversul lor, mulțimea adaptabilă, glumeții nepăsători? — Nu știu. Nu-s teolog, nici psiholog, nici ideolog. Sunt olog, ologul ologilor, stimată patrulă. Lasă-mă să dorm, să dorm și să tac. — Înlocuiește și tovarășul Ianuli pe cineva? Mitul, iluzia, utopia? Sau misterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îi dau nume frumoase, de adormit copiii. S-o luăm altfel: în dumneavoastră există un idealist? Un rebel, un credincios? Ați fi un combatant, să zicem? — N-am destule calități, nici destule... defecte. N-aș râvni la onoarea care... — Dar reversul? Cel neatins de nimic? Lunecosul care fluieră și țopăie? — Nu, nici vorbă, nu sunt destul de... — Păi, spuneați că în fiecare există de toate. Oamenii sunt diferiți, adesea opuși, dar fiecare are în el, potențial, și alți indivizi. Intr-o anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sa ma provoace si pe mine la confesiuni. Urme, traiectorii, contradicții... traseele confuze ale mascaradei. Un înlocuitor? Reperul unui loc, emblema anapoda, când adevărul și trucajul se înlocuiesc și se ajută, cap și pajură, chipurile de eroi și icoane și reversul lor clovnesc, rana care râde. Așa apare, la un pas, fantoma flușturaticului, întors, după mulți ani, în orășelul adolescenței. Trenul avusese întârziere, vechea gară de graniță se contura, greoaie, roșiatică, în oboseala amurgului. Se însera repede, ca și altădată, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sè mè ierți cè te-am mințit pe tine și pe mama, spunându-vè cè voi fi cu o fatè de Crèciun, fèrè sè fac precizèrile necesare pentru că adevèrul sè devinè adevèr și nu minciunè, adevèrurile spuse pe jumètate ascund, în revers, minciuni pe jumètate, Sunt vinovat cè mè dau drept fiul vostru așa cum mè cunoașteți voi când, de fapt, în realitate sunt altcineva, dar ce e realitatea?! Mè opresc din scris fiindcè aș vrea sè-l întreb pe plutonierul major ce reprezintè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
privesc imediat iertător, este imposibil să te superi pe el, este atât de deschis, iar acesta este un lucru minunat și, dincolo de orice, de ce nu, sunt liberă acum, nu sunt doar părăsită, nu sunt doar abandonată, situația aceasta își are reversul ei, iritant și nefamiliar. Cu o mișcare evidentă, îmi privesc ceasul, el zâmbește, ne-a mai rămas timp să discutăm despre situația în care ne aflăm? Eu încuviințez încetișor, cu o emoție pe care nu o mai simțisem de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fără a fi necesar să-i explicitezi și Forma, bifează Fratele, minuțios. Sau, în concluzie, precum zicea însuși Cantor: "O mulțime, mi-o reprezint ca pe-un abis!" Genial! Splendid! Fascinant! Ebluisant! Formidabil spus! Dar, să ținem cont și de reversul medaliei. De faptul că el a jonglat prea mult și prea intens, pe marginea prăpastiei paradoxului, până și-a dat drumul în ea, cu capul înainte. S-a aventurat! S-a avântat! A luat-o-n barbă fatalmente și a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care, ca atare, este aproape o non-identitate : produsele din supermarketuri, care sînt ale tuturor, deci ale nimănui. O primă veste interesantă : Celălalt nu mai este deci (doar) național, nu mai este doar vecinul cu care ne aflăm în competiție. Dar reversul medaliei te pune pe gînduri : în această cursă frenetică după „produse tradi ționale”, mai tot ce mîncăm de obicei tinde să fie „tradițional”, de la bunica, de la bunicu’, al nostru, de aici, dintotdeauna. Dacă s-ar putea, tot ceea ce mîncăm ar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de care se poate dispensa pentru a spori eficiența, mobilă și flexibilă în timp și în spațiu (se face și se desface după caz) și nu în ultimul rînd urmărind fericirea obligatorie a membrilor săi, familia devine și ea antreprenorială. Reversul medaliei, îmi spunea colega mea, este răspîndirea exponențială a serviciilor psihiatrice care se ocupă de efectele secundare ale acestei fericiri planificate... Cultura fricii Sfîrșit de zi. Sfîrșit, ca tot omu’ muncii, mă las să cad în fotoliu și deschid televizorul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ne liniști conștiința : salvați animalele, replantați copacii, condamnați omul ! Culmea ipocriziei este atunci cînd „omul” este taman țăranul, omul societății domestice, care totdeauna a conviețuit după rînduială cu animalele și pădurile, iar salvatorul este activistul citadin înstrăinat de ordinea naturii ! Reversul acestei victimizări și/sau fetișizări este ura. Nemaiștiind să ne purtăm firesc cu însoțitoarele noastre, respectîndu-le viața dimpreună cu viața noastră, fie le iubim în exces, fie le urîm peste măsură. În timp ce scriu aceste rînduri, Bogdan mi-a trimis un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de comunism... Iar cînd nu sînt „aburiți”, sînt „cutremurători” : „e atîta adevăr în acest articol, că te cutremuri”, comentează o voce de pe forum același articol al lui Cărtărescu. Dar oare această cutremurare emoțională nu este aceeași Mărie cu altă pălărie, reversul filial al aceleiași crize de (ne)încredere ? Să mă scuze forumiștii și neforumiștii pentru această „abureală etno” (cum s-a exprimat recent cineva despre un text al meu), dar nu vreau să dau lecții nimănui, nu sînt nici măcar convins că
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
latini, pelasg turcit, barbar candid, delicatețe aspră, izvor ascuns lui însuși, mai viu cînd e mort, creat de noi din cap pînă în picioare, din păr pînă în unghii, oglinda pe care am lucrat-o să ne arate fața și reversul, țăranul român sîntem noi, plugari și păstori de fantasme. Este unul dintre cele mai frumoase texte despre „țăranul român” pe care le cunosc, o apo logie lucid filială care întrece, fie-mi cu iertare, toate elogiile satului românesc. Îi aparține
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în publicație, din proiect internațional în proiect internațional etc., poți să ajungi profesor emerit fără să dai prea mult pe la școală. Nu vă grăbiți să mă acuzați de cripto comunism nostalgic, parvenitism pesedist și alte nepotisme ! știu foarte bine și reversul medaliei. Cunosc personal un „baron local” care s-a enervat așa de tare cînd i s-a reproșat că nu are suficiente publicații încît în mai puțin de o lună a venit cu 10 (zece) bucăți carte personală publicate la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o considerație mai degrabă elementară, dar care totuși condiționează demersul nostru. Cu cât mai tare este credința, cu atât ea se expune mai mult punerii în discuție. Această afirmație paradoxală se bazează pe faptul că omul de credință este tocmai reversul fanaticului, adică al aceluia care încearcă să-și apere propria nesiguranță prin căutările consensului exterior, a obiectivității unei credințe în care vrea să confirme și să fie confirmat. În schimb, cine are credință nu se teme de epoche, de punerea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
povestea aceea. M-am înspăimîntat. Am lăsat foile și mi-am întors iarăși privirea către tânăr. Acesta mă privea și el, zîmbindu-mi iar. Apoi îmi arătă, pe perete, un calendar, din alea populare, cu anecdote, caricaturi, sfaturi pentru gospodine pe reversul foilor cu data. Nu înțelegeam, așa că el s-a ridicat, a rupt foaia, a împăturit-o și mi-a pus-o în palmă. S-a aplecat apoi iar peste mașina de scris. M-am îndreptat spre ușă obidită, în partea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
comună sugerează că "după ce, timp de decenii, am considerat că un serviciu bun trebuie să ofere siguranță, am ajuns să credem că principala lui calitate ar trebui să fie un salariu mare". Goana după bani poate duce însă și la reversul medaliei: de multe ori, un loc de muncă "bănos" se asociază cu ideea de "fac orice", așadar de compromis, închidere și mai grav pierderea completă a pro-priului sistem de valori. De ce să pornim la drum doar cu ideea că ambianța
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
prea-târzii, cu adevărul unei lucidități ce zguduie neconsolator și ireversibil. Din căderea în prăpastia întunericului fără limită, eul negativ ce devine suflet damnat zărește demonul care-i surâde bufonic din pragul binelui și-al răului, de pe hotarul dintre tentație și reversul acesteia. În viziunea misticului, cel care rezistă ispitei și înfrânge înclinația sinelui spre ea dobândește luciditatea care-i confirmă poziția în ierarhia ontică raportată la transcendență. El se adâncește în fundamentele sinelui și nu ratează inrospecția la nivelul înțelegerii sacralității
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mine sau cum eu mi l-am apropiat, tot astfel se poate proiecta în tendința unei separări din ce în ce mai ample și mai extinse. Putința de apropiere este doar un chip al aceleași monede ce deține drept a doua sa imagine, drept reversul său negativ capacitatea desprinderii din această apropiere odată cu respingerea și refuzul ei. Fluiditatea temporalității determină aici ca momentul apropierii ce este să devină momentul apropierii ce a fost și al îndepărtării ce este. Prezentul situării înde-aproape devine trecut reflectat în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fac vreun semn ; fiind sigură pe sentimentele ce ne leagă, eram convinsă că nici condițiile neprielnice de a vorbi nu au să-l deranjeze. El avea un aer blând ca totdeauna și m-am gândit că iubisem în el exact reversul lucrurilor care mă deranjaseră la celălalt ; care aș putea spune că mă exasperaseră, așa că nervii mei, lângă el, se destindeau. Altminteri, blândețea lui Titi în ochii mei este slăbiciune, pentru că l-am văzut arătându-se neputincios chiar și în clipele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
munca de PR este foarte important să ne orientăm în funcție de dorințele și așteptările partenerilor noștri. Este greșit să ne axăm doar pe propriile țeluri și să ne dezvoltăm propriile programe, fără a ține seama de impactul acestora asupra celorlalți. Nici reversul medaliei nu este benefic și anume, a fi prea senzitivi, a asculta și a acționa doar în funcție de interesele celorlalți. Munca de PR trebuie să aibă drept rezultat atingerea țelurilor proprii, alături de nelezarea partenerilor de discuție sau a oricărui fel de
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
raționalismul, încă dominante, cel puțin din punct de vedere instituțional, s-au dedicat întotdeauna separării diferitelor sfere ale naturii umane. Fidelă poruncii biblice (Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric), rațiunii îi este frică de acest holism în care fața și reversul se conjugă armonios. Or, ceea ce este propriu vieții organice se sprijină pe bogăția unei astfel de conjugări. Prin urmare, așa cum "spiritul vinului" este în relație constantă cu materia (podgorie, soi), există o subtilă alchimie între lucrul asupra corpului: vestimentație, fenomene
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
facultățile sale afective și intelectuale, cu disponibilitatea de a-și modifica propriile convingeri, de a adera la valorile creștine și de a trăi conform acestora în ambientul său socio-cultural. Acest lucru este necesar să se întâmple, căci se constată și reversul: atâtea persoane participă frecvent la celebrări sacramentale și nu demonstrează că evoluează, sau că se schimbă în relație cu Dumnezeu, ci că, dimpotrivă, perpetuează același stil de viață, deseori precară. Cauza nu este de fiecare dată voința malițioasă sau indiferența
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
fiindcă altfel nu te vor crede niciodată că ai învins / în războiul de o mie de ani... De aceea, nu e un paradox, în acest context, atitudinea față de nereușită: Te salut, eșec, / te salut ieșire din cadru. Există însă și reversul: sentimentul perpetuului învins (mereu altcineva ia premiul cel mare), dar nu este debusolant, devenind chiar o a doua natură, pentru că oricum, altcineva / prinde din zbor moneda de aur - plata luntrașului / spre cea mai bună lume dintre toate... Compromisul devine, prin
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]