831 matches
-
Ungariei, a vorbit deschis despre posibilitatea unui atac înpotriva României sprijinindu-se pe asentimentul ducelui Mussolini, conducătorul fascist al Italiei. La 20 și 22 februarie 1939, în cadrul Consiliului permanent al Alianței Balcanice, ținută la București, reprezentanții acesteia, au respins pretențiile revizioniste ale Bulgariei față de România. între 4 și 6 martie 1939 are loc vizita la Varșovia a ministrului Gafencu, ca să participe la tratativele polono-ungareromâne, cu privire la ocuparea Ucrainei subcarpatice; reprezentantul României refuză această acțiune, dar ungurii nu se dau în lături și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și externă franceză, care însă n-ar fi trebuit să influențeze în niciun fel politica externă românească, chiar dacă aveam anumite obligații pentru sprijinul dat de Franța. Știu și eu, desigur - ca toată lumea - în teorie Mica Înțelegere fusese alcătuită împotriva tendințelor revizioniste ale Ungariei, dar analizând faptele, e ușor de constatat netemeinicia acestei afirmații „oficiale”. Toate cele trei țări ale Micii Înțelegeri erau, din toate punctele de vedere, mai puternice decât Ungaria (și ca populație, și ca armată, și ca întindere teritorială
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
aprig sistem de deznaționalizare, demn de cele mai strașnice legiuiri ale contelui Tisza. De ce să ne mirăm însă, după această inexplicabilă atitudine a României, că Italia - nemulțumită de felul cum fusese tratată de către foștii ei aliați la încheierea păcii - devenise revizionistă în ceea ce o privește? Apropierea de Ungaria s-a făcut ulterior și treptat, atât datorită avansurilor maghiare, cât și din pricina dorinței firești a unei mari puteri de a avea un satelit în centrul Europei, pe care să-l poată folosi
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
în două provincii: Cisenaica și Tripolitania. 215 Mica Înțelegere sau "Mica Antantă", tratat de alianță tripartită între Cehoslovacia, România și Iugoslavia, încheiat la instigarea Franței (și avîndu-l ca principal promotor pe Edvard Benes) în 1923. Oficial era îndreptat contra puterilor "revizioniste" (Germania, Ungaria, Bulgaria și Austria), în fapt s-a dovedit a fi un instrument al politicii hegemonice a Franței (în 1938 cu acordul de la München). 216 Bucata de pînză roșie, în formă de pelerină, de care se folosește matadorul pentru
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cel mai mizerabil, și singurul care este umilit la urma urmei în această comedie, umilit pentru că nu reușește, este Cațavencu. Și cine este Cațavencu, care ține celebrul său discurs, în "anul de grație 1883", cum zice el? Cața-vencu este un "revizionist", antagonistul timidului revizionist, în realitate antirevizionist, Farfuridi. Cațavencu, revizionist "avansat", în anul 1883 (cînd s-a făcut alegerea pentru camera de revizuire) simbolizează gruparea lui C.A. Rosetti. Cel mai infam din piesă este întruparea curentului celui mai înaintat, mai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și singurul care este umilit la urma urmei în această comedie, umilit pentru că nu reușește, este Cațavencu. Și cine este Cațavencu, care ține celebrul său discurs, în "anul de grație 1883", cum zice el? Cața-vencu este un "revizionist", antagonistul timidului revizionist, în realitate antirevizionist, Farfuridi. Cațavencu, revizionist "avansat", în anul 1883 (cînd s-a făcut alegerea pentru camera de revizuire) simbolizează gruparea lui C.A. Rosetti. Cel mai infam din piesă este întruparea curentului celui mai înaintat, mai democratic, din fostul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
urma urmei în această comedie, umilit pentru că nu reușește, este Cațavencu. Și cine este Cațavencu, care ține celebrul său discurs, în "anul de grație 1883", cum zice el? Cața-vencu este un "revizionist", antagonistul timidului revizionist, în realitate antirevizionist, Farfuridi. Cațavencu, revizionist "avansat", în anul 1883 (cînd s-a făcut alegerea pentru camera de revizuire) simbolizează gruparea lui C.A. Rosetti. Cel mai infam din piesă este întruparea curentului celui mai înaintat, mai democratic, din fostul partid liberal, curentul rosettist. Iar Cațavencu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Alecsandri în poezia adresată generalului Florescu. C. A. Rosetti a fost, cum era și firesc, omul cel mai urât de cei din "dreapta". O scrisoare pierdută, fiind publicată în 1884, în vremea dezbaterilor pentru revizuirea, constituției, imediat după alegerea camerei revizioniste, pe lângă, desigur, o minunată comedie, este și un pamflet de ocazie împotriva evenimentelor la ordinea zilei. Dar vremea a șters acest caracter al piesei. O noapte furtunoasă și Conu Leonida față cu reacțiunea sunt din 1879, iar O scrisoare pierdută
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fără identitate și fără Dumnezeu. Trăim o perioadă de jaf și de înstrăinare a tot ce-i românesc. Suntem victima unei false democrații și a unor falși patrioți. Istoria ne este falsificată, avutul furat, înstrăinat, iar peste toate relele propaganda revizionistă maghiară s-a dezlănțuit iarăși furibund, perfid, dezgustător și amenințător cu teza autonomiei, care înseamnă stat în stat, amenințând integritatea granițelor statului român NAȚIONAL și indivizibil. Culisele aspirațiilor maghiare „mocnesc” manevrate și de alte „îndemnuri”, masonerie, finanțe, interese perfide care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
mai deschise către risc, mai dispuse să ia în considerare și alte obiective decât securitatea, mai satisfăcute cu o doză mai mică de securitate. Dacă lumea lui Waltz este populată de puteri de statu-quo, cea a lui Mearsheimer cuprinde puteri revizioniste: când nu pot trece la ofensivă (principala strategie ofensivă fiind războiul), aceste puteri încearcă fie să contrabalanseze eventualii agresori, fie alte strategii, între care se distinge pasarea responsabilității către alt actor, evitând astfel costurile presupuse de contrabalansare. Variabilele geografice dacă
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
ofensiv (pentru o discuție succintă despre puterea explicativă a altor teorii realiste, 133 vezi considerațiile despre dezbaterea neorealism neoliberalism din capitolul Neoliberalismul). El constată că raporturile dintre marile puteri, între 1792 și 1990, au luat forma unor conflicte între state revizioniste, singurele puteri de statu-quo fiind hegemonii regionali. Japonia (în perioada 1868-1945), Uniunea Sovietică (1917-1991), Italia (1861 1943), Marea Britanie (1792-1945) și Statele Unite (1800 1990) se comportă, apreciază el, în conformitate cu enunțurile realismului ofensiv. În toate aceste cazuri, evidențele istorice susțin apreciază Mearsheimer
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
entități statele ce au ca principală caracteristică suveranitatea. Balanța de putere poate fi descrisă succinct în felul următor: într-un sistem internațional în care există o configurație bipolară sau multipolară, când una dintre marile puteri se dezvoltă, pe un fundal revizionist, devine o amenințare la adresa securității și statusului tuturor celorlalte mari puteri ale sistemului; prin urmare, acestea se coalizează împotriva ei, astfel încât puterile lor relative să o echilibreze pe cea a statului revizionist din sistem, scăzând în felul acesta riscurile și
Balanța de putere. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1519]
-
dintre marile puteri se dezvoltă, pe un fundal revizionist, devine o amenințare la adresa securității și statusului tuturor celorlalte mari puteri ale sistemului; prin urmare, acestea se coalizează împotriva ei, astfel încât puterile lor relative să o echilibreze pe cea a statului revizionist din sistem, scăzând în felul acesta riscurile și probabilitatea unui atac al acestuia. Conceptul de balanță a puterii nu este numai extrem de important în înțelegerea istoriei sistemului internațional el este și unul dintre cele mai vechi concepte ale domeniului Relațiilor
Balanța de putere. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1519]
-
și de faptul că aceasta se modifică în mod constant. Astfel că unele configurații ale puterii favorizează unul dintre poli, altele favorizează celălalt pol, creând astfel în sistem o serie de nemulțumiri și tensiuni care conduc la apariția de state revizioniste ce urmăresc să schimbe statu-quo-ul, pentru a aduce sistemul într-o configurație de distribuție a puterii care să le avantajeze. II. Balanța de putere este o formă de acțiune internațională, în sensul în care vorbim mai degrabă de balansare decât
Balanța de putere. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1519]
-
ca balanța să fie adaptată treptat la noua structură de putere din sistem, pe măsură ce aceasta se schimbă. Nici distribuția de capacități efective sau percepute nu rămâne aceeași o perioadă lungă de timp. Acest lucru generează în sistem apariția unor puteri revizioniste împotriva cărora se vor coaliza celelalte state, pentru menținerea statu-quo ului sau, în cazul unor conflicte, pentru revenirea la statu-quo-ul anterior. Această dimensiune comportă câteva sensuri specifice: 1. Revenirea la vechiul statu-quo nu implică niciodată revenirea la o situație identică
Balanța de putere. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1519]
-
din ideea distribuției egale a puterii. Ea se aplică diferit fiecărui stat în parte, în funcție de anumite caracteristici ale acestuia, între care se numără: capacitățile sale, încrederea și coeziunea internă ale statelor, capacitățile celorlalte state din sistem (mai ales ale statului revizionist), pozițiile adoptate de celelalte mari puteri ale sistemului în raport cu statul revizionist, de simpatiile sau antipatiile politice personale etc. În funcție de aceste caracteristici, în situația unei balanțe de putere, statele pot alege dintre trei strategii majore de acțiune în sistemul internațional: a
Balanța de putere. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1519]
-
stat în parte, în funcție de anumite caracteristici ale acestuia, între care se numără: capacitățile sale, încrederea și coeziunea internă ale statelor, capacitățile celorlalte state din sistem (mai ales ale statului revizionist), pozițiile adoptate de celelalte mari puteri ale sistemului în raport cu statul revizionist, de simpatiile sau antipatiile politice personale etc. În funcție de aceste caracteristici, în situația unei balanțe de putere, statele pot alege dintre trei strategii majore de acțiune în sistemul internațional: a. Balansarea (balancing) se referă în principal la două tipuri specifice de
Balanța de putere. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1519]
-
aproximativ în 1815 și se sfârșește în 1918, odată cu sfârșitul primului război mondial. Războaiele napoleoniene și Revoluția franceză care le-a precedat, au dat Europei și marilor puteri europene măsura gradului de risc pe care îl reprezenta ridicarea unui pol revizionist în sistem. Ca atare, la Congresul de la Viena (1815), marile puteri europene Marea Britanie, Austria, Prusia și Rusia stabilesc ca regulă principală a sistemului internațional principiul balanței de putere. Astfel, balanța de putere se permanentizează și devine o instituție a sistemului
Balanța de putere. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1519]
-
că se-arestau comuniști și securiști, și-au fost și de-știa arestați foarte mulți, ei erau deviaționiști de dreapta sau de stânga sau trădători... orice erau. Deci, oricine nu era de culoarea roșie absolută era socotit ori fascist, ori revizionist, ori diversionist. De ce? Eram În perioada când Apusul făcea desfascizarea Germaniei și-a Franței... și-atunci, ei ziceau: „Și noi facem desfascizarea”... Și În numele acestei desfascizări cădea tot: militarii vechi, polițiștii vechi, diplomații vechi, profesorii universitari de orientare naționalistă, elevi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
reforma agrară („România nu va fi sigură în granițele ei decât atunci când va avea o țărănime conștientă, capabilă nu numai de a fi proprietară a pământului, dar capabilă de a ști ce să facă cu acest pământ“21), la pretențiile revizioniste ale amiralului maghiar Horthy, din 1921 („În ceea ce privește România, dreptul ei este tare, fiindcă n-a ieșit din război cu răpiri de teritorii, ea n-a dobândit decât ceea ce i se cuvenea“22), la justificarea istorică 16 studiu introductiv 20. Constantin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care nu se situează la altitudinea maximă atinsă de publicistica sa în deceniul 1910-1920 - el se va pronunța hotărât împotriva mișcărilor extremiste de dreapta care erau în ascendență în unele țări europene, inclusiv la hotarele României, din ce în ce mai amenințată de pretenții revizioniste, constatând că fascismul nu este altceva decât „o modernizare a tiraniei, modernizare impusă tocmai de marele ascendent al democrațiilor moderne.“29 Totodată el se arăta la fel de îngrijorat de consolidarea comunismului bolșevic - o denaturare grosolană a ideologiei social-democrate, devenit o amenințare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
spera să exercite o influență decisivă. 2. Cu mult înainte de a se deschide Conferința de la Turnu Severin, ungurii au masat aproape toată armata lor la granița Transilvaniei, șantajând Puterile Axei cu iminența unui război, dacă nu li se satisfac cererile revizioniste. 3. Rusia Sovietică a anunțat că sprijină revendicările maghiare și bulgare, ceea ce a forțat Puterile Axei să întervină cât mai repede pentru ca evenimentele să nu se desfășoare peste capul lor. Stalin ar fi fost enorm de interesat să izbucnească un
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
anticipat cele două Războaie Mondiale 806. Situația creată după Primul Război Mondial și după înfăptuirea Marii Uniri (un moment extrem de important din istoria României) a fost una delicată și din cauza existenței unei minorități etnice și confesionale maghiare, a unei atitudini revizioniste exprimate de anumite state și de inexistența (la începutul secolului al XX-lea) unei ierarhii catolice românești, care să gestioneze problemele confesionale în interesul României. Vaticanul a susținut crearea unei ierarhii autohtone românești, care să sprijine în mod obiectiv relațiile
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
eșuării acestei politici susținute de Vatican de creare a unei ierarhii catolice românești ducea la "revendicarea" de către Biserica catolică din Ungaria a autorității "spirituale" asupra comunității catolice din România; într-o perioadă de exacerbare a tensiunilor politice și a atitudinilor revizioniste, faptul acesta reprezenta un pericol pentru România. Amenințarea a fost evitată de către elita politică românească, ce a venit în întâmpinarea Vaticanului; astfel, s-a semnat Concordatul cu România, în ciuda opoziției Bisericii Ortodoxe Române (care vedea în acest act un atac
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
exprime același scop (aceste constatări nu includeau planul spiritual și mesajul creștin, care a fost mereu același). Nu au fost găsite resursele sau modalitatea de a depăși numeroasele probleme (rituri și naționalități diferite, orgolii personale, spiritul vremii, tendințele naționaliste și revizioniste) care au împiedicat concentrarea și unificarea presei catolice din țara noastră. Importanța deosebită acordată apariției unui cotidian reiese și din specificul acestuia de a prezenta probleme concrete ale oamenilor și al societății, ancorate în realitatea imediată și conectate la pulsul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]