2,125 matches
-
se zbeguia încet spre o fereastră mică și decojită. Vopseaua bătută de prea lumină, părăsise demult lemnul vechi și bătrân. Ochii ei goi privesc fereastra ca un obiect care nu există. Un oftat și ceaiul măngăie, tremurând, buze uitate între ridurile timpului. Pleoapele căzură brusc ca niște obloane și rămase așa, pe-o față de mască pe care timpul a pus-o nu după mult timp pe peretele veșniciei. Am pășit într-o altă încăpere de dincolo. O alee cu castani bătrâni
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > DE LA MINE PÂN-LA POȘTĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului De la mine pân-la poștă Numai cearcăne și riduri Pe care un strămoș stă Veșnic rezemat de ziduri Fă-mi bătrâne loc c-aș trece Ochiul tău rămas la pândă Nu-mi mai scade din osândă Nici în toamna asta rece Gem arcadele furtunii Pasărea de somn lucidă Vine
DE LA MINE PÂN-LA POŞTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352631_a_353960]
-
zbaterea aceasta fără rost, Cu inima-nghețată de fior, În care nu-și mai află adăpost Iubirea doborâtă de mult dor. BRIZĂ ( sonet ) de Leonte Petre Respiră marea, briza și-o trimite Să șteargă urme, pașii din nisipuri, Să netezească riduri de pe chipuri Prea palide, prea triste, obosite. Cu adieri ușoare, nu tertipuri, Coboară în privirile uimite, Să șteargă lacrimi încă nerostite, Pornite din dureri de multe tipuri. Se-ncurcă și prin alge și prin plete, Cu răsuflarea ei cu iz
TREI SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352724_a_354053]
-
acest fapt nu este decât un semn îmbucurător, pentru că efectele cosmetice ale infuziei încep să lucreze. Rezultatul aplicării infuziei pe fata se va vedea în oglindă, meritând a fi folosit pentru un ten mai sanatos și mai luminos ; combate chiar ridurile prea de timpurii apărute și le destinde pe acelea existente. -O altă metodă ar fi “plămădeala” sau extractul, iar pentru această tot ceea ce trebuie să facem este sa recoltam plantă și s-o introducem într-un recipient cu apă unde
IN NATURA SI-A FACUT APARITIA O PLANTA MIRACULOASA/UN PLUS DE SANATATE, CE N-AR TREBUI ATAT DE IGNORATA [Corola-blog/BlogPost/353539_a_354868]
-
inventeze o altă zi, pentru cei care sunt pe stradă, pentru cei care și-au făcut deja plimbarea... „Bună dimineață!” Cine-și îneacă al sau „de ce?" într-o ceașcă de cafea „Bună dimineață!” Pentru cine nu există... „Bună dimineață!” Pentru ridurile de pe fața ta poate cineva a decis deja să-ți dăruiască lacrimile sau un zâmbet... „Bună dimineață!” îndoieli, incertitudini, ele sunt doar o mană într-o mângâiere... „Bună dimineață!” Poate pentru tine nu este suficient, dar, întotdeauna există, o altă
BUNĂ DIMINEAŢA / BUONGIORNO (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353580_a_354909]
-
aflat nimic. O fi murit pe undeva ori poate încă mai trăiește sau poate că a fugit în țara lui natală... Dumnezeu știe! Alteori mi se pare că-l simt lângă mine, îl visez bătrân, cu tâmple ninse și cu riduri adânci, făcându-mi semn să-l urmez pe un drum necunoscut, periculos și adânc. Cel mai probabil drumul către moarte... Și cu cât mă gândesc mai intens, cu atât mai mult îmi vin în memorie cuvintele Raisei. Că acest puști
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
de-o zână brațul își va frânge, Privirea-ntoarce,și te du pe altă cale! Izvorul cristalin ce cântă lieduri Și te îmbie să îți răcorești pustiul Are otrava cea mai tare chiar în pliul Dintre suspine și-ale stâncii riduri... Să nu privești spre sălciile-albastre! Și nici să nu te-apropii la vreo rugă! Închide ochii chiar de te lovești, și-n fugă Pătrunde-n luminișul verii noastre! Cu gândul să mă chemi din umbra nopții, În lumea-n care
NOAPTEA LUPULUI ŞI-A IELELOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354165_a_355494]
-
de la Mănăstirea Bixad-Oaș, căruia îi mersese vestea pentru rețetele de ceaiuri din plante vindecătoare. Treisprezece liste de ceaiuri și câteva îndrumări pentru tratamente. Reproduc parțial: „ÎNVĂȚĂTURILE CĂLUGĂRULUI MIHAI” FIȚI VESELI! Înainte de orice, fii moral! Certăreții au fața urâtă, brăzdată de riduri, iar cei buni, care sunt gata să ierte oricând și orice greșeală, au fața liniștită. Dacă de la noi pleacă o faptă bună, locul nu rămâne gol, ci se va înmulți de „zece ori” (!) în acel loc. Încercați să urmăriți și
FOREVER de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354552_a_355881]
-
scoțându-i în evidență frumoasele coapse . Pe cap purta o pălărie de paie cu o eșarfă care îi atârna într-o fundă la spate, în una din culorile vii de pe costum. Arăta ca o puștoaică. Fața ei întinsă, fără niciun rid, radia la lumina soarelui. Ajunsă la recepția hotelului, se prezentă la ghișeu pentru înregistrare și repartizarea camerei. În fața ei era un bărbat înalt, care preda cheile unei camere, semn că își terminase sejurul. (va urma) Referință Bibliografică: Poveste de început
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( I ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354608_a_355937]
-
Autorului aseară ți-am culcat în palmă obrazul inimii cu un sărut pe inelar doar te-ai încruntat a cerul ploii de primăvară ce întârzie logodna cu țărâna deschid spre miazănoaptea din deal unde și-ascunde iarna umerii costelivi și ridurile în petece alb-cenușii ca sub un fard prost (oare dacă-mi pun make-up are vreun rost) vraja magului e încă firavă ca un copil adus mai devreme pe lume ascult mugetul de sub scoarță în genunchi viața cu fruntea în pumni
CÂNTEC DE LA FEREASTRĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354676_a_356005]
-
Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1397 din 28 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Nu sunt poet ! Sunt un biet pământean ce-a trecut pe aspre cărări. Pe drumul spre stele s-au strâns mulțumiri sub forma de riduri și aspre fire sure în barbă. Iar ca să găsesc ieșirea din labirint, am ales cea mai aspră încercare: truda cuvântului scris. *** Bine v-am găsit! Referință Bibliografică: Nu sunt poet / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1397
NU SUNT POET de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347056_a_348385]
-
chelia, sărăcia. • Timpul rezolvă aproape toate problemele. Moartea le rezolvă pe toate... (Beatrice Vaisman). Tipul folosește cuvinte pe care noi nu le înțelegem, iar el nici atâta. • Unii au îmbătrânit degeaba. Primesc, totuși, pensie. • Mai bine neinformat, decât prost informat. • Ridurile arată unde au fost zâmbetele, dar și încruntările... • Oamenii politici sunt capabili să promită poduri chiar și acolo unde nu exista râuri! (Nichita Hrușciov). • Omul cu cât știe mai puțin, cu atât e mai sigur că are dreptate. Titanicul nu
CINE ARUNCĂ PISICA & SUSPENDAT ÎN PREZENT de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347057_a_348386]
-
Maria D. La noi, ca dascăl, n-ai voie să te plângi. Dar ai voie...să muncești pe brânci! La noi, dascălii, n-au cum aduna averi, În schimb adună-n suflet, primăveri! La noi, dascălul, are fire albe și riduri, Ce-s strânse de la cursuri și neajunsuri. De-aceea își decorează modesta-i casă, Cu teze și extemporale, teste și planșe! La noi, dascălii, rar, la ei se mai gândesc, Pentru că au mereu preocupări legate... De programe, examene, și nu
DASCĂLUL,LA NOI! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347160_a_348489]
-
n-am zis, nimic, nimic. Mă crezi măcar? Așa îmi trec de când mă știu sub soare Și ochii și glasul prin zidurile lumii... În roiuri nesfârșite de puncte mișcătoare De când mă știu îmi vine să trag linii. N-am niciun rid pe față, dar în palmă Sunt crengi uscate câte într-o toamnă... Referință Bibliografică: Linii și semne / Mirela Borchin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1108, Anul IV, 12 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mirela Borchin : Toate Drepturile
LINII ŞI SEMNE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347227_a_348556]
-
cu succes la toate provocările de la serviciu. Oamenii care învață continuu se schimbă, devin tot mai buni în meseria lor și capată o vedere de ansamblu asupra lumii. Câteodată această muncă este grea și le albește părul sau le trasează riduri pe față, dar numele, vârsta, pașaportul, telefonul și adresa lor de acasă rămân aceleași. Poate că pierd evenimente importante din viața familiei pentru că sunt plecați în interes de serviciu, dar se întorc de acolo cu cadouri, amintiri și fotografii pentru
ZECE MITURI DESPRE CENTRAL INTELLIGENCE AGENCY (CIA) de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357288_a_358617]
-
bună, și depășește mitul ficțiunii pe care, inițial, contez. Nu am o carte anume pentru care aș fura sau ucide. Toate îmi sunt dragi sau le urăsc deopotrivă. Sunt bucățele din mine și au și ele micile lor răutăți, tabieturi, riduri, gelozii și crize de inimă ... ” Lista distincțiilor și nominalizărilor este interminabilă la numele Melaniei Cuc. Autoarea aduce în lumină și unele întâmplări nostime legate de scriitorii și poeții pe care i-a cunsocut și care i-au fost colegi de
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
Autorului ÎȘI VINDEA SUFLETUL Își vindea sufletul pe stradă, felie cu felie. Era un lucru, în prăvălia cu taine bârfite de aezi la ferestrele cu pleoape de păpădie. Își vindea sufletul pe stradă, felie cu felie. Era un gând cu riduri pe haine, dansându-și virgin migrenele în poeme cu trup de hârtie. Își vindea sufletul pe stradă felie cu felie. Era ea, cu emoția gurii un brand, sărutată de orișicine la second hand. GEORGE BACIU Referință Bibliografică: POEM / George Baciu
POEM de GEORGE BACIU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357847_a_359176]
-
2012. ÎȘI VINDEA SUFLETUL Își vindea sufletul pe stradă, felie cu felie. Era un lucru, în prăvălia cu taine bârfite de aezi la ferestrele cu pleoape de păpădie. Își vindea sufletul pe stradă, felie cu felie. Era un gând cu riduri pe haine, dansându-și virgin migrenele în poeme cu trup de hârtie. Își vindea sufletul pe stradă felie cu felie. Era ea, cu emoția gurii un brand, sărutată de orișicine la second hand. GEORGE BACIU ... Citește mai mult ÎȘI VINDEA
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
BACIU ... Citește mai mult ÎȘI VINDEA SUFLETULÎși vindea sufletul pe stradă,felie cu felie.Era un lucru, în prăvălia cu tainebârfite de aezi la ferestrelecu pleoape de păpădie. Își vindea sufletul pe stradă,felie cu felie.Era un gând cu riduri pe haine,dansându-și virgin migreneleîn poeme cu trup de hârtie. Își vindea sufletul pe stradăfelie cu felie.Era ea, cu emoția gurii un brand,sărutată de orișicine la second hand.GEORGE BACIU... XXVIII. CU GÂNDU-N BUZUNAR, de George
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
încununată lăsată-n sarea mării de demult. Gara nu plânge doar privește-n gol, eu sunt un tren arzând pe roata-mi blestemată, că bucuria ce-mi fusese dată pornea spre-o altă lume rostogol. iar eu spre lumea-n riduri înghețată. Ploua mărunt și picuri-mi băteau din marșul de tristeți funebrele cadențe, iar șuierul prelung mă anunța plecarea ta din lumea mea curmând cu bisturiul de chirurg o inimă pulsând de existențe. și doar copilul vesel surâdea... Leonid IACOB
TRENUL BLESTEMAT de LEONID IACOB în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358379_a_359708]
-
care orice om o cuprinde în vidul său statistic al gândirii prin interjecție. *** Sunt carnea uscată a Ideii prin care se prelinge complotul de dinaintea zicerii. Am mucegăit pe tăcerea tâmplei cu suspin de rugăciune și mi-am subțiat metafizicul în ridul senzației. Compasiunea lucrurilor mi-a știrbit marginea ca pe-o vitalitate a întâmplării supusă urletului devenirii ... Libertatea din oase tușește romanul materiei orgolioase în gângurit ca un EU absurd devenit capriciu. Mă presimt, mă foșnesc, mă constat o biografie prinsă
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII III. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358019_a_359348]
-
de vorbă cu ceașca de ceai și pe umărul ei îmi așez cotul gurii, vioară în orchestra lutului, în care suspină ca-ntr-un budoar trecutul. Azi, sprijinit în bastonul toamnei cu mersul tăcut, îmi pun pălăria plictisită de atâtea riduri și, ca un copac legănat în șezlongul târziului , scârțâi într-un cântec din tine căzut. O emoție de sânge sunt, pe-ale zilelor diguri, oftând într-un val prelins pe obrazul cerului. Mâine, pe strada desculță, pierdută în tropotul trăsurilor
PRIMA FILA DIN JURNAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358022_a_359351]
-
pentru gazde. Mă uitam înmărmurită acum la ea...la tâmplele ei grizonate deja...la părul acela luuuuung, adunat într-un coc de gospodină, așa cum și-l făcea mătușa mea când frământa pâinea...la ochii aceia, de veveriță, acum stinși, cu riduri fine în jurul lor...Buzele își dobândiseră o tristă coborâre a colțurilor... Conversația, însă, era fără “colțurile” de altădată. Lecțiile, deosebite. M-a cutremurat ideea că, desigur, așa văd și alții transformările pe care eu însămi le travesez. Cum oi fi
“CE STRANIU LUCRU ... VREMEA!” de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 512 din 26 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357586_a_358915]
-
către privitori. Cântau manele lângă cort; ce-ați fi dorit, fugile lui Bach? Luna a cerut Terrei plată pe raze un sac de greieri. Luna croiește haine de întuneric festonând zarea. Bunica-și spăla în râul de platină ghemul de riduri. Ochii melcului se roteau alandala trei anotimpuri. Bunicul plângea când un fluture bolnav se pierdea în vânt. În cana cu vin o gâză făcea valuri clătinând o stea. La hoțul nocturn cățelul de usturoi a lătrat timid. Din trunchiul de
PANSEURI ÎN 17 SILABE (I) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357631_a_358960]
-
flori născute să îmbete, Ia-mi pleoapele ce au filtrat puzderii De zboruri largi, împreunând egrete Și degetele răsfirând prin plete Tăceri târzii sub clopotu-nvierii, Ia-mi tihna clipei decorând pervazul Cu urma poftei dintr-un vis rămas, Uitat în ridul ce-a brăzdat obrazul Și în vigoarea pusă-n orice pas. Ia-mi, Doamne, tot, dar nu-mi lua răgazul De-a mă gândi la tine-n tainic ceas. *** Elena ARMENESCU ÎNVIERE În inimă e zvon de primăvară Prinos din
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]