773 matches
-
formulat cu urbanitate, uneori cu ironie. Astfel, vorbește cu dezinvoltură de „exegezele primitive ale criticii sociologizante”, calificate ca „subculturale”; citează ca pe o aberație o mai veche afirmație a lui Mihai Novicov despre excelența cărții Mitrea Cocor în cadrul operei sadoveniene; ridiculizează pur și simplu o „broșură” a lui Ion Vitner, care fusese cândva unul dintre textele „vulgatei” politicii oficiale în materie de cultură („Răsfoim azi o broșură cum este Critica criticii de Ion Vitner, apărută în 1950, și... ne amuzăm!”). În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
Medicină „Generație spontanee și Darwinismul față cu metoda experimentală’’ și „Noțiunile de suflet și Dumnezeu în Fiziologie’’. Fondul acestor articole este o critică materialistă tipică, fără argumentație științifică, prin care neagă cauzalitatea chiar în cadrul materiei brute, susține nefondat darwinismul și ridiculizează noțiunile de cauza primă și secundă argumentate de Paulescu. Negând forța ca mod de manifestare a energiei, de care fizicienii și matematicienii uzează pentru a calcula efectele la nivelul materiei, confundând fecundația cu fecunditatea, folosind organele atavice și rudimentare pentru
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
le făcea în domeniul matematicii, știință exactă care nu admite speculațiile. În stilul său caracteristic, elegant și onest, în două articole de răspuns publicate în aceeași revistă, Paulescu reia argumentația și demonstrează punctual falsitatea afirmațiilor unui materialist și darwinist îndărătnic, ridiculizându-l întocmai ca pe profesorul Leon, situația devenind de-a dreptul penibilă pentru Voinov în cel de-al 2- lea articol „Dovezi nevalabile”. Multe din afirmațiile lui Paulescu folosite ca argumentație în această celebră polemică științifică avea să se adeverească
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Întrucât modalitatea poetica de cunoaștere a veridicului depinde de natură înșelătoare a impresiilor senzoriale ale lumii care ne înconjoară și de puterile metaforice ale limbii, Platon, evidențiind ignoranța lui Homer față de unele dintre adevărurile despre care vorbește în eposul sau, ridiculizează o întreagă tradiție, care consideră că operele poeților sunt întruchipări ale veracității 13. Limbajul metaforic, specific poeziei, este ostențios ambiguu și, de aceea, înșelător, pe când cunoașterea adevărului cere un limbaj clar, exact. Din acest motiv, Platon preferă limbajul filozofiei. Poezia
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
relațiile interpersonale fiind scopul primar al existenței grupului. În realitate, una dintre funcțiile majore ale grupurilor primare în societate este să asigure oamenii cu refugiul unei relative securități în care aceștia pot fi ei înșiși fără teamă de a fi ridiculizați ori respinși. În plus, grupurile primare de asemenea funcționează ca mediatori între individ și alte părți ale societății. Familia, spre exemplu, asigură socializarea conform valorilor și normelor din societate. Datorită grupurilor de colegi sau prieteni oamenii de obicei pot fi
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
sunt învățate prin socializare. Noi învățăm de la alții ce comportament este de așteptat din partea oamenilor dintr-un grup de vârstă dat, cum comportamentul care se conformează așteptărilor rolului este recompensat într-un fel sau altul, în timp ce un alt comportament este ridiculizat ori sancționat. 11.4.2. Cauzele și consecințele îmbătrânirii populației În cele mai multe din țările industrializate ale lumii, astăzi are loc un proces masiv de îmbătrânire a populației. Aceasta înseamnă că media de vârstă a populației este mai ridicată, cu o
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
izvorâte din redacțiile gazetărești își găseau ecouri în emisii discursive lansate de la înălțimile Academiei Române, de unde Simion Mehedinți (2002) [1939] declara război "falsei treimi" a revoluționarismului francez - liberté, égalité, fraternité. Principiile Revoluției Franceze, inculpate a întemeia doctrina "umanitarismul antinațional" democratic, sunt ridiculizate drept "glume metafizice" care, luate în serios, pot spolia ființa națională, constituindu-se într-un adevărat atentat moral la adresa societății românești (Mehedinți, 2002, p. 24). Egalitatea, libertatea, fraternitatea sunt denunțate ca "o treime de mari neadevăruri - poate cele mai mari
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
accepta ca fiind trasat de cei din jur, sub autoritatea cărora se afla, lipsită fiind complet de drepturi. Sunt însă și momente în care cei doi scriitori devin, am putea crede, tributari epocii în care trăiesc, și adoptă orientarea misogină, ridiculizând sau ironizând fin încercarea femeii de a dobândi un nou statut social, de a se erija într-un egal al bărbatului. Însă această ezitare, o pendulare aproape firească între două atitudini contrare, nu umbrește imaginea de protofeminiști pe care și-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
încărcată de idei dogmatice, o dezbatere solemnă despre violență și răzbunare, care sfârșește prin a impune necesitatea iertării dușmanilor. Sir Thopas, imagine vetustă a unui cavaler, a cărui poziție nu mai este înțeleasă într-un univers care a început să ridiculizeze idealurile desuete curtenești, își creează un ideal imaginar, imposibil de aflat. Nu întâmplător povestirea este nedefinitivată, neterminată, la fel de neputincioasă, ca și eroul ei, în a-și atinge scopul. Povestirea lui Melibeus este o construcție închisă, moralizatoare, cu un deznodământ fericit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și nu pierit la chip ca o stafie”555), ci, dimpotrivă, plăcerea, îndestularea, veselia („Era plinuț la trup, ca un clondir/ Ochi înfocați și jucăuși, măi-măi”556), are ceva din statura și comportamentul unui nobil, proprietar al unui domeniu, emancipat, ridiculizând preceptele și convingerile învechite: „și se ținea în pas cu vremea nouă/ Nu da pe-acei ce păcătoși i-arată/ Pe vânători, o ceapă degerată”557. Spirit la fel de dezinvolt, pantahuzar și hâtru, „mare meșter cu gura”558, având o „vorbă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Boemia.677 În universul ficțional al textului chaucerian, zeul dragostei, Amor, îl ceartă pe poet în versurile prologului operei fiindcă, prin traducerea Romanului Trandafirului și creionarea Cresidei, imagine a femeii trădătoare, nestatornice, l-a ofensat grav: i-a criticat și ridiculizat pe cei care îl slujesc, și mai ales pe femei. Zeița Alceste, metamorfozată în poem sub înfățișarea unei margarete 678, floare preferată a poetului, ia apărarea creatorului, promițând că el se va revanșa prin ilustrarea unor povestiri despre femei vrednice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
homeriene, ține și constanta intervenție a zeilor în destinul ființelor umane, al căror rol tinde uneori spre farsă.749 Emilia, o donna angelicata de o frumusețe paradisiacă, asemănătoare cu o zeitate, nu scapă de această ironizare generală, personajul feminin fiind ridiculizat pentru vanitatea sa. În momentul în care se simte privită de ochii masculini avizi și fascinați de înfățișarea ei divină, ea nu se sfiiește, ci continuă să se plimbe prin grădină, din „vanitate”750, afirmă naratorul boccaccesc, căci se pare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lui Ianuarie, devine de-a dreptul hilară: „Pe câtă vreme omul însurat/ Acasă huzurește cumpătat/ Încovoiat sub jugul căsniciei;/ și plin, pe drept cuvânt, de bucurie-i...”880 Imaginea idilică a rolului femeii nu este lipsită de nota ironică a naratorului care ridiculizează din interior și minează cu sarcasm tot ceea ce Ianuarie încearcă să impună ca fiind perfect credibil: „Soția este darul Celui Sfânt;/ Ce alte daruri sunt pe-acest pământ/ Ca bani, moșie, vite și izlaz/ Norocul ni le dăruie, și azi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
in Chaucer's Miller's Tale, în „The Romanic Review”, March 1995, vol. 86, nr. 2, pp. 243-244. 245 succes neprevăzutului evenimentelor și dă dovadă de inventivitate, debarasându-se de insistențele pălimarului, căruia îi joacă o glumă pe cinste, dar ridiculizând-și și soțul în fața întregii comunități. Planul urzit de Neculai, în legătură cu eventualitatea unui potop, nu face decât să-l înspăimânte pe credulul teslar, lipsit de discernământ, care acceptă sfârșitul iminent, oferindu-le astfel celor doi îndrăgostiți posibilitatea de a fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
real îngrijorat de soarta iubitei sale consoarte. 914 În jurul personajului feminin se desfășoară o adevărată competiție. Neculai și Avesalon sunt cu adevărat pretendenții în această povestire, amintind și de competiția care s-a iscat între pelerini, naratorul istorisirii curente, morarul, ridiculizând tot ceea ce reprezenta l’amour courtois în Povestirea cavalerului, cel care a deschis șirul istorisirilor din cadrul capodoperei chauceriene.915 Fabliau-urile, în a căror specie poate fi încadrată și Povestirea morarului, parodiază limbajul curtenesc, îl fac ridicol: femeile sunt descrise ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
folosirea, și nu de semnificația unui termen“ nu este mai mult decât un slogan. Iar orice slogan riscă să fie înțeles drept o teză generală. Cu toate acestea, în munca filozofică nu ne putem lipsi de slogane. „Uneori sloganul este ridiculizat, alteori susținut; în ambele cazuri, după părerea lui (a lui Wittgenstein - n.m., M.F.), în mod greșit. Dacă facem filozofie este firesc că trebuie să ajungem la anumite genuri de pași, care sunt recomandabili. Cercetările filozofice sunt obositoare, grele și scapă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
o răpește pe aceea de a fi Încîntat de atîtea lucruri frumoase.” (La Bruyère) Este adevărat, Însă „frumosul” se conturează mai bine și ajungi să-l prețuiești mai mult atunci cînd Îl opui urîtului, falsului, artificialului. Reflecțiunea lui La Bruyère ridiculizează spiritul nerealist al paranoicului, a cărui vanitate exagerată Îl face să fie În contradicție cu tot ceea ce-l Înconjoară și să nu se bucure de nimic altceva, decît propriile argumentații. Fericirea (Împlinirea sufletească) - nefericirea „Fericirea are uneori o doză de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
că exprimarea deschisă a mâniei nu rezolvă, ba dimpotrivă creează mai multe probleme. Oamenii pasiv agresivi "doresc să-și conserve valoarea, necesitățile și convingerile personale, dar o fac cu o aversiune tăcută față de celelalte persoane implicate". Ei aleg "să-i ridiculizeze pe ceilalți prin metode ascunse și printr-o comportare care le asigură o expunere minimă. Ei cred că, dacă nu-și dezvăluie complet natura mâniei lor, nu pot fi controlați sau supuși cu ușurință de alții" (idem, p. 36). Această
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Talpa ori Crucea. Poemele direct protestatare evoluează către pamflet, în desfășurări uneori narative, buf-baladești, înțesate cu metafore vitriolante și imprecații năprasnice, al căror principal obiect poate fi șeful regimului de dinainte de 22 decembrie 1989, coborât de pe soclul său găunos și ridiculizat prin echivalare cu personaje grotești, colorate cu umor acid sau negru, precum Popeye sau „piticul sulfamidă”, probabil fără pereche în literatura românească din epocă: „Spanacul de tip nou îi seamănă leit/ lui Popeye - numai frunză, nici o floare - / și prima șarjă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
folosirea, și nu de semnificația unui termen“ nu este mai mult decât un slogan. Iar orice slogan riscă să fie înțeles drept o teză generală. Cu toate acestea, în munca filozofică nu ne putem lipsi de slogane. „Uneori sloganul este ridiculizat, alteori susținut; în ambele cazuri, după părerea lui (a lui Wittgenstein - n.m., M.F.), în mod greșit. Dacă facem filozofie este firesc că trebuie să ajungem la anumite genuri de pași, care sunt recomandabili. Cercetările filozofice sunt obositoare, grele și scapă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Marioara Voiculescu, personaje de tot soiul combat, nu fără retorism, ideea de căsnicie, proclamând „uniunea liberă”. În ultima carte, Epigrame (1931), autorul reia și unele catrene din perioada de început, pe care acum ține să le cizeleze. Multe dintre epigrame ridiculizează năravurile politicienilor, folosind cu ingeniozitate jocurile de cuvinte. I.-Q. și-a strâns în volum mai multe conferințe, pe teme sociale și politice mai ales, și s-a îngrijit din când în când de culegerea și prelucrarea unor cântece populare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287593_a_288922]
-
delir al voinței, îl nominalizează pe Friedrich Nietzsche căruia îi face, destul de exact, și un succint portret. Sforțarea și scopul sînt componentele voinței, unde unele scopuri se numesc idealuri. Idealurile sînt scopuri prin excelență nobile (Paul Zarifopol). Odată definite sînt ridiculizate, iar Rusia sovietică, cu idealismul ei bolșevic pustiitor, este ținta predilectă. Un subiect ce-l preocupă este tipul politic, care, se vede, s-a perpetuat și în actualitatea postrevoluționară cu toate atributele sale puse în lumină de redactorul șef al
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
la superficialitate și platitudini literare ce par să aibă, în zilele noastre, mare căutare, spre paguba cititorului autentic și a literaturii de calitate. Nici Bergson, filosoful la modă în epocă, nu scapă de săgețile otrăvite ale eseistului. Intuiționismul filosofului este ridiculizat în diverse ipostaze. Gata oricînd, prin individualismul accentuat anarhic, de a ne manifesta, de a ne considera ca izvor suprem de autoritate special coercitivă, eliminăm raționalitatea înceată a dreptului obiectiv și general obligator, în favoarea ciomagului cordial. Și o concluzie, ca
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de specialist" (M.W.). Cine nu se va dedica cu totul acelui domeniu strict care îl preocupă e sfătuit să se țină departe de știință: "El nu va putea trăi niciodată ceea ce se numește "experiența" științei. Fără acea stranie beție, ridiculizată de cei rămași în afara științei, fără acea pasiune, fără ideea că "milenii au trebuit să treacă înainte să vezi lumina zilei, și alte milenii așteaptă în tăcere" pentru a vedea dacă o conjectură e reușită - fără toate acestea nu vei
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
strecurată en passant pe scroll-urile televiziunilor, mi-a dat fiori. 75 de milioane de euro pentru construirea și difuzarea unui brand turistic al României este o sumă colosală, chiar și pentru o profesionistă a shopping-ului pe cardurile altora, ea ridiculizând pur și simplu, prin amploare și tupeu, vechile țepe pe aceeași temă din trecut: 500.000 pentru "Frumoasa și fascinanta Românie" a lui Iliescu, sau cele 1,5 milioane pentru campania "Dracula" a lui Tăriceanu, ambele hoții pe față, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]