784 matches
-
înseamnă că ofensa poate fi socotită o dovadă indirectă a justeței paradoxului. De fapt, în fața paradoxului, intelectul nu vede că este vorba de el însuși, de limitele sale și nicidecum de ceva străin. El ripostează, însă nu vede că în riposta sa nu face decât să caricaturizeze paradoxul, să reia pe dos conținutul acestuia. „Cu cât expresia ofensei este mai profund pasională (activă sau suferindă), cu atât mai bine se vede cât de mult îi datorează ofensa paradoxului.“ În definitiv, paradoxul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
apare în ochii celorlalți nu numai ca ridicol, dar și ca nerușinat. Și secretul acestei lecții este că ea ne cere să facem exercițiul acestei situații „speciale“: când gesturile și atitudinile noastre pot fi judecate ca nerușinate, ca demne de ripostă și de revoltă. Ca o jignire pe care o aducem condiției umane, în universalitatea acesteia. Ca o lecție necesară de modestie, ca o palmă dată obrazului suprasaturat de sine al vanității... Să ne închipuim că în fiecare lună, ba mai
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mamă tremura la acest gând, o năpădeau sângele și lacrimile, deși în același timp ceva se zvârcolea înlăuntrul acestei inimi, ceva care îi spunea pe neașteptate: „De ce, adică, prințul nu-i un om cum ne trebuie nouă?“. Ei bine, aceste riposte ale propriei inimi erau cele mai complicate pentru Lizaveta Prokofievna. Cine știe de ce, surorilor Aglaiei le plăcuse ideea cu prințul; nici măcar nu li se părea foarte bizară; pe scurt, amândouă se puteau pomeni chiar cu totul de partea lui. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu totul de partea lui. Dar amândouă se hotărâseră să tacă. În casa lor se observase odată pentru totdeauna că, pe cât mai tenace și mai insistent se înverșunau câteodată, pe marginea unei chestiuni comune și discutabile din familie, obiecțiile și ripostele Lizavetei Prokofievna, pe atât mai mult această atitudine putea servi pentru toți drept simptom al faptului că ea, poate, deja cădea de acord cu ceilalți asupra chestiunii în discuție. Însă Alexandra Ivanovna nu putea, de altfel, să tacă de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la mort*, două milioane de capete!“ După faptele lor îi vei cunoaște - asta s-a spus! Și să nu credeți că socialismul e atât de inocent și lipsit de primejdie pentru noi; o, trebuie să ripostăm și cât mai curând! Drept ripostă a noastră față de Occident, trebuie să strălucească Hristosul nostru, pe care noi l-am păstrat și pe care ei nici nu l-au cunoscut măcar! Nelăsându-ne prinși ca niște sclavi în mrejele iezuiților, ci ducându-le civilizația noastră rusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care, judecând după dată, era probabil din epoca primelor experimente cu word-processor-ul. Era intitulată chiar „Abu”. Îmi aminteam ziua când Abulafia Își făcuse apariția la editură, entuziasmul aproape copilăresc al lui Belbo, bombănelile Gudrunei, ironiile lui Diotavelli. „Abu” fusese, desigur, riposta personală a lui Belbo față de detractorii săi, o glumă goliardică, de neofit, dar spunea multe despre furia combinatorie cu care Belbo se apropiase de aparat. El, care afirma Întotdeauna, cu surâsul lui palid, că din moment ce descoperise că nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vraja, și te Încuraja: „Dar spuneți, spuneți. Pentru că acolo, dedesubt, sigur există... există ceva care... Omul avea cap, nu glumă”. Uneori, când era În culmea indignării, reacționa necuviincios. Așa cum singurul lucru care-l indigna era necuviința altuia, necuviința lui de ripostă era În Întregime interioară, și regională. Își strângea buzele, Își Întorcea privirea către cer, apoi Își pleca ochii și capul la stânga și În jos și spunea cu jumătate de glas: Ma gavte la nata. Pentru cine nu cunoaște expresia piemonteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai putea argumenta ideologia bărbosului. Dar În seara aceea barba strălucea și pe fețele spâne ale celor care, fiindcă nu o purtau, lăsau să se Înțeleagă că ar fi putut s-o cultive și că renunțaseră la ea doar ca ripostă. Divaghez. Dar la un moment dat sosiră Belbo și Diotallevi, tot șoptindu-și unul altuia, cu un aer nemulțumit, comentarii Înțepătoare la adresa cinei de la care tocmai veneau. Abia mai târziu aveam să aflu ce anume reprezenta o astfel de cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-te, gânganie! Bălăbănind coada, regina, turbată, atacă mașina pentru a treia oară. Brațele ei biomecanice se abătură peste cele pur mecanice ale încărcătoarei. Acul ei gros izbea în flancurile și pântecele mașinii fără să o distrugă. Ripley para loviturile și riposta prin croșeuri. Dădea înapoi încărcătoarea și pornea mersul înainte astfel încât brațele mașinii sale să fie plasate între ea și regină. În timpul confruntării, ele striveau lăzi, aparate și alte mașini mai mici: tot ceea ce se nimerea în calea lor. Buncărul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ciudat, în condițiile în care numărul acțiunilor și manifestărilor anticeaușiste cu caracter propagandistic lua, de la o zi la alta, tot mai mari proporții, ceea ce, logic, ar fi impus înăsprirea măsurilor de sancționare. Dar, organele de securitate se mulțumeau cu asemenea riposte lipsite de cea mai mică fermitate, de parcă s-ar fi aflat întro anumită stare de așteptare. Știa conducerea Departamentului Securității Statului ceva de care noi, cadrele de execuție, nu aveam știință? Eu sunt convins că da! Un ultim argument: În
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
Continuare din numărul trecut) — Ce e de râs în asta, deveni foarte principial, Vasile Elisav, subit. Nu-mi făceai caz chiar tu, duduie Nora, adineaori, de political correctness... — Political ce, întrebă Nora, intrigată. — Ești extraterestră, dragă Nora, îi dădu Vasile riposta cuvenită. — Sunt politicoasă, zise Nora. — Dar nu corectă, nu corectă, interveni și Carmen Carpen. — Și-o s-o cam pați, cam pați, cam pați, prezise profesorul Vasile Elisav. — Aiurea, zise Nora, n-o s-o paț. — Ba bine că nu, că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
Vasile, că argumentul este imbatabil. Ați înnebunit, întrebă Nora. Ce-i inchiziția asta?! Corectitudine politică, afirmă anchetatoarea Carpen. — Political correctness, făcu traducerea (sau, mai curând, retroversiunea) anchetatorul Elisav. — Political ce, întrebă Nora, intrigată. — Ești extraterestră, dragă Nora, îi dădu Vasile riposta cuvenită. — Sunt politicoasă, zise Nora. — Dar nu corectă, nu corectă, interveni și Carmen Carpen. — Și-o s-o cam pați, cam pați, cam pați, prezise profesorul Vasile Elisav. — Aiurea, zise Nora, n-o s-o paț. Mai curând, are s-o pață limba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
părea să-i vină în sprijin, ea îl încuraja, îi mai servea o replică, parcă îl împingea cu umărul către locul dorit. Alexe para, amuzat că rivalul mușcase din nadă, nu exista nici o problemă la care să nu găsească o ripostă caustică, se mai hărțuiau fără vlagă o vreme, parcă în silă apoi se despărțeau, convins, fiecare în parte de dreptatea lui, credeau că au reușit să se impună, că în tot cazul, o dezbatere în contradictoriu are un rol pozitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe care avem clauza de amânare în tratatul cu UE. PSD demonstra astfel că deține încă suficiente pârghii pentru a paraliza mișcările puterii exact atunci când aceasta începuse să se miște în direcția așteptărilor propriului electorat. La un asemenea atac politic, riposta a fost tot una politică: guvernul și-a anunțat demisia, ca prim pas spre declanșarea alegerilor anticipate. Pesediștilor le-a înghețat zâmbetul pe față. Dacă lucrurile intrau în linie dreaptă, în trei luni alianța liberal-democrată s-ar fi putut consolida
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
nefericire insă, În 1940, Basarabia a fost din nou răpita, iar avocații expansionismului rusesc au Început o și mai distructivă campanie de ponegrire a generației Unirii. Profesorul Vasile Harea și-a luat răspunderea să Înfrunte riscurile vremiii și să dea riposta cuvenită. După anul 1970, materialul legat de chestiunea Basarabiei s-a obținut din trei surse principale: publicațiile apărute În Basarabia În preajma Unirii, literatura sovietică de specialitate și mărturii ale participanților la Unire. Consultarea revistelor editate În Basarabia nu a Întâmpinat
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
soția mea, medic oftalmolog, și o roagă să-l trateze. Să poată vedea România Mare. Alții se roagă la icoane, să le dea Dumnezeu viață măcar până vor trece Prutul fără pașaport. Când au Început atacurile Moscovei asupra istoriografiei românești, riposta a fost unanimă. Dan Berindei, Mihai Berzea, Gheorghe Bezviconi, Constantin Giurescu, Traian Ionescu, Manole Neagoe, Ștefan Pascu, Radu Teodoru și mulți alții au luat atitudine, chiar dacă semnau și articole conformiste, pe care, se știe, nu le citește nimeni - faptul acesta
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
expozantului n-au Întârziat să suscite vestita Plângere a lui Anglada: „Chiar și după ce-i postum Îl calomniază!“ Nemulțumit de chestiune, Anglada l-a provocat pe Montenegro să Încrucișeze mănușile În orice ring și, foarte nerăbdător să-l ajungă o riposte, a plecat cu un Jet la Boulogne sur Mer. Între timp, Secta Pictaților crescuse. Cei mai Îndrăzneți și mai recenți Înfruntau riscurile inerente, cârpăcindu-l cu precizie pe Pionierul Martir. Alții, Înclinați dimpotrivă piano, piano, au ales calea de mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Să ai riposta pe măsură. — Deci, nu sunteți de acord cu afirmația că suntem mai catolici decât papa, în Europa, deoarece ne-am trimis un fost premier la închisoare. Nu, nu. Eu susțin ideea că abia acum societatea românească are riposta normală și adecvată. — Este România mai coruptă decât alte state? Are corupția în gene? — Mi-e greu să spun asta. Tipul de corupție este dat de gradul de dezvoltare economică sau de gradul de consolidare a unei democrații. Autori cu
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
Felicia, sora satului pe care o știam de când ne făcea vaccin, mă împinse înapoi pe salteaua foșnitoare. — E la spital. Stai liniștit. O să fie bine. Iar eu am crezut-o așa cum nu mai crezusem nici odată pe nimeni. Fără nici o ripostă sau întrebare. M-am ridicat, destul de amețit și am îngenuncheat la marginea patului. Iar poezioarele au început să-mi danseze prin minte, amestecându-și versurile. De atunci, nu m-am mai rugat niciodată. Poate doar arar, cu câte o floare
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
îl credem? Îl cred pe Cis. Subietul liric bacovian e cu totul depotențat. În poemele mele se simte și sarcasmul și revolta. Bacovia a abandonat cu totul. Nu se opune. E livrat cu totul unei identități ce acceptă fără nici o ripostă. În imaginarul meu există nuclee ce nu acceptă chiar totul. Sunt vii și dor. Pe Bacovia nu-l doare nimic. Identitatea lui poetică se află sub o totală anestezie thanatică. Care e raportul tău cu cititorul/ cititorii? Îl/ îi cauți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fler, încât să te adulmec până astăzi? N-ați fi singurul anosmic de pe lume, îl persiflă ușor amfitrioana. — Anosmic și acosmic, zise Carmen. — Anosmic, înțeleg, zise Vasile. Dar de ce, oare, și acosmic? — Pentru că lumea, cosmosul adică, este mireasmă și miasmă, ripostă,-n locul camaradei sale, Nora. — E un răspuns poetic, răspunse Elisav. Într-adevăr: mireasmă și miasmă, reluă el, visător, formula Norei. — Eu, ripostă aceasta, care-s mai pragmatică (nu însă, pe cât cred, și mai... pramatie!Ă decât mă credeți dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
ar trebui să-i suspectăm copilăria de o mare ticăloșie.“ Întrebarea este: mai îndrăznește cineva, după ce citește această carte, să aștepte să moară de bătrânețe? Indescifrabil Fabulele lui Ioan Voaideș n-au putut fi publicate înainte de 1989 din cauză că reprezintă o „ripostă dată dictaturii“. Nici după 1989 autorul nu s-a grăbit să le publice. De ce? Pentru că „a așteptat să treacă moda cărților ușoare“. Acestea sunt explicațiile care ni se dau. În realitate... În realitate, fabulele lui Ioan Voaideș sunt scrise fără
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-l trimită cineva. — Mersi de încurajare. — Asta-i lumea-n care trăim, Șam. Sau mai curând lumea în care trăiești tu. — Care lume, mă rog frumos? — O lume dominată de presă. De cultură bârfei. Vrei să zici de cultură invidiei, riposta Șam. În țara asta există oameni care pur și simplu urăsc ideea de succes. Dacă te spetești muncind, îți faci un nume și câștigi niște bani, vor face tot ce le stă-n putință ca să te dea jos. Dar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
fără știrea ei. Eleanor se holba în continuare la Adrian, în timp ce Șam bâiguia, frecându-și palmele: — Cu cat stau să mă gândesc mai bine, cu-atât mai mult îmi place. Ar putea reprezenta nașterea unui nou gen publicistic. Revoltă docililor. Riposta oamenilor de artă. Zău, a sosit momentul să trecem la fapte. Prea și-au făcut de cap toate hahalerele astea tinerele. De ce să scrâșnim mereu din dinți și să-nghițim gălușca? De ce să nu punem la cale o schimbare? Artiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mai cumperi toate ziarele astea de duminică? — Touché, recunoscu Eleanor cu un zâmbet silit. Dacă ai fi măritata cu mine, ai figură în ele, nu le-ai citi pur și simplu. În dimineața asta nu-mi pare o perspectivă formidabilă, riposta Eleanor. — Aha. Mda, mormăi Șam. Touché. Acum, că i se adusese aminte de Fanny Tarrant, se posomori din nou. — Nenorocita! exclama el. Apoi, după o pauză, întreba: De ce s-a lăsat Adrian de scris? — S-a lăsat doar de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]