1,314 matches
-
greu să‑l vezi pe Kogon În chip de sărutător, și i‑am răspuns că o mie de ani n‑am să mi‑l pot Închipui pe Rakhmiel năpustindu‑se asupra cuiva. - Înseamnă că ți s‑a spălat creierul, a ripostat Ravelstein. Pentru el, nimic legat de acest domeniu nu era imposibil, dar eu nu reușeam În ruptul capului să‑l vizualizez pe Rakhmiel sărutând pe cineva. Nu‑l puteam vedea sărutând‑o nici măcar pe bătrâna lui mamă. Ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
atât, venea acum și Einstein să desfigureze realitatea fizică cu acea teorie a relativității și, astfel, evreii Încercau să dea o Întorsătură evreiască, falsificatoare Întregului univers fizic. - Va trebui să‑l ștergi pe Kipling de pe lista autorilor tăi favoriți, a ripostat Ravelstein. - Nu, nu ne putem permite să alcătuim un index evreiesc. În primul rând, nu l‑am putea impune niciodată, nici măcar cititorilor evrei. Cine s‑ar putea aștepta ca tu să renunți la Céline? Apropo, ți‑am Împrumutat exemplarul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ți pantalonii jos! PARASCHIV (Nebun.): Trompeta, unde-i trompeta? (Urletele Apocalipsei; sunetele pot sugera un raid aerian, se pot auzi sirenele unui oraș în flăcări.) MACABEUS (Trăgând de hainele lui PARASCHIV, răsturnându-l pe jos.): Omoară-mă, omoară-mă! PARASCHIV (Ripostând, trăgându-se, urlând.): Vreau să ies, vreau să mă duc... (Se smulge și se repede spre scară.) MACABEUS ( Se ridică, uriaș, grotesc, implacabil; se repede spre PARASCHIV, stingând dintr-un gest și lumânarea de pe masă; îl trage pe PARASCHIV de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în loc de alăută poartă o tavă, execută o piruetă desăvârșită, apoi fandează stânga, forța centrifugă îi șterge tava din mână, cupele de șampanie se fac țăndări, toate deodată, pe parchetul de stejar. Izabela îi șuieră în ureche: Din cauza ta! Dar Pascal ripostează: ─ Știi ce? Bag divorț! Românii iau un aer speriat, americanii se amuză, sincer poate. Dintre toți, de neuitat va rămâne o femeie într-o crinolină verde, înfoiată ca un boboc gata să plesnească. Alunecă pe suprafața strălucitoare ca o lebădă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
prezintă nici un interes. — De obicei morții nu scriu foarte bine, am spus eu. — Tu n-ai murit. Ești plin de idei. Ești în stare să vorbești ore în șir. — Verzi și uscate, am zis eu. Nu verzi și uscate! a ripostat el aprins. Tot ce-ți trebuie pe lumea asta pentru a te apuca din nou să scrii, să scrii mai bine decât ai scris vreodată, este o femeie. — Ce? m-am mirat eu. — O femeie, a spus el. — De unde ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de artrită, dar cu degetele mari înfipte în centură, cu bărbia semețită spre noi și fără să-și scoată chipiul. — Totu-i în regulă pe-aici? i se adresă el lui Jones. Sunteți aici sus cam de multișor. — Nu chiar, ripostă Jones. A murit August Krapptauer. Fuehrer-ul negru al Harlemului trecu repede peste această veste. — Toți mor, toată lumea moare, zise el. Cine-o să ridice de jos torța când o să fie toți morți? — Tocmai am pus și eu aceeași întrebare, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
am spus. — O să mori, mă avertiză ea. — Așa am auzit, i-am zis. Dar poate că nu. — Toți cei care nu sunt proști o să moară foarte curând, spuse ea, fără a părea că se sinchisește prea mult. Nu toți, am ripostat eu. — Eu, da, mi-a spus ea. Sper că nu, am încurajat-o eu. Sunt sigur că totul va fi bine, am adăugat. — N-o să mă doară când o să mă omoare, zise ea. Pur și simplu dintr-o dată n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mult decât mi-am iubit nevasta. — Vreau să-ți fiu prieten și vreau să cred tot ce-mi spui, Heinz, i-am zis, dar refuz să cred lucrul ăsta. Hai să uităm ce-ai spus, fiindcă nu-i adevărat. — Nu, ripostă el, este unul din acele momente când oamenii spun într-adevăr adevărul, unul din rarele momente. Nu se prea spune niciodată adevărul, dar în clipa asta eu spun adevărul. Dacă ești prietenul care cred eu că ești, fă-mi onoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
astea de hârtie au fost cândva parte din mine, am spus luând în mână manuscrisul cărții mele, un experiment bizar cu titlul Memorii ale unui Casanova monogam. Pe ăsta trebuia să-l arzi. — Mai bine mi-aș arde brațul drept, ripostă ea. Am pus cartea la o parte, am luat un teanc de poezii. — Să vedem ce are de spus despre viață acest tânăr necunoscut! Și am început să citesc cu voce tare o poezie, o poezie în germană: Kühl und
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Donovan și încă cineva. — Doar trei oameni în toată lumea au știut cine eram... Și tot restul..., am zis eu ridicând din umeri. — Și restul te-au știut tot drept cine erai, zise el tăios. — Acela nu eram eu, i-am ripostat surprins de duritatea lui. — Indiferent cine era, adăugă Wirtanen, a fost unul din cei mai abjecți ticăloși care au trăit vreodată. Am rămas uimit. Wirtanen era sincer înverșunat. — Mă condamni pentru asta... când știi ce știi? i-am reproșat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
invidiindu-l un pic pe Bez pentru nonșalanța pe care și-o permitea, ca de la client la constructor, sub oblăduirea sindicatului. V-a arătat Sally schițele? —Sunt sigur că o să mi le arate Melanie, la timpul potrivit, spuse Philip Cantley, ripostând, în mod evident la cele spuse de mine. Nu s-ar cădea să-mi bag nasul până atunci. Schimbă câteva cuvinte cu Bez, apoi făcu stânga împrejur și se îndreptă către biroul electricianului șef. Mă uitai întrebător la Bez, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tău Mario e așa de ocupat să-și facă un nume În comerțul internațional de vinuri, Încât nu are timp să se deranjeze cu comenzi așa de mici ca ale noastre. — Ar face-o dacă l-am plăti la timp, ripostă ea. — Paola, fii serioasă. Asta a fost acum șase luni. — Și-a durat mai mult de șase luni cât l-am făcut să aștepte să fie plătit. — Paola, Îmi pare rău. Credeam că l-am plătit, și-apoi am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ca Gamberetto. Nu poți face nimic În privința lui? — A, În privința asta nu pot face chiar nimic. Nu poți sau nu vrei să faci? — De la un punct Încolo, Guido, a putea și a vrea sunt același lucru. — Ăsta-i un sofism, ripostă Brunetti. Contele râse. — Da, asta-i, nu-i așa? Atunci, dă-mi voie s-o spun așa: Prefer să nu fac nimic altceva În problema asta decât ceea ce ți-am spus că voi face. — Și de ce? Întrebă Brunetti. — Fiindcă, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
plătesc“, o auzise Hugo de nenumărate ori spunând. „Oamenilor ca mine li se dau lucruri.“ —Ăsta, a mârâit Amanda continuând să agite tubul, e un tratament special de piele. Îndepărtează ridurile și dă strălucire feței. —Ei, dacă te consolează, a ripostat Hugo, fundulețul lui Theo arată foarte strălucitor. —Nu ești bun de nimic, a explodat Amanda. Râde ciob de oală spartă, i-a sărit muștarul lui Hugo. Plecarea asistentei Harris scosese la iveală nu numai goliciunea lui Hugo. Mai dovedise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
regulă după absolvirea unei școli ca cea din povestirea noastră, iar directoarea, a intrat În concediul de odihnă, după care, urma să-și Înceapă și pensionarea. Încât, atunci, când ministerul a cerut inspectoratului județean școlar, să ia măsuri, acesta a ripostat: pardon!, Împotriva cui să luăm, oare, măsuri? Împotriva elevilor, elevelor și a conducerii școlii, mai cu seamă În a directoarei acesteia, pentru tot ce s-a Întâmplat, acolo, pentru care lumea zice că ne-am cam făcut de rușine! Aș
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cam lecuit mulți, de atunci, peste tot. Pentru că, după ce scăpau de rău, se trezeau că o duc mai rău. Mai Încerca ici-colo cîte un general o lovitură de stat sau doar o revoltă de cazarmă, numind-o pe oricare revoluție. Riposta una din părți și presa scria: Contrarevoluție! Totuna, chestie de interpretare. Analiștii politici, tot mai numeroși de la un timp, chiar inversau sensurile, se pricepeau. Doar războaiele mai aduceau schimbări majore, Însă lumea, tot mai nemulțumită de conflictele armate, zicea că
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
despre el. Foarte atent, a ascultat fără să clintească un deget. Până a auzit că un om este învinovățit că l-a lovit cu mașina. Se spunea că este în comă, că poate muri... „Nu se poate!” , încercă el să riposteze cu voce tare. „Sunt viu, oameni buni, lăsați omul în pace!”, dar nu-l auzi nimeni. „Targă? De ce targă? Sunt întreg, nu m-a lovit mașina, oameni buni! Nu am nevoie de tomograf. Ce v-a apucat?” încercă din nou
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
continuă lectura. Mai spre seară, un factor poștal, mișcând cu mâna o scrisoare, strigă către el: "Domnișoara Otilia Mărculescu!" Felix se apropie cu nesiguranță. - Aici stă domnișoara Otilia Giurgiuveanu, zise el. - Eu am adus mereu aici la domnișoara Otilia Mărculescu,ripostă factorul, sigur pe experiența lui. Tocmai atunci veni Marina, care smulse scrisoarea din mâinile factorului, aruncând o privire piezișă lui Felix. Acesta se retrase confuz în chioșcul lui, cu desăvârșire dezorientat. De ce Otilia, căci nu putea fi decât ea, să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lipsit de prejudecăți, simți o stingherire în fața acestor formule. În sufletul lui se simțea burghez și admira liniștea, independența autoritară și rafinamentul lui Pascalopol. G. Călinescu - Crezi, întrebă el, că la noi sunt potrivite astfel de reforme? - Nu cunoști chestiunea, ripostă Weissmann. A demonstrat-o la noi cel mai mare critic român. - Maiorescu? - Ce Maiorescu? Maiorescu e un pigmeu, Maiorescu eceva ca degetul mic de la un picior al lui Brandes. Eu îți vorbesc de Dobrogeanu-Gherea, cel mai mare critic român, care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
explica de ce o insectă sau o rozătoare și chiar omul, ajung, după câteva sclifoseli, să crape atât de demn. X mă insultă. Sunt gata să-l pălmuiesc. După ce mă gândesc, renunț. Cine sunt? Care e adevăratul meu eu: cel care ripostează sau cel care se retrage? Prima mea reacție e întotdeauna energică; următoarea, moale. Ceea ce se cheamă "înțelepciune" nu e, în fond decât un veșnic "după ce mă gîndesc", adică nonacțiunea ca prim gest. Ani de zile, o viață de fapt, să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
reacționează singur la mesajele și sugestiile lor. Relațiile de reciprocitate dintre interlocutori se transformă în relații de non-reciprocitate dintre lector și ziarul său, dintre spectator și televiziune. Individul poate vedea, poate auzi, dar nu mai are nici o posibilitate de a riposta. Chiar el însuși fiind pus în discuție, condițiile în care poate uza de dreptul lui la replică îl dezavantajează întotdeauna. A devenit imposibil pentru individ să aclame, să hulească, să dezmintă sau să contrazică paragraful din jurnal, imaginea care se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Această banală metodă de denigare a fost utilizată împotriva mai tuturor cercetătorilor, inclusiv împotriva lui Freud. Și pentru că detractorii lor își dau osteneala de a-i numi scandaloși, pentru că repetă la nesfîrșit că fac umbră la soarele simțului comun, le ripostăm și noi că nici ei nu au inventat nimic nou sub același soare. Nu fac decît să repete lucruri de mult știute. În realitate, Freud se separă de Le Bon exact în punctul în care s-a separat și de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o afirmație a generalului Ștefan Gușe, care susținuse că la Timișoara Armata fusese huiduită și atacată de provocatori, pentru a fi implicată într-un conflict violent care ar fi catalizat intervenția unor forțe străine în România (p. 48). Întrucât militarii ripostează la atacurile lansate asupra lor de provocatori, populației îi este indusă ideea de măcel, război civil, masacru, genocid, pentru culpabilizarea Armatei în ochii opiniei publice (p. 51). Deși argumentația celor doi autori se orientează în mod evident spre teoria conspirației
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
argumente palpabile morții (221) și răniții (633) revoluției proveniți din rândul militarilor. Autorii afirmă că, în general, liderii Armatei au împiedicat participarea unităților militare la reprimarea violentă a mulțimii, evitând un conflict direct între militari și manifestanți; militarii ar fi ripostat doar atunci când au fost provocați în mod deliberat, fiind violentați de diferiți agresori, ceea ce i-a obligat ca, în legitimă apărare, să deschidă foc de avertisment, de acesta profitând alte forțe de represiune care au tras împotriva manifestanților! Respectivii agresori
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
incriminată pentru ordinele primite” (p. 173). Constantin Sava și Constantin Monac (Adevăr despre decembrie 1989..., 1999) apără imaginea Armatei în cadrul evenimentelor din decembrie 1989, atât înainte, cât și după prăbușirea regimului ceaușist. Pentru cazul Timișoarei, autorii susțin că militarii au ripostat cu foc doar pentru a se apăra atunci când au fost agresați de provocatori. Pentru cazul Clujului (care îi preocupă probabil pe autori tocmai fiindcă existau documentele fotografice considerate probe irefutabile, ce demonstrau faptul că Armata a deschis focul) și al
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]