771 matches
-
înspre un liman îndepărtat, ci întruchipări imaginale ale capătului, ale nevăzutului la care se ajunge cu începutul. Mai întâi, "am ajuns până-n adâncul sfinției/ până-n ultimu-adânc și ultima noapte-a/ sfinției cu care/ în lume stau pulbere/ mână de negură/ risipire pe drumuri". În ultimul adânc al străfundului în care imagine nu mai este, nu numai că orice reflectare a lumii vizibile e lăsată în urmă, dar nimic nu apare în felul de a fi al celor ce cresc în lumină
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
suflet. Nu se ajunge până aici decât trecând de sine, în uitarea de sine și de lumea propriei imagini. În datele imediate ale lumii sensibile, ceea ce se vede nu este, iar ceea ce este nu se vede. Doar pulbere, negură și risipire - non-imagini pe un ecran cernit. Apoi, "am atins cu sufletul meu de cenușă/ și scrum și-ntuneric/ harul singur/ din ramuri de lamur/ desăvârșirea durerii/ în adorare până la moarte". Dacă sufletul e numai cenușă, scrum și întuneric, el ajunge în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
încovoiat sub greutatea unor lovituri ce-l emasculaseră temporar și-i inculcaseră docilitatea. Îl traversase spasmodic violența consensuală a socialului, ce-și celebrase astfel reîntâlnirea cu un sine ancestral: reîntregirea cetei ce vânează împreună, ieșită sieși în întâmpinare de dincolo de risipirea în refulări individuale. Victimelor le rămăsese adânc înscris în carne pactul pe care se sprijinea dominația, lucrarea domniei, așa că apelativele ce o evocau picară cum nu se poate mai rău. Cât despre jocul de-a domnia, el nu ar fi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
unire pe care el o trage în direcția lucrului resimțit ca indispensabil îi trădează dragostea cea mai adâncă. Precum o foarfecă nemiloasă, împrejurările critice impun un test de necesitate acelei culegeri de sine în pripă, altfel tentate permanent de deliciile risipirii și reculegerii prelungite repetitiv. Reculegerea e umbra regeneratoare a culegerii, ce se poate însă întinde inoportun până peste limitele regenerării, în penumbra bântuită de monștri a degenerării. Deprinși cu dese și surprinzătoare schimbări de conjunctură, nomazii se dedau repausului casnic
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
vocale lungi cât canalele de-acasă, cufundate în cărăușia tihnită a apei înspre bulbii lalelelor. Vocile lor erau grădini crescătoare în gâtlejuri, cu susur molcom de vâltori bine strunite și îndiguite. Populau un arhipelag al prieteniei în mijlocul imensității, și din risipirea lui se îmbrățișau de la distanță cu pavilioanele urechilor, în care ființa găsea o priză binevoitoare în încercarea ei de a se scinda de neființă. O ureche cordială iese în cale cu un prag labirintic, în care, odată intrată, o sonoritate
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
A dărui era infinit mai important decât a avea ce dărui. Ce nu bănuia Ondine era că îngăduința lui Ian s-ar fi dorit expectativa alertă a unui imbold irezistibil la acțiune: unificarea unei hoarde de afecte cutreierând încă în risipire pe aiurea și destinate să-l împungă cu lăncile lor afară din așteptare. Arhitectul părea resemnat cu pasivitatea numai ca stare de reculegere întru găzduirea unei acțiuni încă de venit, provenind de dincolo de el și transmisibile de-a lungul unor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pentru puterea de a fi totdeauna om înainte de a fi scriitor”. În sfârșit, fiindcă tot mă întrebați când am avut timp să fac toate lucrurile pe care le menționați, trebuie să mărturisesc că mă încearcă, din ce în ce mai des, un sentiment al risipirii, al incapacității de a-mi fi stabilit un set de priorități. Mai pe șleau spus, cred că mi-am trăit viața ca și cum mai aveam șapte altele de rezervă. Azi, nu știu dacă mi s-a dat măcar o viață întreagă
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
se ridică atunci când un tratament activ se dovedește a fi neadecvat. Situația, precum o recidivă acută, cere fizioterapeutului să introducă unele tratamente de întreținere care au un caracter pasiv. Această datorită faptului că o astfel de situație poate ajuta la risipirea temerilor pacienților că fizioterapeutul se interesează de ei doar când sunt bine și nu le oferă ajutor atunci când situația lor se agravează. Pentru a trata cu succes pacienții cu SM, fizioterapeutul trebuie să fie multilateral și intuitiv, pentru a putea
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
salhanalei. Salhanaua stolnicului Vasile Glodeanu era amplasată în mahalaua Poștei, la 49 stânjeni de locuințele ce urmau a fi construite, o altă salhana funcționa în afara târgului. La 14 august 1850 se dă lui Vasile Glodeanu termen de 10 zile pentru „risipire.” Jalba din 17 august 1850 a „dumnealui luminarea sa cneazul Costachi Moruz” este trimisă în copie „pentru paguba ce i s-ar amenința din desființarea ce s-au poruncit a se face salhanalii aflătoare înlăuntrul periferii târgului” Huși. O jalbă
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
aud parcă viori cu sunet fermecat din depărtare, moliciunea se ascunde între enigmele florilor de mac. În văzduhul inundat de fluturi imaginari (s-au cam rărit cei adevărați?) cuvintele tac înșirate pe un fir de păianjen, siderat aidoma corolelor condamnate risipirii. Peisaj natural uitat și el în aceeași planturoasă tăcere. Fluid de smarald și rubin în umbra copacilor, cu fructele de aceleași nuanțe fragile. Nu apucă să-și ridice ochii aburiți spre broderia reliefului din orizont și pe masă se oprește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
existente, care erau autonome, dar tutelate acum de ministerul Basarabiei care reprezenta guvernul central. Am cunoscut atunci pe aproape toți fruntașii politici, care erau, de fapt, făuritorii Unirii și care la început erau toți în același partid. Nu începuse încă risipirea lor prin diferitele partide din țară, cu inerentele lor neînțelegeri. Am cunoscut pe Pantelimon Halipa, Ion Pelivan, doctor Ciugureanu, Ion Costin, Vasile Bîrcă, Anton Crihan și mulți alții. Ion Inculeț era fiul unui țăran chiabur din jurul Chișinăului. Familia lui se
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
vârstă fragedă o "permanentă încântare și bucurie", stimulându-i hărnicia, cunoașterea și prețuirea valorilor neamului său. La școala din Costișa urmează primele cinci clase primare. Este martoră a evenimentelor dramatice din anii războiului: plecarea tatălui pe front, refugiul, distrugerea și risipirea țării, reîntoarcerea acasă din pribegie, munca îndârjită a familiei pentru refacerea gospodăriei și revenirea vieții de zi cu zi la normalitate. În toamna anului 1944 susține cu succes examenul de admitere la Liceul "Eudoxiu Hurmuzachi" din Rădăuți. În primăvara anului
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Iordache Râșcanu . În anul 1820 Iordache Râșcanu Înaintează o jalbă domnului Mihai Șuțu (12 iunie 1819-29 martie 1821) , considerând vânzarea silnică și nelegiuită, Însă datorită cererii logofătului Costache Conachi jăluitorul a . În aprilie 1821 boierii divanului cer isprăvniciei Vasluiului stoparea risipirii satelor din ținut, datorată tulburărilor provocate de intrarea eteriștilor În Moldova, precum și adoptarea de măsuri pentru efectuarea lucrărilor agricole specifice anotimpului . În timpul domnului Scarlat Callimachi (12 august 1806-octombrie 1806; 24 iulie 1807-1 iunie 1810; 27 august 1812-20 iunie 1819) s-
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
să mă arăt ...! De asta, toate poemele din carte sînt părți dintr-o poveste cu sfîrșit amînat. A.B.Ce mai înseamnă un premiu literar în lumea noastră destul de confuză? Cred că un premiu literar e un prim pas spre risipirea confuziilor. În afara ierarhiilor nu putem ieși din păguboasa "cultură de masă". Premiile stabilite de un juriu, oricît ar fi de contestate, de relative, sînt repere pentru eventualul cititor care caută să descopere literatura timpului său. Nu ne așteptăm la premii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
acasă (păstrate cu sfințenie de câteva generații). Două săli izolate consacră episodul terifiant al folosirii gazului yprit. Ai ocazia să trăiești „pe propria piele” întreaga grozăvie a momentului într-o sală în care răsună câteva explozii, una după alta. După risipirea fumului, panourile pe care ai urmărit, o clipă mai devreme, avântul unei companii franceze asupra liniilor germane îți aduc în prim-plan soldați zvârcolindu-se în spasmele asfixierii. Te numeri și tu printre „victime” - un miros violent de gaz, greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cazul Rebreanu, ce a scăpat cu puțin de plutonul de execuție maghiar, evadând de sub escortă din comenduirea austriaco-maghiară în Bucureștii anilor 1916! -, au contribuit, nu puțin, la unificarea și „zidirea” sentimentului și identității naționale a tuturor românilor! După secole de risipire și umilințe inimaginabile, acești creatori au insuflat românilor bucuria și mândria de a fi o națiune puternică, liberă, aptă de creație majoră, cu o istorie milenară, în urma eforturilor cărturarilor moldoveni și ardeleni!Ă Voiam doar să subliniez însă, o dată cu bucuria
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aer sau de pâine, de copii sau de strămoși, de aceste simboluri vii în care, cum o spuneau romanticii, se întruchipează Ființa adâncă, secretă a unei Națiuni, însuși rostul ei pe Pământ. (Încă o dată cer iertare pentru acestă repetare și risipire de „banalități”, de lucruri știute, dar, în vremuri de criză spirituală, cum le trăim azi, este imperios necesară repetarea, sublinierea lor apăsată, pentru candizi, dar și pentru răuvoitori, pentru „carieriștii grăbiți” care cred a putea sui pe treptele templului cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-i înghiță pământul de vii ca pe Datan și Aviron și procopsală să nu aibă în toată viața lor. Copiii lor să rămâie săraci și muierile lor văduve și toată averea lor să fie întru jefuire și casele lor întru risipire. cai, boi și alte pojijii. învațați și pedepsiți. Adică acești douăzeci linzi ruși vor da opt șferturi într-un an și la șfert câte 25 lei noi și resura câte 5 parale de leu și vor mai da un șfert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sau de lângă Cetatea Albă unde-l găsește pe domn ? Este și asta o dovadă că autorul cronicii nu se pricepe la treburi ostășești. Ștefan ia urma tătarilor, omorând mulți dintre ei. După care pornește pe urmele lui Matei Corvin. Cu risipirea, cu adunarea și cu lupta cu tătarii ar fi trecut mai multe zile, timp suficient ca Matei și oastea lui să se retragă prin munți în Transilvania. Cronicarul spune el însuși că Ștefan l-a urmărit pe crai, iar românii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scrisul meu orgolios și care te slăveau pe tine Doamne de ce m-ai părăsit în ceasul deznădejdii... Poate că acum spiritul poetului, acolo unde se află, a primit mult râvnitele răspunsuri. O fiică a Bărăganului Am vorbit altă dată despre risipirea valorilor, un act pe care ni-l îngăduim cu ușurință, chiar dacă nu avem o prea bună literatură. Este aproape o regulă ca dispariția fizică a unui scriitor să fie urmată de uitare sau, cel mult, de pomenirea lui protocolară în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
celei de dinainte de război. În urma promisiunii Imperiului Otoman că îi va amnistia pe cei care se alăturaseră armatei habsburgice, circa cincizeci de mii de refugiați s-au întors la casele lor. Experiența unui secol de colaborare cu Austria dusese la risipirea speranțelor liderilor sîrbi față de ajutorul habsburgic. Aceștia și-au dat încă o dată seama că fuseseră sacrificați și lăsați în voia soartei. Războiul a avut totuși o consecință importantă: un foarte mare număr de sîrbi căpătaseră experiență de război luptînd alături de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
fost printre oaspeții mei cei mai remarcabili. Atât de mari au fost însă grijile mele pentru toate câte priveau hrana oaspeților mei și pentru ordinea impecabilă din casă, încât după patru zile am început să mă simt depășit... Prin urmare, risipirea treptată a oaspeților mei am primit-o cu o oarecare ușurare. și totuși, trebuie să mărturisesc că această stare de lucruri m-a amuzat destul de mult. Agitația odată depășită, abia am avut timpul să mă reapuc de treburile mele obișnuite
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din cauza unor adolescenți complet scăpați de sub controlul autoritații părinților. Olar sau vânzător de covoare, librar și paznic de discotecă. Am încercat să aștern pe hârtie tot ceea ce mii, sute de mii de compatrioți ai mei trăiesc după căderea comunismului și risipirea lor în lume în căutarea unei vieți mai bune. Jurnalul se derulează între anii 1998-2005, ani în care am fost student la Institutul European al Universitații din Geneva, funcționar al Ministerului Educației din București, soldat într-o unitate TR de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Tu ce spui? La masă, seara, singură, chiar și fără perspectiva fugarei apariții a Irenei, care a plecat azi cu Călin. Să-ți vorbesc puțin de Lucia. Ciudată ființă, cu o sete de mondanitate de proastă calitate; cu aptitudini de risipire, cu o sută de popasuri inutile la toate mesele, cu cheltuiri de grații, cu pofta de a deveni centrul tuturor dorințelor. Tot criticând pe Cinci, declarându-l prea snob pentru a face sacrificiul snobismului în folosul unei realizări matrimoniale - ce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
atmosfera vieții tale, că nu ai văzut pe Carré. Cel puțin mie nu mi-ai mai spus nimic. Și iar îți spun: de aceasta se va ține seama la redarea ori prelungirea bursei. Încă dacă ți-ar aduce ceva această risipire în teatru: trei ori patru direcții odată, dar nu știu cât și cum te vor răsplăti aceste strădanii. Desigur, în ziua de 5 ianuarie mă voi gândi la tine, cu emoție, cu speranța că această muncă îți va aduce succesul. În ultima
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]