899 matches
-
sufletul universal din care picură sufletele individuale. Dar modelul suprem îl re-prezintă Sfînta Treime, tri-unitatea, deoființi-mea. Cum scria Dante, după ce și-a înfipt văzul în veșnica lumină: În adîncimea ei am văzut incluse, legate de iubire în volum, toate paginile risipite ale Universului, substanțe, accidente și succesiunea lor, toate ca topite împreună, astfel încît lucrul despre care spun e o flacără unică". Este una dintre cele mai frumoase imagini ale Sfintei Treimi, model incomprehensibil pentru mintea umană, surprins însă, iată, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
mîntată la 20 ianuarie 1864, deci într-un peisaj de iarnă, cu ninsoare și promoroacă. În prima versiune a poeziei, cu titlul inițial Tristeță, iar mai tîrziu Melancolie, tînărul poet scria îndurerat despre ea: "Cu multele-i icoane stă lumea risipită Ninsoarea viorie acopere-amorțită Întinsele ei plaiuri... și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine, pe cîmpul solitar. Și țintirimul doarme și crucile stau strîmbe O cucuvaie sură sună-n streine limbe .................................................................... Clopotnița plesnește, în stîlpi izbește toaca, Aripa unui demon
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
venise, mai promițînd pe deasupra și alți bani, poate mai tîrziu, cînd părinții vor primi adresa lui din Blaj. Trecerea discretă pe la mormîntul Casandrei, pe care crescuse iarba, i-a inspirat cîteva versuri de pios omagiu: "Colo-n cimitiru cu cruci risipite Te plimbă adesea cu gînduri uimite Alege-ți o cruce, alege-un mormînt Și zi: aici doarme amorul meu sfînt; Și cîntă la capu-i și cîntă mereu: Dormi dulce și dusă, tu, sufletul meu!"93 Apoi cum însuși arată
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și latină: despre cirenaici însă, nimic... Astfel încât reputația - deplorabilă, bineînțeles... - a anihilat dorința și voința de a face dreptate, care presupun lectura fragmentelor, mersul la sursă. Desigur, edificiul cirenaic evocă șantierele arheologice grecești din ziua de azi: resturi de recipiente risipite, triglife și metope pe jumătate îngropate în pământ, scări prăbușite, pietre desprinse din zid și împrăștiate, țărână și ierburi pârjolite acoperă ceea ce altădată a fost splendoare și măreție, iar acum seamănă cu un câmp de ruine, cu un puzzle din
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci sau, dimpotrivă, viziunile de apocalipsă - Lucrețiu își va aminti de ele în De rerum natura - ale navelor prost călăfătuite sparte de valuri și transformate într-o mulțime de scânduri risipite, scenă a morții pentru marinarii care nu știu să înoate... Tot atâtea lecții despre eternitate, timp, moarte, spectacolul comun al mării și al capriciilor sale, dar și spectacolul nepereche al ocaziilor sale, luminile aceleași și variațiunile lor mereu altele, caducitatea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Înapoi, ca să vadă efectul. Cerul și marea se Îmbinau acum armonios În pictura care acoperea peretele interior al turnului; și, chiar dacă Îi mai rămâneau multe de făcut, zarea anunța o linie dulce, ușor Încețoșată, care avea să Întărească singurătatea oamenilor risipiți - trăsături de penel Întunecate, presărate cu sclipiri metalice - ce se depărtau unii de alții sub ploaie. A spălat pensulele cu apă și săpun și le-a pus la uscat. De jos, de la poalele falezei, ajungea până la el zvonul motoarelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
merg și mai departe decît Marcion, negînd orice realitate a materialității sau a suferințelor lui Cristos; după ei, adevăratul Cristos este o entitate cosmică și mîntuitoare care rezidă În Lună, fiind totodată prezent pretutindeni ca Jesus patibilis, sub forma Luminii risipite și aflate În suferință. A afirma că Dumnezeu a murit pe cruce este o blasfemie. Constantul discernămînt exercitat de alesul manihean constă În separarea acțiunilor și gîndurilor care aparțin Luminii de cele care aparțin Întunericului. Aceasta presupune abținerea de la cel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
caz În care nu se poate concepe că un corp ar putea fi condensat mai mult, și cu toate acestea, nu Încetează să aibă Întindere În oricare dintre situații, Încât chiar atunci când particulele Îi sunt depărtate unele de altele, și risipite În mai multe ramificații, cuprind un spațiu foarte mare; căci nu trebuie să-i atribuim Întinderea, care este În porii sau intervalele pe care nu particulele lui le ocupă atunci când este rarefiat, ci alte corpuri umplu acest interval; ca atunci când
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
în existență; mai mult, poetul nu concepe să-și continue existența în afara răsunetului lor intim: "Mamă,/ însuflețește-mi amintirea/ pentru drumul de acum/ tot ce-i al meu/ trebuie să vină la matcă/ cred că-i eroare să te lași risipit." Poetul cântă Ardealul a cărui viață îl copleșește. "De patru ani tot vine din Ardeal/ să treacă munții un stejar./ Pe douăzeci de roți/ până la osii înfundate în pământ." Gigantizează insul, puterile lui sunt ale unui Sfarmă-Piatră aflat sub semnul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
noii clase conducătoare. Au înlesnit-o din primul moment, îngreunând însă mai apoi procesul tranziției spre un sistem democratic. Tocqueville ne-a prevenit, din secolul trecut, că acolo unde vechile așezăminte și cutume au fost distruse credințele zdruncinate, valorile istoriei risipite, drepturile politice restrânse, confuzia și mizeria capătă dimensiuni alarmante 1. Este ceea ce s-a întâmplat în România după ultima conflagrație mondială, când aproape nimic din ceea ce asigurase mai înainte echilibrul social n-a mai fost valabil. Reînnodarea firului cu tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
personalului și dezvoltă o politică de stimulente adecvată. Din păcate, mulți manageri se lovesc de obstacole în relația cu subordonații și se plâng de calitatea muncii, absenteism, refuzul salariaților de a urma instrucțiunile. Un salariat nemulțumit înseamnă timp și resurse risipite, cercetările efectuate arătând că «70% dintre clienți sunt pierduți din cauza serviciilor de slabă calitate și a indiferenței salariaților » 18. Și sub lupa finanțelor complexul de fitness poate manifesta anumite slăbiciuni. Investiția inițială pentru inițierea afacerii și pătrunderea ulterioară pe piață
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3075]
-
și italiene dar și grecești, Densusianu a constatat că toate popoarele vorbesc în cântecele lor despre stele, păsări călătoare și fac din ele elemente de poetizare. Observă tot cu această ocazie că multe din aceste elemente apar mai rar și „risipite" la alte popoare, pe când la români aceleași motive apar des repetate în doine cu o stăruință care arată anumite înclinări ale simțirii și imaginației, anumite repercusiuni în suflet din atingerile lui cu realitatea" Si-n articolul program al revistei „Vieața
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
un vast carnaval sabatic, din care orice posibilitate de salvare pare imposibilă. Astfel, "Femeia faraon și slujitoarele levantine cântă/ a jale, în sfera de cristal a lumii" (Cangea ascuțită a lui Seth); "Cântărețul de toamnă încearcă/ struna cantabilă în nopți risipite" în timp ce " Mesenii dau de-a azvârlita la zaruri/ măsoară câștigul cu paharul de vin" (Țipătul păsării de plumb), alți "flăcăi beți răstoarnă vinul/ în cupe, sortit să se prefacă râuri" (Verbul mut). În general, o serie reprobabilă de "leșioase trupuri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de conducere (din 1990 până în 1995, când demisionează din ambele), membru al PEN Clubului român și al ASPRO de la înființare. În ultimii douăzeci de ani, Liviu Antonesei a publicat enorm: chiar dacă facem abstracție de cele peste patru mii de articole risipite, cu generozitate, în presa nu numai culturală, și tot ar trebui să ne recunoaștem aproape intimidați de numărul considerabil de cărți deja editate. Dintre ele, ce-i drept, mare parte nu privesc deloc ori cel mult tangențial literatura propriu-zisă. Dovadă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a vocalelor/ veșnicia dintre sunete/ gestul irepetabil al buzelor mele// acest poem/ se zbate printre/ cuvinte/ (oh crede-l crede-mă/ ne iubim imens)// memoria/ insuportabila mea povară/ îl copleșește/ simt abia mai respiră/ se încovoaie se stinge/ acest poem/ risipit/ printre bietele mele cuvinte". Sunt convinsă că Nicolae Manea, cel aflat mereu, în viață, la hotarul țării bursucilor, va fi aflat, măcar după trecerea dincolo, taina acestei "arome neînchipuite" a cuvântului turnat în miracol. Referințe critice (selectiv): Nicolae Busuioc și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și sensul teoretic, și importanța practică a principiilor economice. Economia este considerată un aspect particular al activității terestre, privită ca fenomen cosmic. Potrivit lui Bataille excedentul de energie care există de la natură și care nu poate servi la creșterea sistemului trebuie risipit, irosit. Nu activitatea economică energia ce alimentează viața, ci, invers, energia este cea care influențează viața oamenilor, de care ei depind și pe care o întrebuințează, dar de obicei această determinare este ignorată, neglijată. "Necunoașterea de către om a datelor materiale
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
1977), Cheever a devenit un autor premiat (cu Pulitzer, National Book Critics Circle Award și Medalia pentru Literatură a Academiei Americane de Litere și Arte), de anvergură internațională adică, numai odată cu strîngerea într-un volum masiv a numeroaselor sale povestiri risipite decenii în șir prin ziare și reviste. Evenimentul a avut loc în 1979, cu trei ani înainte de moartea prozatorului și i-a reconfigurat, în fond, posteritatea literară. Cartea rezultată din efortul antologării a fost intitulată, pur și simplu, The Stories
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
p. 44. 497 Leon Bachelin, "A VIII-a expoziție anuală a Tinerimei Artistice", în Noua revistă română, nr. 25, 29 mai 1908, p. 387. 498 Ileana, An. I, nr. 5-6, p. 80. 499 Un scurt istoric al acestei importante colecții risipite îl face Theodor Enescu în studiul "Colecția Alexandru Bogdan-Pitești", în Scrieri despre artă, vol. II, ediție îngrijită de Ioana Vlasiu, Meridiane, București, 2003. 500 Ion Duican, "Pictorii streini", în Ileana, An I, nr. 1, iunie 1900, p. 4. 501 Ibidem
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reputați istorici precum Gheorghe Platon, Ștefan Gorovei, Alexandru Artimon sau Ioan Mitrea. Totuși, la sfârșitul acestui periplu bibliografic, imaginea de final a orașului Bacău, evoluția sa istorică erau, încă, lipsite de claritate. Aveam în față un adevărat puzzle cu piesele risipite, frânturi și decupaje ale unui trecut văduvit de limpezimea continuității, a curgerii firești. Justificate și imperative, întrebările de la care a pornit demersul nostru rămâneau în continuare fără răspuns: De când putem vorbi cu adevărat de orașul Bacău și care au fost
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
pe care și-l crease Mateiu, pătrunde cu finețe analitică Eugen Lovinescu alăturînd și unele elocvente comparații cu personalitatea paternă: "Nu moștenise nimic din sociabilitatea, din nevoia de a fi în tovărășie numeroasă, în continuă reprezentație, din verva tatălui său risipită în fața unei galerii mute de admirație. Era mai mult un nesociabil, un singuratic, cu aparențe ursuze și posomorîte. Numai între prieteni, în intimitate, reapărea demonul părintesc al elocinței și al paradoxului. Ca și la bătrînul Ion, ca și la fratele
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de reabilitare personală. Realitatea, așa cum este ea trăită, nu presupune renunțarea la o voință individuală în beneficiul unei voințe străine. Presupune convergența celor două tipuri de voință, mai exact aceea ce ține de trezirea, de înviorarea unei voințe letargice sau risipite, și o alta, mai puternică, mai mobilizatoare, mai activă. "Voința mea, proclamă un personaj din Cap de aur este de a mă supune voinței regelui, de a fi alături de el ținînd drapelul sus, aceasta este misia mea pe pămînt". Baldur
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
von Schirach o spune sub o altă formă, în numele unor tineri germani care își exprimă recunoștința față de Conducător, care, în jurul anilor 1930, le-a permis, se pare, să-și schimbe destinul: Eram o frunză pe cîmpul Fără hotar și nesărșit Risipită departe, vîntul m-ar fi pierdut Dacă nu erai tu, seva ce urcă din rădăcini. Referința la perioada nazistă se impune cu atît mai mult cu cît e vorba de un exemplu referitor la tineretul ce-și afirmă în mod
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fiecare dintre ei se pricepe la un meșteșug particular, motiv pentru care fiecare în parte are nevoie de celălalt; dar această nevoie s-a dovedit insuficientă pentru a-i ține laolaltă într-o comunitate: "Astfel înzestrați, oamenii locuiau la început risipiți iar cetăți nu erau; ei piereau din pricina animalelor, căci erau întru totul mai slabi decât ele și dacă priceperea meșteșugărească le ajungea pentru hrană, ea nu le era de ajuns și pentru războiul cu fiarele, căci nu aveau încă nici o
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Groaza, Grija, Cutremurarea...” Stridența consonantelor accentuează până la nebunie confruntarea dintre victimă și căOău. Iar victima Ion D. Sîrbu a avut grijă, mereu, să alimenteze și căOăului „frica, spaima, groaza...” „0ă gândeam la tinerețele mele pierdute sau furate, sau rătăcite, sau... risipite...” și-atunci, cum să nu respiri măcar prin scris?! Cum să nu ți reverși veninul sincerității, și-al nevinovăției... în pagini autobiografice?! în fapt, la I. D. Sîrbu nu numai paginile de autobiografie devin „un simplu exercițiu de dezgolire...”, ci toată
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
altceva să-și dorească (v. 49). De aceea, să caute Tuticanus în ce mod l-ar putea ajuta și cum ar putea ajunge la îndeplinirea făgăduințelor lui Ovidiu. Reluăm: în sufletul lui Ovidiu se remarcă o dezorientare totală; toate speranțele risipite, toate idealurile frânte. Totul îi devine indiferent și-și lasă până și propriile-i dorințe în grija prietenilor săi și a lui Tuticanus, în mod special. Dar din scrisoarea următoare (XIV) rezultă clar că Ovidiu încă mai păstrează în inima
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]