1,892 matches
-
Veniturile reale ale statului, de le-om întoarce oricum om voi, nu se urcă decât la 90 până la 95 de milioane. Tot ce se prevede preste aceasta e îmflare și corespunde unui deficit tot atât de real. {EminescuOpXI 375} E adevărat că roșii nici contractează împrumuturi, nici pun dări nouă, votate de Cameră. Ei emit bani de hârtie, fie cu numele de bilete ipotecare, fie cu acela de bilete de bancă; ei cată a urca dările în mod pieziș, fără votul Adunărilor, prin
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Arătîndu-mi V-ul lui passe-partout. Din Maternitate ies, cam pe la ora cinci, două gravide în capot și-o iau spre Hală. Îmi vine să le spun/ și chiar le spun: nu vă e rușine să ieșiți așa pe stradă? Culmea! Roșesc, dar își continuă drumul. Le mai zic o dată: nu vă e rușine? (cîtă naivitate! sigur că nu le e, că dacă le-ar fi...) Le trece roșeața și apelează mîrîit la sloganul la îndemînă: dacă ne e foame... dacă nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
constituent al său care răspunde la întrebările "Despre ce a fost această narațiune?" și "De ce a fost povestită această narațiune?". Pratt 1977. sintagmă [syntagm]. O secvență guvernată de reguli aducînd împreună cel puțin două unități de același tip. În "Ioana roși", cuvintele "Ioana" și "roși" formează o sintagmă, la fel ca și sunetele /dž/, /el/ și /n/, în timp ce cuvîntul "Ioana" și sunetul /b/ nu formează o sintagmă. Într-o primă versiune a modelului greimasian al narațiunii, s-au identificat trei tipuri
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
pizmuiește și nu se supără pe cei ce pizmuiesc; dar nici nu se fălește cu lucrul pizmuit și nu se socotește pe sine că a ajuns la țintă. Iar În privința lucrurilor pe care nu le știe, Își mărturisește, fără să roșească, neștiința. Astfel face mintea fără trufie și o pregătește să sporească necontenit În cunoștință. CITAT RETRAS!!! Plecăm de la supoziția că cele două acte (cunoașterea și iubirea) au parcursuri și finaluri diferite: prin cunoaștere „des-vrăjim” lumea În care trăim, Îi „smulgem
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
un lucru: „Nu mă opun nici voinței voastre, nici fericirii domnului de Lauzun, dar nu acționați decât după ce v-ați gândit bine”. Însemna că e de acord. Întreaga curte a aflat uluitoarea veste: căsătoria Domnișoarei! Lauzun, cu aerul modest, aproape roșind, a zis, ca o fecioară care se mărită: „Am nevoie de toată rațiunea din mine ca să nu-mi pierd capul”. Atunci când contractul de căsătorie a fost Întocmit, gata de ceremonie, Lauzun, mereu același Lauzun, cu o insuportabilă logică a umilinței
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
destinul său, călăuzit de norme misterioase, nu are nimic În comun cu marea Învălmășeală omenească: „Totuși, nu-mi scăpase din vedere că uneori ar fi dat să-mi spună ceva, dar se răzgândea pe loc, Înăbușindu-și vorba pe buze. Roșea el atunci sub suliman, i se Înnourau Într-adevăr ochii, așa cum mi se părea, Într-o foarte scurtă clipă de dare pe față a unei tulburări ascunse? Nu aș putea jura. Ce știu Însă e că pe când povestea, privirea lui
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
par une pratique généralisée de l'enjambement. Prenons un exemple : Livadă s-a încins de somn. Din genele-i de stufuri strâng lacrimi de văpaie : licurici. (Înfrigurare) (Blaga, 2010 : 63) Le pré brûle dans son sommeil. De șes cils de roșeau je recueille des larmes enflammées : lucioles. (Frisson) (Miclău, 1978 : 203) On peut observer que le traducteur a respecté le découpage des vers d'origine : l'enjambement est préservé dans le texte-traduction et lui confère un plus de poéticité et d
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
of ability, ariseth equality of hope în the attaining of our ends footnote>(trad. n.). Hugo Grotius, cel care afirma"am văzut în întreaga lume creștină o ușurință în a declanșa lupte care ar face până și popoarele barbare să roșească. Războaiele erau declanșate pentru niște fleacuri, sau pur și simplu fără nici un motiv, si se desfășurau fără nici un respect pentru legi, fie ele Divine sau umane" <footnote A. C. Campbell, De Jure Belli ac Pacis by Hugo Grotius, Londra, 1814"I
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
-mă și pe mine! Aruncați-mă!” Acel cutremurător strigăt de jale a răsunat multă vreme în urechile noastre de copii. - Poate că ea... l-a iubit..., mi-a spus într-o zi sora mea, mai mare decât mine. Și a roșit. Dar mai mult decât cuplul nefiresc al lui Norbert și Albertine, în fotografia aceea de la începutul secolului, Charlotte era cea care îmi trezea curiozitatea. Mai ales degetuțele ei goale de la picioare. Printr-o simplă ironie a sorții sau dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a fi o umbră a lui Mihai. Națiunea - stâncă. Generația - râu. Oamenii - valuri. [HILARIU] Ideea încorporărei lui Mars într-o sură stâncă din Carpați) Am văzut un june poetic ca viitorul, el scria doioasele sunete ale inimei sale, le citea roșindu-se la față; când deodată vântul îi smulse o foaie din mână, am prins-o din tufiș, s-o citesc: Styxul nu mai ducea umbre. Lethe uitase a îneca durerile, căci oameni se duceau arși de vii în infern și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu lucruri; de dindărătul casei iese persoane multe și traverseasă scena, ca după finele unei representații) LIZET[TA] Eu aș fi vrut mai bine să râd... Păcat, zău... în astăseară n-a fost nemica de râs... ochii mi s-a roșit plângând, plângeam parcă era să mă omoare pe mine!.., O Doamne, frumos a mai fost, zău frumos. (vrea să treacă pe lângă Histrio) {EminescuOpVIII 439} HISTR[IO] Ce văd? Lizetto! LIZET[TA] (speriată) A!... D-ta ești... m-am speriat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că o va respecta și o rugă a se odihni puțin mai înainte de a se înturna la Neapol. Glasul lui era așa de încredințător încît fetișoara nu putu a i se împotrivi. Intră și, zărindu-și mantilia asupra clavirului, se roși; încă, ca să-și ascunză de Pergoleze turburarea sa, îl întrebă ce motiv compunea, rugîndu-l s-o facă să auză acea nouă compoziție încă nesăvârșită. El o rugă să-l {EminescuOpVIII 583} însoțească, să binevoiască a uni al său glas
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ar trebui să fugă de batjocura și râsul auditorilor? Învățatul, artistul, contele și baronul german nu se rușinează de-a-și vorbi limba maternă așa cum o vorbește servitorul și cocierul său; el ar fi nemîngîi[a]t însă și s-ar roși pîn' peste urechi daca cineva i-ar spune cumcă el vorbește franțuzește ca țăranii din Auvergne și din Franche-Comte". {EminescuOpXIV 288} Din motivele aceste se esplică molcomia noastră față cu greșeli de dialect, fiindcă simțul nostru neci n-a fost
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întreg. Din tonurile acestea auditorul presupune acea putere a inimei care-a coprins pentru toată viața sufletul ei plin. Deși natura cea copilăroasă din actul [întîi] nu s-a pierdut cu desăvârșire, totuși prin ea pătrunde un foc întunecos care roșește cerul ei senin. Epoca aceasta a vieții trebuie să pătrundă în reprezentare în sufletul nostru, cu tot adevărul și toată frumusețea ei, din comparațiunea celor două scene amintite. Și câtă deosebire e între Iulia de la finea actului al doilea și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dat o interpretare similară textului lui Herodot : Scriitorul elen a confundat două usuri distincte ale sciților : adecă, pe de o parte, băile de abur pe cari le întrebuințează încă și azi rușii, producând abureala prin turnare de apă pe petre roșite în foc, iar pe de altă parte, afumarea cu fructul [= semințele] unei plante, pe care [...] o aruncau în foc spre a se îmbăta din fumul ei [...] Acea plantă ar fi dară chiar cânepa, kannabis, ce cresce, și de sineși și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dar nu ar nimici statul. Dar, încleștați între mari și puternice monarhii, mișcările nesănătoase dinlăuntru s-ar preface oricând într-un pericol pentru chiar existența statului și caosul stingerii ar amenința însăși individualitatea etnică și istorică a poporului românesc. Oare roșii să nu înțeleagă că acel caos i-ar înghiți și pe ei împreună cu țara ntreagă? Să nu înțeleagă că-n urma repetatelor greșeli de guvernământ e o datorie pentru ei de-a suporta discreditul ce și l-au grămădit asupră
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Dumitru, i-a caracterizat și mai energic. În ce consistă dar lupta, în ce deosebirea de vederi? D. C. A. Rosetti zice pur și simplu: aut sint ut sunt, aut non sint, vorba ce-o zicea papa despre iezuiți. Sau roșii să fie așa cum sunt, o adunătură de ignoranți și facem-treburi, sau să nu fie deloc. Puterea lor, rațiunea lor de-a fi este tocmai aceasta; în virtutea unui alt principiu nu pot exista. Precum animalele răpitoare există în virtutea rapacității lor, astfel
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
topit, uscat, Ale friguri l-apucat - Zace, bietul, fermecat. 270 {EminescuOpXIII 271} Alta: CIREAȘA Roșată, dulce, voioasă Fragedă și răcoroasă, Din muguraș în pruncie Mă gătesc cu flori o mie. Și, de soare sărutată, Cresc iute, ș-apoi deodată Mă roșesc că mi-e rușine Când frunza s' uită la mine, Că mă vede preschimbată, Arzând de foc, foc de fată Și din coadă verde, lungă, Dau să fug, să nu m' ajungă Bătrânețele cu vânt Să m-arunce la pământ
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să aprecieze un adevăr, să înțeleagă o idee, să simtă greutatea unui lucru, când ei n-au 301 {EminescuOpXIII 302} Dumnezeu, n-au scupule, n-au conștiință? Când nici o izbire morală nu mai e 'n stare a-i face să roșească? E ca și când Laplace ar fi trimis să explice mecanica cerească și ordinea divină a lucrurilor din lume înaintea unei adunări de idioți! Lucrul cel mai bun pe care opoziția putea să-l facă era să nu recunoască această întrolucare, s-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
apărări planetare ale Lumilor Agricole. Tehnologia a evoluat... ― Vorbești de parcă aș fi ultimul plod din Satul de Clone. ― Chiar asta și ești... ― Da? întrebă Maria mânioasă. Și atunci de ce m-ai adus aici? Abatele o privi în ochi până când femeia roși: ― Pentru că din cele șase sute șaizeci și șase de ouă, nu mai e liber decât unul, pentru că, pentru prima dată în ani lungi, cred că e momentul ca Abația să fie condusă de o femeie, pentru că numai tu îl poți învinge
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
știu. Maria îl privi mulțumită și, fără o vorbă, ieși din colibă. În praful drumului, trei tinere se jucau cu un pumn de pietricele rotunde, care păreau șlefuite de ele. ― Dar pe ele le cunoști? întrebă Maria. Una dintre ele roși puternic și îl privi în ochi. Sigur că știa cine este. O chema Arania și fusese prima fată cu care făcuse dragoste. ― De ce mă întrebi tocmai despre ele? ― Nu știu. Te întreb fiindcă mi-au ieșit în cale... ― Nu prea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
poate spune pînă unde merge împărtășirea simțămintelor și cît de adevărate pot fi prevestirile izvorîte din dragoste? M-am uitat în odaia ta, se mărgini ea să spună; patul era gol, vechiul pătuc! Știam că te voi găsi aici! Și roșind ușor, cu o duioasă binecuvîntare în privire, blînda făptură îl îmbrățișă 243. Citatul începe printr-o referință la persoana a treia. Gîndurile și amintirile lui Esmond sînt relatate într-o manieră care se apropie de stilul indirect liber și, prin
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
poate fi considerat creator"Harmon. " capacitatea de a descoperi legături neașteptate între lucruri"Kubie. "creativitatea este considerată ca fiind un proces care duce la un anumit produs, caracterizat prin originalitate sau noutate și prin valoare sau utilitate pentru societate" Alexandru Roșea. Tot după același autor, creator este considerat și elevul care ajunge la ceva nou pe altă cale, mai elegantă, mai neuzuală decât cea oferită de învățător, chiar dacă aceasta nu reprezintă o noutate pentru știință. 3.2. Teorii cu privire la creativitate Apariția
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
actul de creație. Pentru a se angaja în orice act de creație, individul are nevoie de o energie motivațională suficientă pentru a iniția și susține procesul creator. Motivul creator se exprimă prin "nevoia de noutate și orientare spre nou". Al.Roșea arată că "în sens larg, prin motivația se înțelege tot ceea ce dezlănțuie, susține și orientează activitatea". Motivația poate fi extrinsecă sau intrinsecă. Motivația extrinsecă își are sursa în condițiile exterioare învățării, sau procesului de creație. Motivația intrinsecă operează din interior
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
și acum din pepeni”!... * „Combătînd greșelile cuiva ai nevoie de un aliat care-ți lipsește de cele mai multe ori: inteligența lui.” (N. Iorga) Mai mult chiar, ai nevoie de remușcările lui, altfel te va Înțelege, dar nu va regreta: „Canaliile nu roșesc” (Emil Cioran). * „Unii filosofi zic: morala se poate explica, prin urmare ea nu există.” (N. Iorga) „Morala” se probează, se știe, În fapte, nu În vorbe: cu cît Îți justifici, de exemplu, mai mult o „greșeală”, cu atît devii mai
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]