1,115 matches
-
o vară, scriitoarea a deschis pe litoral, la Mangalia cred, o «boată», în genul celor pariziene, care n-a avut succes, dar i-a dat prilejul să se distingă nu ca patroană, ci ca o persoană «excentrică». Purtată într-o roabă de un admirator, cu un țigaret lung între degete, Sorana Gurian se plimba pe faleză veselă și fără griji." 44) În sfîrșit, fixînd "limitele decadentismului în cultura românească", Ion Vitner reia acuzațiile lui Ovid S. Crohmălniceanu: "În romanul românesc a
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
aprinde ultima candelă privesc în ochi floarea de cenușă, în fiecare zi ea îmi arată chipul altui evreu care mă alege drept loc de jertfă, ascult rumoarea trupurilor ce ard în memoria zilei de mîine și în cîntecul meu de roabă abia înfiripată din bereșit, floare de cenușă din floare de cenușă, shoah din shoah, pesah din pesah și floare de shoah risipită în pesah arată-mi-te în floarea de shoah, Rabbi, căci încă nu am părăsit desăvîrșirea cu gestul
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
lume stranie, înspăimântătoare și măreață, o lume în care eu sunt stăpân, o lume în care toate mi se supun, o lume după chipul și asemănarea mea. Și în mijlocul acestei lumi erai tu. Dar nu semănai cu tine. Pentru că erai roaba mea, pentru că puteam face cu tine tot ce voiam, pentru că erai numai un obiect al meu, și totuși eu mă închinam ție și cu toate că știam că puterea mea e nemărginită, eram sclavul unei sclave.” (60) Lucia de vis devine zeița
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
cele mai rușinoase și prin convorbirea străină (căci nu era șarpele sensibil cuvântător, nici nu se arătase înainte că poate să vorbească) să scoată din minți pe cea care asculta și s-o atragă la sine, și să o facă roabă ușor de manevrat de uneltirile sale. Dezarmând-o astfel îndată, a făcut-o să se supună celor rele și să slujească acelora peste care primise cu dreptate puterea să împărățească, cu ceea ce singură fusese cinstită de mâna și de cuvântul
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
sfîșiind cum un pumnal gaița ce-l emite o piramidă umplută cu rufe murdare o slujnică pipăie lacrimile scorojite uscate de mult pe masa din bucătărie somnul fără vise al prafului așternut pe drumul de țară un salahor cară cu roaba veșmintele copilăriei tale amestecate cu degete lipicioase cu țipete tandre cu pleoape ce încă se mai zbat pe care le va-ngropa de vii (pesemne mai pline de viață veșmintele decît tine). Călătorie în munți Plin de sine muntele-acesta care
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
nimeni nu află și mergi mai liniștit, s-ar zice că nu-ți pasă, câteva case ard, o fată trece prin fața ta arzând, nu-ți pasă că te-a strigat, doar mergi pe strada care coboară, duci o vreme o roabă de copii și nimeni nu află și ei își deschid ochii, strigă o, iată, un cadavru, se ascund într-un un pâlc de mesteceni. fiecare copac leagănă pe altcineva. cu toții ard. câinele arde și el, căzând în urma ta, și întreaga
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
Emil Brumaru Povoara unei mari căpșune O vom căra în roaba tristă. O, te-am mușcat atît de tare, Pune-ți pe sfîrcuri o batistă Ca să se piardă-n umezeală Urma cît numai o petală Căci s-ar putea să te observe, Cînd o s-apari în pielea goală, Pisicile ce dorm
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11158_a_12483]
-
de la etaj pe jghiabul de lemn și izbucni în plâns. Se rugă apoi multă vreme, într-o șoaptă întretăiată de suspine. Către ceasul prânzului, Sfântul Petru coborî din Porțile împărătești, veni lângă ea și o mângâie pe cap: "Ridică-te, roaba Domnului - îi zise cu vocea lui baritonală. Ruga îți este primită. A fost iertat!" Revederea Ce mai faci? - a întrebat-o și-a luat-o brusc de mână. - Aaa!, tu erai, dragă? - Da, eu eram - a răspuns el, descumpănit, și-
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
păru neobișnuit de rece fața de căldura de afară și reacția sa fu s-o țină strâns în mână, ca s-o încălzească, în timp ce trăgea ușa spre el. Prin fâșia de lumină ce se îngusta, ochii îi căzură pe o roabă verde sprijinită de grilajul de lemn al prispei. Iar uitase s-o dea înapoi vecinului și uite că acum o să-l încurce, cine știe dacă Toader urma să-l creadă pe cuvânt pe vecin că era a lui când va
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
lume stranie, înspăimântătoare și măreață, o lume în care eu sunt stăpân, o lume în care toate mi se supun, o lume după chipul și asemănarea mea. Și în mijlocul acestei lumi erai tu. Dar nu semănai cu tine. Pentru că erai roaba mea, pentru că puteam face cu tine tot ce voiam, pentru că erai numai un obiect al meu, și totuși eu mă închinam ție și cu toate că știam că puterea mea e nemărginită, eram sclavul unei sclave.” (60) Lucia de vis devine zeița
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
cred că va veni ziua fericită, ziua izbândirii, când omenirea întreagă se va scula spre a sfâșia acest văl și dușmanii tăi se vor împietri la vederea soarelui tău de lumină: atunci nu va mai fi nici un rob, nici nație roabă, nici un stăpân pe altul, ci domnia Dreptății și Frăției! Aceste cuvinte ce-am dat deviză nației mele vor domni lumea, atunci, așteptarea, visarea vieții mele se vor împlini, atunci toți românii vor fi una și liberi și frați! Vai! Nu
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
cuibul ei ca pe pământ se poartă dezgroapă rădăcini aprinde focul îndeamnă vita-n jug visând norocul cu pânea din secara morții moartă (stihia mea). O, Mamă, vin cu boabe într-un ulcior golit de-nțelepciune după credință sunt amare roabe căderea tânguind-o în genune prin vârf de suliți alte-s albine lucrând în noi obârșia și ceara până atârnă dijma cât povara: mormântul meu înmormântat în tine. Jos înnecată-n umbra ei femeia înlăcrimată cere îndurare simțind înalte tunetul scânteia
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
învoit, spre a-i împărți făcătlâcul", p. 169), derivat al verbului a face, pe cît se înțelege din context cu sensul de "a naște" (e vorba de împărțirea între proprietari a copiilor pe care i-ar fi născut o țigancă roabă). Jalbele și rapoartele legate de furturi, violuri, omoruri sînt inevitabil contaminate de spontaneitatea limbajului cotidian. De aceea, alături de formulele extrem de ceremonioase ale stilului oficial al epocii (impregnate de o afectivitate clișeizată: "iarăși mai supăr luminat auzul Înălțimii Tale", "cu hierbinți
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
pe umeri. Scipion i-a mulțumit în gînd prietenului său Haiganuș de la Pireu. A ajuns în Medgidia cu personalul de seară. Cînd s-a dat jos din tren se întunecase. Îl așteptau pe peron amîndoi băieții lui de prăvălie, cu roabele, care l-au întrebat ce era în saci. Unul era cu cafea și ăștilalți doi cu năut grecesc! le spune Sarkis. Și chiar dacă era rupt de oboseală, cînd s-a văzut cu cafeaua în prăvălie a și pus-o la
Arabica de război by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6984_a_8309]
-
săi le fugăreau pe dacoaice (citat dintr-un studiu al lui Haralampy) prin poienile din Munții Orăștiei pentru a stabili pe căi amiabile originea noastră latină. Nu e adevărat, dar să zicem. Cum reacționăm noi? Soacra lui Haralmpy: -Nerușinații! Corul roabelor lui Dumnezeu, Claustrina și Coryntina: -Pe noi sigur nu ne-ar fi prins... Haralampy, după o sorbire din trăscău, și cu fața luminată de clipa de înțelepciune: -Doamnelor, nimic nu e mai sigur decât nesiguranța... Dar, să nu ne abatem
Mari nostalgii de toamnă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10321_a_11646]
-
deșert făcut din piatră, efort animalic și nimicire - e cea mai puternică parte a filmului, plastic vorbind. Dar și muzical. Pentru că, în acel loc demonic, muzica e ca o aripă îngerească - nostalgică, aeriană și pură! Ca sufletul femeii împingînd o roabă cu bolovani, năucă, trecînd dincolo de zona interzisă, cu ochii spre cerul gri, pe care zboară o pasăre; și spiritul ei a rămas, miraculos, mereu liber, ca pasărea cerului. Muzica e compusă de Petru Mărgineanu (fiul regizorului), care a vorbit foarte
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
Hai să spunem despre meci Nu c-ar fi de spus cam multe Sân Marino e cam terci Dar pentru noi, fu un munte Apărarea fu beton Nu luarăm nici o boabă De la mijloc fu alt ton Ne mișcarăm că o roaba Mingea parcă fu ea unsa Cu săpun sau cu slănina De era în uiski pusă Ar fi vrut Mutu să vină Două pase și trei lufturi Asta mare-i performanță Mingea asta e cu mofturi Singura nu mere-n plasa
Citeşte cea mai tare poezie scrisă pentru echipa naţională după meciul cu San Marino () [Corola-journal/Journalistic/76690_a_78015]
-
aristocratic sau orgoliul estetic), implicîndu-se meșteșugărește în funcționarea realiilor d-sale fantaste: „Tăia-vom rîma cu toporul/ De groasă ce-i./ Naivi, audia-vom corul/ Grașilor miei.// Vom ajuta melcii la treabă./ Roua din prag/ O vom căra, subtil, în roabă/ Din lemn de fag.// Și pentru a-i mări misterul,/ Cînd cade jos,/ O să umflăm cu țeava mărul/ Cel unsuros.// Apoi vom scărpina copacii/ Să crească blînd./ Preapofticioși, ugerul vacii/ Vom lua mulgînd.// Și astfel, spre-a ne trece veacul
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
Muncitorii nu par afectați de temperaturile ridicate din București. Pentru aceștia, căldura nu este o problemă. “Eu sunt învățat cu ea. Nu m-afectează. Până seara stau aici în soare.”, precizează un muncitor, în timp ce mută un sac de ciment cu roaba.
Săptămână de foc în România by Ghiulea Alma () [Corola-journal/Journalistic/22526_a_23851]
-
ana, Elena Badea Asociația Clubul Câinilor Utilitari organizează sâmbătă, 7 septembrie 2013, începând cu ora 18:00, un eveniment special, Distracție Cu Câini La Mare Artă, găzduit de Green Revolution la Roaba de Cultură din Parcul Herăstrău, în cadrul căruia, deopotrivă, părinți, copii, bunici, căței și iubitori de artă se vor bucura de o atmosferă plăcută, de bună calitate. Evenimentul oferă, astfel, oamenilor prilejul ca, împreună cu copiii și cățeii lor, să se bucure
Distracție Cu Câini La Mare Artă, la Roaba de Cultură by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63441_a_64766]
-
se oprește, continuă alte trei”. „În acele condiții, munceam ziua și noaptea, ne degerau mâinile și picioarele, iarna munceam la grajduri și primăvara și vara pe ogoarele gostaturilor și în grădini, apoi săpam canale pentru orezării și căram pământ cu roabele pentru îndiguiri. Munceam de la ora 7 până la 5 după-amiază, după care ne trimiteau la recoltat bumbac. Peste tot erau milițienii în spatele nostru, iar securiștii nu mai conteneau să le spună localnicilor că suntem bandiți și trădători”, povestește el. Verile toride
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
poate fi biruită teama de necunoscut? Poezia poate oferi o soluție acceptabilă pentru ca sinele să suporte mai ușor inevitabilul: "există o soluție/ să mă las pradă morții/ cu bucuria cu care m-am lăsat/ pradă vieții// Doamne/ ajut-o pe roaba Ta/ Irina Alexandrina" (p. 100). Poemele Irinei Mavrodin din uimire/étonnement devin o rugăciune zilnică, o laudă a vieții, o celebrare a lui Dumnezeu, dar și un obligatoriu exercițiu literar. Cu sau fără inspirație, poemul zilnic trebuie scris, așa cum trebuie
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
cu ea însăși. Lucian Vasiliu a plecat în aventura sa (pentru că, în adevăr, este o aventură să călătorești cu trenul și cu avionul pe ruta Iași-București-Zürich-Hong-Kong-Kuhming (provincia Iunnan) însoțit de un suport cultural solid, aflat, în bună măsură, într-o "roabă de cărți" pe care i-a pus-o la dispoziție prietenul Liviu Papuc de la Biblioteca Centrală "M. Eminescu"; între ele, des citați N. Spătaru Milescu, dar și contemporanul Cornel Ungureanu, precum și cărți de istorie a culturii chineze. Călătorul ieșean nu
O experiență culturală by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16536_a_17861]
-
am văzut făcând o revistă, Aspirina săracului. Ca să ajung la el, am intrat într-o clădire cu două etaje, de pe strada Constantin Daniel, nr. 11. Clădirea era în renovare, o renovare alertă și trăznită, în stilul poetului. Peste tot bidinele, roabe și găleți cu var, ca în piesa O noapte furtunoasă a lui Caragiale. La ultimul etaj, într-o încăpere mobilată cu câțiva saci de ciment, mai mulți tineri, fiecare cu farfuria lui, mâncau dintr-o tocană gătită de Mircea Dinescu
Infernul vesel by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13986_a_15311]
-
lucru ciudat fiindcă, în general, știu ce-i un supozitor!) În felul ăsta camera e mai suportabilă, dacă am fantezia să umblu cu bicicleta, umblu, nu mă oprește nici un obstacol. Dacă sînt, deci, prea multe cărțile, le car cu o roabă. Am o roabă pe care o foloseam înainte drept scrînciob pentru fetiță, atîrnînd-o, ingenios, de ramul unui copac foarte gros, probabil un castan, zic asta deoarece din el cădeau niște bile cafenii, numerotate, rămînea cifra pe scăfîrlie cînd te picneau
Îmbujorarea genului epistolar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12986_a_14311]