909 matches
-
cu a nici unuia dintre popoarele lumii. Află că îl cheamă Mahukutah. Altădată l-ar fi descusut mai mult, dar acum aștepta Mpunzi să plece spre țărm cu toți ceilalți. Auta îl sfătui să-i spună lui Mai-Baka să mai adune robi. - Păcat că a murit Iahuben! zise el trist. Nu trebuia să se avânte cel dintâi. - Dacă a pierit el, suntem mai puțini numai cu unul, zise Mpunzi. Era viteaz, dar nu era rob. - Iahuben știa însă cum se rânduiește o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îi părea rău că nu știe ce povețe să-i mai dea. Spuse ce putu: Voi sunteți viteji, dar soldații au și meșteșug și sunt mult mai mulți. Să-i spui lui Mai-Baka să mai aștepte și să mai adune robi. Am să vin... - Să vii, zeule Auta! Tu ești zeu și știi totul. Ai să ne înveți și meșteșugul. Auta zâmbi trist, gîndindu-se de la cine ar putea învăța el însuși acest meșteșug al războiului. Când se făcu seară, păziți de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
spuseseră străinii și fără să-l mai vadă cum a căzut, bănuia că Atlantida el o răscolise, cu luntrea furată. Apoi îi întrebă pe cei patru preoți: - Regele nostru, fie el veșnic viu, sănătos și puternic, a scăpat? - Da, stăpâne. - Robi ați luat? Preoții clătinară din cap, zâmbind. Unul spuse: - Vom găsi oriunde! Am adus averi și soldați. - Dar cum ați scăpat? Din Marea Lăuntrică n-aveați alt drum decât spre miazăzi, spre răsărit și apoi spre miazănoapte, în jurul Munților de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
luat cu voi toate corăbiile? Slujitorul Zeului Apelor răspunse, încurcat: - Să nu fie cumva ale hananeilor, slăvite!... Noi le-am luat pe toate ale noastre, dar vor mai fi rămas... - Cu soldați? se răsti bătrânul. - Nu cred, slăvite... - Prin urmare robi! spuse Marele Preot cu mânie. Am crescut un șarpe la sân... el i-a învățat. Preoții ridicară ochii. Unul murmură: - Auta... - Nu e Auta cu ei, răspunse bătrânul. Acum se descurcă și fără el. Auta e în cer, a plecat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o trase de mână pe lespedea pe care ședeau. Mai-Baka se uită cu gura căscată. Auta zâmbi și îl întrebă: - De ce te uiți așa mirat? Mai-Baka întoarse capul spre el și îngăimă, parcă trezit din visare: - Cine a mai văzut robi să stea alături de zei? Sau am înnebunit eu și tot ce mi se pare că văd numai mi se năzare! - Nu ți se năzare nimic, arcașule, decât un singur lucru: ți se năzare că suntem zei. Noi suntem oameni ca
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să-i taie frânghia de la mâini. Auta sări în picioare, însă tot atunci cei trei, părăsindu-și prietenul aproape mort, se năpustiră asupra lui Mai-Baka, fiecare cu un cuțit lung cu două tăișuri în mână. Acum nu le mai trebuia robi. Acum îi înfierbîntase pofta de răzbunare și mânia. Mai-Baka dădu să fugă spre mare; știa că urmăritorii nu l-ar mai fi ajuns. Dar își aduse aminte de Auta și se întoarse spre urmăritori, strîngîndu-și și el cuțitul. Auta înțelese
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe cei de lângă ea, robii se trântiră cu fețele la pământ. Spinările lor goale erau vărgate și cu cheaguri de sânge, părul multora era smuls. Auta se apropie de câțiva dintre ei și-i întrebă ce s-a întîmplat. - Suntem robi! îi răspunse unul. Am fost alungați în pădure pentru că suntem bolnavi și nu mai suntem buni de muncă. Ne-au biciuit și ne-au alungat în pădure ca să pierim. Niște păstori ne-au spus că aici sunt zei buni într-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Hristos. Căutați, dar, să participați la o singură euharistie; că unul este trupul Domnului nostru Iisus Hristos și unul este potirul spre unirea cu sângele Lui; unul este jertfelnicul, după cum unul este episcopul împreună cu preoții și diaconii, cei împreună cu mine robi; pentru ca ceea ce faceți, s-o faceți după Dumnezeu”. (Sf. Ignatie Teoforul, Epistole, (către filadelfieni), cap. III, 1-3, cap. IV, 1, în PSB, vol. 1, p. 215) „Vă dau, iubiților, aceste sfaturi, cu toate că știu că și voi gândiți la fel ca
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Cu pana ei de corb“ blestemă Caliban). 169 Iar Ariel face, cu o mândrie amuzant suspectă, bilanțul onorific al prestațiilor sale: „Te rog / Să-ți amintești că te-am slujit cu cinste: / Nici te-am mințit, nici ți-am greșit, robind / Fără-a cârti sau murmura.“ Dar, lăsând la o parte faptul că o asemenea declarație nu face decât acela care ar fi putut să procedeze altfel, partea din urmă este mișcător de neadevărată, iar Prospero se vede obligat să-l
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cândva / Cu pana ei de corb“ blestemă Caliban). Iar Ariel face, cu o mândrie amuzant suspectă, bilanțul onorific al prestațiilor sale: „Te rog / Să-ți amintești că te-am slujit cu cinste: / Nici te-am mințit, nici ți-am greșit, robind / Fără-a cârti sau murmura.“ Dar, lăsând la o parte faptul că o asemenea declarație nu face decât acela care ar fi putut să procedeze altfel, partea din urmă este mișcător de neadevărată, iar Prospero se vede obligat să-l
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Așa se explică faptul că slava și-a structurat, în procesul de gramaticalizare, nu doar plural, ci și dual, toate trei numerele (singular, plural, dual) cu masivă susținere lexicală a genului (masculin, feminin, neutru). Cf. vsl.: rabŭ - rabi - raba „rob - robi - doi robi”; strana - stranî - stranĕ „țară - țări - două țări”; slovo - slovesla - slovesĕ „cuvânt - cuvinte - două cuvinte”; la demonstrative: tŭ - ti - ta „acel - acei - cei doi”, fem. ta - tî - tĕ, neutru to - ta - tĕ, valori care marchează întregul sistem de declinare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
păpușă mecanică. Nimic însă din gravitatea acelui "clovn supralucid care-și ia în derâdere propria tragedie" (Romul Munteanu), simbol al "noneroului" absurd, întrucât personajul lui Teodor Mazilu nu are în vedere raportul său cu universul, ci este conștient și deliberat robit de condiționări din "cercul strâmt" al vremii lui: regim politic, modă în comportament și gândire, rivalități meschine. Desprinderea de modele și afirmarea unei voci originale în dramaturgia de esență absurdă se produce decisiv prin piesele lui Marin Sorescu Există nervi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
singura realitate vie ce-mi poate oferi mântuirea de mine însumi și, întors la lumină, să pot da întreaga măsură a geniului meu, Cum te vei putea astfel rupe de tine, când simțurile tale neîngrădite sunt încă atât de puternic robite farmecelor armonioase, cvasiperfecte ale naturii umane?! Râde din toată inima Theo, De ce râzi? întrebarea mea neștiutoare, Cum să nu râd?! binedispus, Nu ți-au sunat a gol cuvintele pompoase de mai înainte? Nu! și-aș continua eu, m-au emoționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
icoană care erai tu. Și oare nu este minunat ca, În loc de o himeră, să iubești un om? Ba da, dar e Îngrozitor de dureros atunci când vezi ce rece se poartă acel om drag cu tine. Și tocmai de aceea m-ai robit atât! 5 octombrie 1961 (joi) Oare să fie adevărat ce am auzit? Oare mintea mea poate pătrunde asemenea grozăvii? Petre, oare tu m-ai mințit că pleci pentru a scăpa de vizitele pe care mi le făceai? Anda te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
putea să nu-l mai văd astă-seară mă exaspera, mă depășea. Degeaba, Însă, Petre n-a venit. În mine s-a prăbușit speranța, am disperat. Totul mi se părea negru În jur, Petre m-a părăsit. De ce Întâi mi-a robit inima, iar apoi m-a lăsat? Oare dragostea mea să nu-i fi plăcut, oare refuzul meu să-l fi jignit? Cert este Însă că nu a venit, că nu a vrut să vină. Sunt exasperată. Acum e 12 noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
narație - un riman dacă vreți - ca aceasta își spun: „Păi la așa ceva m-am gândit și eu mai-nainte! L-am cunoscut și eu pe personajul acesta! La fel mi s-a întâmplat și mie!“ Cât de diferiți de cei robiți de un covârșitor prost-gust și necontenit preocupați de ceea ce ei numesc verosimil! Sau de cei care își închipuie că trăiesc treji, neștiind că treaz cu adevărat nu e decât cine e conștient că visează, așa cum cu adevărat în toate mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spre universul dorințelor unde viața s-a asociat în cete de îngeri ce au pleoape de stele. Cuprinde mi țipătul meu de plecare și sărută-l pe tâmple. Șterge-mi hohotul regăsirilor și lacrimile prefă-le în albastrul care-mi robește în jurul meu. Numai soarele meu mai simte celula orbită a dragostei de unde se naște o altă viață viitoare pe surprizele tăcerilor. UN OM DE IUBIRE ROBIT În miezul zilei gustul aerului era prea aromat prin venirea ta în casa mea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
un infinit al tăcerii în primăvara unde statuile au ochii tăi au tremur haotic ce dansează în asfințituri precum sufletul luminii în care-ți presimt apropierea înghețului în ochii tăi ce-mi tulbură umbra străină în ochii tăi ce mă robește în lacrimi. Din mine începe un infinit de pustiuri dragostea mea, precum dragostea uitată în pocaluri albe de liniște. Dragostea mea ștearsă de prezența tandră a unui sidef auriu de sentimente arzânde în ficțiuni nedeslușite de cuvinte, nedeslușite de toată
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ploile albe săruturi de nopți spânzurate Voci sărutând în taină iubiri arcuite de timp. Resemnare în umbra visată-n lumina ochilor ce-mi hăcuiseră de mult sufletul. Și toate cețurile mi se prelinse pe trupuri și toate nesomnurile mi se robise în gânduri. Și toate numai pentru un asediu la capăt de vieți. Trecerea în nopțile mele albele nopți de iubire Ca o cetate închisă-n miezul crispat al munților sânge de stele prelins prin pletele tale descântec... Și dorul singur
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
În care omul a uitat de iahturi Și în țigara de sudori Și-a mai aprins o lacrimă de’nalturi. Vor fi și nopți de neuitat Ce-au logodit un filozof nocturn În prea prelinse stele de înalt Cu tâmplele robite-n ani de scrum. El va rămâne-un muritor Din ochii lui minuni de vise I-ar scutura țărâna lui de domn Eterne clipe de iubiri nestinse. Iar eu o ardere de timp Prin lumea plină de dorințe, Un trecător
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
durere mai bate. Vor naște ceruri de vise în raze de dor și-n munți de cuvinte vor plânge o lume ce a trăit pe un tărâm hăituit și durut de-o șoaptă stăpână pe sine. Și timpul va trece robit în iubire cu pași mărunți către noapte. În inima rece am să aprind nemurire pentru frumoasa și trista poveste de șoapte. De-ai să pleci în vântul ușor să nu te oprești în cerul de stele să pășești peste trupuri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cui de la sondă, ca să agațe capul furtunului de aer să nu zacă în apă și potrivindu-l în acest cuier, făcut la nevoie, s-a prefăcut a se certa, pe el însuși și vorbind în pilda cuiva Zicând: ne-am robit foalelor și nu ne-am putut înfrâna, să nu gustăm slănina cu ceapă roșie, în timpul programului, că dacă nu mă duceam la traista cu mâncare a lui badea Enea, să-l ajut să-și desfacă nodul de la baieră și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
i-am dat să bea, zicându-i că: ia de ici câteva înghițituri, Pamfilică dragă, fiindcă îți va fi mai bine Iar el, după ce și-a udat gura, având și ochii în lacrimi, a răspuns șoptit Zicând: fraților, am fost robit de un vânt rău, dar acum mi-a trecut și vă rog să mă iertați de nesocotita faptă, care nu cadrează cu un membru al clasei muncitoare și cu codul eticii și al echității socialiste Dar eu m-am temut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ridicând-o de la sediul societății, gata garnisită pentru cheltuielile pe care urma să le facă în Capitală, în interesul tuturor salariaților. Vladimir, rostea emfatic, în preambulul oricărei deplasări, un moto identic: Trudesc în scopul asigurării bunului mers al societății și robesc, cu mintea și cu celelalte facultăți proprii, în interesul harnicului și talentatului popor muncitor, al sclavilor incapabili de gândire din instituție, zicea el, totdeauna, înainte de a scutura maleta, doldora de teancuri de bancnote, să aproximeze, dacă fusese îndeajuns de burdușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu trebuințele ei prime e deja destul de grea pentru a o mai îngreuia cu alte scopuri deșerte decât cele pe care le are din natură, omul totuși pune o deosebită valoare pe împrejurarea de a domni asupra altora, de a robi pe alții, de a-și întinde stăpânirea peste tot pământul, de s-ar putea. Ce-i ajută lui Cezar c-a fost un om mare? Astăzi poate cenușa lui lipește un zid vechi împotriva ploii și furtunei. Stau oare în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]