5,212 matches
-
ar veni rîndul cugetărilor dulci și duioase ce vlăstăresc adesea în traiul singuratic al vînătorului și care, cu tot nesațiul lui de omor, fac uneori ca o lacrimă de dor și de îndurare să-i roureze geana". Cu adevărat, această rouă a genelor a umbrit adesea privirea vînătorului, cînd din făptura căzută la picioarele lui se scurgeau ultimele picături ale vieții. Ființa poate fi minusculă, bunăoară o ciocîrlie; fiorul de milă iscat de sfîrșitul ei nu va fi mai puțin intens
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
simțiți nevoia să comunicați. Iată câteva mostre, pentru acel început bun care trebuie pus, și clipa lui acum este: Anotimpuri: Și, mamă, pietrele se prefăceau/ în fluturi și începeau să zboare/ copilul zâmbea și roiuri întregi/ de lacrimi erau doar rouă/ iar eu pășeam alături ca o umbră/ numărând frunzele pe râuri/ întorcând șoaptele în tăceri,/ hăituită în culori maronii și uscate, cu ochii umezi ca stelele fragede/ al serilor de vară/ cu bătaia inimii deznodând/ izvoarele reci de odinioară." }esută
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
și te spune, Veste crudă colților de lup. Legănată, floarea Către miezul nopții, când cocoșii Au sosit la cel dintâi cântat Și când Carul Mare, ca o lance, Oiștea înspre noi și-a aplecat; Când a ars întâiul bob de rouă Și când primul vis s-a ofilit, Pe ascuns, înfășurat în noapte, Cel din urmă tei a înflorit. Legănată, floarea lui mierie în privire mi-am ascuns tiptil; Semăna cu hainele acelea De pe vremea când eram copil...
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7963_a_9288]
-
Poanta sugrumată de simboliști învie, iată, cu delicii. O rugăciune păgînă, păstrînd ceva din schepsisul romantic al iubirii ademenite cu ură, e În codrul crud: În codrul crud am omorât o mierlă/ Ce fluiera pe-o creangă'n vârf cu rouă/ Și-am sugrumat cu mâinile-amândouă/ Un pui căzut din cuib, cu ochi de perlă.// Fântânile le-am potmolit - apoi/ Cărările le-am împânzit cu spini/ Și abia atunci au licărit lumini/ Pe cerul de'ntuneric dintre noi." Un alt blestem
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]
-
așteptau să prindă ulcioarele smântână, Evlavioși, cu gândul la bucile nevestei./ Femeile spre toamnă le da țâțele-n lapte,/ În vaci creșteau vițeii și în găine ouă,/ Iar uneori venită în tindă peste noapte/ Năștea și Preacurata printre balerci și rouă" (Strămoșească, vol. Versuri, 1970). Poemul evocă un univers desprins parcă din poveștile spuse de bunici. Cine v-a inițiat în ,,misterele" lumii înconjurătoare: mama, tata, bunicii? - Probabil atmosfera din satul de naștere al tatei, Fundurii Vechi, să-mi fi dat
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
cărțoiul lui, Istoria... Dînsul s-a nimerit spre finalul celei de-a treia internări, deja mă simțeam bine... Mă plimbam prin livada de cireși în fiecare dimineață, trimeteam mesaje pe mobil lui Lucian Dan Teodorovici privind situația melcilor, cărărilor în rouă, a scorburilor descoperite... Deseori mă întîlneam în livadă cu medicul meu curant, Radu Andrei; devenise tot mai îngîndurat, mai mîhnit... Avea simțul umorului cu ghiotura. Să-ți povestesc o întîmplare reală sută la sută... Bolnavii nu aveau voie să părăsească
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
de vii și morți. Afară e vidul pur al îngerilor, embleme de săgeți și de os, / e sabia nunții. Afară e viața și noaptea albă de urale. / Afară lumea se pierde în zugrăveli fără rost. / Afară sunt mai trecător ca roua, mai slab ca frunza / și mai orb ca fierul" (Afară). Viața lăuntrică e astfel livrată acestui "afară", plin de feeria unor impredictibile, nesecate metamorfoze. În așa măsură seducătoare, încît ființa nu ezită a se contopi cu neînfrînatul flux imagistic, a
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
posedând un spirit, le-am invidiat pentru agilitatea și înțelepciunea, știința lor de a supraviețui. În cântecele funerare românești vidra, lupul îndeplinesc rolul de animale psihopompe, ele conduc mortul într-o altă lume, știu acel drum ascuns care trece prin rouă și ceață către teritoriul umbrelor. Avem în acest film și un fel de regarde éloignée de care vorbește într-un alt context Levi Strauss și o poveste de dragoste de cu totul altă natură, o poveste care descrie nu doar
Cum visează vulpile fetițe cu chibrituri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7348_a_8673]
-
iar pisoii sunt pitici.// Cea dintâi între princese/ e un siamez (dar n-am/ să vă spun exact prin ce se/ ilustrează acest neam).// Un persan albastru, - a II-a/ (rasa i-o cunosc pe sfert)/ are botul ud ca roua/ fi^ndcă bea tot lapte fiert.// Ce-i mai albă ca zăpada,/ pe a III-a n-o prea rabd/ (dar pe Albă-ca-Zăpada/ nu o doare acest fapt).// Păr electric are-a IV-a/ când o mângâi în răspăr;/ botezată
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
nebănuitele trepte" de la "curțile dorului", nu neapărat decorativ, dar cu lentori și tăceri: "Dealurile, dulci sfere împădurite", țara "făcută din păsări", cursul izvoarelor, pământul "de veci", "pământ apus în nesomn", ninsorile calme sau "cu dușmănie", bisericile "vii", plopi și paltini, roua, lacul morii, câmpia, fructele ("miros vegetal de iubire / sub soarele picotitor"), "satul întreg". Blaga, copil fiind, se scufunda în cada cu grâu, apoi, tânăr, se întindea în lan "fără dorinți, fără mustrări, fără căinți"; Ana Blandiana se închipuie cum, atunci când
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
Mișcările sunt domoale, vocea în surdină, "ochiul de greier" întrezărește natura senzorial: Greierii cântă numai în somn, / Greierii sunt ziua numai insecte, / Lăsați-i să doarmă și-ascundeți-i, ierburi, de sinceritățile zilei suspecte; // De adevărul uscat și zadarnic / Ferească-i al rouăi prea limpede domn / Și tot ce nu reușesc să trăiască / Întâmplă-li-se-n somn, // Lăsați-i să doarmă legați de coșmare, / Cântând ca din strune din propriile funii, / Subțiri prinți de țipăt jertfiți ascuțit / Singurătăților lunii" (În somn). Aici inserțiile barbiene se
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
roșcove și odolean.../ În ajun de Crăciun/ boabele de cafea dădeau în copt roșu/ buzele ei ardeau în pâlpâiri stacojii, aidoma;/ și legăna brațele moi/ cu miez din nectar de lechosa/ îi scăpărau din ochi/ perle zglobii de parchita/ și rouă de mangrove/ iar părul strălucea în cărări/ și striații romboidale/ de ananas verde-maroniu.../ M-a invitat să dansăm/ joropo și salsa/ cântau columbieni creoli/ din harfe, chitare/ și fel de fel de surcele sunătoare.../ ŤTe-aștept la noi în sat, la
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
silvestru, cu ușoare trimiteri spre transcendență: „Ca Domnul să intre în sufletul tău, / Se cere să ai în suflet lumină - / Clipa de har să se plimbe în voie prin tine / Asemenea astrului matinal prin pădure.(...) Marele Taciturn pășește agale prin rouă,/ Pătrunde unde-i rană deschisă, fierbinte,/ Dar mai ales acolo unde / Inima nu contenește să cînte" (Distinguo). Modelul e însă simplificat, împins către credința care la Blaga apărea problematizată. Ca și spre o romanțiozitate folclorică, spre o „zicere" de flăcău
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
sărută” (Dilrubam). Unirea explicită a voluptății cu ideea morții nu mai trecuse însă prin poezia noastră. Dacă tinerele fete de pe malul Bosforului acceptau să fie ucise de dragul iubitului lor, e curioasă thanatofilia prezentă în cîteva mici capodopere, precum Domnul de rouă, Făt-Frumos, Dochia, Amantele Ciliii ori Păstorul murind. Ele sunt în aparență basme, dar devin neliniștitoare ca atmosferă și tramă narativă: în toate este vorba de iubirea imposibilă între un bărbat viu și o fată moartă (sau invers), de intensitatea neobișnuită
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
variantă a poemului lui Caeiro despre „cotul drumului”, dincolo de care nu se vede nimic... Aici Dinu Flămând are nevoie de propriul talent spre a rescrie concentrat oferta de esențe, și nu în ultimul rând, de a face din sonorități o rouă înviorătoare: „Inutila viață pe care-am trăit-o și o trăiesc/ mi-o port pe brațe ca pe un balot mort/ cu un efort bănuitor, dar și nefiresc,/ ca un vapor ce nu caută nici un port./ Iar apoi ca pe
Cum traduce un scriitor. Pessoa în limba română by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5157_a_6482]
-
împânzit" mediul online încă de la primele ore, bucurându-se de aprecieri pozitive din partea publicului. Odată cu lansarea videoclipului " Nu mai e timp", Holograf vine și cu cel mai nou material discografic al trupei, numit "Love Affair". Albumul, ce conține piese precum "Roua dimineții", " Când pierzi pe cineva", "Întoarce-te acasă", " Cât de departe" și multe altele, va fi lansat oficial pe 24 februarie, într-un concert Holograf, la Sala Polivalentă. Concertul va beneficia de participarea extraordinară a sopranei Angela Gheorghiu.
"Nu mai e timp", clipul celor de la Holograf şi al Angelei Gheorghiu, peste o suă de mii de vizualizări - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/67389_a_68714]
-
cînd umerii și gîndu-ți înconjoară // iluminări din locurile unde / nu ajung luminile de-afară" (Dialoguri). Viața se îngemănează cu moartea într-o atmosferă de pictură naivă: "cunosc un drum mai scurt decît / o tăietură de lumină // cu un pumn de rouă noaptea-mi bate-n / geam / tot aceeași noapte care m-a născut // se gîndesc părinții poate să-și urmeze / iarăși drumul de la început // bunicule de ce ai așezat / această lumînare lîngă tine // să vezi cît sunt de supărat / pe ziua care
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
Zi, Ghiță dragă, nu mă fierbe." Și, în fine, Ghiță a zis... Cum ședea el în grădină, într-un fotoliu de paie, dimineața, la soare, înaintea unui perete înalt și măreț de cârciumărese, petunii, crini și multe altele, spălate de roua de dimineață... Și cum cloșca de alături simțise numaidecât, din adăpostul ei de sârmă împletită, să nu dea iama Ionică în păsări, - Ionică, auzi, cotoiul vecinului și în puii care piuiau veseli ciugulind mălaiul. Raiul, Nelule, raiul pe pământ!, exclamă
Cotoiul Ionică by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6517_a_7842]
-
nu mi-aș fi permis să mă duc nebărbierit), beam ceașca cu lapte, mă mai uitam o dată în oglindă și plecam. Era rece și curat și scrobit ca un guler de cămașă de mire. Temelia-i înota, aproape transparentă, în rouă. Mirosea. Parcă s-ar fi parfumat anume pentru mine cu lavandă!" (Fericirea lui Julien Ospitalierul). Dandysmul acestui personaj pare o mască a ceea ce părintele său scriptic nu cutează a mărturisi decît indirect, și anume acea despărțire de ființă, "ratarea" ontologică
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
ce fluturi-i constipă?" (Bar). Sau: "Gîrbacele și-au încercat pe pielea ta / Îngeri justițiari erai prea rea" (Îngeri justițiari). Sau: " Și mă durea în piept. Poate era / Chiar îngerul, trist cuibărit în mine, / Nemaiștiind cuvinte spre-a striga / De-atîta rouă rea și de rușine" (Și mă durea în piept. Poate era...). Ș.a.m.d. Nu găsim în această creație acea oscilație, de tip baudelairian, între polul material și cel spiritual al universului, ci doar un joc al concupiscenței, aidoma unei
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
nu-s, / Cu fragede minuni de rotunjime / Și Înălțări la cer, precum, Isus!" (Rugăciune laică). Totul nu e decît o chemare eroticească ce-și caută martori convenabili sub raportul caligrafiei: "Îngerii se enervează, dau cu nimbul de zid, / Cînd în rouă, cotropitoare, coapsele ți se deschid..." (Distih). Extazul nu e angelic, ci lasciv: "Erai atît de frumoasă! / Frîngeam pentru tine flori largi / Umplute cu îngeri de-amiază/ Ce raze-ndesau în desagi" (Caligrafiile acelorași cuvinte). Îngereasca simbologie trimite cu ușurință la
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
măcar de îngrijire și păcătoasei vieți de toate zilele... Mie mi-e foame și mi-i somn (73-74). În fața întinderii fără hotar a Șestinei, scriitorul admiră priveliștea și îi atrage atenția tovarășului de drum asupra Călimanilor, a pământului plin de rouă sau a vânturilor care dezmiardă fața blondului Adonis. Însoțitorul declară însă că el aparține definitiv lumii reale și că nu se poate hrăni cu imaginația: dumneata, domnul meu, care cugeți cu capul unei generațiuni dispărute și care ești un anacronism
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
declama nici mai mult, nici mai puțin decât începutul Levantului: „Floare-a lumilor, val verde cu lucori de petre rare, Mări pe care vase d-aur port piper și scorțișoare, Părând piepțeni trecuți molcom printr-un păr împarfumat, Strop de rouă-n care ceriul e cu nouri mestecat, O, Levant, în cari zefirul umfle-ai sei obraji de zeu, Cu simțiri aprinse umpli neguros sufletul meu! O, Levant, Levant ferice, cum nu simți a mea turbare, Cum nu vede al tău
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
în imagini ce fascinează prin concretețea halucinatorie a tectonicii unui vis construit cu vervă minuțioasă și printr-o scenografie halucinantă, ce deplasează detaliile în avanscena poemului: „Or, domnul Leonid/ în blocul-stup, la catul IX,/ privind, ca într-un glob de rouă/ sau prin ocheane-ntoarse, strada/ cu lungi tramvaie, dedesubt,/ și-ncălecând cu gând abrupt,/ el și cu Țepe, balustrada,/ adepți ai unui joc extrem,/ dar îndoielnic, de-a suspansul,/ de care, încă mă mai tem,/ cum funambulului, balansul/ i-l simți
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
traducă cineva într-o zi, aflăm o mulțime de lucruri asupra acestui punct. Uneori urmărea câte o oră drumul unei raze de soare pe clopotnița unei biserici. Tot așa cum iezuitul Hopkins stătea complet nemișcat în fața câte unei flori acoperite de rouă până începea grădinarul să-l creadă idiot. Asupra lui Hawthorne, care este socotit un introspect, lumea vizibilă exercita o fascinație extraordinară. Un coș fumegând sub ploaie, un zâmbet abia schițat pe fața cuiva, un braț care ieșea pe o fereastră
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]