4,274 matches
-
cei nici treizeci și cinci de ani, plesnea de sănătate și vigoare, Îl privi drăgăstos, pe copii la fel și spuse: Valerică, (ce delicatețe, a Început cu băiatul!) ție ți-am cumpărat pentru un costum de stof’șoară, iar ție, Mariniță, rochițică roză și pantofi de mers la ... horă! Băiatului Îi mai pierise din timiditate, sentimentul de neîmplinire majoră era contracarat de cel al asigurării continuității, Învățau și munceau Împreună și pentru Va, un novice care cunoștea doar primele două-trei litere ale unui
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se aplecă peste el și-l sărută cu o anumită Încetineală pe obraji, apoi Într-o mișcare comună și-au apropiat buzele, ea l-a sărutat pe gură, apăsat și foarte lent și când Valerică a simțit limba mică și roză, voluntar sau involuntar, a răspuns așa cum Îl Învățase Marinița, acțiunea finalizându-se cu un sărut franțuzesc executat după toate normele! Ildiko fără a mai avea nevoie să apese pe butoanele care Îi aprindeau ochii, cu nările fremătânde, cu gura deschisă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub vălul sclipitor al mărețului astru.“ (Stela Brie) „Mă nasc sub curcubeul celor șapte culori, / Care mi pune în palmă lumina purpurie, / Pe malul calm, albastru, întins ca o câmpie, / Al mării ce
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub vălul sclipitor al mărețului astru.“ „Ca oriunde, în satul cu salbe de păduri și izvoare cristaline, vacanțele școlare erau adevărate poieni ale timpului, în care florile voioșiei răsăreau din candoarea și zburdălnicia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
singură limbă există“ este contrazis automat de prezența, între coperțile cărții, a unor traduceri din versurile lui Mihai Posada în germană, franceză și engleză. Mai există deci, pe lume, cel puțin trei limbi!) În rest, poemele, scrise cu o cerneală roz și cu o anumită sfială-stângăcie, nu promovează deloc „o ființare românească chezășuită de actul branșării spiritului identitar la potențialul istoric al românilor de a dăinui, în consonanță cu valorile imanente tradițiilor multiseculare“. Iată un exemplu dintre zecile posibile: „ca și când / ți-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
era. Sportiv de performanță la Clubul Dacia, se prezenta cu o modestie dezarmantă. Într-o noapte, cînd cei doi tineri stăteau alături, Dana întreabă absentă: Din ce o să trăim, Rodion? Vin copiii, n-avem casă și perspectivele nu-s prea roze. La întrebarea aceasta nu s-a așteptat și a dat un răspuns cam anapoda. Îmi caut un serviciu, poate antrenor. Sau poate mă antrenez și bat tot ce-mi stă în cale. Premiile sînt colosale. Știi cît încasează un campion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de tipar cuprindea odăile noastre: tinda În care mă baricadasem de frica cerului, pe urmă o cameră mai spațioasă, la Îndemînă peste zi pentru tot lucrul, iar noaptea bună de dormitor al părinților. Era ocupată de o mobilă de culoare roz. Astăzi, reprezentările mele nu se pot obișnui, chiar dacă le forțez, cu o asemenea culoare a dulapurilor, mesei, spetezelor de scaune, a suportului și a ramei oglinzii de pe peretele din stînga cum intrai. Mă studiam adesea În oglinda aceea: o față
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spun că, În ținuta corectă, eram mai la largul meu. Cu rozul acela al camerei, mă simțeam desprins de tot ce era În jur, culoarea asta nu o regăseam nici pe afară, nici În restul casei. De aici, dintre mobilele roz, intrai În altă Încăpere prelungă, de folos pentru te miri ce, pentru bucătărie de iarnă, bunăoară, de loc de dormit pentru copii și de poveștile spuse nouă de mama Floare. Greu mi-a intrat În cap, În legătură cu ea, ideea de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mea, să ne arate prunii Înfloriți. A fost cea dintîi și cea din urmă oară cînd am văzut o asemenea sărbătoare. — Uite cîte fructe vor fi, a spus baciu’ Geiger arătîndu-ne nourii de spumă din brațele crengilor. Unii nourași erau roz. Lia fluiera ușor melodiile ei nedefinite, ca În fața ghip sului lui Zoli, iar mie nenea Matthias mi-a dat o cîrpă moale să mă șterg la ochi: te supără lumina, e prea tare? Nu-i ni mic, trece. Am și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
negru, capul ușor Înclinat Într-o parte ca la orice copil care vede mai bine cu un ochi decît cu celălalt. Apoi oglinda, ca și mobilierul din jur, de o culoare imposibilă, abia astăzi Îmi dau seama de asta, mobile roz, s-au năruit În memorie și continuă acolo, ca toate celelalte imagini, să plutească. Ca, bunăoară, prietenele mele de aceeași vîrstă de pe la opt, nouă ani, le-am Întîlnit douăzeci de ani mai tîrziu, funcționare, surori medicale prin țările noastre mărunte
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
noduroase de copaci și, printre cioturi, o ruină) Rămâi cu mine în pădurea bucuriei... pădurea supărării... pădurea uitării de sine... rămâi, rămâi...(vocea se pierde) Vocea blândă, cu reverb : Mergi, mergi... (drumul se luminează din nou : copaci plini de flori roz, atmosferă de primăvară; printre copaci, departe, un castel roz-alb-auriu, care strălucește în toate culorile curcubeului. Pe marginea drumului, o zână, îmbrăcată în roz, cu văluri roz...ca o zână) Zâna : Bine ai venit ! De când te aștept ! Să mergem împreună! Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
blândă, cu reverb : Mergi, mergi... (drumul se luminează din nou : copaci plini de flori roz, atmosferă de primăvară; printre copaci, departe, un castel roz-alb-auriu, care strălucește în toate culorile curcubeului. Pe marginea drumului, o zână, îmbrăcată în roz, cu văluri roz...ca o zână) Zâna : Bine ai venit ! De când te aștept ! Să mergem împreună! Ai să alergi și ai să culegi flori și ai să te joci cât poftești ! Tot ce vrei ai să găsești aici ! Acolo, sus, sunt cărțile cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a cooperativei, și chibzuind la posibilitatea de a înființa o librărie în comună și un magazin sătesc la Obedeni, unde nu exista decât un bufet, care vindea mai mult băutură și țigări. În privința "avantajelor" promise, lucrurile nu se dovediră prea roze. La un moment dat vicepreședintele îi promise un "lot de folosință", care se dovedi că ar fi trebuit să fie chiar unul din loturile pe care le donase statului cu un an în urmă. Nu era mare lucru, dar unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pat pe rotile se apropie cu un clinchet abia audibil de patul neocupat. Victor sare în picioare ca împins de un resort și deschide ochii. Cu stupoare constată că ține în mâna strânsă nu batista lui, ci o fină dantelă roz. O bagă cu grabă în buzunarul bluzonului, ca un hoț prins asupra faptului. Doi bărbați în alb instalează o pacientă în patul disponibil după care ies fără nici o vorbă. Victor, dragul meu ! Dora ! A vorbit Dora cu o vocea mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fie tentați de înmugurirea feminității copilei mele !" Speram, dar de fapt o voce interioară îmi spunea că tentația asta se produsese încă de atunci, de când cei doi îl ridicaseră pe Vasili. Intuisem avertismentul otrăvit dat de pachetul legat cu fundă roz, dar ignorasem că cei care făcuseră acest cadou nu aveau nici suflet, nici Dumnezeu. După doar câteva minute, care mi-au părut nemaipomenit de lungi, m-au invitat și pe mine în birou și mi-au spus că o vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și de sentimentele retrăite în timpul acesteia, cu fața în broboane, a propus un moment de respiro în tovărășia unei licori obținute după niște rețete primite de la un cunoscut podgorean buzoian, fost coleg de suferință, mare amator de vinuri fine, volatile, roze, demiseci și demidulci lucrate din Hamburg Tămâios și Fetească Regală. Ce să mai vorbim!.. Un adevărat dichis de la pregătirea strugurilor din momentul recoltării și până la fermentare, maturare învechire îmbuteliere la consumul în pahare de cristal cu picior înalt, ceea ce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mei și Pitu... Nineta, pentru că nu deschisese gura toată seara, s-a simțit obligată să întrebe: "Dar domnul Onuț poate să rămână?"... Devotatul a fulgerat-o cu o privire de fiară încolțită, ca în desenele acelea animate în care pantera roz tremură de ciudă că n-o poate sfâșia pe veverița cea sprintenă și isteață... Și lumânările, să dispară lumânările de aici, că avem treabă serioasă, adaugă insul... Dar Nineta prinsese faza cu pantera și veverița și i-a turnat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
La Flacăra (în fața Facultății de medicină) blocurile devin iarăși moderne, sunt o pată de lumină. Prefectura e un adevărat castel. Bulevardul Copou, cu masivele Casa Universitarilor și Universitatea Ioan Cuza, eleganta FEAA(vechiul ISE) și Centrul Cultural Francez, prețioase clădiri roz cu geamurile micuțe, în arcade și cu multe ornamente, sunt cele care mi-au atras cel mai mult atenția. Cartierele Alexandru (cu podul), Nicolina și Cugul (pasarela imensă) cu personalitatea lor, viața lor proprie. Iar cimitirul Eternitatea este și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
unchiului, s-a mai învârtit el puțin prin casă, dar n-a rezistat să nu se ducă în camera Ceciliei care încă dormea cu păru-i răvășit pe pernă, într-o cămașă de noapte dintr-un material fin, de culoare roz, cumpărată desigur din magazinelor lor de aici, fiindcă se vedea că avea o lucrătură deosebită, 203 decoltată atât cât să permită strălucirea lănțișorului pe care uitase sau nu voise să-l dea jos înainte de culcare. Brațele-i dezgolite deasupra plapomei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bol roșu-închis din care se deschide, luminând prin lichidul auriu și transparent, o unică scoică tremurând sfios, este o rugă întru castitate, iar hishimochi, prăjiturile de orez în formă de diamant, trei la număr în trei culori verde, alb și roz trimit, pe rând, la verdele plantelor înmugurite, la albul zăpezii încă puternică pe alocuri și la rozul proaspăt al florilor de piersic. Pe lângă floarea de piersic, altă regină încoronată a primăverii este floarea de prun, cu delicate arome, în cinstea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
părul drept, lucios în întunecimea lui absolută, chipul ei nu pare viu. Nici un sentiment nu răzbate; ochii plutesc peste spații inventate, măturând vidul care se retrage umil spre genunchii ei. Acolo unde se găsește, strânsă în palide mâini mici, gentuța roz. Doar dacă privești cu atenție, cu mare atenție, observi că încordarea mâinilor este nefirească. Din când în când, un tremur le străbate. Apoi, este din nou liniște și te întrebi dacă ai văzut într-adevăr, sau doar ai depănat, pentru
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
rostogolește cu o viteză neașteptată, parcurgând fulgerător ultimii centimetri care îl despart de pielea dulce. Acum, se odihnește din plin pe umărul ei, ba chiar trunchiul pe jumătate răsucit i se sprijină pe sânul stâng, acoperind și jumătate din gentuța roz, jumătate din genunchii strânși. În curând, o va invada în întregime gândesc cu groază. Și totuși, nici o reacție. Crede ea oare că a-l da la o parte, a se ridica pur și simplu ar atrage asupra ei privirea întregului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din priviri, încă liniștită. La masă, mai era un loc liber, fără scaun însă. De jur împrejur, nu se mai zărea nici unul, uitat aiurea sau cine știe? hărăzit chiar ei de o soartă milostivă. O urmăream cu coada ochiului. Felia roz de ghimbir murat tremură scurt între bețișoare. Femeia stătu nemișcată și soarele îi aprinse o clipă baticul. Șovăială imperceptibilă, reprimată brusc. Un zâmbet vag pe față, încurcat, un zâmbet care deja cerea scuze, se retrăgea undeva, unde această anomalie a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
încurcat, un zâmbet care deja cerea scuze, se retrăgea undeva, unde această anomalie a firii nu se făcuse încă prezentă. O zbatere a pleoapelor și hotărârea luată rapid, cu disperarea tăioasă a unui kamikaze. Felia de ghimbir făcu o voltă roz în aer și căzu fără sunet. Femeia se așezase, stând ghemuită la jumătatea distanței spre pământ, bustul, chipul și mâinile rămase deasupra nivelului mesei, creând impresia perfectă a unui comesean în șir cu ceilalți. Zâmbetul i se preciză, deveni mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ca efect secundar dependență socială. Într-o altă dimensiune se înscrie dependența indusă prin mecanisme de factură educativ-culturală. În acest sens, este semnificativă dimensiunea de gen a educației. După modelul tradițional, fetele sunt îmbrăcate în culori deschise (semnificativă este culoarea roz) și se joacă preponderent cu păpuși, băieții poartă haine de culori mai închise (când sunt mici, sunt îmbrăcați deseori în bleu) și preferă să se joace cu mașinuțe și pistoale. Fetelor le sunt întărite comportamentele care denotă sensibilitate, empatie, chiar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]