1,007 matches
-
aceea, dar sunetul teancurilor de hîrtie Îmi amintea de foșnetul lenjeriei alunecînd pe șoldurile și pe coapsele palide ale doñei Beatriz Aguilar, sora prietenului meu din copilărie. — Daniel, plutești printre nori. Te Îngrijorează ceva? E vorba de Fermín? Am Încuviințat, rușinat. Prietenul meu cel mai bun Își sacrificase cîteva coaste ca să-mi salveze pielea cu cîteva ore În urmă, iar primul meu gînd se Îndrepta către Închizătoarea unui sutien. — Vorbind de lup... Mi-am ridicat privirea și iată-l. Fermín Romero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să afle pe banii cui a trăit ea toți acești ani la Petersburg, în ce relații este cu Afanasi Ivanovici și câtă avere a adunat. În sfârșit, dacă acceptă acum capitalul, nu-l ia ca o despăgubire pentru fecioria ei rușinată, de care n-are nici o vină, ci pur și simplu ca o compensație pentru soarta ei mutilată. Spre sfârșit atât de tare se înfierbântase și se ațâțase relatând toate acestea (ceea ce, de altfel, era foarte firesc), încât Epancin era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o consolez pe loc și s-o încredințez că nu trebuie să se considere atât de prejos față de ceilalți, însă cred că nu m-a înțeles. Asta am remarcat-o, deși fata tăcuse tot timpul, cu ochii plecați și îngrozitor de rușinată. După ce am terminat, mi-a sărutat mâna, eu am luat-o imediat pe-a ei și am vrut să i-o sărut, însă ea a smucit-o de îndată. Atunci, în acel moment, m-au văzut copiii, toată ceata; abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Era de la general, împăturit și pus într-un plic închis. Fața îl trăda pe băiat ce greu îi era să i-l transmită. Prințul îl citi, se ridică și își luă pălăria. — E la doi pași de aici, bâigui Kolea rușinat. Stă acolo cu o sticlă în față. Nu pricep cum de a făcut să i se dea pe datorie. Prințe, dragul meu, vă rog să nu le spuneți mai târziu alor mei că v-am adus biletul! De-o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bezmeticii ca să-i împlinească lui vrerea. Și, în pofida tuturor dificultăților, suta de mii, la care, în glumă și cât se poate de vag, făcuse aluzie Nastasia Filippovna, fusese în cele din urmă adunată, cu o dobândă despre care însuși Biskup, rușinat, vorbea cu Kinder numai în șoaptă. Ca și la precedenta întâlnire, Rogojin pășea în frunte, ceilalți îl urmau, fiind totuși întrucâtva temători, deși aveau conștiința deplină a privilegiilor lor. Dumnezeu știe de ce, cel mai mult se temeau de Nastasia Filippovna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
altul. Probabil, Lebedev avea ceaiul pregătit pentru el, întrucât apăru repede. Bătu ora unsprezece. Xtc "X" Ippolit își umezi buzele în ceașca de ceai pe care i-o întinse Vera Lebedeva, o puse pe masă și deodată, parcă jenat, aproape rușinat, se uită împrejur. — Ia priviți, Lizaveta Prokofievna, aceste cești, începu el să vorbească cu o grabă stranie, aceste cești de porțelan, de un porțelan, cred eu, excelent, pe care Lebedev le ține întotdeauna în scrin, sub sticlă, încuiate; niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prisos; cu siguranță, prințul n-ar fi suflat o vorbă tot drumul, chiar dacă n-ar fi fost prevenit. Inima începuse să-i bată grozav de tare când auzise vorbindu-se despre bancă. Peste vreun minut, se gândi mai bine și, rușinat, alungă gândul absurd care-i venise în minte. După cum se știe sau, măcar după cum spun unii, la gara din Pavlovsk, în zilele de lucru, se adună un public „mai select“ decât duminica și de sărbători, când sosesc „feluriți oameni“ din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aceea puroiul și-a croit drum în interior, săpând adânc în os... Se oprește și-i arată cu degetul băietanului de lângă el ventuza de bronz pe care a folosit-o să tragă puroiul afară. Crezi că asta se spală singură? Rușinat, acesta se grăbește să îndeplinească ordinul. Themison îl suduie pe grecește, după care observă o nouă neregulă: — Boule, mârâie încet, de ce nu așezi cârpele lângă ventuză? Data viitoare când va trebui s-o folosești, cum ai să produci aderența dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fapt lucrul cel mai bun: se ocupă de ceea ce este omenesc și divin în ei și în ceilalți. Celălalt belește ochii neîncrezător la el. — Ia uite ce filozof stă cățărat în spinarea calului! hoho tește apoi. Pusio se foiește, subit rușinat. Tropăie, un timp, fără rost din picioare. Ca să și facă de lucru, își scoate din nou capul prin deschizătură. — E și Germanicus cu falnica Agrippina! exclamă la un moment dat. — Falnică pe dracu’! suduie Rufus. Trimite un scuipat între picioare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a pus să ne așezăm la fel lângă partea cea mai joasă a zidurilor. Își trece dosul palmei peste fruntea nădușită: — Nu știam că-i zice tot țestoasa, dar era cât se poate de ase mănătoare cu asta, recunoaște puțin rușinat. Rufus oftează, nefericit. Presimte că urmează un șuvoi lung de vorbe despre isprăvile călărețului în campanie. Nu se înșală. — Eu, împreună cu camarazii mei, ne-am apropiat înarmați de ziduri, pășind peste scuturi. Eram deopotrivă în înălțime cu apărătorii. Se lasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
degrabă să-l mânie pe zeul ăla... Mi... Mitru... — Mithras. — Aha! Mithras. Se scarpină nedumerit în creștet: — Cum de știi că în luptă ai nevoie taman de un nume, și nu de un altul? Cel vizat lasă fruntea în jos, rușinat și impresionat în același timp. — Eu, în locul tău, continuă Rufus cu toată seriozitatea, le-aș purta pe toate cele 1000, chiar dacă - la nevoie - ar trebui să le atârn și de sulă. Trece la următorul, fără să i se clintească vreun
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
venea aici. Pentru că în orice clipă frustrarea lui Germanicus riscă să se întoarcă împotriva lui. A luat decizia în pripă, sub impulsul spaimei, fără să se gândească la consecințe. Ce mai, un ceas nefast. La rândul său, Germanicus se simte rușinat. Îl înjosește propria-i slăbiciune. Dar și mânia neputincioasă că e doar un obiect la cheremul voinței altora: a principelui, a Agrippinei, a sorții... Și totuși nu poate fi o întâmplare că a visat-o pe Mariamne azi-noapte, iar de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
coadă, din pulpă și de la gât. — Care umplutură? șoptește Velleius Paterculus. — Pentru cârnații ce vor fi arși pe altar, îi explică Tiberius. Simte o bucurie răutăcioasă să-l necăjească: — Ce, crezi că zeul se mulțumește numai cu ciurucuri? Tânărul tace rușinat. — Trebuie să-i dăm și lui ceva din ce mâncăm noi, adaugă ironic Nero. Paterculus întoarce privirea, ofensat. Nu gustă acest gen de glume. Tiberius Nero se cufundă din nou în tăcere. Își concentrează atenția asupra activității preoților. Separă cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sau să nu fii de acord cu păsăreasca asta. Și este păsărească, mai mult ca sigur. Una din chestiile alea create nebunește pentru a le pacifica pe bătrînele flămînde de sex. RÎse batjocoritor. Ca Serviciul Voluntar al Femeilor. Walting părea rușinat. — Ei bine, nu știam de chestia asta. — Oricum, nu-i atît de deosebit de tine, zise Duncan. — Ce vrei să spui? Întrebă Fraser zîmbind. — E cum a spus Watling. Amîndoi credeți că lumea poate fi perfectă, nu-i așa? Dar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care trăgeau pîrțuri, se pișau sau căcau la oală. Totuși, acum, În Întunericul absolut al celulei, și În ciudata și stînjenitoarea atmosferă declanșată de cîntecele lui Miller și Atkin, Își dădu seama Îngrozit de mișcarea furișată, neajutorată, intenționată, pe jumătate rușinată a mîinii lui Fraser. Un minut sau două rămase nemișcat, nevrînd să trădeze faptul că era treaz. Apoi Însă, Își dădu seama că nemișcarea Îi ascuțea simțurile: acum auzea respirația lui Fraser, mai aspră de data asta, Îi mirosea transpirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întins receptorul lui Dan, rămînÎnd prin apropiere pînă ce Își luă rămas-bun. — Dan, am spus Încet, imediat ce Închise, părinții tăi știau că urma să-mi ceri mîna? — Tata nu știa, dar mama era la curent, zise el cu o față rușinată. — A. Era ciudat că nu fusesem eu prima care aflase de asta. Oricît de ridicol ar putea să sune asta, era ca și cum Dan Își pusese mama pe primul plan. SÎnt conștientă că mamele au relații speciale cu fiii lor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
timp Împreună, să facă diverse lucruri Împreună și tot ce-și dorește mama este ca tu să te simți parte din familie, Însă tu pari să interpretezi greșit orice gest al ei și eu am Început să mă satur. Tac rușinată. — Orice-ai crede despre ea, nu e o femeie rea. Mă iubește și vrea să fiu fericit. Consideră, sau considera (aici, se uită țintă la mine), că, primindu-te În familia noastră, mă face Într-adevăr fericit. Și ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să ai timp să gătești atît de minunat, În condițiile În care mai ai și un copil mic? Eu de-abia găsesc vreme să mă spăl pe cap, iar tu coci prăjituri În fiecare zi lăsată de la Dumnezeu. Lisa clatină rușinată din cap, dar e adevărat. Nu numai că prepară prăjituri și biscuiți zilnic, dar mai face și de mîncare pentru prietenul ei de cîte ori vine la ea, adică, aparent, seară de seară. Fostul soț al Lisei (Îl cheamă Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am spus... scâncește vaca bătrână. Cred că cel mai bine ar fi să ne Întoarcem buzunarele pe dos, D.S. Robertson, râde Ray cam nerăbdător. — Nu! N-am vrut... N-am crezut nici o secundă că voi l-ați luat... behăie ea rușinată toată. Asta a fost greșeala, javră ramolită și cretină. Ray clatină obosit din cap ca un profesionist. — Ce-aș vrea să vă sugerez... Îl Întrerup. Vaca asta m-a enervat. Vreau să mă joc. — Nu cred că ai Înțeles bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să ne preocupeitului de parcă litri de whisky se revarsă problema supraviețuiriiri iar capul Îmi zvâcnește ca curu. A fost o Întrunire ca dracu de nebunească aseară la masoni, mai ales cu Bladesey, puțoiu ăla mic și sonat. O să se simtă rușinat ca curu În dimineața asta. Mațele-mi sunt unsuroase, iar cantitatea de condimente din râgâielile mele și arsura din stomac Îmi sugerează că un curry foarte iute s-a alăturat cândva Învălmășelii. Răsfoiesc câteva hârtii de pe birou, cercetând din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
chinuindu-se să pășească pe pantă și gheață. Un labagiu grăsan și matol cu o tunsoare În genul lui Arthur Scargill vomită În rigolă, Împrăștiind peste tot boabe de fasole. O pipiță cu mutră de cal se uită la noi rușinată, iar o altă siluetă rotofeie Îl muștruluiește pe cel care a borât cu o voce pițigăiată și scârțâită: — Haide mă Frank! Prea mult spirit de sărbătoare. E un adevărat congres de bulangii. Credeam că eu sunt cu un grup patetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
reclamă În presă pentru homosexuali. Se presupune că ar trebui să fim tari În politica non-discriminatorie pe baza orientării sexuale. Aici nu-i n unele zoniale țării! Aici e Scoția! Toal lovește cu pumnul În masă și apoi pare cam rușinat. Ridic din umeri. — E coleg cu noi În poliție și la masoni. Clatină din cap și se calmează. Uite Bruce, știu că simți asta pentru că el concurează pentru același post ca tine și nu vrei să pară că obții un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
creață -/O, cum omul a devenit concret... „Mă simt tot mai concret! Și ca să nu-mi dezmint lecturile, mi-a apărut și-o eczemă pe față! „Pudrat pe-o eczemă ce fața mi-o sapă...” , trebuie să circul pe stradă rușinat, cu grijă, obosit de cei ce mă întreabă ce am. Am scris întotdeauna împotriva tristeții, am vrut s-o alung cu cuvinte. O vreme am reușit. Am considerat că e mult mai greu să fii fericit, să-ți pocnești cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
noastră, zice atunci un soldat, îndreptîndu-se din șale. ― Nici nu-i vina lor că țara-i păcătoasă, adăugă îndată cellalt soldat, proptindu-se în lopată. Toți trei militarii priveau acuma cu mare dispreț la țăranul care, neînțelegînd vorbele străine, plecă rușinat capul în groapa cu fundul galben, adâncă de vreo jumătate de metru. ― Ei, ce stați? Ce leneviți? strigă deodată caporalul, luîndu-și seama. Asta-i groapă? Nu vi-e rușine?... Uite-acu pică convoiul... și nici groapa nu-i gata!... Ori vreți
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Examină groapa mormăind ceva, nemulțumit, și pe urmă ridicând ochii apucă cu amândouă mâinile funia ce-i atârna deasupra capului, parcă ar fi vrut s-o încerce dacă-i destul de solidă. Întâlnind însă privirea speriată a căpitanului, dădu drumul ștreangului, rușinat și umilit. Mai stătu acolo câteva clipe, nehotărât, apoi deodată merse drept în fața străinului, prezentîndu-se: ― Locotenent Apostol Bologa... ― Klapka, îl întrerupse căpitanul, cu mâna întinsă. Otto Klapka... Adineaori am sosit, și tocmai de pe frontul italian... În gară am aflat că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]