1,442 matches
-
bătăile inimii lui. Așa și era: o viață nenorocită! Mersul lui greoi și ciudat, cam într-un peș, trezise la începutul călătoriei curiozitatea marinarilor; la stăruitoarele lor întrebări indiscrete, bătrînul cedase în cele din urmă, încît tot echipajul cunoștea acum rușinoasa poveste a vieții lui nefericite. într-o noapte de iarnă grea, zăbovind, din pricini de fel onorabile, pe un drum ce lega două tîrgușoare, fierarul se simțise cuprins de o amorțeală grozavă și se adăpostise într-un șopron dărăpănat. Urmarea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și bogăția ei de nuanțe. Nu sunt puține romanele literaturii noastre care arată ura țăranului Împotriva exploatării boierești. Ocolirea acestui sentiment ar fi Însemnat o Încălcare gravă a realității, o denaturare a ei, prea evidentă. Dar chiar la acei scriitori rușinoși și grijulii față de opinia publică, acea ură a țăranului Împotriva exploatării moșierești, este redată nu ca un element episodic și accidental (ura Împotriva moșierului prea câinos), ascuns de cele mai multe ori, fie sub imaginea poftei animalice de pământ, ca la Rebreanu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
naftalină În care o Închiseseră Înșiși autorii, promotorii și ideologii ei, cam după 1966-67, atunci când, Într-un relativ dezgheț ideologic, Începe campania de recuperare a modernității literare și când membri marcanți ai generației 50 instituie strategia debarasării tacite de trecutul rușinos, a punerii acestuia În derizoriu, după deviza „să ne despărțim de trecut râzând”. Conduită pe care, aproximativ aceiași promotori și autori n-au avut-o după aigust 1944, față de literatura română interbelică. Dacă scoatem din ecuație RS și-l Înlocuim
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ivit din combinațiile nesănătoase de sânge aparțin lumii tradiționale, epuizată de propria lipsă de imaginație. Universul doctorului Bonsentir e un Eden aseptic, o grădină a splendorilor de suprafață, dar și al subteranelor în care bogătașii „pot să-și stocheze partea rușinoasă a biografiei” (could store their embarrassments). Este un paradis negru, în care funcția vindecării a fost înlocuită de cea a ascunderii. Astfel de clinici depozitează deșeurile psihice ale umanității, lăsând eforturile vindecării pe seama unui zeu mai bun. Carmen Sternwood nimerește
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
probleme de sănătate și de dezvoltare pot conduce la tulburări de comportament, educaționale și psihoemoționale în perioada adolescenței sau în viața de adult, ceea ce, mai departe, determină recurgerea la un comportament abuziv. Mulți copii abuzați par la început ascultători, cooperanți, rușinoși, afectuoși, dar această aparentă liniște poate masca multiple probleme psihologice. De aceea, este importantă detectarea timpurie a problemelor pe care le au copiii, inclusiv cele privind abuzul și neglijarea, și asigurarea condițiilor pentru redobândirea sănătății fizice și psihice necesare, pentru
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cruțată, asasinatele în masă oprite, războiul mărginit în lupta letală între combatanți, nu pasiunea de distrugere a unei întregi civilizații ce este patrimoniul sacru al umanității. Surorile din America, întrunite în congres, au cuvântul și putința a opri cel mai rușinos măcel ce necinstește veacul nostru. De reușesc, merită recunoștința noastră, a tuturor. șAlexandrina Gr. Cantacuzinoț Timpul, 21 aprilie 1944. 74TC "74" Proiect de revendicări speciale pentru femei tc "Proiect de revendicări speciale pentru femei " Prin actul istoric de la 23 August
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
p. 38). Isus explică visul În felul următor (p. 39): numele invocat de preoți este numele Său; tot numele Său e scris și pe casa unde au loc jertfele. În numele Său generațiile omenești „au sădit copaci fără rod, În chip rușinos”. Iar cei doisprezece preoți, vulgari, păcătoși, criminali, desfrânați sunt chiar cei doisprezece apostoli, care n-au Înțeles taina lui Isus, pervertindu-I mesajul. Să nu uităm că avem de-a face cu un text de factură și doctrină gnostică. Isus
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
după datele indicate de D.P. Rice (1996), la nivelul anului 1990, costurile economice totale legate de abuzul alcoolic și de dependență în SUA au fost estimate la aproximativ 98,6 miliarde de dolari. Deși societatea consideră alcoolismul drept o boală rușinoasă și îl condamnă pe alcoolic, acesta nu trebuie să fie judecat. El nu este un om ,,rău”, ,,irecuperabil”, ,,ratat” sau ,,păcătos” așa cum este etichetat de foarte multe ori, ci un om cu certitudine bolnav. Desigur, ,,lipsa de voință” imputată adesea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
lipsa de voință” imputată adesea alcoolicului este oarecum justificabilă. Voința este primul lucru de care îl lipsește boala pe alcoolic. Un individ devine alcoolic cu mult înainte de a-și seama de acest lucru. În același timp, alcoolismul este o boală rușinoasă și, virtual, nimănui nu-i place să se vadă într-o lumină nefavorabilă. Din această cauză, după ce alcoolicul începe să perceapă faptul că depinde de băutură, el tinde să refuze această realitate (așa-numitul fenomen de negare a realității). El
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de viață al unui alcoolic tinde să nege suferința din familie față de persoanele din afara acesteia și induce acest consemn al secretului și copiilor. Prin urmare, aceștia suferă, dar nu se confesează. De cele mai multe ori, deoarece partenerul consideră alcoolismul o boală rușinoasă sau dorește să evite eventualele oprobrii/atitudini critice din partea comunității de vecini sau religioase din care face parte. Uneori, negarea la membrii familiei este atât de încăpățânată, încât chiar și atunci când apare evident necesitatea unui ajutor extern aceștia îl refuză
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
presat de frământările din spatele îndepărtat al frontului, orgoliosul împărat a găsit de cuviință să se întoarcă acasă, la Paris. Numai că întoarcerea nu era chiar un soi de marș victorios. în cazul dat, ea semăna mai curând cu o fugă. Rușinoasă și deloc sănătoasă. Pentru că rușii nu aveau nici un chef să nu ofere răsplata cuvenită „plății” pe care le-o făcuse Napoleon. La fel ca înaintarea spre inima Rusiei, retragerea a trebuit să se facă tot prin lupte. Pierderilor însemnate suferite
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
a armatei s-a strecurat pe celălalt mal pe niște poduri improvizate în mare grabă. Dar și acestea au fost până la urmă distruse. Atunci, acolo, a fost un dezastru pentru armata franceză... victorioasă. A fost contrazisă vechea zicere: „Fuga e rușinoasă, dar sănătoasă”. Unii istorici au afirmat că acela a fost începutul sfârșitului. Alții au fixat acest deznodământ pentru ceva mai târziu, când a fost invadată Franța. în sfârșit, există și analiști care filosofează ceva mai adânc. Ei afirmă că decăderea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
În acea seară. Cui Îi păsa? Cine avea nevoie de el? I-ar fi fost mai ușor dacă nu se Întorcea niciodată. Dar Îi era datoare mamei ei și trebuia să aibă grijă ca el să nu ia vreo boală rușinoasă sau, mai rău, să fugă cu vreo turcoaică. Mătăniile continuau să cadă, una câte una, printre degetele Desdemonei. Dar ea deja nu-și mai număra necazurile. În schimb, mărgelele Îi invocau acum În minte imagini dintr-o revistă ascunsă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ascundea de o lume a cunoașterii pe care n-o Înțelegea nici ea, unde altundeva putea ea să se simtă mai bine decât În tărâmul acesta subteran unde oamenii scriau ceea ce nu puteau să spună, unde dădeau glas celor mai rușinoase dorințe și cunoștințe ale lor? Căci În acea primăvară, În timp ce Înfloreau brândușele, În timp ce directoarea școlii verifica bulbii de narcise din straturi, și Calliope simțea ceva Îmbobocind. Un obiect obscur numai al ei, care, alături de nevoia de intimitate, era responsabil pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Trebuia să ți-l dau joi seară, adică peste vreo douăzeci de ore, dar nu mai am timp și de el în momentul de față, așa că ți-l dau acum. Însemnările unui Cronicar începute de mâna unui Împărat! Ce onoare rușinoasă! Un Cronicar trebuie să aibă grijă el însuși de consemnarea istoriei și a vieții celui pe care îl slujește. De asta e Cronicar! Am scris din când în când. Dacă se va întâmpla ceva și nu vom reuși, măcar aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
semizeului. Uite-l beat, clătinându-se, gata s o dezonoreze pe fata regelui Aleos, preoteasă a zeiței Athena, care spală rufe cu tovarășele ei la marginea unui pârâu. Și mai încolo, iată-l pe micuțul bastard, fructul acestei legături 219 rușinoase, părăsit de bunicul său în pădure, unde îl alăptează o capră. Nu așa i-ar fi plăcut să-și împodobească locuința. Dar Gallus, cu gustul lui îndoielnic, n-a vrut în ruptul capului să-i contemple pe Nemuritori maiestuoși ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cât încape. Ca toți cei din familia Libones, de altfel. — Tata n-a vrut să-și bată joc de sclavi, protestează celălalt. Glasul îi tremură. Bănuitor din fire, Asinius Gallus tace. — Dar Otacilius s-a aflat înainte într-o poziție rușinoasă. — Rușinoasă? — Da, fusese bănuit de nu știu ce delict. L-au supus chiar și cercetării prin tortură. Avocatul simte cum i se urcă sângele la cap într-o clipă. Asta schimbă fundamental lucrurile. Dacă ar fi fost eliberat oficial, individul ar fi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încape. Ca toți cei din familia Libones, de altfel. — Tata n-a vrut să-și bată joc de sclavi, protestează celălalt. Glasul îi tremură. Bănuitor din fire, Asinius Gallus tace. — Dar Otacilius s-a aflat înainte într-o poziție rușinoasă. — Rușinoasă? — Da, fusese bănuit de nu știu ce delict. L-au supus chiar și cercetării prin tortură. Avocatul simte cum i se urcă sângele la cap într-o clipă. Asta schimbă fundamental lucrurile. Dacă ar fi fost eliberat oficial, individul ar fi avut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
peste umăr: — Măi, da’ sensibil mai ești, frate! Știe că, dacă ar avea un ochi la spate, l-ar vedea - cu toată bezna - înroșindu-se. Răbufnește și mai aprig: — Voi cum vă distrați pe acasă? Sau nu cunoașteți această patimă rușinoasă? întreabă bat jocoritor. Îl simte venind amenințător spre el. Îl împunge-n piept cu un pumn de oțel. Luat prin surprindere, uriașul se bălăbăne o clipă, dar își redobândește instinctiv echilibrul. Rostește șuierat, reușind cu greu să se stăpânească: — Jocuri
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
celălalt se clatină sau s-a prăvălit chiar sub o lovitură ucigătoare, răspunde instructorul cu răceală. Dar seninătatea lui este doar o fațadă. Chiar fără să conștientizeze, dintotdeauna o parte din el s-a revoltat împotriva unui astfel de spectacol rușinos. Împotriva acestei manifestări degradante de dispreț față de demnitatea vieții omenești. Cum să se bucure de moartea pe care mii de oameni o împart cu dărnicie în dreapta și-n stânga din zori până-n amurg, fără să trebuiască însă s-o înfrunte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e cast și conștiința fără de prihană? Preferă să nu se uite spre Agrippina, ca și cum s-ar teme să n-o audă strigându-i: „Numai cei fără de vină să se apropie de altar! Departe de aici, tu, cel bântuit de pofte rușinoase!“ Își înăbușă un suspin adânc și apucă cu ambele mâini cupa plină cu vin. Varsă câțiva stropi peste capetele statuetelor, pentru ca spiritele însetate ale morților să se adape și ele. Câteva picături cad alături. Încep să se lățească și să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aș avea secrete murdare? întreabă Ben zâmbind. ― Nu avem cu toții? spun, uitându-mă în tavan, și gândindu-mă că eu ar trebui să fiu în televiziune, pentru că sunt probabil singura persoană din lume care nu are de ascuns vreun lucru rușinos. Și oricum, nici nu trebuie să fie atât de murdare. Gândește-te de câte ori ai deschis tabloidele de duminică și ai văzut foste sau foști de-ai cuiva celebru făcând dezvăluiri despre înflăcărata lor viață sexuală. Urăsc chestia asta. Tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fi legați de mine de acum încolo. Cei patru sunt: Nishi Kyūsuke, Tanaka Tarozaemon, Matsuki Chūsaku și Hasekura Rokuemon. În afară de Nishi Kyūsuke, nici unul n-a încercat să mă cunoască de când am plecat. Poate că de vină e firea prevăzătoare și rușinoasă a japonezilor față de străini. Doar tânărul Nishi, arătând o curiozitate aproape copilărească și însuflețit de faptul că este la prima lui călătorie pe mare, mi-a pus întrebări despre construcția corăbiei ori despre cum funcționează busola și m-a rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aceea... — Avem tălmaci, nu? Uitându-se la Nishi cum primea mustrările lui Tanaka, în adâncul sufletului său, samuraiul îl invidia pe acest tânăr care se putea deprinde repede oriunde și cu oricine. Crescut în valea sa, el avea o fire rușinoasă față de necunoscuți, la fel ca și Tanaka. Însă tânărul Nishi se plimba prin toate colțurile vasului dovedind o curiozitate fără margini față de construcția și mecanismele corăbiei. Tot el își nota pe hârtie cuvintele pe care le auzea de la spanioli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să știe nimic și fără să bage de seamă nimic. Edo încercase să se folosească de domeniul lor, domeniul lor încercase să se folosească de Velasco, Velasco încercase și el să înșele domeniul, în vreme ce iezuiții duceau cu franciscanii o luptă rușinoasă. În mijlocul acestor dezamăgiri și bătălii, ei doi își văzuseră mai departe de lunga lor călătorie. — Oare seniorul Ishida... murmură unchiul cu glas vlăguit, s-a lepădat și el de familia noastră? Odinioară unchiul său n-ar fi vorbit cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]