830 matches
-
în tot ceea ce a făcut la această reînființată mănăstire. În anii de păstorire a arhimandritului Mitrofan Băltuță, la Mănăstirea Cetățuia a viețuit discret și smerit un mare duhovnic al Iașului și al Moldovei, părintele Protosinghel Teofan Merlă. A fost duhovnicul, rugătorul și povățuitorul întru Hristos a multor credincioși, vreme de mai bine de 50 de ani. S-a născut la 8 septembrie 1921, din părinții Maria și Vasile Merlă, în satul Tătărăni, comuna Ferești, județul Vaslui. A fost al nouălea din
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și ucenicii părintelui Mitrofan și ai părintelui Gherontie erau și ucenicii lui. Amănunte ale vieții și slujirii părintelui Teofan vă îndemn să le aflați din colecția: „Oameni de care ne este dor” - Părintele Teofan. Cu toții păstrăm imaginea unui monah milostiv, rugător, veghetor la buna desfășurare a slujbelor în biserică. Ca un pelerin care pleacă pregătit la întâlnirea cu Dumnezeu așa a plecat în veșnicie în dimineața zilei de 11 februarie 2006. Pot spune că a avut trei virtuți, care i-au
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mi-am pus această Întrebare, și, În cursul unei ceremonii asemănătoare celei la care tocmai ai asistat, am găsit soluția. Mă amestecasem În mulțime, În jurul meu se Înălțau gemete. Urmărind acele chipuri plânse, devastate, fixând acele priviri năucite, rătăcite și rugătoare, mi-a apărut toată nenorocirea Persiei, suflete În zdrențe năpădite de o nesfârșită jale. Și, fără să-mi dau seama, au Început să-mi curgă lacrimile. Faptul a fost remarcat În cadrul asistenței, am fost privit, am fost Împins spre scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe străzi În căutarea unei rodii chircite, a unui coltuc de pâine Barbari, rătăcit În vreo rigolă. Riscăm ca În curând să se recurgă la canibalism. Două săptămâni, nu trebuie să mai rezistăm decât două săptămâni! Glasul lui Fazel era rugător. Dar Howard nu putea face nimic În această privință: — Rezervele ne-au permis să rezistăm până acum. În acest moment, nu mai avem nimic de distribuit. Absolut nimic. În două săptămâni, populația va fi fost decimată, iar Tabrizul va deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie, Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin, Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie, Cu inima stearpă, rece și cu suflet de venin! Plângi copilă? - C-o privire umedă și rugătoare Poți din nou sdrobi și frânge apostat-inima mea? La picioare-ți cad și-ți caut în ochi negri-adînci ca marea, Și sărut a tale mâne, și-i întreb de poți ierta. Șterge-ți ochii, nu mai plînge!... A fost crudă-nvinuirea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
adresată chiar mie. Și nici nu cred c-o să mai aud vreodată. Este unul din acele daruri foarte rare, spontane și sincere. Sunt atât de șocată, că nu pot să vorbesc mult după ce el a tăcut. Observ că mă privește rugător, că-mi cerșește un cuvânt, că-mi cerșește să-i spun că nu s-a făcut de râs complet. Până acum, Jake nu și-a mai dezvăluit niciodată vulnerabilitatea în prezența mea. Îi stă bine așa, vulnerabil, fără formalisme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Cum pot să citesc minți? Cum aș putea să influențez materia? Cum aș putea să împiedic oamenii să moară? îl întrebai apropiindu-mă amenințător și încet. Lumea asta în care trăim nu aparține SF-ului! Cu multă pregătire, zise el rugător. Cine ești tu? îl întrebai suspicios. Eu sunt un observator. Mă numesc Vladimir Chronosi, spuse cu simplitate. Observator a ce? Observator al evenimentelor, un Cronicar, mai bine zis. Și cum revoluția asta e cel mai important moment acum, nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și mai cum ? — Te rog ! Uite, fii atent, tu nu trebuie să faci nimic. Mă ocup eu de tot. Comparativ cu celalalte materiale din presă pe care am dat bani grei, o să fie ca o picătură În ocean. Îl fixez rugător. Te rog... te rog... Bine ! spune impacient. O să fie bani aruncati, dar mă rog... — Mersi ! Îl privesc radioasă, apoi, În clipa În care dispare din raza mea vizuală, ridic receptorul și formez numărul bunicului meu. — Bună, bunicule ! spun În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o să mănânce de pe o hârtie. — Ia spune... Jack, zice Nev pe un ton camaraderesc. Ce mașini conduce un tip ca tine ? Nu, nu-mi spune. Ridică mâna. Un Porsche. Am dreptate ? Jack Îmi Întâlnește privirea Întrebător și eu Îl fixez rugător, Încercând să-i transmit mesajul că n-am avut de ales, că Îmi pare foarte rău, că, ce s-o mai lungesc, Îmi vine să mor... Înțeleg că am fost deconspirat, spune zâmbind. — Jack ! exclamă Kerry, care și-a reluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îmi aruncă cea mai intensă privire gen martir-rănit și se Îndepărtează. Stai ! spun brusc. Stai o clipă ! Connor, crezi că ai putea să-mi faci o favoare ? Aștept până se Întoarce cu fața spre mine, și-mi iau cea mai rugătoare expresie de care sunt În stare. Crezi că ai putea să rămâi tu aici un pic să răspunzi la telefon, cât mă duc și eu puțin să mă uit la interviul lui Jack Harper ? Știu că, În momentul ăsta, Connor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
oribil cu mine ? — N-o să se poarte nimeni oribil cu tine. Sunt prietenii tăi. Oricum, probabil că la ora asta au uitat deja totul. — Vezi să nu ! N-ar fi mai bine să rămân acasă cu tine ? Îi apuc mâna rugător. O să fiu cuminte de tot, Îți promit. — Emma, ți-am explicat, spune Lissy răbdătoare. Azi mă duc la tribunal. Îmi desface mâna dintre ale ei. — Dar ai să mă găsești aici când vii. Și diseară o să mâncăm ceva bun de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu l-ai Întâlnit prin Piatra Neamț! Ștefan a sărit ca ars de pe scaun și a strigat ca un descreierat: Ce-ai spus, frate, te rog repetă repede! Oare e ce-am Înțeles eu? Rică a fost străpuns de privirea poruncitor rugătoare și făcu un semn afirmativ cu capul. Doamne, nu se poate! Prietene, oare realizezi tu adevărată dimensiune a acestei vești?! Dacă este și adevărată chiar că m-ai Îndatorat pe viață și mai Încolo! Este adevărată, informația vine pe linie
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În același timp agasantă. De când s-a luminat de ziuă, terasa pare puntea unui vapor de pe care ea privește un orizont care se cere promițător. Are Înaintea ochilor imaginea bătrânului Întins pe canapeaua confortabilă, din piele de vițel, privirea lor rugătoare și, mai ales gura făcând efortul să rostească cuvintele. Era Îmbrăcat cu halatul de casă, din pluș fin. Pe blana de urs Întinsă lângă canapea, pisica grasă, cu un ochi acoperit de albeață, torcea. Există un loc ideal pentru moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tot. Se ridică totuși din când În când În capul oaselor, Își mai aprinde câte-o țigară și, nu acceptă să-și facă nevoile, decât Înafara magherniței. Se agață de poveștile lui Antoniu cu disperare, le cere, i se uită rugător În ochi și le comentează ca de obicei, cu aceeași voce gravă. Nu vorbește de moarte, nu-l sperie apropierea ei. O simte cum Îi pândește ca o panteră vicleană trupul, dar nu știe când aceasta va face saltul decisiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un om bogat. Nu vă mai agitați, Monsieur Chavel, spuse Lenôtre. Dacă nu-i acum, o să fie data viitoare... Nu mă puteți forța să fac asta! repetă Chavel —Nu vă forțăm noi, spuse Krogh. Ascultați! rosti Chavel pe un ton rugător. Le arătă bilețelul, iar ceilalți rămaseră cu ochii țintă la el, urmărindu-l cu milă și curiozitate. Îi dau o sută de mii de franci celui care ia biletul. Își ieșise complet din fire, în cel mai adevărat sens al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de la țară și se gândi că în orice clipă și-ar putea face apariția un negustor ambulant sau că s-ar putea întoarce Charlot. Ascultă cu atenție să prindă eventual scrâșnetul pietrișului. —A trebuit să mă întorc, Mademoiselle, insistă el rugător. Aseară n-ați vrut să mă lăsați să vorbesc. N-am apucat nici măcar să vă transmit tot mesajul de la Michel. (Ce dracu’? Am încurcat rolurile? Care mesaj?) Mi l-a încredințat în noaptea când a murit, continuă încercând să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
greșeală fără voie. Și totuși v-ați cumpărat viața. Carosse era conștient că joacă un personaj inconsecvent, dar publicul trebuia cucerit printr-un joc emoțional ca să nu observe imperfecțiunile. —Mademoiselle, sunt atâtea lucruri pe care nu le știți! rosti el rugător. Omul ăsta a aruncat o lumină urâtă asupra tuturor. Fratele dumneavoastră era un om foarte bolnav. — Știu. Actorul răsuflă ușurat, convins că de-acum totul va merge strună și deveni imprudent. Cât de mult vă iubea, cât se frământa întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
le-a venit să creadă femeilor de serviciu când au intrat azi-dimineață. ― De ce n-ai sunat, să-mi spui măcar pe unde ești? Vorbele mele sună ca un scâncet, trebuie să țin minte să par mai furioasă și mai puțin rugătoare. ― Știam că ieși în oraș, iar atunci când s-a terminat întâlnirea, era prea târziu și nu vroiam să-ți faci griji. ― Așa că m-ai lăsat pur și simplu să cred că ai avut un accident de mașină sau ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în dormitorul lui Lauren și mă așez pe pat, cât probează ea lucrurile noi pe care și le-a luat ieri. ― Mai știi eșarfa aia pe care o aveai tu când ne-am cunoscut? Vocea ei are deja o nuanță rugătoare în ea. ― Care din ele? Aia de mătase verde? ― Da... scâncește Lauren plină de speranță. ― Vrei să ți-o dau diseară? ― Da... Alt scâncet, alt zâmbet obraznic. ― Bine, dar s-o păzești prețul vieții, că e una din preferatele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
angajam să stau trei săptămâni, am făcut-o sub impulsul unor motive înșelătoare. înțelegeți? Acum îmi dau seama că ar fi trebuit să vă spun de la bun început că nu sunt dependentă de droguri, i-am explicat pe un ton rugător. A fost o greșeală din partea mea să vin aici numai pentru sala de gimnastică și celelalte chestii, dar toți facem greșeli. A urmat o tăcere pe parcursul căreia l-am privit pe Billings cu speranță. în cele din urmă, doctorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Sfântul Paul pe drumul spre Damasc. Dintr-odată, mi-am dat seama care-mi erau prioritățile. M-am ridicat de pe canapea, mi-am înghițit îndoielile și am bătut ușurel la ușa dormitorului lui Brigit. —îmi pare rău, Brigit, am spus rugătoare, sunt o curvă egoistă, îmi pare foarte rău. Un zid de tăcere. —îmi pare rău, am repetat. E doar că azi după-amiază am fost concediată și m-am simțit puțin, știi tu... Tot nici un răspuns. Ieși afară, Brigit, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ca să mă asigur că Lacrimi înainte de ora de culcare are parte de o publicitate la scară largă. Misty părea fragilă, delicată și frumoasă. —Sincer, nu de asta mă aflu aici, a insistat ea privindu-ne cu ochii ei mari și rugători ce păreau a spune „nu mă înțelegeți greșit“. Mie îmi venea să vărs, dar toți ceilalți tăceau rușinați. Tâmpiților, le-am strigat în gând, furioasă că nici unul nu înțelegea că era manipulat. —Vă înșelați amarnic, a protestat Misty în timp ce buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu-i sperii, trebuie să te prefaci că n-ai nevoie de nimeni. Când dimineața ești dată afară din apartamentul lor și ți se spune „Ne mai vedem“, nu trebuie să te întorci și să-i întrebi pe un ton rugător CÂND? DISEARĂ? MÂINE? CÂND, CÂND, CÂND? Nu trebuie să zici decât „Mmmm, ne mai vedem“, să le mângâi obrazul neras cu o gheară imaculată și să dispari într-un nor de „nu am nevoie de nimeni“ cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe Domnul! Vorbe mari, diece! Te-am zărit aseară sărutând doi ochi albaștri de copilă neprihănită. Și tare mă tem că tătâne-su nu știe! zâmbi hatmanul. Cinstite hatmane, n-o să poți pune stavilă iubirii a două suflete nevinovate! murmură rugător tânărul slujbaș. Ba dimpotrivă, am hotărât să v-ajut! O s-o răpești mâine noapte pe domnița Catrina și-ai s-o aduci în cetatea Sucevei, pe drumuri ferite și pe cărări de codri nesfârșiți! Dar Domnul va sta cu mâinile
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
a transformării lor, Ștefan Cazimir notează: „numai în cuprinsul câtorva scene din actul II personajul parcurge un registru vast, iar tonul vorbirii lui cunoaște infinite modulații, devenind de la o clipă la alta sentențios sau galant, protocolar sau naiv emfatic, bonom, rugător, insinuant, îndârjit. În alte ocazii îl putem vedea impacient, batjocoritor, furios, dezolant, umil, expansiv”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 142. footnote>. Cațavencu e cel mai spectaculos înfrânt - de fapt e câștigător al piesei. El a pierdut ocazia deputăției, a pierdut
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]