4,150 matches
-
mai devreme? Nu, mon cher, sîntem, toți sîntem Albu, ai să rîzi, chiar și Bârsan. Da, da, Îți vorbeam de situația În care un popor merge cu ochii legați spre prăpastie. Dacă noțiunea de revoluție poate instaura arderea cărților pe rug și extirparea conștiinței printr-o supunere oarbă la deciziile unui partid conducător, manipulat de un dictator obtuz și retrograd - iată nonsensul! - dacă noțiunea de patriotism devine o frumoasă emblemă pentru edificiile masacrului și ale teroarei - vezi absurdul! - ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zonă fără copaci. O răritură se întindea în sus pe coasta muntelui. Dincolo de ea se vedea vârful golaș al muntelui. Defrișarea fusese făcută de ceva timp deoarece printre buturugile albite de trecerea timpului, apucaseră să crească tulpini tinere de brazi. Rugii de zmeur și muri încă nedați în pârg formaseră hățișuri de nepătruns. Soarele strălucea cu putere scăldând totul într-o lumină puternică. Era foarte cald, nu bătea nici un firișor de vânt. De pe fruntea lui Cristi prinseseră a curge broboane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
răritura pe lângă care trecuse mai devreme. Nu ieșise în locul unde aceasta se termina, marginea acesteia era undeva departe în stânga sa, invizibilă de acolo. Chiar în față lui se deschi dea o cărare ce se pierdea printre buturugile putrezite, năpădite de rugii de mure. Primul impuls fu să se repeadă pe acolo în jos. Se răzgândi însă imediat, îi era teamă să urmeze poteca. Nu știa unde duce și nici nu putea fi sigur dacă străbate răritura în partea cealaltă. În afară de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de plămîni, o prostituată pe nume Marieta. Ucraineanul Bandura, marinar și revoluționar, susținea că „se mistuise din dragoste“. Trupu-i divin nu se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi oftica era o „boală burgheză“. „S-a mistuit ca arsă pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră aproape cinci ani, vocea lui Bandura căpăta În acele momente inflexiuni grave, părînd gîtuită și podidită de tuse. Și nu atît din pricina alcoolului, deși, cinstit vorbind, Bandura era de pe atunci o ruină, părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frîngă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mînă În mînă, apoi pe brațe. Curînd avea să se ivească o movilă de flori și verdeață, un rug de lalele, hortensii și trandafiri, un osuar de gladiole, iar crucea care se Înălța deasupra purcoiului proaspăt, movila Însăși, va dispărea sub uriașul stog care exala miasma putridă a liliacului veștejit. CÎnd va interveni poliția, zona distinsă a cimitirului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu slove mari. După care luă exemplarul masacrat al manuscrisului și-l azvîrli Într-o sobă impunătoare, aidoma unei catedrale cu o ușă ca poarta raiului ori a iadului. CÎnd flăcările Înghițiră urmele mîinilor Maestrului și odată cu ele, ca pe rug, și sufletul acestuia, Jeshua Krohal Își puse manuscrisul copiat de mîna sa În buzunarul interior al hainei și, Încins de o dogoare neștiută de el pînă atunci, mai comandă o stacană de bere. Karolina abia ce puse berea pe muchia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aceste proiecte utopice vor fi confiscate pentru o vreme de dictatori care visează să întemeieze un imperiu planetar liniștit. Fără îndoială că o nouă ideologie totalitară, globalizantă, liniștitoare, mesianică, religioasă sau laică își va avea profeții, biblia, preoții, polițiștii și rugurile ei. Apoi va vedea lumina zilei o nouă organizare armonioasă a lumii: la început nu va fi decât o coabitare planetară a pieței cu democrația. La puțină vreme după aceea, ambele vor fi depășite de ceea ce numesc aici hiperdemocrație. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
din ea un sac. - Și... cu dânșii? Poetul se uită În jur, nehotărât. Nu mai putea face nimic pentru acei nenorociți. Dar nu i-ar fi lăsat acolo să putrezească În lanțuri. - Dați foc corăbiei. Să se preschimbe Într-un rug funebru și fie ca Dumnezeul nostru și al lor să le primească Împreună sufletele, porunci el. Și să se știe cât mai puțin despre povestea asta, deocamdată. - Dar galera era goală. Nici o Încărcătură de preț, numai hârburi. De ce atâta secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
când văzu cum flăcările Începeau să atace chila navei. În timp ce se Îndepărtau, din Înaltul dunei, aruncă o ultimă privire. Limbi roșii se ridicau tot mai sus, pe măsură se focul se Înstăpânea peste chila corăbiei. Păreau niște degete care, din rugul funebru, se Înălțau către cer ca să ceară dreptate. Sau răzbunare. Zorii zilei de 6 august Ajunseră la Florența a doua zi, la primele ore, după un marș forțat de noapte care istovise oameni și cai, În timp ce deasupra capetelor lor apuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care pusese stăpânire pe el. În mai multe rânduri, bargello propusese să se facă un răgaz, Încurajat de bombănelile oamenilor săi. Însă Dante respinsese de fiecare dată această idee, mânat de o râvnă invincibilă de a termina cât mai repede. Rugul corăbiei ștersese urmele vizibile ale măcelului, Însă nu și dreptul acelor ființe de a fi răzbunate. Trebuia să găsească responsabilul, omul care fugise după comiterea acelei crime atroce. În fața lui se legăna sacul cu fragmentele mecanismului. Calul se smucea nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se luptă unul cu celălalt. De ce Împărăția luminoasă nu domină Încă, ci, dimpotrivă, adesea dă Înapoi dinaintea Șarpelui. - Fii cu băgare de seamă, prietene, Îl Întrerupse Arrigo. Privirea sa devenise dintr-o dată serioasă. În Nord, nu puțini au cunoscut flăcările rugului pentru această idee. Toată Provența, până sus la Toulouse, poartă Încă rănile devastării, după cruciada Împotriva catarilor. Dante izbucni În râs. - Nu, maestre, n-ai teamă. N-am devenit maniheist. Dumnezeu e Unul. Iar lumina harului său se Întinde În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de un miros acru, de ars, care se Întețea ori de câte ori o adiere de vânt revenea să ridice slabe spirale de fum. La o anumită distanță, neatinse de foc, se zăreau câteva grămezi impunătoare de scânduri de tâmplărie. Ajuns În apropierea rugului, Dante coborî de pe cal, Îndreptându-se pe jos de zona arsă. În spatele său, bargello descălecase și el greoi, cu un oftat de nemulțumire, imitat de soldați. - Ai descoperit cine a construit... asta? Întrebă priorul. - Nu, Încă nu. Sunt pământuri ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
constructorului a pătruns-o cu adevărat pe aceea a lui Dumnezeu, continuă bătrânul, cu ochii arzându-i de admirație. - Ce-i atât de ieșit din comun? Întrebă Dante nedumerit. Mai văzuse privirea aceea Înfometată, populată cu umbre. Oameni urcați pe rug pentru ambiția de a trece hotarele impuse de Dumnezeu rațiunii neluminate de Har. - Vezi acest pivot și cele două sfere de plumb de la capătul celor două mici arcuri mobile? Dante Își concentră privirea spre minusculul amănunt, apoi Îl fixă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
noi pentru a ne aduce imaginea lor? - Nu! Lumina nu e o propagare de raze, cum zbiară păgânul al-Kindi! E lipsită de mișcare, fixă precum stelele din Prima Zi! - Atunci, În acele stele, omul ar fi putut citi splendorile Babilonului, rugul Ilionului și brazda care a marcat Roma, și tronul lui Petru și al doilea Imperiu, și marele Frederic și, În sfârșit, chiar noaptea asta și Întâlnirea noastră... - Cine Îți spune că nu așa este? Dacă... - Hulești, Marcello! Adam a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să trec, babo! Să piei În infern cu lemnele tale! În loc să se dea la o parte, femeia se Întoarse ca să-l poată vedea la față. - De ce mă insulți, priorule? Eu Îi ajut pe oamenii buni din Florența. Va fi un rug pentru eretici, la turnul familiei Cavalcanti. Iar lemnele mele sunt uscățele, numai bune ca să scoată fum alb. - Pe cine ai pofti să arzi, cotoroanțo? Vezi-ți mai bine de sufletul tău! - Ba să-ți vezi de sufletul dumitale! Îi replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu crezi că avem nevoie, Bernie... Ca de un al treilea sfârc. — Unii obișnuiau să creadă că ăsta era un semn aducător de noroc. — Și destui erau și ăia care considerau că e un motiv suficient ca să te ardă pe rug. Semnul diavolului, nu? chicoti el. Hei, poate că și Hitler are unul. La fel de sigur cum are Goebbels o copită despicată. Rahat, doar toți sunt din iad. Fiecare dintre blestemații ăștia. Îmi auzeam pașii răsunând în pustia Königsplatz în timp ce mă apropiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Platon, deoarece acesta ne aduce dovada irefutabilă că îl cunoștea pe Aristip; îi știa numele, cu certitudine, dar și, în mod obligatoriu, tezele, învățătura, ideile. A trece sub tăcere un filosof pe care-l combați echivalează cu arderea lui pe rug, așa cum dorea Platon să procedeze cu operele lui Democrit. Platonismul se prezintă astfel ca un antihedonism marcat. Vom citi așadar anecdotele, toate anecdotele, nu atât în sensul lor frivol, ușuratic, cât în perspectiva atâtor istorii care trebuie decodate în lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
condamnă la moarte, calm, prin rațiune raționantă și rezonabilă construcțiile strâmbe: cerul locuit, zeii răzbunători, religiile castratoare, speranțele legate de viața de apoi, mecanica sentimentelor, prejudecata monogamică, logica amoroasă. Pe pământ ca și în cer, el sacrifică himerele pe imensul rug al filosofiei sale materialiste și mecaniciste. El își așază printre primii palatele conceptuale dincolo de bine și de rău. Lumea merge, târâș-grăpiș, pentru că majoritatea oamenilor se mint, se iluzionează, construiesc decoruri de teatru în care-și spun povești. Pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mânii Cerberii și Furiile, dacă-și râde de Danaide sau de Sisif - pe care-l vede mai degrabă în lumea aceasta... -, e clar că l-ar fi luat în derâdere și pe un Dumnezeu care-și arată dosul în prezența rugului aprins și îi poruncește tatălui să-și jertfească fiul sau pe profetul lui născut dintr-o fecioară, care înmulțește pâinile, preface apa în vin și alte asemenea absurdități... Cu mult înaintea lui Feuerbach, Lucrețiu atacă religia în fundamentul ei, caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
unui călugăr? În opoziția cu această claustrare, cu această "stilizare" ce-și are măreția ei, în Franța, istoria gândirii, ca de altfel istoria pur și simplu, amplifică semnificația tragicului dincolo de margini. Fie încenușarea înaltelor haruri geometrice ale lui Pascal pe rugul unei credințe mistuitoare; fie duelul stupid care, într-o dimineață lividă, ni l-a răpit pe Galois lângă Gentilly; fie soarele satanic al pubertăților violente, sublimând geniul lui Rimbaud - cu mult înainte ca soarele Harrarului să-i fi uscat piciorul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în lume nimic nu pare etern Dumnezeu este când de-o parte când de cealaltă nu te poți baza niciodată pe Dumnezeu toate stelele de pe cer au inimi și suflete unele mor la orice capăt de drum există câte un rug călătoriile aduc întodeauna probleme cei mai mulți îl găsesc pe Hristos alții își pierd credința la mijlocul drumului nu-i ușor pentru nimeni ereticii sunt și ei oameni e foarte greu să rătăcești prin Univers singur să te simți strivit ca un gândac
ASALTUL MINȚII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364306_a_365635]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > MIROASE-A TOAMNĂ Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Miroase-a toamnă din vale până-n creste, Pădurea-ncepe să aprindă ruguri, Cât vezi cu ochii priveliști de poveste, Și aurii ca lună sunt boabele de struguri. Miroase-a must și viespile-și iau vama, Încep să-și schimbe câmpiile veșmântul, Șirag de nunți și-începe sarabanda, Dezmăț de frunze-n aer
MIROASE-A TOAMNĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364499_a_365828]
-
nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului http://www.youtube.com/watch?v=YvAgBBJ52Mk iubirea iernii Întotdeauna iernile-s aproape când verile și toamnele tot fug, că noi suntem doar zbaterea de pleoape a flăcării din arderea pe rug. Dar din lumina care-a prins să cearnă o toamnă lăcrimând printre iubiri, frumoaso, tu să prinzi un fir de iarnă ca s-o pictezi cu blândele-ți trăiri, Că-n albul ei sfios venit din stele ea poartă fir
IUBIREA IERNII de LEONID IACOB în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364503_a_365832]
-
Acasă > Versuri > Iubire > ȘI FLACĂRA ȘI RUG Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului zadarnice-ntrebari pe buze mi se sting zădarnice răspunsuri se lasă așteptate pe trupu-mi cald de patimă și dor ți-ai rătăcit și suflet
SI FLACARA SI RUG de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364528_a_365857]
-
un val ce ne desparte ,pe-a timpului aripa clepsidra e uitată pe raftul cel înalt durerea s-a oprit din scurgere,o clipă. tu gusta-mi sângele atât cât se mai poate dorinta-mi arde-n vene că un rug nu mă lasă să ard,arzandu-ti trupul tot distruge-ma-nainte că eu să te distrug. Referință Bibliografica: și flacăra și rug / Nuța Istrate Gangan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 248, Anul I, 05 septembrie 2011. Drepturi de
SI FLACARA SI RUG de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364528_a_365857]