1,319 matches
-
argumente pe coridoare cu pereții scorojiți Mă caut în ochiurile de geam spart și scrijelesc uși cu vopsea albă crăpată de timp Umblu pe urmele hoților de faianță și spărgătorilor de țevi tânjesc la comoara ascunsă în seiful mare și ruginit de la parter Nu știu ce vreți voi de la mine care urc pe scara circulară de lemn până în podul plin de șobolani și mă gândesc la cei 5 oameni înecați de lacrima dureroasă a șoferului de autobuz 5 oameni cu sânge obosit zăceau
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8617_a_9942]
-
Cotroceni și, drastic, interziceam bunicii mele gospodare orice minimă deplasare. Exigența mi-a fost respectată într-atât încât când s-a zugrăvit interiorul casei nimeni n-a mișcat-o și pete albe au căzut și s-au impregnat pe fierul ruginit. Pe fotografia ultimă, aceea a Scrisorilor, le-am recunoscut, consecință a absurdei mele obstinații de a nu o mișca, totem interior. Coroana maculată, dar nu coroana abandonată. Coroana însemnată nu de sânge, ci de vopsea albă, semn de doliu la
Coroana de tinerețe și moarte by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2676_a_4001]
-
despre războiul din Pacific împotriva japonezilor. La un moment dat, poți vedea vibrația unei explozii filmată cu încetinitorul cu grația în desfășurare a unui spectacol de balet, pământul se ridică ca un val de granule vibrând în ascensiune de pe tabla ruginită a unei mașini abandonate ca de pe pielea de capră a unei tobe, un cartuș face tumbe spectaculoase în cădere după o coregrafie complicată. Sonorul a fost tăiat, iar din explozie sau din schimbul de focuri a rămas numai acest balet
Cele ce mor și cele ce dor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6457_a_7782]
-
cult, și mai ales de celebrele fotografii feroviare de pe copertă, nu-i improbabil ca începutul capitolului douăzeci și cinci din Domnul K. eliberat să fie un lamento peisagistic al acestui act ratat: „Kosef J. nu văzu decât dărâmături, șine de cale ferată ruginită, semafoare dezafectate și pete mari de petrol. Când ajunseră în dreptul unor locomotive vechi, încremenite de cine știe când una în spatele celeilalte, un bărbat negricios purtând o cască de motociclist apăru în fața lor aproape amenințător.") Dacă arestării îi corespunde, aici, eliberarea
Romanul ca și poemul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5983_a_7308]
-
se referea la Brecht, modelul său de atunci: la Berliner Ensemble, acesta repudiase "falsul", străduindu-se să lucreze obiectele și costumele în așa fel, încît să le creeze un trecut, a cărui amprentă se regăsea în stofele patinate, în metalele ruginite, în fustele petecite, în pantalonii uzați. În felul acesta, obiectele de recuzită nu mai păreau să fi fost realizate doar pentru teatru și dădeau senzația că posedă o existență prealabilă, ale cărei urme au rămas adînc înscrise în însăși materialitatea
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
opt, cerul rămânea albastru și necruțător de neted ca o placă de oțel polizat. Ieși în grădină unde văzduhul, scrobit încă de soare, împrăștia mirosurile obosite ale zilei. Fără să se gândească, apucă șezlongul agățat pe perete într-un cui ruginit, îl deschise, se întinse în găoacea lui și închise ochii străduindu- se să numere în progresie geometrică - o altă veche obișnuință. Respirați adânc, îi recomandase doctorul, lăsați brațele să vă atârne ca niște șosete puse la uscat, uitați totul, până când
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
clamau apoteotic: „Hidrocentrala V.I. Lenin”, iar mîndria patriotică atingea cote de alertă. Nimic. Pe fundul gloriosului lac pasc acum vacile ancestrale. Stînca stă înfiptă, resemnat, în iarba primordială. Dezolare? Nu. Cu gîndul și la alte catastrofe ecologico-ideologice ale comunismului (ce ruginită apocalipsă industrială ți se întinde la picioare, cînd urci, la Iași, dealul Cetățuii!), mă așez la curățica masă de pe terasa barului și, vărsînd ritualic doi stropi din vișinată de sufletul hulitului acum Ilici, îmi aprind Kentul de rigoare și mă
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
altădată s-a transformat azi în „vara nu dorm”. Un maldăr de gunoaie și-a găsit locul în fața unui magazin. Cu fațada scorojită și cu lacătul pus: deasupra scrie ceasornicărie. Anticariatul- la fel. Tradiția Lipscanului a rămas doar în literele ruginite, de cele mai multe ori, uitate deasupra unei terase. 40 de ani de Lipscani Un singur magazin și domnu’ Tănase, atât a mai rămas pe Lipscani. La vreo 60 de ani, cu fața încrețită de trecerea timpului, domnu’ Tănase are aceeași pasiune
Meșteșugul și cârciuma din Centrul Istoric al Capitalei by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/22543_a_23868]
-
proză scurtă despre așteptările și eșecul unui scriitor în devenire, romanul accelerează pe panta apocalipticului sudat în poetica așteptării, tensiunea amânării, în iritațiile inevitabilului. Sunt efectele preferate de scriitor. Verbial și melancolic, romanul lui Deleanu este o colecție de viețuiri ruginite, din care nu lipsesc temele specifice ruinelor sufletești. Foarte fidel vor fi înregistrate reprezentările maternității, interzise ori suprarealiste, uneori coșmarești. A. R. Deleanu știe să confecționeze din scenarii arhicunoscute semnificații proaspete. De la secretele cuplului și misterele domestice la poetica depărtării
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
mult un clovn trist, interogația e coborâtă în registrul banalului și derizoriului: “sunt un cimpanzeu părăsit / n-am vești de la tine / nu-l găsesc pe elohim / nu știu unde l-am pus / în cutia cu scule n-a rămas / decât un cui ruginit”. Orice altă atitudine suspectată de patetism și sentimentalitate emfatică este, de altfel, amendată, de la reperul biblic al marii suferințe (“stau lângă zidul plângerii / îmi număr degetele / două le-a luat apa”), la sugestia de profunzime “nocturnă” a eului (“sam ai
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
vreau să aflu acum nori de adevăruri. Mai târziu, pe la ora cinci. Nu am avut brad Nu am avut brad ca o curte de ciment, nu am avut brad ca o floare violetă, nu am avut brad ca un cui ruginit, nu am avut brad ca un dumnezeu de plumb nu am avut brad, precum calviția unei pere nu am avut brad, ca o piatră vomitând Eseu Plictiseala sau nemulțumirea ivite din literatură sunt cele mai cumplite, ca o ratare a
Poeme prozaice by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/11971_a_13296]
-
vânzători de noroc, asceți cu chipul vopsit, Balegă de vacă, iluzii de praf, palate părăsite de nisip Maimuțe ridate agățându-se de ruine sar din nimic în nimic Biciclete, ricșe, pânze înfășurate mimând corpuri gata cremate Trec prin ochiul mitralierei ruginite sprijinită de singurul gardian În poarta orașului jinduit Talăngi și clopote, claxoane, hohotul Shivei hrănit De la răsărit la apus cu uleiuri și petale carnale Lustragii de sandale și tălpi jupuite, câini hămesiți Bărbați urinând de mii de ani pe marginea
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
masa De scaunul mereu trase Că nu mai e loc Să umbli nici cu mîinile Încrucișate Nici cu mîinile La spate De oglinda zgîriată Care nu mă arată Zgîriat De tabloul în care culorile Se schimbă Spre margine De cuiul ruginit Pe care atîrnă o șapcă Uitată de cineva De spinarea măgarului Care duce tot calabalîcul Gemînd aprobator De scoarțele acestea Transpirate sub Care bolborosește ceva Într-o limbă Necunoscută Toate astea stau La picioarele mele Și urlă Ne-am săturat
Odă. În metru hip hop by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/2691_a_4016]
-
era cît pe ce să devin balamucalgiu, tratat cu dușuri scoțiene, bătăi în cap, sistematice, cu-o măturică de cimbrișor înmuiată în țuică de mure, bălăcit total (eventual numai picioarele... membrele, vai, inferioare) într-un hîrdău cu doagele îmbătrînite-n cercurile ruginite de plictiseală. Mă dilatasem brusc în casa (îmi plăcea să am una cu patru camere, fix patru, cîte încăperi are și inima, bucata aia ciudată de carne, pompînd viața: sistolă, diastolă etc.), în proprietatea privată a... sufletului meu închis. Și
Proza din poem (I) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16190_a_17515]
-
ambiția lui devoratoare, în setea bolnavă de putere, pentru care și-a abandonat talentul de-odinioară, intrând în mâzga și balele combinațiilor..."; "...are totuși un pic de zgomot în râs, dar e mai mult un fel de scârțâit de ușă ruginită..." "...are și ceva de fantomă" etc. etc. Într-un magazin din Oxford, în care mă aflam și eu astă-vară, o femeie în vârstă, cu o privire fixă, a ținut un lung discurs interminabil, din care nu se înțelegea decât că
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6857_a_8182]
-
Paul Diaconescu Îngerii Crama lui Bernard n-are nimic din imaginea închipuită în copilărie: o pivniță adâncă, întunecoasă și rece, în care, sub bolți de piatră veche, se odihnesc mari butoaie strânse în cercuri de fier ruginit. În crama lui, la fel ca în toate cavele din sat, intri direct din stradă printr-o poartă mare, fără să cobori nici măcar o treaptă. Doar un singur butoi de stejar, un foudre, în care încap cinci mii de litri
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
Vânătă-i ziua pe dinafară - pe dinlăuntru e albă ca laptele meu. T: Vinovată e clipa - cuta timpului rea. Eu am ars podul dintre cuvinte mi-am lins tălpile sfâșiate pe drumuri otrăvite și m-am întors în hamul meu ruginit târându-mi carnea prin toate stricăciunile vieții. M: Ochiul mi-a fiert privind prin ovule. Tu ești și plutești neliniștitule fiu? Am haine mici să te îmbrace dar n-am oasele tale nici umerii tăi. Am lapte pe care îl
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
fine , bleah!, să încheg ceva, cînd acced...humm !... să-mi coc puroiul, să mi-l prăjesc precum scrobul de bubă dulce, să mă scarpin indecent la coajă, împroșcînd în jerbe, în arteziene, cu furtunul de grădină, cu stropitoarea de tablă ruginită, cu gura elegii injurioase... textul să fie cît mai incoerent... mai dezlînat...mai greu de priceput... cu dezacorduri gramaticale... cu expresii vulgare...cu repetiții neglijente, nedorite, bîlbîieli de ramolit lichefiat la creieri, de boșorog redus la fixul memoriei minții ... un
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
Nina Croitoru Bobârniche (ed. a II-a, 2003), coclit apare, alături de oxidat, doar că determinant stabil și cu sens intensificator al substantivului fraier: ,fraier oxidat / coclit = prost peste măsură". Metaforă alterării este echivalabilă cu aceea, mult mai veche, a adjectivului ruginit, care a circulat în secolul al XIX-lea și în varianta substantivizata: ,Cată să ne ținem și noi de lume, căci altfel am trece de ruginiți" (N. Filimon, apud DLR). În momentul de față, coclit apare adesea că substantiv, în
Expirați, distruși, cocliți... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11164_a_12489]
-
prost peste măsură". Metaforă alterării este echivalabilă cu aceea, mult mai veche, a adjectivului ruginit, care a circulat în secolul al XIX-lea și în varianta substantivizata: ,Cată să ne ținem și noi de lume, căci altfel am trece de ruginiți" (N. Filimon, apud DLR). În momentul de față, coclit apare adesea că substantiv, în structura depreciativa cu prepoziția de : ,Puteți să scrieți la ziar că a cîștigat un coclit de ardelean" (news.softpedia.com); ,oricat de mulți bani ar avea
Expirați, distruși, cocliți... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11164_a_12489]
-
tale ticsit de gînduri care n-au nevoie de sînge marginea ființei tale plină de-un sînge care n-are nevoie de gînduri. Suprarealism Dulce ca alvița mintea ta albastră barometru al steiului surîzător ca o tabacheră creierul-telefon o briză ruginită sentimente pieptănate ca apa în sus în jos în jos în sus analfabete ca un cinematograf. Moartea Moartea e o carte necitită cum umbra înaintează pe-aleile sale inspectînd peluzele zdrențuite de flori e cu neputință ideea unei dezertări cum
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
mult, nu m-am îmbogățit; rude în America nu am, nici măcar în altă străinătate; n-am omorât; am furat nesemnificativ, doar așa ca să-mi demonstrez că nu sunt tâmpit de tot; părinții mi-au lăsat moștenire un fier de plug ruginit și o fâșie de pământ lată de-un metru și lungă de peste un kilometru motiv pentru care am fost propus pentru Cartea recordurilor pe anul în curs; nu mă interesează, fiindcă știu că bucuria ar fi a altora, care ar
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
zeul morții de-odinioară are barbă șugubeața, îi plac mezelicurile, să roada semințe și roșcove parfumate, să bea vin alb, să se scobească-n dinți cu furculițe cîrlionțate, să zacă-n cafenele, să joace zaruri, să asculte sporovăieli, să privească ruginitele corăbii aducînd de pe mare atîtea și-atîtea mironoseli. Îi mai place să se ungă cu ulei de măsline, că pielea să-i lucească diavolește, mustață și-o vopsește cu kohl egiptean, ca gură să-i foarfece nelumește, îi place să momească
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
cișmea picurînd lent, veșnic... clipa cea lentă.. sau mint?... mă înșel?... da... acolo voi atinge cerul cu pieptul, ca în adolescență, îmi voi mîngîia, îmi voi îndulci carnea trupului, mi-o voi însîngera pios într-un gard de sîrmă subțire, ruginită, ghimpată... opreliște feciorelnică, duioasă, așteptată timid... Numai nu mă părăsi, Doamne! Tînjesc să simt umărul tău blînd, cald, ocrotitor, sprijinindu-mi cu bunătate umărul salăbit, măcinat... frumoasele bube ale iubirii... nesățioasele răni fragede și triste, adîncite pînă la os...pînă
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
litri de smântână care i se părea că i se clatină în corp căpătaseră consistență, trăgându-l fără milă în jos. Reuși cu greu să echilibreze toropeala lichidă undeva în mijlocul pieptului și porni spre casă prin curtea plină de unelte ruginite și de bucăți de lemn printre care săreau sprinten puii de găină, nu înainte de a închide cu grijă poarta de la stradă, fără s-o blocheze, ca să poată intra Toader mai pe seară, după crâșmă. Pe Toader îl primise în casă
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]