826 matches
-
de ortografie și punctuație. Posibile secvențe (itemuri) de verificare : 1.Subliniază cuvintele scrise cu cratimă; scrie grupul de cuvinte din care fac parte; scrie fiecare cuvânt din alcătuirea grupului: ,,S-au scuturat frunzele. Pământul s-a acoperit c-un covor ruginiu. Bătrânei păduri i-au plecat cântăreții. S-ar crede că totul e pustiu. Și soarele a plecat spre asfințit. Mi-am amintit acest tablou al pădurii în pragul toamnei. M-a cuprins tristețea.’’ 2.Desparte în silabe cuvintele subliniate (din
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
Mânile ei se mângâiau una pe alta, iar lumea... lumea se oprise în loc. Doar pentru ea... Constantin - Trebuie să plângă în brațele unei ființe vii. Trebuie să plângă în brațele unei ființe vii... Asta îi șoptea vântul prin frunzele ruginii. Înțelegea durerea lui, dar nu putea să-și deslușească tainele nenorocirii ei. Privea cu ochii întredeschiși ramurile copacilor care se prefăceau în oameni, în cei pe care îi știa sau avea să îi cunoască. Mintea îi era atentă la vorbele
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
braț; zicea că merge la nunta mea. I-am spus prietenei mele că am amânat ceremonia fiindcă nu am încă rochia de mireasă eternă... Cântec de singurătate Pomii au fâlfâit din aripi și toate florile sau transformat în îngeri. Buchete ruginii de liliac păstrează parfumul amărui al iubirilor pierdute. Primăvara se încheie cu nebunia florilor de salcâm iar vara vine tiptil pe tril de ciocârlie. Munții îmi îngână o simfonie de dragoste închisă într-o colivie, împletită din fire de dor
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Chihote, și don pe deasupra, Gore, ăla era, se lupta permanent cu aia dulce a lui, n-avea diabet, era un fericit, Îl durea-n scut, călărea iapa și vorbea despre iubire. Păi nu era frumos? Era... Ploaie În ferestre, frunze ruginii lipite de geamuri, fum să-l tai cu cuțitul și muzică lăutărească. Decor bahic, strâns Între patru rame românești. Tablou cu cheflii, numai mirosul de țuică fiartă nu poate ieși din el, spre marea mirare a lui Gicu. Eu vă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să te stîngă, să te stîngă.” Cele de mai sus pot reprezenta cadrul necesar pentru a Înțelege mai bine gustul pentru schiță pe care poetul Îl mărturisește deja din prima strofă: “Îmi place să te văd În cuvenitul cadru. Sub, ruginii și roșii, frunzele de viță: În asfințit, cînd lucrurile toate se desăvîrșesc, făcînd un pas, și Încă unul, Înapoi spre schiță.” În rama asfințitului și-a toamnei, poetul resimte și mărturisește impenitent un gust categoric pentru schiță, gust pe care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cicic „roșu deschis“, pembé „roșu închis“); sunt termeni învechiți și/sau regionali. Unele nume de culori au fost formate pe teren românesc, cu ajutorul sufixului -iu < lat. -ivus, atât de la cuvinte de origine latină (arămiu, argintiu, auriu, brumăriu, cânepiu, cenușiu, fumuriu, ruginiu), cât și de la cuvinte de origine turcă (cafeniu, cârmâziu), greacă (stacojiu < stacoj „rac“ < ngr. stakós „rac“), slavă (coliliu, prăfuriu, vișiniu). alb Oricine știe puțină latină poate spune că rom. alb vine din lat. albus. Deși cuvântul latinesc a fost moștenit
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
din dezamăgiri storc strugurii le beau mustul sunt deja mahmur pe urmă vorbesc despre viață dar nu las boabele să cadă le mângâi ca pe iubitele pierdute dacă aș amușina toamna ar începe să cânte reumatismul în mine vin apusuri ruginii patima miroase a sfârcuri de vie 31 august 2011 Stare de fapt Din toate acestea ne scoatem obsesii, Lipsesc certitudini, rămân doar impresii... Acuze multiple și gânduri nebune, Pe toate le-aș strânge, pe toate le-aș pune În largi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
la ce îl așteaptă. Toata natura e în schimbare. Toamna a căzut Nistor Elena, S.A.M. Valea-Seaca Toamna a căzut Peste parcul mut. Tainicule dor, În zadar te-alint; Trandafirii mor Visurile mint. Toamna trece-acum Învelită în fum Unde-i ruginiul Parcului cel mut? Trandafirii mor Visurile mint. Nouraș Nistor Elena, S.A.M. Valea-Seaca Nouraș e-un băiețel, Harnic deși-i mărunțel Unde e căsuța lui? Sus pe bolta cerului. TE LAS, COPILĂRIE! Axinte Ana-Maria, S.A.M. Sirețel Mă voi desparți
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
imposibilă EduardMihail Hamza Era o zi plăcută de toamnă. Împreună cu părinții am ieșit la o plimbare în Parcul Copou. Totul era învăluit într-o lumină blândă, aurie. Frunzele verzi ale copacilor, ce mă înveseleau astă vară, erau acum galbene sau ruginii și încetul cu încetul se desprindeau de pe crengi și porneau într-un dans lin, acoperind aleile parcului cu un covor multicolor. Veverițele jucăușe, cu codița lor stufoasă că o flacără veselă, țopăiau acum din copac în copac și din creangă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
scutură, Împroșcându-l din cap până-n picioare cu apă și lapoviță topită pe stăpânul său. Brusc, lui Logan Îi plăcu mai mult câinele. Se așeză confortabil În scaun și lăsă muzica de la radio să Îl Învăluie. O mașină particulară verde ruginiu trecu Încet pe lângă geam, făcu dreapta printre grupul de mici magazine și patină oprindu-se În parcarea cea nou-botezată cu rahat. Era aceeași mașină pe care o somase agenta Watson. Se gândea din nou la ea ca la agenta Watson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un miros impudic de carne proaspătă. Duhoarea asta pestilențială mă face să vomit. Nu știu ce să fac să rezist acestor impulsuri imunde, acestor spasme viscerale ce mă schimonosesc la chip și-mi dau fixitatea de sfinx a privirii. Urina este densă, ruginie, de o alcătuire corpusculară foarte ciudată; când urinez dimineața, simt o usturime insuportabilă, e o arsură ce taie În carne ca un ciob de sticlă. Marmora din baie pe care picură se descompune, Își pierde strălucirea și culoarea din cauza acizilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ea a fost singura. Am zis că o deranjează să se dezbrace de față cu alte femei. Adică, profesoara Încălcase o limită, presupun... —Ronnie. Te rog. Treci odată la concluzie. Îmbătrânesc aicea. Era mătușa Sylvia, uimitoare Într-o tunică lungă ruginie cu pantaloni largi asortați. Abia intrase și părea să fi auzit tot ce spusese Ronnie. Se duse la Ruby și o ciupi bine de obraz. Și nepoțica mea preferată ce mai face? Ruby Își frecă obrazul agresat și zise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe cap, toți păreau bătrâni, dar acest bărbat era cam de vârsta mea. Tichia lui neagră stătea cocoțată pe o claie de păr sârmos și roșcat. Sub curelușele de piele care îi țineau legată de frunte o cutiuță neagră, pistrui ruginii se risipeau pe pielea lui albă ca laptele. Părul, mi-a trecut prin minte, l-ar fi salvat, dacă nu chiar l-ar fi ucis primul. Ar fi fost supus unor experimente, din interes științific, pentru a se afla mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
hambar fusese ceva neobișnuit. Acum știam că era destinul. Omorâsem o dată. Aveam să o fac din nou. În urmă cu câțiva ani spusesem că mă voi întoarce, deși atunci eram sigur că mințeam. Dacă mă gândisem la bărbatul cu pistrui ruginii și păr sârmos care poate se mântuise sau nu, era doar ca la o greșeală pe care nu o făcusem. Era un trecător pe care îl ocolisem la timp pentru a evita ciocnirea, un obiect care cădea și nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
la macarale sunt enorme - „Ha“, cu una, două instalații de mașini pentru etichetat pe an m-am asigurat... Și peisajul era cam la fel cu peisajul din cărțile de citire, respirând un trecut rural, dar potecile munților Jura, cu pământul ruginiu printre pietre, cu frunzișul uscat și fărâmicios al fagilor din văioage, mă purtau înapoi, tot mai adânc înapoi spre drumurile de care ce duceau de la taberele legiunilor până la Rin. Aceste șiruri de coline, îmi ziceam, fuseseră încă de pe atunci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
greoi încât de pe fața lui parcă zburau zdrențe. Cărarea de deasupra malului am străbătut-o unul în spatele celuilalt, până în vârful peninsulei, unde ne-am oprit în dreptul unui golf. Din stâncă țâșnea trunchiul unui pin care se întindea ca un ștreang ruginiu și plin de forță deasupra apei, își desfăcea crengile cu acele prinse în smocuri, raze filigranate de verde, luminate de o dungă de zăpadă peste apa întunecată. Tata s-a oprit. A privit lung, tăcând, și eu am simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sigur că și covoarele îi aparțineau din aceeași epocă de aur, de pe urma unei vânători întreprinse prin câteva case boierești părăsite în pripă. - Maiorul Mentz. - Ferdinand Sinidis. Cunoștința o făcurăm la o sticlă de vin adusă de mine din Moedling. Flacăra ruginie din pahar îl atrase ca un magnet. Ținea doar să-mi împărtășească episoade din război, și vorbea mușcându-și mustața groasă și căruntă, ce-i acoperea gura. Însăilă o poveste înecată în sânge și înconjurată de flăcări, clătinându-și bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să îi atribuim o altă religie. El scormonește. Ceea ce gândește el nu vrea să producă nici un citat. Doar pe dinafară a mai rămas câte ceva ce nu și-a pierdut culoarea: de pildă, pantalonii militari și canadiana americană căptușită, colorată în ruginiu. Căciula lui de lână - tot din dotările armatei americane - îl încălzește cu nuanța ei verde-oliv. Arată aproape ca un civil. Singură ranița a rămas cenușie, culoare de campanie. Pentru a putea fi eliberat, a trebuit să dau o adresă, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
seama, o luase deja la sănătoasa. Zilele începuseră să treacă în zbor, așa cum se întâmplă în filme atunci când regizorul vrea să sugereze scurgerea timpului. De exemplu: paginile calendarului succedându-se în secvențe rapide în bătaia unui vânt puternic. Cu frunze ruginii purtate de vânt odată cu paginile calendarului ca să ni se indice anotimpul toamnei, apoi câțiva fulgi de nea care să indice sosirea iernii. Săptămâna se sfârșea cât ai clipi. Nu că genul de concepte ca diferența dintre weekend și săptămâna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
familia iubitei, zdrobește capul pervers al tatălui și-l Îneacă-n acvariu, trec peștișori, roșii, pe dinaintea gurii căscate din care iese limba vînătă, țîșnește sîngele, ochii mortului sînt mari, de copil, vine tornada, se sparg geamuri, farfurii, bibelouri, intră praful ruginiu, se vede televizorul, erau desene animate, da, la Început a fost scena din bar, ea dansează singură provocator și dintr-odată-i sare țandăra pe-un cowboy ce se lipise muzical de ea și-i sparge nasul, micuța știa kickboxing, Îl lovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
începere a spectacolului, la vreun cinematograf. Îmbulzindu-se spre și dinspre Gara de Nord. Din nou formând o masă informă în stațiile de autobuz, tramvai, troleibuz. Despicând norișorii delicați de praf. Învelindu-se în lumina filtrată de arborii parcurilor. Înaintând printre frunze ruginii sau îngălbenite ce pluteau nesigure, smulse de adiere din copacii bulevardelor. Același fel de mulțime în oricare parte a orașului, preocupată, grăbită, frământată, vociferând, tropăind, trăind. Aceeași mulțime fără de care orașul n-ar fi fost așa cum este: imens, enervant, obositor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
față s-o ajute, dar ea Îl Împinse. — Lasă-mă În pace, zise ea, du-te! Nu sîngerase pe cît se așteptase, erau doar mici pete pe suprafața tampoanelor igienice, dar vîrful tamponului de tifon, care fusese alb Înainte, era ruginiu. Îl pipăi cu degetele; părea a fi mai liber decît la Început, și Își făcu din nou griji, gîndindu-se că o să intre În ea, unde se va pierde. Se uită la baie și Își imagină ce ar fi s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru cei din Goldana. Nu carnea ei searbădă trebuie să o râvnim, ci semințele-i de aur!... Nesătui, bărbați și femei de la Goldana și de la Kotonoaga tăcură îndărătnici, fiecare pe limba și în gândurile sale. Mângâindu-și gânditor mustața-i ruginie, Iuga replică, fără adresă, dând din umeri: Einmal ist keinmal!10 Vocabulele ciudate, ce reproduceau termenul, oarecum inteligibil, mal, din spusa lui Friț declanșară un întreg proces de gândire în rândurile mulțimii de meseni. Mintea lor colectivă ajunse cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
domnișoarei Cristina și încă vreo cinci imobile modeste insule, din afara realității de azi unde, în amurg, se aprinde câte o lumină coclită, în lămpi vechi de alamă, cu țilindru de sticlă, mai așteaptă, cu resemnare, să sucombe în acest univers ruginiu. Odihnească-se în pace strada cuminte, ușile din lemn de stejar masiv, curat și sfânt, clematitele strânse în tufe, cu flori albe și violete, din micuța mea insuliță! murmură, câteodată, domnișoara Cristina, la urechea lui Mircea, când în fine pășesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pendulează leneș coada încercând fără succes să alunge niște muște insistente. Intrarea în casa scundă, pătrățoasă, a postului de jandarmi, este pe două trepte de beton. Ușa cu geam are perdeluță ce fusese odată albă, dar acum, decolorată, bate către ruginiul frunzelor de toamnă. Holul strâmt, în penumbră, îl întâmpină cu aer răcoros în care se simte miros de busuioc și mentă. Remarcă patru uși, din care două etalează lacăte mari de fier. Ezită un moment, apoi apasă clanța celei din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]