1,058 matches
-
răsuflând ușurată. " Încă o chestiune pe care ai rezolvat-o, draga mea! Degeaba te uiți în oglindă! Știu, părul tău ar avea grozavă nevoie de un pieptene, nu ți-ar strica nici un puf de pudră și doar o idee de ruj, atât cât să-ți învioreze obrazul, dar ar fi o gafă de neiertat dacă te-ai ocupa acum de fleacuri. Ceilalți ar conchide că întîmplarea nu te-a afectat îndeajuns." Privi hârtia carbonizată și chicoti. " Firește că vei trage apa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Acum 25 de ani cred că nu-i stătea rău..." Observase fenomenul chiar și la cele mai sobre femei. Păstrau în ținută, indiferent de modă, câte un amănunt din timpul tinereții. Același gen de pălărie, sau aceeași coafură, un anumit ruj, anumite gulere. ― Oh, Scuzați-mă! Credeam că a venit ziarul. Pe cine căutați? ― Pe domnul Marin Vâlcu... ― Poftiți înăuntru. Spre surpriza maiorului, femeia nu-l legitimase, nu pusese nici un fel de întrebări. Îl lăsă să aștepte într-o sufragerie veche
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
târziu nu trecea nimeni pe stradă. Felinarul din colț arunca o lumină chioară pe obrazul lui G. care zăcea în nesimțire la picioarele mele. Nu știam ce să fac. Să fug? M-am aplecat asupra lui. Avea buzele mânjite de ruj. Rujul Augustei, l-am recunoscut. Numai ea folosește acel ruj vinețiu care îmi dă totdeauna un sentiment de repulsie. Cu o imensă scârbă, mi-am lipit buzele de buzele lui și i-am făcut respirație artificială. Îmi venea să vărs
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu trecea nimeni pe stradă. Felinarul din colț arunca o lumină chioară pe obrazul lui G. care zăcea în nesimțire la picioarele mele. Nu știam ce să fac. Să fug? M-am aplecat asupra lui. Avea buzele mânjite de ruj. Rujul Augustei, l-am recunoscut. Numai ea folosește acel ruj vinețiu care îmi dă totdeauna un sentiment de repulsie. Cu o imensă scârbă, mi-am lipit buzele de buzele lui și i-am făcut respirație artificială. Îmi venea să vărs. G.
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o lumină chioară pe obrazul lui G. care zăcea în nesimțire la picioarele mele. Nu știam ce să fac. Să fug? M-am aplecat asupra lui. Avea buzele mânjite de ruj. Rujul Augustei, l-am recunoscut. Numai ea folosește acel ruj vinețiu care îmi dă totdeauna un sentiment de repulsie. Cu o imensă scârbă, mi-am lipit buzele de buzele lui și i-am făcut respirație artificială. Îmi venea să vărs. G. era ca o femeie pe care o violam și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am simțit că-și revine. Atunci m-am ridicat. M-am șters de sudoarea care îmi curgea pe față, o sudoare provocată mai ales de groază decât de efort, și am tresărit violent când am văzut pe batistă pete de ruj. Parcă îmi sărutasem nevasta. Am plecat, strivit de o mare umilință, hotărât să nu mă mai întorc niciodată acasă". După aceste însemnări urmau mai multe pagini albe. Și din nou același scris mărunt și nervos. "18 august Am fost la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-l discut? ― Dar cine te zorește, domnule sculptor? și-a pocnit ea palmele. Era a doua oară că-mi răspundea la fel. ― Și dacă plec? am încercat eu. Moașa m-a privit șăgalnic și ironic, țuguindu-și buzele suprasaturate de ruj. ― Nu pleci, domnule sculptor. Ca și cum ar fi spus: Lasă că mai vedem noi". Noi, adică eu și ea. Seara, spre marea mea surpriză, m-am trezit cu ea în cameră. Era foarte veselă. S-a așezat pe scaun, apoi mi-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
realitate, ceea ce m-a împins să procedez astfel a fost zgomotul înfiorător pe care îl făceau tocurile ei ca niște țepușe. Dacă mai ascultam încă o zi păcănitul acela mi se închidea definitiv valva. În plus mai erau rimelul și rujul și alte asemenea vulgarități pe care prefer să nu le cataloghez. Am multe planuri în legătură cu sectorul meu de registre și mi-am ales — dintre numeroasele birouri goale — unul lângă fereastră. Am stat acolo întreaga după-amiază, cu radiatorul meu cu gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la un televizor stricat. — Ia mai taci. Arată foarte bine. Nu arată bine deloc. Uite ce buze verzi are. — E machiajul pe care îl folosesc oamenii ăștia. — Vrei să-mi spui tu mie că buzele lui Como sunt date cu ruj verde? — De unde vrei să știu ce au făcut? — Firește că nu știi, spuse doamna Levy întorcându-și ochii cu pleoape acvamarin spre soțul ei, înfundat undeva printre pernele canapelei galbene de nylon. Văzu o bucată de catifea și un papuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-o în golf. Se șterse cu grijă, își puse halatul de pluș și se duse din nou în camera de gimnastică. Domnișoara Trixie stătea în capul oaselor pe divan. Obrazul îi fusese șters de cremă. Gura îi era mânjită cu ruj portocaliu. Ochii ei miopi erau accentuați cu fard de pleoape. Doamna Levy aranja o perucă neagră frumos coafată peste părul rărit al bătrânei. Ce naiba îmi mai faci acum? o întrebă domnișoara Trixie pe binefăcătoarea ei. Am să mă răzbun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Așa se numește culoarea. — Da ... — Oricum, toate fetele își fac unghiile. Ce Dumnezeu. Îmi fac unghiile încă din clasa a șaptea. În plus, acum am absolvit. — Oh, ai absolvit? — Da. Anul trecut. Își deschisese poșeta și căuta prin ea. Pe lângă ruj, cheile de mașină, un iPod și cutiuțe cu farduri, Brad observă două joint-uri înfășurate în plastic și un șir de prezervative colorate, care foșneau, când le împingea dintr-o parte în alta. Brad își îndepărtă privirea. — Deci, acum ești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Prostii! Vorbise mătușa Zarouhi care răsărise ca prin farmec alături de ea În oglindă. Ești o fată tânără și frumosă care merită cel mai bun bărbat din lume. Așa, ia să vedem un pic de strălucire feminină. Dă-te cu niște ruj, domnișoară! S-a dat. Nu scria strălucire feminină pe capacul rujului, Însă era pe-aproape, scria STRĂLUCIRE DE CIREAȘĂ. Armanoush s-a dat din plin cu ruj, Însă după aceea și-a tamponat buzele cu un șervețel și a șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În oglindă. Ești o fată tânără și frumosă care merită cel mai bun bărbat din lume. Așa, ia să vedem un pic de strălucire feminină. Dă-te cu niște ruj, domnișoară! S-a dat. Nu scria strălucire feminină pe capacul rujului, Însă era pe-aproape, scria STRĂLUCIRE DE CIREAȘĂ. Armanoush s-a dat din plin cu ruj, Însă după aceea și-a tamponat buzele cu un șervețel și a șters mare parte din el. Chiar În momentul ăla a sunat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Așa, ia să vedem un pic de strălucire feminină. Dă-te cu niște ruj, domnișoară! S-a dat. Nu scria strălucire feminină pe capacul rujului, Însă era pe-aproape, scria STRĂLUCIRE DE CIREAȘĂ. Armanoush s-a dat din plin cu ruj, Însă după aceea și-a tamponat buzele cu un șervețel și a șters mare parte din el. Chiar În momentul ăla a sunat la ușă. Șapte treizeci și doi! Se părea că punctualitatea era una din calitățile lui Matt Hassinger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Un chelner Îi blocă vederea cu o tavă plină cu pahare, care se opri chiar În fața ei. Femeia luă două pahare și se uită fermecător la ospătar. Apoi ascunse un pahar sub canapea și Își Înmuie buzele date cu un ruj țipător În celălalt. Kitty se Îndepărtă repede, Întrebându-se cine era femeia aceea. Câteva minute mai târziu, Își făcu intrarea Într-o rochie grena din mătase naturală și dantelă, ușor uzată, decoltată și prinsă la mijloc cu o curea argintie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dolari. — Nu Înțelegi? strigă Desert Rose pierzându-și răbdarea. Trebuie să vii. Închidem oricum rulota, nu poți să aștepți În parcare. Și o să ne distrăm de minune, crede-mă! Kitty se uită la Desert Rose. Așa cum era machiată acum, cu rujul roșu strălucitor și buclele negre care-i Încadrau tenul alb, părea foarte tânără, nu-i dădeai mai mult de treizeci de ani. Era o bucățică bună. Iar atunci când nu era obsedată sau tristă din cauza lui Charlie, Desert Rose era cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Absolut. Nu plecase pregătită. Se panică. Să apară nemachiată În fața lui Matthew era ca și când i s-ar fi predat, ca și când s-ar fi dus la el și i-ar fi spus: „Iată-mă, pe mine, cea adevărată, fără rimel, fără ruj, știu că vei fugi speriat. La fel cum ai fugi dacă ai ști ce gândesc. Mi-aș dori să fiu o frumusețe perfectă, care să te lase fără grai, mi-aș dori să am sâni perfecți, cei mai albi dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
târziu nu trecea nimeni pe stradă. Felinarul din colț arunca o lumină chioară pe obrazul lui G. care zăcea în nesimțire la picioarele mele. Nu știam ce să fac. Să fug? M-am aplecat asupra lui. Avea buzele mânjite de ruj. Rujul Augustei, l-am recunoscut. Numai ea folosește acel ruj vinețiu care îmi dă totdeauna un sentiment de repulsie. Cu o imensă scârbă, mi-am lipit buzele de buzele lui și i-am făcut respirație artificială. Îmi venea să vărs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu trecea nimeni pe stradă. Felinarul din colț arunca o lumină chioară pe obrazul lui G. care zăcea în nesimțire la picioarele mele. Nu știam ce să fac. Să fug? M-am aplecat asupra lui. Avea buzele mânjite de ruj. Rujul Augustei, l-am recunoscut. Numai ea folosește acel ruj vinețiu care îmi dă totdeauna un sentiment de repulsie. Cu o imensă scârbă, mi-am lipit buzele de buzele lui și i-am făcut respirație artificială. Îmi venea să vărs. G.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o lumină chioară pe obrazul lui G. care zăcea în nesimțire la picioarele mele. Nu știam ce să fac. Să fug? M-am aplecat asupra lui. Avea buzele mânjite de ruj. Rujul Augustei, l-am recunoscut. Numai ea folosește acel ruj vinețiu care îmi dă totdeauna un sentiment de repulsie. Cu o imensă scârbă, mi-am lipit buzele de buzele lui și i-am făcut respirație artificială. Îmi venea să vărs. G. era ca o femeie pe care o violam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am simțit că-și revine. Atunci m-am ridicat. M-am șters de sudoarea care îmi curgea pe față, o sudoare provocată mai ales de groază decât de efort, și am tresărit violent când am văzut pe batistă pete de ruj. Parcă îmi sărutasem nevasta. Am plecat, strivit de o mare umilință, hotărât să nu mă mai întorc niciodată acasă”. După aceste însemnări urmau mai multe pagini albe. Și din nou același scris mărunt și nervos. „18 august Am fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-l discut? Dar cine te zorește, domnule sculptor? și-a pocnit ea palmele. Era a doua oară că-mi răspundea la fel. Și dacă plec? am încercat eu. Moașa m-a privit șăgalnic și ironic, țuguindu-și buzele suprasaturate de ruj. — Nu pleci, domnule sculptor. Ca și cum ar fi spus: „Lasă că mai vedem noi”. Noi, adică eu și ea. Seara, spre marea mea surpriză, m-am trezit cu ea în cameră. Era foarte veselă. S-a așezat pe scaun, apoi mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o băutură, de un joint, de un masaj la tălpi... Destul cu arhitectura! Viața de pe străzile orașului real Îi reanimează, un tratament vibrant, cu efecte imediate. — Mă tem pentru soarta viitorului, dacă este lăsat pe mîna arhitecților, spune Tiffany, retușîndu-și rujul, deși par bine intenționați. — Plictisitori, dă sentința Milena. Wakefield crede că arhitectura se confruntă cu ideile mai mult decît oricare altă formă de artă, poate din cauza conflictului dintre viziunea corporatistă și credințele arhitecților independenți despre cum ar trebui oamenii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Texas; iepuri cu ghirlande de becuri de Crăciun prinse Între urechile cele lungi; tepee-uri pline de munți de capete de săgeată, veste de piele de căprioară cu franjuri, pături Navajo și coșuri Hopi, În Arizona; moteluri cu neoane roșii ca rujul de buze, În deșertul californian strălucind În apusul de culoarea lavandei. În tabăra de noapte de pe malul unui rîu repede dintr-un canion din nord-estul statului New Mexico, a citit jurnalele lui Lewis și Clark și și-a imaginat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la lucru cu bicicleta sau pe jos, probabil că nu era acolo. Fran fu luată prin surprindere de profunda dezamăgire pe care o simțea și își spuse că era din cauză că venise pregătită pentru o confruntare. Își reprimă decepția refăcându-și rujul în oglinda retrovizoare. Țipătul neașteptat și strident al unui claxon chiar în spatele ei o făcu să tresară și să-și deseneze pe față o linie de la ureche la nas, ce evoca perioada roșie din creația lui Picasso, cea care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]