1,096 matches
-
Țin minte cum încercam să țin pasul cu mama, care mergea foarte repede. Din rochia ei se desprindea un iz de scrobeală, iar rujul cam țipător pe care-l folosea la ocazii din astea (altfel nu se farda niciodată), un ruj dintre cele mai ieftine, mirosea a lavandă proastă. Mie însă îmi plăcea, pentru că-mi amintea de mirosul parfumat al anumitor bomboane discoidale, roze, făinoase, numite "cerceluși". Pe Zizi o ținea în poșeta ei care imita pielea de crocodil. După multe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mamă, ba mult mai mult. Dar noi rezolvam mai ușor problema Puiei, numind-o pur și simplu o fandosită. Ne luam însă după ea fără să vrem și de multe ori șterpeleam și noi de-acasă câte o bucățică de ruj vechi sau câte un ciot de dermatograf și ne mâzgăleam cum ne trecea prin cap. Asta mai ales când ieșeam pe câmp ca să jucăm jocurile noastre preferate, pe care le cântam și le dansam cu toatele, uitând orice râcă dintre noi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trei la un pet de bere, poștă rusească. La un moment dat, prin undele de căldură din asfalt, care deformează realitatea vizuală, am fost cu toții de acord că se vede o tipă. Mamă, ce piesă! Rochiță roșie, cupe de cupe, ruj ca focul, ce mai, una din aia de te dă pe spate și trezește în tine gentlemanul de Drumul Taberei. Am început să-i declarăm fetei atașamentul și admirația prin expresii de genul „fetița, ți-a căzut fustița“ sau „băgați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
care Ursu îl ține sub control. La sfârșit, identitatea lui se schimbă din nou, de astă dată devenind din victimă autoritate acuzatoare. Proiecțiile variază de la aparițiile și locurile (marea) din jocul Second Life la detalii corporale hiperaccentuate (buze mânjite de ruj). „Organismele“ spațiale pe care scenografa Velica Panduru le-a conceput evoluează într-o dinamică de unități de joc dispuse sub forma unei instalații. Cabinele din foaierul teatrului, în care spectatorii intră ca să voteze înainte să înceapă spectacolul, au un corespondent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
tovarășe secretar general!”, strigau tovarășele Aneta Spornic, Alexandrina Găinușă, Lina Ciobanu și Suzănica Gâdea, pe 22 decembrie 1989. Petre Roman a fost obiect de cult pentru lucrătoarele de la Apaca și de la I.P.R.S. Băneasa: l-au pipăit, l-au umplut de ruj, i-au smuls cravata și cămașa din nădragi. “Nu mai pot, abia aștept să scap de-aici!”, se lamenta Petre în fața unei dactilografe de la Băneasa, în aprilie 1990. Ea clătina din cap cu înțelegere: ce oameni, ce educație... După care
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Se întoarce la oglindă și caută febril printre obiectele de pe toaletă, dă la o parte caseta de argint din care, cu o neglijență căutată, ies șiragurile de perle și chihlimbar, dă la o parte pudriera, pulverizatorul, scoate din étui-ul lui rujul și își desenează apăsat câte o cruce pe fiecare obraz. O cruce roșie-închis în dreapta, o cruce roșie-închis în stânga, apoi se dă câțiva pași înapoi. Ce ciudat poate să arate... închide pleoapele ca să nu mai vadă nimic și întinde automat rujul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rujul și își desenează apăsat câte o cruce pe fiecare obraz. O cruce roșie-închis în dreapta, o cruce roșie-închis în stânga, apoi se dă câțiva pași înapoi. Ce ciudat poate să arate... închide pleoapele ca să nu mai vadă nimic și întinde automat rujul pe pomeți. Și acum se dă câțiva pași înapoi. Ei, da, uite, parcă ar fi mai bine. Un pic de ruj doar, și parcă ar fi alta. E drept, că mai e și penumbra... O femeie trebuie să fie cochetă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dă câțiva pași înapoi. Ce ciudat poate să arate... închide pleoapele ca să nu mai vadă nimic și întinde automat rujul pe pomeți. Și acum se dă câțiva pași înapoi. Ei, da, uite, parcă ar fi mai bine. Un pic de ruj doar, și parcă ar fi alta. E drept, că mai e și penumbra... O femeie trebuie să fie cochetă pentru ea însăși, în primul rând - este ceea ce îi ridică moralul. Și iar își mai trage una peste alta buclele părului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zi de la Dumnezeu să n-o pomenesc ! O mână de om, cât ajunsese, da fără ea, parcă-i pustie casa ! Și ce mai zici, ce mai faci, madam Cristide ? Ce mai face domnu Puiu ? — Vezi că te-a pătat cu ruj ! Nu acolo... Mai la dreapta, Vica, mai... — Scuză-mă ! Asta ca să vezi ce prost e rujul de la Niculeasca ! Niculeasca din Brezoianu, o știi, Ivona scumpo ! Cu cap de păpușă, ten splendid, alb-alb, fără un rid ! Trecută de patruzeci, bine trecută
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
parcă-i pustie casa ! Și ce mai zici, ce mai faci, madam Cristide ? Ce mai face domnu Puiu ? — Vezi că te-a pătat cu ruj ! Nu acolo... Mai la dreapta, Vica, mai... — Scuză-mă ! Asta ca să vezi ce prost e rujul de la Niculeasca ! Niculeasca din Brezoianu, o știi, Ivona scumpo ! Cu cap de păpușă, ten splendid, alb-alb, fără un rid ! Trecută de patruzeci, bine trecută ! Ei, nu se poate să n-o știi ! Are și pudre, și rujuri, și oje, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce prost e rujul de la Niculeasca ! Niculeasca din Brezoianu, o știi, Ivona scumpo ! Cu cap de păpușă, ten splendid, alb-alb, fără un rid ! Trecută de patruzeci, bine trecută ! Ei, nu se poate să n-o știi ! Are și pudre, și rujuri, și oje, și creme, foarte convenabile... Și eu, care toată viața i-am făcut economie bărbatului ! îi și spun, câteodată : Puiule dragă, nici habar n-ai tu cum toacă altele banii bărbaților lor ! Numai Helena Rubinstein ! Numai Elisabeth Arden ! Numai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am făcut economie bărbatului ! îi și spun, câteodată : Puiule dragă, nici habar n-ai tu cum toacă altele banii bărbaților lor ! Numai Helena Rubinstein ! Numai Elisabeth Arden ! Numai Max Factor ! Lucruri din pachete ! Eu cu zdrăngănelele mele ieftine și cu rujurile de la Niculeasca ! M am mulțumit cu ele, pentru că așa este firea mea : modestă și populară ! Și dacă m-ai fi văzut la șaisprezece ani ! Să-mi fi spus pe-atunci cineva că am să car plase cu zece kilograme în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scos din anul doi de la Litere și m-a făcut nevasta lui ! Și așa, tot stând cu el, am început să-l iubesc, că doar era bărbatul meu ! Am început să duc plasele, să fac economie, să mă mulțumesc cu rujurile Niculeascăi. Dar, Ivona dragă, te implor, du-te și te aranjează ! Haide, să ajungem din vreme la biserică, să putem totuși vedea... Dar, iartă-mă, dragă Vica ! M-ai întrebat ceva și am uitat ce... — Că mare brânză te-am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
exclus să mă pot ascunde cu Connor În spate unuia dintre ele, darmite să riscăm... vreo mișcare. Nici la toaletă n-o putem face. La toaleta fetelor e mereu cîte cineva, care fie bîrfește cu altcineva, fie Își dă cu ruj, cît despre toaleta bărbaților... cîh. Nici nu se pune problema. În biroul lui Connor n-o putem face pentru că pereții lui sînt numai din sticlă și nu are nici o jaluzea sau ceva de genul ăsta. Plus că Întruna intră unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tact. Frumoasă cuvertură, adaugă zîmbind. — E o glumă, spun iute. E la mișto. Doamne, ce jenant. Trebuia s-o fi schimbat. Acum, Jack se uită uluit În sertarul deschis de la masa de toaletă, plin pînă la refuz cu farduri. — CÎte rujuri ai ? — Ăă, cîteva... zic, Închizîndu-l repede. Poate că n-a fost o idee chiar atît de fericită să-l las să intre aici. Acum mi-a luat flaconul cu vitamine Perfectil și se uită atent la ele. Pe bune, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
somnul, ca o cădere în gol. Cînd se trezește, Liliana stă lîngă el, pe marginea patului. Scuză-mă! Te-am trezit, arată ea palma care tocmai îi atinsese obrazul. Pe buze, Mihai simte un gust ciudat: înțelege că-i de la rujul folosit de Liliana. Ies împreună din hotel, fără o țintă precisă. E o amiază de toamnă tîrzie, cu soare încă puternic, ale cărui raze se strecoară în fascicole printre crengile brazilor. Trandafirul tău mai are și acum flori, șoptește Liliana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
instalată între ei după schimbul de replici. Lui Mihai începe să-i pară rău. Ce-a cîștigat?! Sau, mai precis, ce-a schimbat?! Alături, femeia pășește doar pe vîrfuri, agățată strîns de el. Îi simte parfumul, pe buze poartă gustul rujului și-n amintirea lui revine imaginea ei, de femeie dezinvoltă, stînd pe marginea canapelei, picior peste picior, cu poala rochiei urcînd domol peste jumătatea genunchiului. Poposesc în barul din apropiere. Două pahare cu vodcă. Le iau în mîini și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cu voluptate în voia bărbatului ce-i ține mijlocul. Cînd se retrage, întîrzie palma în atingerea obrazului fierbinte al lui Mihai. Măcar atît lucru bun am făcut și eu... surîde, atingîndu-i colțul gurii cu un deget, parcă să-i șteargă rujul, deși obrajii lor doar s-au atins. Se retrage cîțiva pași, să-l poată privi mai bine: Doamne, de cînd aștept clipa asta!... Se aruncă pe patul în care a dormit Mihai, lovind cu palma alături, pe margine, semn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
receptorul la loc, se ridică din fotoliu și începe să se plimbe. Vrea să deschidă televizorul, dar rămîne locului, privind cu ochii măriți paharul pus lîngă antena de cameră, cu puțin zaț în el și cu o urmă distinctă de ruj pe margine. Îl ia, deschide fereastra și-l aruncă spre valurile de zăpadă din spatele hotelului, apoi merge în baie și se spală îndelung pe mîini. Vede telefonul așezat lîngă fotoliu și hîrtia pe care și-a notat numărul aruncată jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
genul de școlăriță căreia i se aprind călcîiele din orice. — E foarte bine, pentru că mi-ar face plăcere să te invit cîndva la cină. Karen se răsuci spre el. Machiajul Îi era distrus și reușise să-și șteargă mai tot rujul cît Își mușcase buzele. — Da. Tata și mama vor face atac de cord, dar da, accept invitația. — Este prima prostie pe care o fac după mulți ani, replică Jack. CAPITOLUL 7 O lună de căcat. Bud smulse din calendar luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Întotdeauna Învîrtea ceva, Întotdeauna avea o combinație. Era un visător. Iar combinațiile Îl făceau fericit, Îl făceau să creadă că banii aduși de mine și de Cindy nu sînt atît de puțini. — V-a dat detalii? — Nu. Cindy Își scoase rujul și-și mai Întinse un strat pe buze. — Cindy, ție ți-a spus ceva? Orice? — Nu, răspunse femeia cu o voce chițăită. — Nimic despre dușmanii lui? — Nu. — Dar despre prietene? Duke nu a avut ceva marfă tînără În ultima vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ce e... — Hai, dă pe goarnă. — Ce să dau? — Noua afacere a lui Duke și dușmanii lui. Și cine a fost peștele lui Kathy. — Nu știu cine a fost peștele ei! — Atunci vreau celelalte două informații. Cindy Își șterse fața, mînjindu-se cu ruj și fond de ten. — Nu știu decît că e un tip care agață fetele prin baruri și se poartă exact ca Duke. Știi cum e: aruncă o pastilă. Exact cum făcea Dukey. Am auzit că Încearcă să racoleze fete care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ritei Hayworth pînă la ultimul oscior, pînă la coafura din Gilda. Deschise ușa. Rita/ Lorraine se ridică, se așeză, Își aprinse o țigară. Ed Îi Înmînă rezumatul lui Fisk. — Vă rog să citiți asta, domnișoară Malvasi. Ea citi, molfăindu-și rujul. — Și? — Confirmați sau nu ce scrie? — Deci am dreptul la un avocat. — Nu În următoarele șaptezeci și două de ore. — Nu mă putieți reține atîta timp aici. „Putieți“ - un accent newyorkez stricat. — Aici nu, dar vă putem ține la Închisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
verandă, scările dintr-un salt. Bud sparse un ochi de geam și descuie ușa. Nici o reacție la zgomot - doar camera din față, plină de umezeală, care trăda o cabană de vînătoare provincială. Pătrunse În dormitor. Putoare de transpirație, pete de ruj pe pat. Goli pernele de fulgi, dădu jos salteaua și văzu o copertă din piele dedesubt. Erau „Literele stacojii“ ale lui Lynn, fără doar și poate - Îi citea din jurnalul ăla de ani de zile. Bud Îl Înhăță și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Îi spuse că are el singur grijă și Își Încrucișară privirile scînteind de ură. Dar individul insistă, cerînd să i se plătească un bilet pentru parcare. Susan deschise poșeta și-i căzură biletele de avion, pudriera, ochelarii de soare și rujul În tub de aur. Ridică ochelarii, toți se aplecară să ridice celelalte obiecte, Cinthia Începu iar să tușească și Bobby spuse că mama n-avea niciodată bani În poșetă. Vilma se căută prin buzunarele șorțului și spuse că nici ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]