1,693 matches
-
Boureanul (Taina lacului), Mihail Sorbul (Într-o noapte de vară), Jul. Giurgea ș.a. Majoritatea narațiunilor sunt scurte, accesibile. Sumarul include și piese de teatru (Oreste, Moise, Mihail Sorbul, Răzbunarea), articole literare (Ștefan Berechet, Poezia populară, izvor al vitejiei și naționalismului sârbesc), cronici literare și dramatice susținute de Al. Busuioceanu (la spectacolul cu Patima roșie de Mihail Sorbul, comentariul intitulat Morala lui Caragiale) sau de Mihail Iorgulescu (Ironia lui Caragiale). Traduceri dau Nichifor Crainic (Elegie de Albert Samain), Teodor A. Naum (O
SOLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289783_a_291112]
-
circa patru luni6. Trebuie adăugat că Honigberger, după cum afirmă mai multe relatări, cunoștea bine limba română, pe care o vorbea la Brașov. De altfel, În 1850 exista și cerința ca „țara sașilor din Ardeal, ca și o parte a voievodatului sârbesc, să aparțină provinciei romanice”1. Acest pasaj mai ciudat din Jószef Eötvös a fost subliniat pe exemplarul său de Cipariu. Știa Însă Cipariu că Eötvös făcea parte din prima generație a discipolilor lui Kőrösi Csoma, care căutau alte origini decât
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Maramureș și Bucovina, de M. Precup, I. Pop-Reteganul, S. Fl. Marian, E. Pop, Grigore Balint și Dimitrie Dan. De altfel, producțiile populare lirice sunt și cele mai izbutite sub raportul realizării artistice. Cîteva balade tipărite aici, între care două sunt sârbești, iar una din Muntenegru, au proveniență folclorică îndoielnică. Coloanele Ș. mai cuprind anecdote și povești, unele fiind reluate după P. Ispirescu, legende, orații de nuntă, bocete, colinde etc. În primul număr din mai 1879 a apărut un apel prin care
SEZATOAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289655_a_290984]
-
pledeze pentru renunțarea la unii termeni învechiți în favoarea neologismelor latino-romanice: „Câte se arătă mai sus pentru limba grecească să pot zice pe drept cuvânt și pentru a noastră cea moldoveneasca, ca de s-ar lasă scriitorii noștri de cuvintele grecești, sârbești și turcești, si de ar împrumuta neagiunsul de la latini și italieni, s-ar face și aceasta a noastră limba romano-moldovenească o limbă pre aleasă și pre frumoasă, după cum este și soră-sa, limba italieneasca”. Traduceri: Dimitrie Cantemir, Scrisoarea Moldovei, Mănăstirea
VARNAV-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290435_a_291764]
-
pentru Încheierea unui tratat În baza căruia Serbia urma a deveni „un satelit al Austro-Ungariei”, Încât accesul ei la condiția de Regat (În 1882) să Întrunească Îndeplinirea unor condiții impuse de cei de la Ballplatz și care vizau, cu prioritate, iredenta sârbească. Or, În cazul României, un acces condiționat, În aceeași manieră, la statutul de Regat era de neconceput, contravenind „tradiției” și perspectivei Înfăptuirilor naționale. În mod necesar, proclamarea Regatului României a avut ținuta unui energic fapt Împlinit, un adevăr a cărui
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
traducător. Este al doilea din cei cinci copii ai Varvarei și ai preotului ortodox Athanasie Stoica din Hațeg, refugiat în Banat din cauza persecuțiilor religioase. Trimis, după învățătura elementară de la Mehadia, la Timișoara, frecventează succesiv, între 1763 și 1769, trei școli: sârbească, germană și cea latină a iezuiților. Limbile învățate, mai ales sârba și germana, îi asigură funcția de tălmaci, mult solicitat de autoritățile imperiale - reprezentate, în primul rând, de colonelul Paul von Papilla, însărcinat cu încheierea militarizării graniței din Banat a
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
o bună parte a scrierilor, îl reprezintă participarea la războiul ruso-austro- turc din 1788-1791, ca preot militar și tălmaci al regimentului valaho-iliric. Din 1792 până în 1829, când C. Diaconovici-Loga îl va înlocui, e director al școlilor naționale neunite române și sârbești din satele regimentului și, până la sfârșitul vieții, protopop la Mehadia. Prin școală și biserică duce o susținută activitate de luminător cultural. A fost pasionat mai ales de istorie, de arheologie și numismatică, deschizând la Mehadia un muzeu - apreciat și de
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
Canciovici, București, 1984-1989; Basmele românilor, București, 1984. Repere bibliografice: Iordan Datcu, „La Typologie bibliographique des facéties roumaines”, REF, 1971, 2; Florica Dimitrescu, Pe marginea unei valoroase lucrări despre tipologia snoavelor românești, LL, 1972, 1; Dusan Nedeljković, Facețiile populare românești și sârbești, RITL, 1974, 1; Bârlea, Ist. folc., 554; Ion Taloș, „La Typologie bibliographique des facéties roumaines”, CREL, 1975, 3; Ion H. Ciubotaru, Un prețios instrument de lucru: „Dicționarul folcloriștilor”, CRC, 1979, 36; I. Oprișan, „Dicționarul folcloriștilor”, RL, 1980, 23; Ovidiu Papadima
STROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
un adevărat „război vamal”. În condițiile agravării situației din Balcani În 1885, ca urmare a unirii Bulgariei cu Rumelia și a declanșării războiului sârbo-bulgar, România avea să promoveze o politică moderată, de neutralitate. De altfel, după Înfrângerea rapidă a trupelor sârbești, ca o recunoaștere a atitudinii corecte a statului român și a importanței sale În menținerea statu-quo-ului În Peninsula Balcanică, Tratatul de pace s-a semnat la București (martie 1886). Departe de a fi dezamorsată, situația se complică, Însă numai după
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
îndemnul lui Teofil, episcopul Râmnicului, la 1620, servindu-se de izvoade slavonești. A folosit, pentru întocmirea cronografului său, versiunea slavă a cronicii lui Constantin Manasses (care fusese model de stil pentru cronicarii moldoveni Macarie, Eftimie și Azarie), o cronică slavonă sârbească (1355-1490) și o alta bulgară. M. a prelucrat toate aceste izvoare, le-a îmbinat și le-a dat o anumită unitate, introducând unele date și informații de istorie românească, folosind tradiția și câteva surse interne muntenești. Cronograful său este o
MOXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288265_a_289594]
-
Al. Brătescu-Voinești. Din literatura universală se dau traduceri de nuvele, schițe și fragmente de roman de H. Chr. Andersen, Selma Lagerlöf, Guy de Maupassant, L.N. Tolstoi. Creația populară (în versuri sau în proză) e recoltată din localitățile rurale din Banatul sârbesc. În primii cinci ani sunt incluse în sumar multe texte din colecția de folclor bănățean a lui Lucian Costin. Începând cu 24 ianuarie 1942 N. editează temporar un supliment cu titlul „Foaia Timocului”. În numărul inaugural figurează un articol-program, Scrisoare
NADEJDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288347_a_289676]
-
leatul” 1821. Pe la 1800 începe a scrie în limba română un cronograf de la „facerea lumii” până la 1834, învechit ca metodă, dar influențat de idei iluministe. Folosea ca izvoare Geografia veche și nouă (Veneția, 1728) a lui Meletie de Arta, cronologia sârbească de la Vârșeț, o alta a Transilvaniei, Letopisețul cantacuzinesc și Cronologia tabelară a stolnicului Dumitrache. Mai cita, cunoscându-i indirect, pe Strabo, Dio Cassius, Suidas, pe Nikephoros Gregoras, I. Zonaras, A. Bonfini, L. Toppeltin, C. Baronius, în disertația sa despre originea
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
filosofic. Între manuscrisele poetului se mai află traducerea intitulată Împărătesc sânual spre statornicia adevăratei fericiri omenească, după o scriere cu conținut iluminist, o tălmăcire din Aug. von Kotzebue și fragmente din Nopțile lui Young. Ar fi transpus în românește versuri sârbești „despre lauda răsăritului soarelui” (însoțindu-le cu o, personală, „laudă a apusului”), și, din grecește, „romanțuri” morale și filosofice. SCRIERI: [Versuri], în Poezia română clasică (De la Dosoftei la Octavian Goga), I, îngr. Al. Piru și Ioan Șerb, pref. Al. Piru
PESACOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288766_a_290095]
-
XVI-lea și al XVII-lea este atestat ca personaj cu existență reală Baba Novac, sârb de origine, căpitan de oști al lui Mihai Viteazul. Plecând de la numele lui, B. P. Hasdeu a presupus că variantele românești provin din baladele sârbești, teorie susținută și de N. Iorga, iar ulterior de D. Marmeliuc, Lucian Costin, Gh. Vrabie. Alți cercetători, ca D. Caracostea, Traian Ionescu-Nișcov, Al.I. Amzulescu, Adrian Fochi, adepți ai teoriei originii autohtone a baladei populare românești, au considerat că nu
NOVACESTII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288493_a_289822]
-
lui cu fața descoperită. Acest caracter deschis al unei case creștine, diferit de caracterul Închis al celei musulmane, se vede și la exteriorul caselor. Astfel, dacă privim balcoanele caselor de țară, boierești sau țărănești din România (foișorul, cerdacul) sau foișoarele sârbești (doxat), constatăm că este vorba Întotdeauna despre balcoane deschise. Le regăsim printre slavii creștini sau printre greci, le-am studiat până În sudul Peloponezului. La casele musulmane, fie că este vorba despre săteni, despre orășeni, despre simpli țărani sau despre bei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o tradiție - fiu nelegitim al lui Basarab cel Tânăr (Țepeluș), făcut cu Neaga, probabil o soră a lui Pârvu Craiovescu, alte izvoare contemporane prezentându-l și ca fiu bun al lui Pârvu Craiovescu. Căsătorit cu Despina Milița, urmașă a dinastiei sârbești Brancovici, fusese mare postelnic din 1501 până în 1509 și mare comis în 1510 și 1511, iar domnia lui a însemnat culmea puterii politice a influentei familii oltene. Adept al dominației autoritare, a avut de înfruntat opoziții interne, pe care le-
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
directe și vibrante, ca și când ar fi ale unui poet cult”. P. socotește că demersul său comparatist este doar o „fracțiune” din ceea ce ar trebui să fie cercetarea Peninsulei Balcanice, studiile viitoare urmând să se aplece asupra creației populare albaneze, bulgărești, sârbești, grecești, turcești. O probă de modul cum înțelegea P. cercetarea folclorică este și Mic dicționar folcloric (1979), în care termenilor studiați le sunt relevate „atingerile” cu alte culturi populare, la termenul „cuc”, de pildă, vorbindu-se nu numai despre prezența
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
colecții de literatură populară, precum și un curs universitar, Folclor literar românesc (1964). În 2003, sub titlul Novăceștii, publică studii de folclor comparat care își au punctul de plecare în teza de doctorat. Aici sunt examinate, în două capitole extinse, variantele sârbești și românești despre Novăcești. Cel mai semnificativ aport al cărții este acela că autorul nu își susține aserțiunile folosind traduceri germane sau franțuzești, ci chiar texte de primă sursă, studiate în anii când s-a aflat la Belgrad. Altă caracteristică
PAUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288722_a_290051]
-
se remarcă în postfața la Rumänische Sagen und Sagen aus Rumänien (1982), volum alcătuit împreună cu Emanuel Turczynski. În Rumänische Märchen ausserhalb Rumäniens (1982), editat împreună cu Ovidiu Bârlea în seria „Veröffentlichungen der europäischen Märchengesellschaft”, sunt adunate povești din Istria, Epir, Banatul sârbesc, Macedonia, Basarabia, Caucaz. Textele (mai mult de jumătate sunt tipărite aici pentru prima dată) îl surprind chiar și pe cititorul român prin frumusețea lor stranie, familiară și totuși exotică. Povestea despre Sfânta Paraschiva (culeasă de la un basarabean) este asemănătoare nu
KARLINGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287702_a_289031]
-
revista „Lumina”. Se afirmă ca un factor activ în asociațiile și societățile românilor din Voivodina, participă la numeroase întâlniri ale scriitorilor în România, Suedia, Germania, Rusia ș.a. A colaborat la toate revistele românești din Serbia, dar și la multe publicații sârbești. Este prezent, de asemenea, în presa culturală românească. Debutează, ca elev, în revista „Lumina”, cu versuri (1953) și, doi ani mai târziu, publică poezii în limba sârbă, la „Polja”. Editorial debutează în volumul colectiv Versuri (1962). Producția sa poetică, adunată
MILOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288148_a_289477]
-
scrise în registru romantic. Erotica este simplă, directă, fără o preocupare specială în privința tehnicilor. Prin romanele Încercarea de a zbura (1988) și Calea scorpionilor (1989), M. propune un proiect epic ciclic, în care este urmărit destinul unor români din spațiul sârbesc în perioada interbelică, evocare animată de un fior autobiografic, și apoi traiectul dramatic al unor tineri confruntați cu situații imprevizibile în cel de-al doilea război mondial. De altfel, memorialistica este una dintre formulele privilegiate, așa cum dovedește și volumul de
MILOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288148_a_289477]
-
prin traduceri, în special din literatura franceză - prozatorul preferat e Maupassant, în transpunerea lui M. Sever, cu nuvelele Moarta, Idila, Ordonanța, dar și Memnon sau Înțelepciunea omenească de Voltaire -, cât și prin ample prezentări și comentarii: Poezia lirică franceză, Dramaturgia sârbească, Portrete scandinave, Aspecte din literatura rusă, Scriitori celebri și autobiografiile lor, O incursiune în literatura bulgară ș.a. „Cronica teatrală” (cu variantele „Teatrele bucureștene”, „Note teatrale”) e semnată de Dem. Theodorescu, C. Săteanu (Arald) ș.a. L.Cr.
MISCAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288184_a_289513]
-
circulație atât de largă. Spre deosebire de celelalte balade, Miorița este cântată atât de bărbați, cât și de femei. S-au descoperit peste cinci sute de localități în care se cântă balada. Variante ale baladei au fost semnalate în Macedonia, în Banatul sîrbesc, pe valea Timocului. Din Serbia se cunosc șapte variante, cinci timocene și două bănățene, toate influențate de balada moldovenească. De asemenea, s-a descoperit o variantă și în Ungaria. Odată cu răspândirea culturii, penetrația baladei (în special a variantei culese de
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
chemării la desăvârșire, ortodoxia își poate reaminti de condiția concretă a omului lipsit de lumina Cărții, dar aflat sub dictatura constrângerilor sociale și economice. Biserica sârbă a luat inițiativa traducerii Sfintei Liturghii în limba rroma. Chiar dacă majoritatea țiganilor cunosc limba sârbească, traducerea celei mai importante slujbe religioase în idiomul rromani reprezintă un act de respect și iubire față de aproapele. Pentru a cuceri o inimă se cuvine să-i deprinzi mai întâi graiul. Îndeobște, o limbă ascunde o întreagă lume. Între scripturile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din Irak, războiul din Iugoslavia nu urmărea o schimbare de regim. Dacă ulterior a avut loc una, și probabil că a avut, acest lucru nu poate decât să bucure democrațiile occidentale, dar scopul intervenției militare din Iugoslavia - prin bombardarea orașelor sârbești, a podurilor, căilor ferate etc. - era să pună capăt acțiunii de purificare etnică. Acest lucru nu este câtuși de puțin paradoxal, În condițiile În care se spune că există o atitudine visceral antiamericană În rândul musulmanilor din Întreaga lume. Recent
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]