896 matches
-
blestemat! Te jupoi de viu!... Îl omor și pe Împărat! Mă logodesc eu cu Domnița și mă fac eu împărat! Cotoșman: Vino mai aproape, dacă ai curaj, țap logodit... Marele Dregător: N-am curaj eu? (Cotoșman scoate de la brâu un săculeț cu prafuri de scărpinat și îl aruncă peste Marele Dregător). Marele Dregător: Aoleu, mi-a dat cu prafuri de scărpinat, dihania, aoleu, cum mă mănâncă...Aoleu, crăp, plesnesc! Cotoșman: (către slujitori) Legați-l pe ăsta, dar într-un fel cât
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
păstrat și făcuse provizii și de morcovi, și de pătrunjel, și de alte legume, dar, cum primăvara Întârzia să apară, proviziile se terminau una câte una și, În luna mai, când se topea zăpada, abia dacă reușea să păstreze un săculeț de cartofi pentru sămânță, cât despre murături, se terminau și butoaiele cu varză, și cele cu mere puse la murat, iar cel mai repede se terminau castraveciorii, iar asta din pricină că În sat mai toți beau votcă și, atunci când erau mahmuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
două cloști. Astfel că Nicanor a primit din nou Însărcinarea să-l facă dispărut. De data aceasta, tatăl Mașei Înhămă caii la căruță, dar Îl loc să meargă până la târg, o coti spre gară, iar acolo, legând motanul Într-un săculeț, Îl lepădă În primul mărfar Încărcat cu grâu și floarea-soarelui ce se Îndrepta, opintindu-se din greu, spre U.R.S.S. De atunci, motanul n-a mai revenit. Mărfarul l-a dus În Urali sau poate În Siberia. Sau, cine știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și pufuleți cu brânză. Degetele și bărbia îi sunt portocalii de la praful lor sărat. Cu o mână scheletică ține volanul, cu cealaltă înclină cutia și-și toarnă în gură snackurile. Sora Justițiară a adus o pungă de haine, cu un săculeț rotund fixat în partea de sus. Aplecându-se peste propriii săi sâni imenși, ținându-i în brațe ca pe un copilaș, doamna Clark o întrebă pe Sora Justițiară dacă a adus o țeastă de om. Și Sora Justițiară deschise săculețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
săculeț rotund fixat în partea de sus. Aplecându-se peste propriii săi sâni imenși, ținându-i în brațe ca pe un copilaș, doamna Clark o întrebă pe Sora Justițiară dacă a adus o țeastă de om. Și Sora Justițiară deschise săculețul cât să se vadă cele trei găuri ale unei bile de bowling și zise: — E hobby-ul meu... Tovarășa Lătrău își plimbă privirea de la Contele Calomniei, care mâzgălește ceva în carnețel, la părul negru împletit în cozi strânse al Sorei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Dumnezeu cu un geamantan pătrat alături. E încă destul de devreme, și toate culorile sunt negru sau gri. Materialul negru al geamantanului e brăzdat de cicatricele fermoarelor argintii îndreptate în toate direcțiile, un șvaițer negru de mici buzunare și fante, de săculeți și compartimente. Fața Reverendului parcă-i doar carne crudă, roșie, adunată în jurul unui nas și al unei perechi de ochi, ca o friptură cusută cu ață și plină de cicatrice, cu urechile răsucite și umflate, cu sprâncenele rase. Și-apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
perne de mătase. Veriga Lipsă, eroul nostru într-ale sportului. Domnul Bursă de Studiu, cu sprâncenele lui unite, groase și încâlcite ca părul pubian. Domnul Mare Fundaș Lateral, cu bărbia lui cu gropiță, arătând ca două nuci mari într-un săculeț. Doar de la aruncarea asta scurtă, piersica se răcește destul ca s-o poți atinge. Mama Natură ia piersicile dintre perne și le pune într-o cutie veche de pălării plină cu peruci, pe care o ține în brațe domnișoara Hapciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mei îl fac aici și basta. Prins de tot ce îmi arăta și spunea bătrânul, am început să privesc mai atent în jur și nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit că de fiecare grindă atârna câte un săculeț destul de burdușit. Te întrebi ce am eu acolo pe sus. Apoi am tot felul de buruieni de leac...din aiestea ți-am făcut ceaiul acela ce ți-o plăcut atât de mult. Și tot de aici am să-ți fac
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
făcut cordon, ambasadorul și primarul coboară din mașini, cel din urmă mai greu, vor parcurge ultimii metri pe jos, sunt întâmpinați cu „Gaudeamus”-ul cântat de corul de la Teologie. Pășesc spre microfoane. Balonul s-a înălțat, are agățați de nacelă săculeți albaștri de lest. - Orașul nostru, mândru de tradiția sa francofonă, se bucură să vă salute, începe rectorul. Și cum se putea mai bine decât prin înălțarea simbolică a unui balon, în cinstea țării care i-a dat pe părinții montgolfierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a da telefonul? Nu ți se pare ciudat? — Aici ai dreptate, Bernie. Vâră într-o pungă cartea de identitate și o puse cu grijă în servietă, înainte de a se uita din nou în cufăr: — Ce avem noi aici? Ridică un săculeț care părea greu și se uită în el: — Că tot vorbim de lucruri ciudate, ce zici de asta? Îl ținu desfăcut ca să mă pot uita. Erau tuburile goale de pastă de dinți pe care Irma Hanke le colectase pentru Programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nici măcar un muc de țigară cu amprenta buzelor mele. Nimic vizibil care să mărturisească trecerea mea prin casa aceea. Invizibilul era în trupul Italiei. O dată îmi tăiase unghiile de la picioare, dar nu le aruncase, le lăsase să alunece într-un săculeț de catifea, din acelea care se folosesc pentru bijuterii. Unghiile acelea tăiate erau tot ceea ce-i lăsam din mine. Cunosc mirosul capului tău, Angela, și toate mirosurile pe care, an de an, le-ai adus de afară în casă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sus, cu părul ciufulit și umflat de efort, are forța și nesiguranța unui prototip. Mama ta a rămas în sala de nașteri să elimine placenta. Eu am coborât scările spre salon cu tine în brațe. Chiar dacă erai ușoară ca un săculeț cu pâine, cântăreai mult și mă simțeam nepotrivit pentru transportul acela excepțional. Pe ușă fusese atârnată o cocardă roz. În sfârșit, eram singuri. Te-am așezat încetișor pe pat. Aplecat peste tine, te-am privit de la înălțimea chipului meu adult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
tocmai acum, când știa că o iubesc, când mă învățase s-o fac. Îi priveam sfârcurile și sânii căzuți, unul de o parte, unul de cealaltă. Sfârcuri trandafirii, transparente ca niște larve. Scotocind în geamantanul ei, dădusem din întâmplare peste săculețul cu bijuterii în care păstrase unghiile mele tăiate. Îl țineam în buzunar, era un săculeț moale de catifea bej, i l-am ascuns între mâini. Uite, ține-ți bijuteriile, Italia, bucățelele acestea îngălbenile vor deveni pământ împreună cu tine. A venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sfârcurile și sânii căzuți, unul de o parte, unul de cealaltă. Sfârcuri trandafirii, transparente ca niște larve. Scotocind în geamantanul ei, dădusem din întâmplare peste săculețul cu bijuterii în care păstrase unghiile mele tăiate. Îl țineam în buzunar, era un săculeț moale de catifea bej, i l-am ascuns între mâini. Uite, ține-ți bijuteriile, Italia, bucățelele acestea îngălbenile vor deveni pământ împreună cu tine. A venit un bărbat, cu ochelari negri ca hainele și cu pantofi lustruiți ce făceau zgomot pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să recunosc că inteligența fetei era superioară celei pe care o puteai aștepta de la condiția ei socială. Nenorocirea era că nu reușeam să mai găsim un alt sac de plastic de măsură mare. Mai era doar unul de gunoi, un săculeț portocaliu, care putea servi foarte bine să-i ascundă capul, dar nu și faptul că era vorba de un trup de om, învelit într-un sac, cu capul într-un sac mai mic. Fapt e că nu mai puteam rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Polirom, Iași. Termen folosit cu referire la perioada proletcultistă, cea a instaurării dictaturii proletariatului (anii ’47-’64). Ce de metafore din imaginarul sexual masculin folosesc! Învinși, ratați. Hărțuirii instituționale. Ecologia de profunzime. Știind asta, Ștefan S. mi-a adus un săculeț cu fân, să îl țin în biroul meu de decană, pentru vremuri de bejenie. Proprietate privată. Discriminare de vârstă. Mai multă încredere și mai puține contracte. Pe vremea aceea eu eram decana Facultății de Științe Politice din SNSPA (Școala Națională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
urma urmelor, orice ar fi făcut la viața lor. De-asta este mila și iertarea fără margini a Domnului. - Nu mă lua la sentimente, popo. Că sunt la datorie. Nu ține. Așa le-am primit, așa le dau. Scrie pe săculeț numele lu unchi-su Nisip? Scrie! Să semneze de primire și să mă descarc și eu. Și plecați și voi să-i faceți pogrijania. Așteaptă ăia la țară. Le-ngheață coliva ălora la cimitir, se consumă țuica și vinul, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
discuții și analize psihice, crezi că te mai chemam? Chicoti încântat de gând. Îi făcu semn dojenitor părintelui Macovei. - Nu-l aduceam pe conu Tilică? Moș Afinoghiu Băcănel-Obănceanu, care într-un fel era șeful lui Nisip, ăla de-i în săculeț?! Numai să fi zis conu Tilică ceva, și crezi că inginerașu ăsta mai făcea fițele astea de le face acu’, cu tija și ghiventu’ care cică e lipsă de la inventar?! - Dom’ Afinoghiu nu i-a fost șef răposatului. Dom’ Băcănel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la povești de-astea?! Știi cum e ascultat cuvântul lui? Că și el a fost martir, cum spun ei. Doar că e un martir care a rămas în viață. Ce-a făcut, ce-a dres, da’ uite că a fentat săculețul. Goncea chicoti, nedumerit, ca și cum chiar vedea ceva înăuntrul lui. - Conu Tilică s-a orientat de pe-atunci. Asta-i sigur! A ținut aproape de cazan, cum ar deveni tactica supraviețuirii, și nu l-a tras curentul, ca să facă pneomonie și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nedumerit, ca și cum chiar vedea ceva înăuntrul lui. - Conu Tilică s-a orientat de pe-atunci. Asta-i sigur! A ținut aproape de cazan, cum ar deveni tactica supraviețuirii, și nu l-a tras curentul, ca să facă pneomonie și să treacă la săculeț. Îți dai seama, dacă îl mai și prelucram și cu sentimentul că putea el să fie în săculeț și Nisip bătrînul să-l cântărească astăzi dacă-s ciolanele lui sau ale... Izbucni în râs. Bătea vesel cu palmele în birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
A ținut aproape de cazan, cum ar deveni tactica supraviețuirii, și nu l-a tras curentul, ca să facă pneomonie și să treacă la săculeț. Îți dai seama, dacă îl mai și prelucram și cu sentimentul că putea el să fie în săculeț și Nisip bătrînul să-l cântărească astăzi dacă-s ciolanele lui sau ale... Izbucni în râs. Bătea vesel cu palmele în birou. - Ce-i și cu istoria asta, părinte! Vezi cum le potrivește?! Cum le șterge pe toate și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și acuma. Avem aici oasele unui bandit. Partidul, personal tovarășu’, s-a îndurat de i-a trimis... Ce s-a mai găsit la unii, i-a adunat frumos, cu repect creștinesc, strămoșesc, chiar dacă noi combatem misticismul. Adică se-ntoarce în săculețe la casele lor și în sânul familiilor lor de unde i-a despărțit politica greșită ce-a făcut-o, și vine tinerelul ăsta, care ce știe el de politică și disciplină, și spune că nu-i unchi-su. Da cine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de ciolane? Așa judeci dom’le bunăvoința noastră? Păcat zici?! I-auzi părințele, cine zice de păcat. Da’ nu-mi zici și ce-a făcut unchiul ăsta de-al lu’ mătăluță? Ce-a făcut domnul ăla de stă acuma în săculeț și așteaptă cum se cheamă?! Aud? Cum se cheamă tov. inginer, cu disciplina ta de om nou, cum crezi că se cheamă poziția dușmănoasă pă care s-a situat la politică unchiul pă care partidul ți-l dă acuma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu groapa. S-a-nchis. Am nivelit-o, am semănat gazon. Panseluțe, ochiul boului, busuioc și tămâie, tot ce vrei. Tricolorul. Pionierii. Au mai rămas ăștia șase. Nu-ți place ăsta? Nici o problemă! Du-te dincolo, la oficiu, și ia alt săculeț, care-ți place. P-alese, cât mai avem, că nu i-am găsit pă moștenitorii ăialanți. Sau nu vrea să vină! Părintele Macovei făcu speriat semnul crucii. Inginerul își plecă ochii îngrozit. Își frământa nehotărât căciula albă, flocoasă. - N-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Da’ dacă nu studiați... Inginerul privi spre părintele Macovei. Acesta, la rându-i, îl cerceta pe Goncea nedumerit, lung, întrebător de parcă l-ar fi văzut pentru prima dată. - Hai, ce mai stați, îi îndemnă maiorul. Mergeți dincolo. Mai e cinci săculeți. Sigilați toți. Necunoscuți. N-are nume, n-are date de identitate. Luați-l care vă place și gata. Da’ dacă nu-l vreți pă ăsta pierdeți, să știți. Ce v-am dat io să știți că era cel mai întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]