1,462 matches
-
și s-ar fi ușurat pe ea, după care ar fi azvârlit-o la câini. Privit de afară, trebuie să fi fost un spectacol al naibii de pasionant: Oaie, cu mutra lui de urangutan roșcaliu, suduind de unul singur și lovind cu sălbăticie În camionul ce zăcea cu roțile În sus. De asemenea priveliște trebuie să se fi bucurat Directorul, care Își revenise și Încerca să-l potolească pe turbat. Înăuntru, În șanț, Îngrădiți de obloane, Dumnezeiașul ori cine rânduise Întâmplarea avea grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu fața În jos. De spaimă nu putea nici să urle. Când Îi dăduseră pantalonii jos, Începuse să se zbată și să clatine mușuroiul de haidamaci din spinare. Îi puseseră un prosop pe buci și unul dintre ei mușcase cu sălbăticie. Zăcuse, aiurise din pricina fierbințelii, locul mușcăturii se umflase și scotea puroi de sub piele. De la infirmerie Îl trimiseseră la un spital unde Îi tăiaseră rana, o curățaseră și o cususeră. „Ce dracu’ caut eu la primărie?” se pomeni Întrebându-se, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atâta putere, Încât și astăzi păstrez amintirea ușor Înfricoșată și aproape ireală a acelei stări care mă ducea vijelios la vale, fără să-mi lase nici cel mai mărunt prilej de a mă Împotrivi. Prima noapte a fost de o sălbăticie cumplită - cred că o și speriasem puțin, Însă a Învins În ea, Îndrăznesc să presupun, fascinația pentru animalul dezlănțuit și egoist care o pătrundea Întruna, cu violență, fără să-i pese dacă ei Îi plăcea au ba, suferind Înfrigurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și pierduseră culorile și contururile, iar oamenii se Închinau la ele, neștiind pe cine sau ce Înfățișa fiecare, dar fiind Încredințați că erau icoane sfințite. Când Florea Cucu ajunsese la locul de popas pentru drumeții osteniți, vântul se repezea cu sălbăticie printre crengile Înghețate ale stejarului și se sfâșia cu șuierături ascuțite În cumpăna pe care o făcea să scârțâie și să trosnească. Omul se ghemui cu icneli și se lipi cu spinarea de partea ferită de vifor a ghizdurilor. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
niște tufișuri de la marginea pădurii din apropiere - poarta mare de fier și băgase de seamă cu ce prilejuri era deschisă de către cei doi militari Înarmați. Canafas arăta Înspăimântător și jalnic, așa cum era și firesc după atâta vreme de hălăduit În sălbăticia pădurii, departe de Îngrijirile oamenilor: coama și coada erau atât de pline de ciulini, că păreau niște bucăți dintr-un lemn răsucit, plin de noduri și drăcos; pe piele - nețesălată de cine știe când - crescuseră smocuri ciufulite de păr care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așa erau unse de praf și noroi. Pe geamul din spate vedem chipul ireal de frumos al unui băiețel cam de vârsta mea. Ne privește cu aceeași uimire ca și a noastră: noi ne mirăm de frumusețea lui, el de sălbăticia noastră... Copilul e atât de fragil și atât de alb, încât eu îmi închipui că nu poate fi decât un înger coborât pe o rază de soare. Ne mai privim o dată și ne întrebăm fără de glas ce s-a întâmplat
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pleci. Nu puteți să faceți așa ceva. Eram gâtuită de o furie neputincioasă. —Ba pot și chiar asta o să fac. Dacă n-aș proceda așa, ar însemna să nu-mi îndeplinesc obligațiile. O să fug, o să evadez de-aici, am declarat cu sălbăticie. Deocamdată, nimic nu mă poate împiedica să ies pe poartă. — Cred c-ai să descoperi că sunt destule lucruri care te împiedică. Nu în ultimul rând zidurile înalte și poarta încuiată. Ascultă, nebun disperat după putere, tică... porcule, am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
John Joe a făcut o mică criză și a început să urle că s-a săturat să învârtă la coardă. într-un avânt de neașteptată mărinimie, m-am trezit învârtind la coardă împreună cu Nancy-ochelarista. Nancy era așa de pierdută în sălbăticia tranchilizantelor încât m-a îngrozit. După ce John Joe își rupsese mâinile învârtind coarda și le rupsese picioarele tuturor pacienților care se aflau prin preajmă, venise vremea pentru scaunele muzicale. Inițial mi-a fost teamă să fiu brutală, să trag scaunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă interesează ce e Gaskell. Vrei să ți-o iau la cioc? Asta e? Vrei să mă pun și să ți-o iau la cioc? Sally se dădu jos de pe pat și se apropie de el. Wilt se uită cu sălbăticie la ea. — Să nu care cumva să mă atingi! strigă el, având proaspete în minte imagini cu vopseaua acidă. Nu vreau nimic de la tine! Sally se opri și îl privi fix. De-acum nu mai zâmbea deloc. — De ce nu? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
un animal, un animal evoluat, deși, când stai să te gândești, toate animalele sunt evoluate, dacă e să-l credem pe Darwin. Hai să spunem doar atât: că omul este un animal domesticit, înzestrat cu niște elemente ce țin de sălbăticie... — Și ce fel de animal sunteți dumneavoastră, domnule Wilt? întrebă dr. Pittman. Unul domesticit sau unul sălbatic? — Iar am ajuns aici! Aceleași categorii duale încântător de simple, care par să obsedeze gândirea modernă. Totul sau deloc, taică John Locke - cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se fac cercetări. În rezervații speciale. Scos din mediul său și așezat, de la naștere, în alte condiții, se dezvoltă normal, fără porniri ucigașe. Oarecum normal... de fapt. Devine un câine de extremă umilință. Da, pot fi îmblânziți. Prin scoaterea din sălbăticie. Arată o blândețe mută, umilă. Cutremurătoare... Da, da, bolborosi vizitatoarea, dada, sigur, dădu din cap Irina și încă îngâna dada și bunicuța confirma, dada, când începuse deja să se retragă, lunecând, parcă, pe acest refren bâlbâit, repetat, în ritmul pașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pielea ei parfumată în mod natural. Se zice că a fost otrăvită de împărăteasă. Pentru a-i păstra amitirea, împăratul a poruncit ca reședința să rămână permanent nelocuită. Îmi place foarte mult locul ăsta, eleganța mobilei și decorațiunilor lui. Ador sălbăticia grădinii mele, mai ales cele două cascade naturale. Arhitectul a proiectat reședința în jurul cursului apei. În fața ferestrei mele, sunt tufe dese de bambus. În nopțile cu lună plină, locul arată ca un magnific teren poleit cu gheață. Și cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dorit. Însă acum a sosit vremea ta. Noul meu rol mă ajută să înțeleg fericirea într-o lumină diferită. E mai presus de dorință fizică și companie, mai presus de noțiunea obișnuită de iubire. Am gonit pe tot pământul în sălbăticie și știu că fiecare ființă umană este, în esență, singură. Am decis să împing la o parte tăcerea și să răspund muzicii. M-am transformat într-o fântână exuberantă. Pe tărâmul inimii mele, soarele nemilos al verii aurii se avântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ordonat. Mintea începe să i se golească. Oameni pe care i-a cunoscut îi captează atenția, apoi dispar ca un fum, printre ei aflându-se și Mao Zedong și Jiang Ching. Simte cum soarta o eliberează, în sfâșit. Aleagă spre sălbăticia pământului, acolo unde pacea își deschide brațele. Când apare durerea și respirația îi devine superficială, ea scoate o șoaptă, un vers care a fost preferatul ei atunci când juca rolul Doamnei Taimo: Oare poate cineva să refacă un șirag de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Seminarul Teologic și bietul tata m-a dus cu sila, pentru că o țineam nu și nu, mi-a tras o bătaie cu cureaua, pe care o mai țin și acum minte, o săptămână n-am putut sta pe fund! — Ce sălbăticie! — Vezi că totuși, până la urmă, mi-a prins mai bine decât să fi rămas, acasă, să muncescla câmp! Tata a mers cu mine de mână să mă Înscrie, iar eu am plâns de disperare până la gară, el n-avea bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
atâta lucru pricep eu pe lumea asta. Altceva nu pricep: n-ar fi putut să rămână tras tata, fără să strice cârligul din cruce? Crucea Întreagă? Fără s-o ardă? Și fără să danseze În juru-i, ca un sălbatic din sălbăticia sălbaticei jungle? tropicale? Și fără să strige să trăiască Gutenberg!? A mai dansat-strigat el o dată și-a ajuns, dansând, tocmai În Siberia ceea! Uite-l și pe porcul de Grabenko: - Jucăm, bem, ne veselim și ostașii noștri români Își dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o trimite la un azil de nebuni, se învârteau lacomi în jurul ei, încercând să arunce o privire în oalele care bolboroseau sau să-și bage degetele printre grămăjoarele de mirodenii din piatra de măcinat. Numai că ea îi alunga cu sălbăticie. Nu-i pentru voi, nu-i pentru voi, le declara pe un ton princiar, iar aceștia dădeau înapoi simțind autoritatea din vocea ei, demnitatea purtărilor sale și clătinau din cap, întrebându-se ce se-ntâmpla cu ei. S-o atace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
sunt foarte descurcărețe. Au învățat tot felul de șmecherii în bazar. Bărbatul pe care încercau să îl găsească studia în momentul acela, plin de inters, ziarele de dimineață. Maimuțele amenință refugiul omului sfânt. Noaptea trecută, maimuțele bete au distrus cu sălbăticie zona, determinându-i pe oameni să părăsească locul, citi el cu o plăcere nefirească. — Fără-ndoială, nu e ultima dată când auzim despre asta, îi zise soției sale, așezată la masă în fața lui. Știi, continuă el jubilând, poate o să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pe el. Dacă ar sta acolo destul timp, aproape de priveliștile și sunetele sale, oare nu ar pătrunde înlăuntrul său așa cum relieful pătrunde în tot ce face parte din el? Oare n-ar coborî pădurea numai puțin, să-l înghită în sălbăticia sa, lăsând în urmă familia, adepții, să caute în van o cale pe care să-l urmeze? Se gândea la felul în care armata de buruieni a pădurii invada peticul de iarbă din livadă, la felul în care insectele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ultimele zile. Normal că trebuie să terminăm cu maimuțele. Fac dezordine peste tot. Oamenii nu-și credeau urechilor. — Ai auzit ce-a zis? se întrebau unii pe alții. Prostii, să terminăm cu, fac dezordine... Domnișoara Jyotsna se întoarse plină de sălbăticie să dea ochii cu el. Ipocrit cu două fețe! Venise în livadă zi de zi, proclamându-și afecțiunea pentru Baba al Maimuțelor, notând tot ce spunea, iar acum susținea ceva care nu putea decât să-i provoace suferință lui Baba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mușchi, adunând orhidee, Kulfi fu prinsă preț de o clipă de o furtună puternică, zări o ceață străvezie trecând pe lângă ea. Se ridică pe creanga pe care stătuse, ferindu-și ochii de razele soarelui, ca să privească maimuțele cățărându-se. În sălbăticie, până la coama celui mai înalt munte. Acolo, chiar în vârf, copacii se clătinară o clipă, își înclinară capetele parcă în semn de adio și dispărură. Fără urmă. Dintr-odată, aerul era liniștit. Păsările zburară înapoi spre pădure, penele plutiră încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
noi doi - ce fel de căsnicie am avea? Una mult mai sigură și mai fericită, după cum se pare, i-a răspuns Julia în timp ce-și mesteca ceaiul de mentă. Eu l-aș expedia pe căcăciosul ăla mic undeva, în sălbăticie. —Așa grăi mama pământ, a râs Susan. Celelalte au început să ele să râdă. Inclusiv Julia. Da’ serios acum, a revenit Fiona uitându-se la Alison. Tu trebuie să insiști pe ideea ca Luca să-i țină piept Sofiei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la o teleguță și suplu, înalt, musculos, cu blana strălucind în lumină ca unsă... Plescăia. Îți lasă gura apă, deh, ca și cum închipuirea ar pofti la ceva ca o panteră-leopard - ceva de genul ăsta, un animal făcut să alerge liber prin sălbăticie, în junglă sau în deșert. Cât de liber, Doamne ferește, e legat, priponit cu lesa de gărdulețul de fier din fața băcăniei. Uite-l și pe tipul care a venit să-l dezlege cum se chinuie să descurce nodurile lanțului, mormăind parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se transformă într-o mângâiere blândă pe părul ei, ești foarte bine, draga mea, fii pe pace, totul va fi bine, iar Noga răsuflă din nou ușurată, tot ceea ce eu încercasem să îi ascund îi era acum dezvăluit cu atâta sălbăticie, aveam impresia că este o copie caricaturală a mea, așa că am trimis-o, du-te și îmbracă-te, deja este opt fără un sfert, iar în timp ce Noga este la baie, descopăr înspăimântată privirea îngrijorată a Zoharei. Starea ei nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
luminată feeric de milioane de becuri. Parcul Izvor rămâne în întuneric, umilit la picioarele celei mai nesăbuite capodopere comuniste. Sper să nu fim violați chiar în centrul Bucureștiului. Poate că mai sigure sunt pădurile de la Olănești - puțin probabil să cutreiere sălbăticia vreun conferențiar de la Sorbona. Mă gândesc la puritatea mea pierdută, la Sabina și fidelitatea ei, la bunicii mei care pendulează între două lumi, la tanti Cucu, mama chiftelelor, căreia îi spurcasem iremediabil casa... Vreau să fiu mereu tânără, să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]