6,936 matches
-
despre ce este vorba. — Să-i sperii? Pe cine anume? — Doctorul era acolo, cu Poole, nu știu ce trebăluiau pe Întuneric... Vocea lui Stone se frînse - era Îngrozitor să auzi un om În toată firea suspinînd Înapoia unei uși Încuiate! — Dar ce săpau oamenii ăia? Îl iscodi Digby. Poate c-ai visat numai... — O subterană... a fost groaznic, băiete... Și zău că n-aveam de gînd să fac greva foamei, mă temeam doar să nu-mi pună otravă În mîncare! — Otravă? — Trădare! Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să iasă În larg. Domnul Prentice o porni prin apă, sau, mai bine zis, printr-un mîl gros, urmat de Rowe. Luminile roșii se vădiră a fi niște felinare, de felul acelora atîrnate noaptea deasupra drumurilor În reparație. Trei polițiști săpau de zor În mijlocul insuliței. Nu prea era loc pentru alți doi oameni. Asta văzuse și Stone: un grup de oameni care săpau, spuse Rowe. — Da, desigur... Dar ce altceva credeați că putea să vadă? Se opri, observînd o schimbare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
roșii se vădiră a fi niște felinare, de felul acelora atîrnate noaptea deasupra drumurilor În reparație. Trei polițiști săpau de zor În mijlocul insuliței. Nu prea era loc pentru alți doi oameni. Asta văzuse și Stone: un grup de oameni care săpau, spuse Rowe. — Da, desigur... Dar ce altceva credeați că putea să vadă? Se opri, observînd o schimbare În atitudinea săpătorilor: Își coborau cu grijă cazmalele, temîndu-se parcă să nu spargă vreun obiect fragil. S-ar fi zis, de asemenea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spuse Rowe. — Da, desigur... Dar ce altceva credeați că putea să vadă? Se opri, observînd o schimbare În atitudinea săpătorilor: Își coborau cu grijă cazmalele, temîndu-se parcă să nu spargă vreun obiect fragil. S-ar fi zis, de asemenea, că sapă În scîrbă... Această scenă tulbure Îi aminti de ceva de demult: o gravură victoriană fumurie, dintr-o carte pe care maică-sa i-o confiscase, Înfățișînd niște oameni În mantale, care săpau noaptea Într-un cimitir, la lumina lunii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fragil. S-ar fi zis, de asemenea, că sapă În scîrbă... Această scenă tulbure Îi aminti de ceva de demult: o gravură victoriană fumurie, dintr-o carte pe care maică-sa i-o confiscase, Înfățișînd niște oameni În mantale, care săpau noaptea Într-un cimitir, la lumina lunii ce se reflecta pe cazmalele lor. E cineva de care-ai uitat, Îi spuse domnul Prentice. Unul pe care nu l-am pus la socoteală. El Însuși urmărea cu neliniște fiecare lovitură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
E cineva de care-ai uitat, Îi spuse domnul Prentice. Unul pe care nu l-am pus la socoteală. El Însuși urmărea cu neliniște fiecare lovitură de cazma, temîndu-se parcă de o apariție macabră. — De unde știți În ce loc să săpați? — Au lăsat urme. Niște amatori nenorociți... Cred că tocmai de-aia s-au speriat cînd i-a surprins Stone. Deodată se auzi scrîșnetul unei cazmale izbindu-se de ceva dur. Atenție! exclamă domnul Prentice. Omul cu cazmaua se opri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Au lăsat urme. Niște amatori nenorociți... Cred că tocmai de-aia s-au speriat cînd i-a surprins Stone. Deodată se auzi scrîșnetul unei cazmale izbindu-se de ceva dur. Atenție! exclamă domnul Prentice. Omul cu cazmaua se opri din săpat și-și șterse fața, nădușită cu tot frigul din zori. Apoi scoase Încet cazmaua din țărîna moale și-i cercetă tăișul. — Sapă mai departe! De-aici! Îi porunci domnul Prentice. Încetișor de tot. Și nu prea adînc. Ceilalți săpători stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
scrîșnetul unei cazmale izbindu-se de ceva dur. Atenție! exclamă domnul Prentice. Omul cu cazmaua se opri din săpat și-și șterse fața, nădușită cu tot frigul din zori. Apoi scoase Încet cazmaua din țărîna moale și-i cercetă tăișul. — Sapă mai departe! De-aici! Îi porunci domnul Prentice. Încetișor de tot. Și nu prea adînc. Ceilalți săpători stăteau și se uitau, deși se vedea cît de colo că le era silă. — Aici e! strigă omul care săpa, lăsînd cazmaua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i cercetă tăișul. — Sapă mai departe! De-aici! Îi porunci domnul Prentice. Încetișor de tot. Și nu prea adînc. Ceilalți săpători stăteau și se uitau, deși se vedea cît de colo că le era silă. — Aici e! strigă omul care săpa, lăsînd cazmaua și Începînd să scormonească țărîna cu degetele, foarte Încet, ca și cum ar fi așezat niște răsaduri. E doar o lădiță! răsuflă el ușurat. Apucînd din nou cazmaua, se opinti și scoase lădița din pămînt. Era una din acele lădițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mustața cît și umbrela și pălăria lui neagră vădeau tendința acestuia de a-l imita pe domnul Prentice; În douăzeci de ani, poate că ar fi ajuns să semene leit cu modelul său, dar deocamdată Îi lipsea patina vîrstei - ridurile săpate de resemnare, de deziluzie și de amărăciunile vieții. Domnul Prentice Îi predă, obosit, obiectele găsite În cursul anchetei, apoi Îi oferi lui Rowe un loc În mașina cu care se Întorcea la Londra. Instalîndu-se În mașină, Își trase pălăria peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-o ușor cu vârfurile degetelor, mai întâi pe umeri, de-a lungul adânciturilor roz lăsate de lenjeria intimă, apoi pe spate, unde încuietorile de metal ale sutienului lăsaseră pe piele amprenta unui medalion, și-n cele din urmă pe gropițele săpate de elastic chiar sub sâni. Soția mea a rămas în tot acest timp într-o stare ca de transă, bolborosind în barbă pe-o voce joasă, în vreme ce vârful arătătorului drept al lui Karen îi atingea sfârcul. M-am gândit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îmi pipăi fața și bărbia, căutându-mi parcă propriile armături inexistente de crom clipitor. Își ridică piciorul stâng așa încât să i se sprijine proteza de genunchiul meu. Pe suprafața interioară a coapsei, chingile formau adâncituri pronunțate, albii de piele înroșită săpate sub formă de catarame și cârlige. Când i-am desfăcut proteza de la piciorul stâng și mi-am plimbat degetele de-a lungul scobiturii adânci lăsate de cataramă, am simțit căldura și catifelarea pielii încrețite, mai excitantă ca membrana unui vagin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
orificiu depravat, invaginația unui organ sexual aflat încă în stadiul embrionar al evoluției îmi aduse aminte de micile răni de pe propriul corp, care încă mai purta contururile tabloului de bord și ale comenzilor. I-am atins adâncitura de pe coapsă, șanțul săpat între sân și subsuoara dreaptă de corsetul spinal, urma roșie de pe interiorul părții superioare a brațului drept - acestea erau șabloanele pentru noi organe genitale, mulajele posibilităților sexuale care așteptau încă să fie create într-o sută de accidente experimentale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
s-a întâmplat în această țară în anii premergători Revoluției din 1989. Trebuie să luați în calcul un fapt îngrozitor: regimul comunist din România a fost mult mai sever decât în restul țărilor din blocul sovietic. Acest regim diabolic a săpat adânc în sufletul românesc, a perturbat orice urmă de normalitate, a întors valorile cu capul în jos, a siluit cultura și spiritul. E drept, în anii ´60 a existat o inexplicabilă (pentru logica regimului) paranteză, o situație de calm relativ
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
am mâncat ciocolata. 03.01. Mă doare burta. Ciocolata. Magazionerul crede ca la sfarșitul săptămânii primeste chiloți. Să dea Dumnezeu. 04.01. Mitou a murit. Ciocolata. Asta e, dacă facem schimburi cu nemții... L-am îngropat, pământul era înghețat. Am săpat patru ore. M-am uitat în lucrurile lui. Chiloți nu erau. I-am îngropat odată cu Mitou. Sunt un bou. 05.01. Am încercat să fac chiloți din pulovărul de la mama. N-am reușit, dar am distrus pulovărul. Lâna i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aflat imediat, era cioclu de profesie. Eu încerc să scap de mirosul de mort cu mirosul de bere. Și numai mirosul de mort te va scăpa de mirosul de bere, ca pe toți băutorii cărora mi-e dat să le sap groapa. Am considerat acest dialog un avertisment să fiu în gardă: lumea se destramă și încearcă să mă tragă după sine. Vineri. Pescarul a devenit pe neașteptate bănuitor: — La ce vă trebuie? Ce faceți dumneavoastră cu o ancoră cu grapină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pot comunica numai prin confruntările parțiale a două experiențe exclusive? Ai cu tine cartea pe care o citeai la cafenea și ești nerăbdător s-o continui, pentru a i-o putea da ei, pentru a comunica cu ea prin canalul săpat de cuvintele altcuiva, care tocmai pentru că sunt pronunțate de o voce străină, de vocea acelui tăcut nimeni, făcut din cerneală și spații tipografice, pot deveni ale voastre, un limbaj, un cod al vostru, un mijloc de a schimba semnale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pentru care literatura valorează cu atât mai mult cu cât constă din mecanisme complicate, dintr-un ansamblu de angrenaje, de artificii, de capcane. După dumneata, eu fac ceva diferit? — M-am gândit întotdeauna că dumneavoastră scrieți așa cum unele animale își sapă vizuini, își construiesc furnicare sau stupi. Nu sunt sigur că ceea ce spui dumneata e foarte măgulitor pentru mine - am replicat - în orice caz, iată, acum mă vezi la față, sper că nu ești dezamăgită. Corespund imaginii pe care ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un mort, de o groapă... Anacleta apucă lanterna. Traversăm împreună câmpurile de porumb. Pe câmpul ăsta tatăl tău și Faustino Higueras s-au certat - explică Anacleta - și au decis că unul dintre ei era în plus pe fața pământului; au săpat o groapă împreună. Din momentul când au hotărât că trebuiau să se bată, ura dintre ei s-a stins: au muncit în deplină înțelegere la săpatul gropii. Apoi, s-au pus unul de o parte și altul de alta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spuneați dumneavoastră, domnule, nu se poate desprinde de rândurile scrise nici măcar pentru o clipă. Nu mă pot desprinde, dacă vreau să nu omit vreun indiciu prețios. De fiecare dată când dau de o aglomerare de semnificații, trebuie să continuu să sap de jur-împrejur, să văd dacă nu cumva pepita devine un filon. De aceea, lectura mea nu are niciodată sfârșit: citesc și recitesc, căutând de fiecare dată verificarea unei noi descoperiri în faldurile frazelor. — Și eu simt nevoia să recitesc cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
baza plantei. Chiar e un procedeu care dă roade. Am văzut rezultatele. Burkhardt voia să înființeze o cooperativă acolo, cu sediul în clădirea vechii ferme. Reușise să strângă ceva bani de ici, de colo, desțeleniseră o bucată de savană și săpaseră un puț. Reușiseră să convingă un număr destul de mare de localnici să se înscrie în cooperativă și produceau deja o recoltă bogată de dovlecei și castraveți când am fost acolo prima oară împreună cu Michael. Le vindeau hotelurilor din Gaborone și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de referință. Așa că Michael a rămas acolo și, evident, când a sosit timpul să plecăm, el a refuzat să ne însoțească. Mai avea de lucru acolo, zicea el, și voia să mai petreacă câțiva ani cu treaba asta. Ferma prospera; săpaseră încă câteva puțuri și asigurau traiul a douăzeci de familii. Era prea important ca să renunțe. Anticipasem deznodământul acesta - cred ca amândoi l-am anticipat. Am încercat să-l convingem, dar a fost inutil. În plus, se combinase cu sud-africanca, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cel mai bun sfat care poate fi dat.“ Mma Ramotswe citise de mai multe ori acest pasaj și ajunsese la concluzia că-i de acord cu atitudinea pe care o exprima. Suntem prea strâns legați de trecut, reflectă ea. Oamenii sapă întotdeauna după evenimente petrecute cu mult timp în urmă. Ce sens ar avea să faci așa ceva dacă rezultatul nu face decât să otrăvească prezentul? În trecut s-au petrecut multe nedreptăți, doar folosește oare la ceva să le menții în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
simplu, n-au suficientă mâncare ca să hrănească un bebeluș orfan de mamă. Asta e situația. Fetița s-a ascuns după un tufiș și a privit cum îi iau mama și frățiorul. Terenul era nisipos acolo și n-au putut să sape decât o groapă puțin adâncă, în care au așezat-o pe mamă, în timp ce celelalte femei boceau și bărbații cântau ceva. Fetița a văzu că-l așează în mormânt și pe frățiorul ei, înfășurat într-o piele de animal. Apoi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
face parte din categoria aceasta. Dar oare de ce murise mama ei? Și-o amintea vag acum. Își amintea de moartea ei și de bocetele celorlalte femei. Își amintea de bebelușul luat din brațele mamei și pus în mormânt. Credea că săpase după el, dar nu mai era sigură. Poate făcuse altcineva treaba asta și-i dăduse ei copilul. Apoi își amintea că plecase și că se trezise într-un loc străin. Poate într-o bună zi va găsi un loc unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]