1,039 matches
-
călări, patru pe jos. O fetiță, care păzea mieii prin preajmă, s-a apropiat de izvor. A văzut caietul. L-a luat. L-a cercetat. I-a netezit foile cu palma și s-a minunat de frumusețea scrisului. Dar ea, săraca, nu știa a citi. A pus, totuși, caietul în trăistuța ei de merinde și s-a dus, fuguța, la dascălul din sat. Acesta a citit prima pagină: „Demetrius Cantemir, Descriptio Moldaviae”, și a spus: Fetițo, ai găsit un lucru de
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
alta decât strigare, Țipăt și ramăt din guri mai multe, greu chiar dușmanii să le asculte, Că nici părinții avea putere La fii s-aducă vreo mângâiere, Nici bun prieten, nici rudă bună Avea mijloace d-ajutor mână, Și-așa săraca de omenire Era ajunsă mai la pieire. Când deodată o dășteptare Văzum iuvită la mic și mare, Să năzuiască, Maică, la tine, Cum și urmarăm, căci lăsând morții, Drept la beserici mersem cu toții, Cu fierbinți lacrămi căzurăm, Maică, S-alergi
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și se îndemnau la râs, în putere fiind și de la rachiul îndulcit cu zahăr ars. Erau învățate cu munca, nu osteneau. Saveta era trudită și sleită de puteri. Oleacă dacă s-ar întinde, că nu o fi foc. - Vezi, tată, săraca mă-ta, uite cum mă iubește. Vezi câte îmi pregătește. Zic babele că face să nu o râdă lumea în sat că uită rânduiala, da’ nu-i așa, Savetă, le face pentru că mă iubește chiar și acum. Când ăi avea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ți spun eu. La carte zice că femeia trebuie să se supuie bărbatului. Da’ ce știu cărțile. Dacă Antonica era supusă ca la carte, apoi mai aveam noi casă făloasă și așa mândrețe de copii? A răbdat cât a răbdat săraca, da’ când a zis, apoi nu i-am ieșit din cuvânt cât mă vezi tu pe mine de mare. Să-i mai zici vreo două trei la bărbat, să știe că nu ești mută și că ai gură. Nu- l
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
decât să mă așez la casa noastră. Cristi a zis că vine el la noi. E băiat bun, știe că nu pot să o las mama, că i s-ar rupe inima și a zis că vine el la noi. Săraca, ce a mai umblat să mă puie pe picioare. Ce n-a dat, ce n-a făcut. Au învățat-o babele să meargă la cimitir la matale și să dea de pomană peste mormânt borș cu ceapă, popa a citit
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
dus, măi băiete, s-a dus, ducă-s-ar din satul ăsta, îmi șopti de după gard Areta lu’ nea Miluță, cea despre care la o nuntă a râs tot satul când a auzit ce îi cântă Mariana. La vecina mea săraca De trei zile rage vaca Nimulsă și nemâncată Da’ vecina mea-i rujată. Stau găinile în poiată Iar ea pe pat cocoțată și-i grădina nelucrată Da’ cucoana soț își cată. A plecat în miez de noapte, ca o hoață
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ei. - Să ne trăiești părinte! - Bună, Aneto! Da’ unde te duci? - Iaca pe vale, la răzeși la izvor. Se împuținează apa și nu am ce da la vite. Noi ne-am mai uda sufletul cu ce am găsi. Da’ ele, săracele, că-s și ele suflete... - Da’ pârăul? - Apoi, ce o mai rămas, o limbă de apă. Nici cât să se sature o pasăre a cerului. - Mergi sănătoasă, Aneto! - Săr’ dreapta, Prea Sfinția Voastră! Era cald. I se uscase gura. Porni
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
din pat, a întins așternuturile, apoi a dat cu o cană de apă pe ochi și s-a închinat. A avut pentru un moment pornirea să treacă în camera Varvarei, dar s-a întors din drum. “O fi ajuns ostenită săraca, apoi nu o fi foc dacă ai mai lăsa-o să doarmă olecuță. Lasă că treburile îs ogoite pe aici.” Soarele scăpătase bine pe cer. Era prânz. Rarița deschise ușor ușa și o da să o strige pe Varvara. Vorbele
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
harnică mai era, of mamă, of că harnică și curată mai era și o ninorocit-o a lui Chetroșcoanca, își reveni la starea inițială, da, ca să se iubească cu bărbatul ei, și el se potrivea la toate vorbele ei, iar fata săraca nu cuvânta măcar un cuvânt di rău. “Lasă să spuie, mamă Floare, că eu mă duc, umblu de aici colo să-mi cresc fata și oi pleca”...sărăcuța de ea. Violeta lui moș Grigorie Bâlbâitu interveni arțăgoasă, se ținea bățoasă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
-i punem paie roată roată și să-i dăm foc. Dacă-l prindeți, ne lăsați să o facem? Dă-l în mama lui de om. Aista îi om? Eu am vrut să o iau de soață, da’ s-a dus săraca după el, că se aveau dragi și a zis că-s prea mic pentru ea. Cu doi ani, domn’ procuror. Apoi, după ce am auzit că o bate, m-am dus pe la ea să-i zic să vie la mine
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de mânios, că a poruncit să-i spânzure pe toți trei, ca să dea o pildă strașnică. Mâine are să-i judece Curtea Marțială, și dacă generalul cel mare a poruncit, apoi de bună seamă că o să-i și spânzure... ― Cumnată-mea, săraca, a plâns ca o nebună de mila lor, sfârși groparul. Doi sunt din Făget, oameni cunoscuți, români, iar unul e de aici, de la noi... Bietul Horvat, domnule părinte, că trebuie să-l știi, de pe ulița gării... Vai de capul lui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Seara, la cină, spuse și lui Petre că se va însura cu Ilona. Ordonanța îi ură noroc numai cu jumătate de gură: aflase vestea de la însăși Ilona și nu putea pricepe cum să ia "domnișorul" de nevastă o țărăncuță și săracă, și proastă, când ar fi găsit atâtea fete de boier, numai să fi întins un deget. Porunci seara soldatului să-l trezească la vreme pentru înviere. Pe la miezul nopții se deșteptă în alintările Ilonei: ― Scoală, leneșule... Aide, să nu pierzi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întrucật alde Constantinescu “fugiseră” din țară, iar pentru dậnsa asta echivala cu o crimă. Cea dintậi reacție a ei, cậnd a aflat de la Vocea Americii - de isprava lor, a fost:Aneta, oare, de unde o să mănậnce urzici, acolo, în America? Știa, săraca, ce va pătimi acolo Aneta ei, printre străini și, deși “pămậntul făgăduinței” i se înfățișase drept ideal pentru niște transfugi, îi compătimea zilnic pentru neputința lor de a-și culege urzici de pe la poalele zgậrậienorilor. La polul opus, bunicul era un
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
reușeam să adorm, era vreo trei - că m-am uitat În perete, la ceas, are limbi fosforescente - și m-a luat așa un gând, au curs fiorii pe șira spinării de m-am zgribulit și s-a Întors nevastă mea, săraca, și a vrut să mă-nvelească. Femeie iubitoare... Gicu mustăcește. Ce ne-am face fără ele? Da’ zi cu insomnia, Sandule, nu te opri, că povestești frumos. Ai și tu talentele tale... Bă, eu cred că adormisem la un moment
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Știe unde bate Sandu, așa că Îi sticlesc ochii de bucurie Și intră imediat În horă. Oho, curgeau apele de pe el În Șiroaie recei, iar popa zicea că bărbatul Și femeia să fie Împreună Și la bine Și la rău. Mireasa, săraca, făcea fețe-fețe, credea că-i leșină mirele, noroc că trecuseră deja pe la starea civilă, deci se putea numi Și văduvă la ieșirea din biserică. Băi, Gore, lumea venise pregătită pentru distracție, iar tu mai aveai puțin Și făceai deschiderea la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
te hrănește ca o martiră! Ar merita statuie. Și Sofica la fel. Și a mea, evident, fiecare cu statuia ei. Gicu nu se mai poate abține Și izbucnește În râs. Sfânta Geta, așa este, confirm. Ce să facă Și ea, săraca, cu un așa păcătos la ușă? Hai pe la biserică, să te spovedești... Gore se ridică brusc de la masă, aruncă banii lângă scrumieră Și se uită rugător la Sandu: Sandule, m-ai convins, eu sunt capul răutăților, mă duc la Geta
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și Gicu ciocnesc din nou halbele, iar câțiva stropi de bere sar pe fața de masă. Apoi varsă câteva picături pe jos. Să fie pentru fantoma lu` soacră-ta, Sandule, dă și tu ceva de pomană, poate că asta dorește, săraca... Te-ai avut bine cu ea, nu? Da, cam ca șoarecele cu pisica. Ea era pisica, of cors. Băi, și cum stă ea așa, pe marginea patului, patul ăla de i-am pus saltea relaxa anul trecut și am dormit
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Când îmi zâmbești, pământul îmi zâmbește Și cerul tot cu stele se îmbracă. Și nu zâmbești... nu vrei.., nu înflorește A gurii tale roză ca să-mi placă, Sărac rămân de-un dulce zâmbet... crește Mai mult durerea-n inima-mi săracă. Surâde lumei, cei nepăsătoare... Ce-ți pasă c-unu-n ea de tine, moare? Ce-ți pasă cum că-n astă lume toată, Ce rece trece căutîndu-și bunul, A ta privire e rearuncată C-un zâmbet luciu, ce-l înghiață pe-unul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
puțin fluturatec, blazonul nostru mafiot, uniforma celor aleși să conducă subteranele economiei, să țină în mână prostimea, să o hrănească și să-i dea circ la televizor, să o alimenteze cu subiecte, să creadă că ar conta și părerile ei, săraca! Pantofi de lac, pantalon tot negru, geantă de piele, burdușită cu orice, numai umplută să fie, să pară plină de probleme. Mobilul tot timpul la ureche: „Da, vinde!”. „Da, cumpără! Cum cât? Tot! Furnizorul? Amână-l peste 10 zile! O să
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93060]
-
pe care-l purta eleva de liceu, strâmtat prea tare, scurtat prea mult, scăzând de multe ori nota la purtare, așa bleumarin cu cămășuța aia bleu pe dedesubt, tocit și frumos cum era el, mai ales când se chinuia ea, săraca, să-l scoată, fix pe corp, de nu ieșea nici cu Miliția Capitalei, mai pârâia pe la cusături, dar până la urmă tot îl scoteam noi, ce dracu', că eram profesioniști pe vremea aia. Mi-aduc aminte ce tehnică de imobilizare aveam
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mă potolească pe viață. Umblam de bezmetic pe plajă cu un român pe care l-am cunoscut acolo. Avea obiceiul să agațe nemțoaice așezîndu-se în soarele lor. Știi cum e, simți chiar dacă ai ochii închiși când cineva îți ia soarele. Săracele, se prindeau, se ridicau în cur și cu un ochi închiși se uitau la huiduma care le obtura lumina. Într-o zi vedem două blonde spălăcite, mamă și fiică, bune însă amândouă, în soarele cărora amicul meu se așază. Aia
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ofer o friptură la Mărul de Aur sau la Carul cu Bere, să o țin de mână, să o mângâi pe gât, să o sărut pe gură, să o pipăi la început pe sâni și apoi peste tot, tot așteptând săraca să o duc acasă, să ne iubim ca demenții atât de focoase erau îmbrățișările noastre din fața intrării la căminul din strada Frumoasă, dar unde pula mea s-o duc, că pe vremea aia stăteam în aceeași cameră cu Pelicanul, prin
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
întîrziat și nu a mai avut cine să te dea afară, pentru că o dată cu turnurile a căzut și nemernicul ăla de șef, care ar fi putut să-ți fută viitoarea nevastă, dacă ar fi apucat totuși să se angajeze și ea, săraca, boarfa dracului. A... Dacă nu te-ăi fi întors să răspunzi la telefon, ai fi fost și tu la timp la întîlnirea cu destinul, și Vasilica, săraca, nu ar mai fi avut unde să se angajeze și ar fi rămas
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fută viitoarea nevastă, dacă ar fi apucat totuși să se angajeze și ea, săraca, boarfa dracului. A... Dacă nu te-ăi fi întors să răspunzi la telefon, ai fi fost și tu la timp la întîlnirea cu destinul, și Vasilica, săraca, nu ar mai fi avut unde să se angajeze și ar fi rămas fată cinstită toată viața, numai a lui, care, în varianta americană, zace alături de tine sub dărâmături, i-ar fi fost scris să cedeze, așa măritată cu tine
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
aia care oricum și-a nenorocit viața cunoscîndu-te doar pe tine în pat. Pe tine care, după luna de miere și primul copil, ai futut-o doar din obligație în weekend, sau dacă cumva se întîmplă în cursul săptămânii, ea, săraca, știe de cu seara că ai de gând să o fuți a doua zi dimineață, pentru că-ți pui ceasul să sune cu cincisprezece minute mai devreme decât te scoli tu de obicei. Recunoști? Ai curajul să recunoști? Oare cum trebuie
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]