6,771 matches
-
el Îl cuprinsese pe după brâu, iar cealaltă mână și-o sprijinea În șold. Tata era Înalt și lui Îi plăcea asta, fiindcă atunci când era cu el nu-i era frică de nimic. Mamă, pot să-i trimit lu' tata un sărut zburător... așa cum m-ai Învățat tu aseară. Mama-l privi o clipă Încurcată, apoi, mângâindu-l pe căpșor, Îi spuse că poate oricând, că el este cel mai În măsură să i-l trimită și că ar fi grozav. Și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Învățat tu aseară. Mama-l privi o clipă Încurcată, apoi, mângâindu-l pe căpșor, Îi spuse că poate oricând, că el este cel mai În măsură să i-l trimită și că ar fi grozav. Și, pentru a fi un sărut reușit, mama-i propuse să i-l trimită din balcon. Băiețelul chițăi Încântat și sări de gâtul ei. Ieșiră imediat În lumina ruptă a după-amiezii târzii. Mirosea a praf și forfota cartierului Încreți aerul În jurul lor. Doamna Busuioc le făcu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Își Îndreptă corpul plăpând, Își răsfiră degetele străvezii, subțiri și prelungi, Își coborî buzele aprinse spre podul palmei și, cu pleoapele strânse, o sărută apăsat. Apoi, umflându-și obrajii, deschise ochii săi mari și strălucitori și suflă cu toată puterea sărutul din palmă. Și din palma lui mică plecă o adiere dulce ca o boare, care deveni vântișor și, pe măsură ce Înainta, creștea În viteză și tărie, Îndreptându-se spre o destinație știută, departe, departe, peste mări și țări...* Compania americană la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de altul, Își mângâiau trupurile cu pielea groasă, atârnată. Bătrâna pântecoasă, cu o față Înspăimântătoare, de crustaceu, scotea intermitent o limbă vâscoasă, lungă și crăpată la vârf. Avea privirea risipită și un tremurat nervos Îi zguduia trupul galbenverzui, asaltat de săruturile descătușate ale bărbatului micuț și chelos, cu șuvițe rare, de păr albit. Spatele bătrânului părea, dea lungul coloanei, acoperit cu solzi lucioși, iar unghiile, Înfipte În carnea gelatinoasă și vălurindă a celei pe care o Îmbrățișa, erau negre la vârfuri
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fierbe ceaiul „de mama focului” pe ochiul aragazului și dispăru pentru un timp din bucătărie. Eram tulburat de-a binelea, asemeni tânărului timid, care iese pentru Întâia dată cu o fată dragă lui, iar aceasta Îl sărută fugar, pe neașteptate. Sărutul ei pe obrazul meu a fost cel mai bun leac. Renunțând la ce-mi propusesem, mi am Înfășurat repede piciorul ciunt, ignorând durerea care voia să mă Îngenuncheze, dezlănțuită atroce În locul acela. Melanie apăru În capotul ei strălucitor, verde Înflorat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe care o inoculaseră fiicei lor nu era în firea lucrurilor. Dacă aceasta o fi chemarea ei!? Era într-o duminică dimineață. Deși Ina se trezea mai târziu în zilele de sărbătoare, în acea dimineață veni în bucătărie, îi spuse sărut mâna mamei sale, schițând ceva ce se dorea a fi un zâmbet. Și, fără a fi solicitată, se oferi să o ajute pe mama ei în ale gospodăriei. - Mai întâi mănâncă ceva, apoi vom face amândouă o prăjitură pe care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nu era încheiat. Se nimeri ca într-o dimineață, pe când Alex voia să târguiască niște zarzavaturi, Ina să fie atrasă de aceleași legume și zarzavaturi de la taraba unde se afla el; i se părură a fi mai proaspete, mai arătoase. - Sărut mâna, domnișoară Ina! zise el. Surprinsă că cineva o salută, întoarse capul. Era el, inginerul... îl privi admirativ cum alege cu grijă morcovul, ceapa verde, salata și-i urmă exemplul. - Ce doriți să cumpărați? - Caut niște cartofi noi și nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
decât seara târziu, iar lui i se închideau pleoapele de somn; mama vedea jucăriile întinse și credea că el se jucase în tot acest timp. Degeaba le spunea că se pregătește să fie jucărie, mama îl punea în pat, un sărut grăbit pe frunte, plapuma până sub bărbie, lumina stinsă și Levi singur clipind în întuneric. Mai întâi își plimba degetele pe perete până când ele creșteau atât de mari, încât se făceau mâini de monstru în umbra ce acoperea peretele, apoi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
aceste clipe grele; mi-a spus mereu că e așa de înfricoșată!.. De cum păși în stradă, o ținu într-o alergare continuă până la maternitatea spitalului. În sala de așteptare, o întâlni pe mama Inei care se plimba neliniștită prin încăpere. - Sărut mâna, tanti Clemansa, ce e cu Ina? Întrebă ea, simulând o îngrijorare care îi apăru bietei mame acoperită de o peliculă transparentă de nefiresc. - Deocamdată e în salon, dar s-ar putea din clipă în clipă să o ducă în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sugerându-le că e timpul ca proaspăta mamă să se odihnească. - Dacă veți părăsi salonul și o veți lăsa pe Ina să se liniștească, la geamul acela vi-l voi arăta pe prințișorul vostru! Ina i-a dat deja primul sărut, i-a dat păpică, așa că... Mama Inei și Alex ieșiră repede din salon, nerăbdători să-l vadă pe cel așteptat să le îmbrace de acum încolo casa într-o adevărată haină de sărbătoare. Nu dură mult și Olga se ivi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
asemenea apucături? - Așa, un pic, spuse Ina alintat, un pic tot le ai. - Că nu admit să faceți tot ce vă taie capul? Că vă sfătuiesc numai de bine, de asta? Se auzi ușa de la intrare. Venise Alex. Spuse un Sărut mâna, mamă, și intră în dormitor. Ina merse după el. - Ce ai, dragule? - Am venit să-mi iau niște hârtii. Nu ai văzut tu un dosar albastru? - E pe noptieră. Vezi că deasupra lui este o carte de-a mea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Îmi făcusem griji, mai ales că toate copiile sunt la centru. O sărută și se îndreptă spre ușă. - Nu rămâi la masă? - Poate vin mai târziu... o să văd. Trecând pe lângă soacra sa la ieșirea din casă, îi adresă același salut: - Sărut mâna, mamă, am plecat! Mama Inei abia așteptă să iasă ginerele ei pe ușă și veni cu reproșul: - Ai văzut cum a trecut ca un accelerat printr o gară mică și și-a cernut salutul prin aceeași sită despre care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
era lumină! Ar fi preferat ca Ina să doarmă, era dificil pentru el să întrețină un dialog. La ora aceea, l-ar fi pus într o situație jenantă. Deschise ușa și, văzând-o pe Ina în fotoliu, apucă să spună: - Sărut mâna, mami, da’... nu dormi!? - Precum vezi, îmi aștept soțul. Nu mai continuă. În starea de surescitare în care se afla la ora aceea trecută de miezul nopții, nu putu să nu-l apostrofeze: - Se vede că domnu’ inginer a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
că aș putea vreodată să-l împart pe Alex cu o altă femeie, își spuse ea, căutând să tempereze, poate chiar să temporizeze povara care îi copleșise sufletul. Se spune că dragostea se naște cu un surâs, crește cu un sărut și se termină cu o lacrimă. Dar Ina nu voia să ajungă la lacrima aceea. Înțelepciunea o învăța că și Timpul o putea ajuta. Așteptarea a fost întotdeauna apanajul forte al femeii. Dar prea m-am umplut de urât!gândul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
că, pentru prima oară, li s-a dat în bani. Pentru că banul este ochiul dracului. și, după ce s-au molipsit, azi un pic și mâine mai mult, a devenit o obișnuință, cum ar fi țigara, ori șprițul, ori, la îndrăgostiți, sărutul. Fără astea nu treci pragul vieții. Încât, zadarnic se bat în săbii, românii de azi, pentru a desființa șpaga vamală. Acest lucru nu se poate stinge nici în prezent și nu se va putea niciodată. A, doar, după includerea României
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
apariția, dar, mai rar se întâmpla ca aceasta să-i consume din prețiosul timp dedicat weekendului. De data aceasta, cineva se apropie de cișmea, sorbi nițică apă, apoi o privi îndelung. Întorcându-se către musafir, acesta o salută, cu un sărut pe mână, apăsat, moale și ademenitor. Ea îi răspunse. El continuă să o privească. De ce te uiți cu atâta jind, ca să nu zic poftă, la mine? Dacă alta nu e prin preajmă?! Dar ți-e a fi? Nu, însă, dacă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cărți, din mână în mână, s-a dumirit, prin viu grai: a, le fură, le-au furat. Acum, ăsta din coșciug e mare literat. și hoții ăștia vor să aibă câte o ultimă amintire, de la defunct. Defunct, zici, mata, părinte, sărut’mâna? Defunct, zici? Da! Când, deodată, pânza de pe față este aruncată cât colo, iar din raclă, sare, ager ca un mire, Hilarie Cârmuz. Mulți dintre cei de față, o rup de fugă, care încotro, strigând, scuipându-și în sân; care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și atrăgeau în același timp, de parcă ar fi văzut cu ei priveliști înfricoșătoare și metafizice pe care nimeni nu putea să le vadă; pomeți proeminenți, frunte înaltă, sprâncene subțiri și împreunate, buze cărnoase, întredeschise - ai fi zis că un lung sărut arzător tocmai le abandonase, însă fără să le potolească. Părul negru, dezordonat Îi încadra fața palidă; o șuviță i se lipise de tâmplă. Delicatețea picioarelor și impasibilitatea eternă a mișcărilor spuneau mult despre existența Ei trecătoare și fragilă, numai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
retrag, când, întorcând capul, o văzui intrând, spre marea mea surpriză, pe târfa asta, acum soția mea. În fața rămășițelor pământești ale mamei sale, ea se lipi de mine, și cu ce ardoare! Mă atrase spre ea și mă copleși cu săruturi pasionale. Îmi venea să intru în pământ de rușine. Nu știam ce să fac. Cadavrul, dinții încleștați aveau aerul că-și bat joc de noi; surâsul moartei își schimbase expresia. Pierzându-mi controlul, am tras-o spre mine și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Trupul său era cald. Pulpele picioarelor semănau cu ale soției mele. Avea aceleași gesturi naive. Gura amintea de cea a tatălui său, dar, la el, mă simțeam atras de ceea ce-mi repugna la bătrân. Ai fi zis că un sărut lung și fierbinte tocmai părăsise buzele sale întredeschise. Am sărutat gura pe jumătate deschisă, ca a soției mele; buzele aveau gustul amar și acru al miezului de castravete. Fără îndoială, buzele târfei aveau același gust. În aceeași clipă, îl zării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
kubanskaia & ruskaia, vin de Porto și bere, vermut cu apă de colonie Prospețime, votcă cu sunătoare, votca rossiiskaia & berea jigulovskoe, plus băuturi ...incifrate, precum Balsamul Canaanului, Lacrima consomolistei, Vulpe brună, Liliacul alb, Spiritul Genevei, Lăcrămioara argintie, Măruntaiele cățelei, Șuvoaiele Iordanului, Sărutul fără iubire, Perțovka ș.a.m.d. E În carte un triumf al băutorului, dublat de un eșec al omului. Traducînd poemul, Emil Iordache a vrut să ne arate, discret, că a fost ferit de amîndouă. E o carte emblematică, aș
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ca și cum ar fi conștientizat, cu oarecare întârziere, greșeala făcută. Lăsați-vă capul pe umărul meu - șoptesc. Și cum o să mai scriu? Uite așa. Atunci îi prind bărbia cu o mână și repede îmi lipesc buzele de ale ei încercând un sărut până la urmă, spre rușinea mea, cam anemic. Ea își retrage tot atât de repede, fața și se încruntă la mine. Vă iubesc, doamnă Sima - îmi aud vocea. Eu sunt Iozefina, nu doamna Sima. Și eu sunt Gerard. Îmi pare bine de cunoștință
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nostru. Și eu la fel. Rostite în șoaptă, răspunsurile ei erau atât de suave, că semănau cu un susur de apă de câmpie. Fără să-mi dau seama, fulgerător o și trecusem de pe scaunul ei pe genunchii mei și, din sărut în sărut, stăteam așa ascultândune respirațiile parcă sugrumate. La deschiderea bruscă a ușii, atât de tare ne speriaserăm, că ea, ridicându-se de pe genunchii mei, se lovise la unul din genunchi, la mescioara mașinii de scris, provocând în același timp
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
eu la fel. Rostite în șoaptă, răspunsurile ei erau atât de suave, că semănau cu un susur de apă de câmpie. Fără să-mi dau seama, fulgerător o și trecusem de pe scaunul ei pe genunchii mei și, din sărut în sărut, stăteam așa ascultândune respirațiile parcă sugrumate. La deschiderea bruscă a ușii, atât de tare ne speriaserăm, că ea, ridicându-se de pe genunchii mei, se lovise la unul din genunchi, la mescioara mașinii de scris, provocând în același timp, și un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tv. pe țară. Râde și Iozefina. Sărutați-vă, porumbeilor - se grăbește Roji să o binedispună pe d-na Sima - Hai, mai repede. Stai să încui ușa și să pun afișul cu Vin imediat. Așa! Ei, acuma vreau să văd un sărut ca-n filmele lui Sergiu Nicolaescu. Chiar și cu lacrimi... Iozefina se înalță pe vârfurile picioarelor și mă sărută fugitiv. Nu așa. Ăsta e sărut de grădiniță, măi fraților. Parcă ați ședea fiecare, ca bebelușii, pe olița lui. Atunci Iozefina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]