1,054 matches
-
Sibiu după aproximativ trei sute de ani, biserica evanghelică din Piața Huet devenind astfel catedrală episcopală. Fiind adept al autonomiei comunității săsești din Transilvania, Teutsch a finalizat unirea comunităților săsești în Biserica evanghelică săsească. A căutat păstrarea integrității lingvistice și culturale săsești, opunându-se cu vehemență în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea politicii de maghiarizare a învățământului și administrației, ordonate de guvernul de la Pesta. Între anii 1863-1865, Teutsch a fost ales în Consiliul imperial din Viena și
Monumentul lui Georg Daniel Teutsch din Sibiu () [Corola-website/Science/323985_a_325314]
-
anul 1866 este numit reprezentantul sașilor din regiunea Cincu în delegația Ardealului în Adunarea Națională din Budapesta. A renunțat la acest mandat în 1868, când a devenit episcop. Între anii 1876-1886 nu s-a putut opune ieșirii din Biserica evanghelică săsească a celor 16 comunități evanghelice cu credincioși maghiari pentru că a trebuit să țină seama de evoluția politică din Austro-Ungaria. Fiind preocupat de documentarea istoriei strămoșilor săi, Teutsch a constatat lipsa unei istorii scrise a comunității săsești. El este autorul lucrării
Monumentul lui Georg Daniel Teutsch din Sibiu () [Corola-website/Science/323985_a_325314]
-
ieșirii din Biserica evanghelică săsească a celor 16 comunități evanghelice cu credincioși maghiari pentru că a trebuit să țină seama de evoluția politică din Austro-Ungaria. Fiind preocupat de documentarea istoriei strămoșilor săi, Teutsch a constatat lipsa unei istorii scrise a comunității săsești. El este autorul lucrării ""Geschichte der Siebenbürger Sachsen für das sächsische Volk"" (Sibiu, 1852). A fost ales președinte al Asociației pentru studiul istoriei Transilvaniei și membru de onoare al ASTREI. Georg Daniel Teutsch a murit la 2 iulie 1893, în
Monumentul lui Georg Daniel Teutsch din Sibiu () [Corola-website/Science/323985_a_325314]
-
das sächsische Volk"" (Sibiu, 1852). A fost ales președinte al Asociației pentru studiul istoriei Transilvaniei și membru de onoare al ASTREI. Georg Daniel Teutsch a murit la 2 iulie 1893, în Sibiu. Fiul său, Friedrich Teutsch, a fost episcop evanghelic săsesc în perioada 1903-1932. Episcopul Teutsch a fost cel care a decis revenirea Episcopiei Evanghelice a Transilvaniei la Sibiu după aproximativ trei sute de ani, biserica evanghelică din Piața Huet devenind astfel catedrală episcopală. Dorind să-i omagieze memoria, comunitatea săsească din
Monumentul lui Georg Daniel Teutsch din Sibiu () [Corola-website/Science/323985_a_325314]
-
evanghelic săsesc în perioada 1903-1932. Episcopul Teutsch a fost cel care a decis revenirea Episcopiei Evanghelice a Transilvaniei la Sibiu după aproximativ trei sute de ani, biserica evanghelică din Piața Huet devenind astfel catedrală episcopală. Dorind să-i omagieze memoria, comunitatea săsească din Sibiu a comandat sculptorului german Adolf von Donndorf (1835-1916) din Stuttgart realizarea unei statui din bronz a lui Georg Daniel Teutsch, fost episcop al Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din Transilvania (1867-1893). Statuia a fost amplasată în curtea Catedralei
Monumentul lui Georg Daniel Teutsch din Sibiu () [Corola-website/Science/323985_a_325314]
-
României se regăsesc în Transilvania. În acest voievodat, mai ales în secolele al XIII-lea - al XVII-lea, ele reprezentau aproape exclusiv embleme sigilare. Din 1224 datează primul sigiliu districtual cunoscut până acum din Transilvania, ce desemnează cele Șapte scaune săsești sibiene. Pecetea prezintă patru personaje care susțin deasupra capetelor o coroană piramidală, apărând în documente sub această formă până la 1359. Din 1353 datează sigiliul districtului Brașov, acesta cuprinzând o coroană deschisă și un crin. Pe margine, legenda tradusă este: . Și
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
este cartier al Dejului așa cum s-ar putea înțelege din art. Ziua de Cluj; 2) Există în județul Bistrița-Năsăud un sat Pinticu care nu are nici o legătură cu Pînticul de lângă Dej, decât faptul că în trecutul îndepărtat așezarea aparținea "universității săsești (regiune autonomă săsească)" și se numea "Pinticul săsesc" spre deosebire de satul de lângă Dej cu numele "Pinticul românesc". Legat de rubrica "Istoric" îl rugăm pe autorul acesteia să ne spună (citeze), ținând seama de faptul că vechiul nume era "olahpentek" de unde a
Pintic, Cluj () [Corola-website/Science/300347_a_301676]
-
Dejului așa cum s-ar putea înțelege din art. Ziua de Cluj; 2) Există în județul Bistrița-Năsăud un sat Pinticu care nu are nici o legătură cu Pînticul de lângă Dej, decât faptul că în trecutul îndepărtat așezarea aparținea "universității săsești (regiune autonomă săsească)" și se numea "Pinticul săsesc" spre deosebire de satul de lângă Dej cu numele "Pinticul românesc". Legat de rubrica "Istoric" îl rugăm pe autorul acesteia să ne spună (citeze), ținând seama de faptul că vechiul nume era "olahpentek" de unde a obținut informațiile că
Pintic, Cluj () [Corola-website/Science/300347_a_301676]
-
înțelege din art. Ziua de Cluj; 2) Există în județul Bistrița-Năsăud un sat Pinticu care nu are nici o legătură cu Pînticul de lângă Dej, decât faptul că în trecutul îndepărtat așezarea aparținea "universității săsești (regiune autonomă săsească)" și se numea "Pinticul săsesc" spre deosebire de satul de lângă Dej cu numele "Pinticul românesc". Legat de rubrica "Istoric" îl rugăm pe autorul acesteia să ne spună (citeze), ținând seama de faptul că vechiul nume era "olahpentek" de unde a obținut informațiile că înainte de 1600 acest sat era
Pintic, Cluj () [Corola-website/Science/300347_a_301676]
-
(în , în , în dialectul săsesc "Ängersch-Kretz", în trad. "Cristuru Unguresc") este un oraș în județul Harghita, Transilvania, România, format din localitățile componente Betești, (reședința) și Filiaș. Localitatea Cisturu Secuiesc este situată la limita sud-vestică a județului Harghita cu județul Mureș, la gura de vărsare a
Cristuru Secuiesc () [Corola-website/Science/297070_a_298399]
-
Biserica evanghelică fortificată din Târnava, comuna Târnava, județul Sibiu, a fost ridicată în prima jumătate a secolului al XV-lea; biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Vechea denumire a satului Târnava era "Proștea Mare", colocvial "Probștea Mare", (în dialectul săsesc "Griuszpriustref", în , în ). Localitatea se află pe malul drept al râului Târnava Mare, în apropiere de Mediaș. Prima menționare a localității a fost în 1331 sub denumirea de Ekeemeza Maior, ceea ce indică o posibilă existență încă înainte de colonizarea sașilor din
Biserica fortificată din Târnava () [Corola-website/Science/329473_a_330802]
-
La începutul secolului al XVI-lea, s-a ajuns la un proces pentru hotarul cu comuna "Eibesdorf" (în prezent Ighișu Nou), astfel că în urma judecății din 1527 s-a marcat din nou hotarul dintre aceste localități. În 1545 Universitatea Națiunii Săsești ("Sächsische Nationsuniversität") a judecat din nou această pricină, fără a da o hotărâre definitivă. Pe harta tipărită de Johannes Honterus în 1532 la Basel, cu titlul "“SYbembürgen“", pe malul drept al al râului Târnava Mare , lângă localitatea Mediaș ("Medwisch") era
Biserica fortificată din Târnava () [Corola-website/Science/329473_a_330802]
-
Lechința (în , în dialectul săsesc "Lachenz", în , în trad. "Pârâul uscat") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Localitatea este situată în partea de sud-vest a județului Bistrița-Năsăud, la 28 km de municipiul Bistrița și la 28 km
Lechința, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300880_a_302209]
-
de deal-câmpie și climatul favorabil, au condiționat popularea și apariția unei așezări umane încă din cele mai vechi timpuri. Aici au fost găsite topoare din piatră găurită și ceramică din epoca neolitică. Cel mai vechi document istoric care atestă comunitatea săsească de aici datează din anul 1333, când listele unei conscripții papale înregistrează un "Johannes plebanus de Lekenche". Localitatea făcea parte în acea perioada din comitatul Dăbâca, moșia fiind împărțită între mai mulți proprietari. În anul 1453 a primit dreptul de
Lechința, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300880_a_302209]
-
în calitate de notar, a organizat arhivele orașelor Bistrița, Cluj și Brașov. În anul 1602 localitatea a fost prădată și distrusă aproape în întregime de mercenarii generalului Giorgio Basta. La data de 8 august 1999 Biserica Evanghelică a fost predată de comunitatea săsească împuținată bisericii reformate din localitate, care nu dispunea de lăcaș de cult. Este o zonă cu tradiție în cultivarea viței de vie. Substratul litologic se caracterizează prin faciesuri argiloase, mănoase și conglomeratice, aparținând panonianului, sarmațianului, prezente atât pe culmile dealurilor
Lechința, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300880_a_302209]
-
din Sibiu, în favoarea construcției unor biserici-hală de mari dimensiuni, precum Biserica Neagră din Brașov, Biserica Sfântul Mihail din Cluj, Biserica Reformată din Târgu Mureș etc. În Țara Românească goticul a pătruns la sfârșitul secolului al XIII-lea, tot prin intermediu săsesc. Ilustrativă în acest sens este bărăția din Câmpulung. În Moldova stilul gotic a pătruns în secolul al XIV-lea prin intermediu săsesc și maghiar. Ilustrative în acest sens sunt ruinele Catedralei Catolice din Baia. Sub influența arhitecturii gotice, bisericile ortodoxe
Arhitectură gotică () [Corola-website/Science/297479_a_298808]
-
Târgu Mureș etc. În Țara Românească goticul a pătruns la sfârșitul secolului al XIII-lea, tot prin intermediu săsesc. Ilustrativă în acest sens este bărăția din Câmpulung. În Moldova stilul gotic a pătruns în secolul al XIV-lea prin intermediu săsesc și maghiar. Ilustrative în acest sens sunt ruinele Catedralei Catolice din Baia. Sub influența arhitecturii gotice, bisericile ortodoxe din Moldova au preluat elemente gotice caracteristice, precum ancadramentele ferestrelor și portalurilor, contraforții etc., care au participat la sinteza stilului moldovenesc constituit
Arhitectură gotică () [Corola-website/Science/297479_a_298808]
-
un clește de către Imperiul Otoman de la sud de Dunăre și un Ardeal supus acestora”. Avangarda oștilor române, sub comanda căpeteniilor Gheorghe Raț și Vasile Mârza a trecut munții pe Valea Teleajenului și și-a așezat tabăra în apropierea Brașovului (cetate săsească ce rămăsese fidelă Habsburgilor), mai întâi la Feldioara, apoi la Râșnov, în așteptarea forțelor principale. Voievodul, cu grosul oștilor, a trecut Carpații prin Pasul Rucăr-Bran făcând joncțiunea cu avangarda condusă de Gheorghe Raț. Moise Székely a sosit și el cu
Bătălia de la Brașov () [Corola-website/Science/326877_a_328206]
-
în zona etnofolclorică și istorică ”Valea Hârticaciului”, la o distanța de 32 km de municipiul Sibiu și 29 km de orașul Agnita. Prima atestare a localității datează din 1382; de-a lungul timpului a avut diferite denumiri: "Hohfeldia", (în dialectul săsesc "Hiufält, Hîfield", în , în trad. "Câmpul Înalt", "Câmpul de Sus", în );. Satul Fofeldea este situat la 4 km de ”Valea Hârtibaciului”, respectiv de-a lungul unui afluent al acestuia - Valea Fofelzii. Nucleul central se află in imediata apropiere a Bisericii
Fofeldea, Sibiu () [Corola-website/Science/301708_a_303037]
-
(în , , în , în dialectul săsesc "Medwesch, Medveš") este un municipiu în județul Sibiu, Transilvania, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satul Ighișu Nou. Are o populație de locuitori (2011). Municipiul Mediaș este așezat în bazinul mijlociu al râului Târnava Mare, la o distanță
Mediaș () [Corola-website/Science/296955_a_298284]
-
din localitatea componentă (reședința), și din satul Ighișu Nou. Are o populație de locuitori (2011). Municipiul Mediaș este așezat în bazinul mijlociu al râului Târnava Mare, la o distanță de 39 km de Sighișoara și 41 km de Blaj. Cetatea săsească din Moșna se află spre Agnita, la 10 Km de Mediaș. La 18 km de Mediaș se găsește stațiunea balneoclimaterică Bazna, atestată documentar din anul 1302. Stațiunea beneficiază de izvoare de apă minerală, bogate în săruri, nămol mineral și sare
Mediaș () [Corola-website/Science/296955_a_298284]
-
Doștat (în dialectul săsesc "Dirstet", în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Alba, Transilvania, România. CADRUL NATURAL: Așezată în Podișul Secașelor, are un relief predominant colinar cuprins între 300 și 500m. Varietatea reliefului, a florei și faunei precum și
Doștat, Alba () [Corola-website/Science/300238_a_301567]
-
compus din 248 gospodării; în satul Boz - 157 gospodării. În sat funcționează o școlă generală și o grădiniță, un cămin cultural, o bibliotecă, un dispensare uman și un dispensar veterinar.</br> Casele își păstrează, în general, tipologia veche, de influență săsească, cu porți mari și curți închise. Reprezentative pentru interiorul casei țărănești sunt covoarele din lână de oaie, țesute în diverse culori și forme. În perioada interbelică a făcut parte din plasa Miercurea Sibiului, în cadrul județului Sibiu (interbelic).</br> Străveche așezare
Doștat, Alba () [Corola-website/Science/300238_a_301567]
-
de obiecte, în special ulcioare, farfurii, vase de cositor și textile. Muzeul a fost integrat în 1918 în Muzeul Brukenthal. Ca rezultat a pasiunii sale pentru broderiile și țesăturile țărănești, Emil Sigerus editează în 1906 mapa cu modele de broderii săsești intitulată "Siebenbürgisch-sächsische Leinenstickerei" (Broderii pe pânză a șașilor transilvăneni). Începând cu anul 1880, Emil Sigerus, care a fost întâi funcționar, apoi director al Asociației de Asigurări “Transsylvania”, a devenit și redactor la ziarul Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt din Sibiu. Emil Sigerus s-
Emil Sigerus () [Corola-website/Science/312683_a_314012]
-
până în 1946. Când Emil Sigerus a împlinit 80 de ani, Muzeul de artă populară din Viena l-a numit membru de onoare. La 1 iulie 1997, în cadrul Complexului Național Muzeal “ASTRA”, a fost înființat Muzeul de etnografie și artă populară săsească „Emil Sigerus”, care valorifică bogatul patrimoniu etnografic săsesc, și pe cel al landlerilor.
Emil Sigerus () [Corola-website/Science/312683_a_314012]