KorAP: Find »[drukola/base=sătean & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...219 >

5,454 matches

Corola-blog/BlogPost/357454_a_358783

la nana Maria care le face scovergi tradiționale. Sună telefonul și primarul după ce schimbă câteva vorbe, se scuză pentru că ne părăsește și pleacă. A doua zi ne povestește, că și-a pus cizmele și a plecat să caute vaca unui sătean, care fusese vândută de un cioban la târg. Împreună cu miliția din încă două comune într-o acțiune de căutare care a durat până târziu în noapte, au reușit să recupereze vaca, chiar înainte de a fi sacrificată. „Dacă apucau să o

QUO VADIS DUMITRU FLUCUŞ? (1) de VIOREL BAETU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_baetu_1406490089.html [Corola-blog/BlogPost/357454_a_358783]
miliția din încă două comune într-o acțiune de căutare care a durat până târziu în noapte, au reușit să recupereze vaca, chiar înainte de a fi sacrificată. „Dacă apucau să o taie, nu mai aveam nici o dovadă că e vaca săteanului nostru și omul rămânea cu pagubă”, ne-a spus primarul în final. Mi-am amintit de ce spusese săteanul nostru „Mitruț... se grijește de noi!” Cei cinci stâlpi, pe care s-a clădit acest edificiu, numit Șinca Nouă, care pe drept

QUO VADIS DUMITRU FLUCUŞ? (1) de VIOREL BAETU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_baetu_1406490089.html [Corola-blog/BlogPost/357454_a_358783]
reușit să recupereze vaca, chiar înainte de a fi sacrificată. „Dacă apucau să o taie, nu mai aveam nici o dovadă că e vaca săteanului nostru și omul rămânea cu pagubă”, ne-a spus primarul în final. Mi-am amintit de ce spusese săteanul nostru „Mitruț... se grijește de noi!” Cei cinci stâlpi, pe care s-a clădit acest edificiu, numit Șinca Nouă, care pe drept cuvânt se poate numi „un sat românesc model”, se numesc: „Credință, muncă, istorie, tradiții și Dumitru Flucuș”... omul

QUO VADIS DUMITRU FLUCUŞ? (1) de VIOREL BAETU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_baetu_1406490089.html [Corola-blog/BlogPost/357454_a_358783]
Corola-blog/BlogPost/383748_a_385077

acest cântec Ștefan Hrușcă a urcat în vârful scenei folkului, la spectacolele Cenaclului „Flacăra”. Venea de la Sighetu Marmației unde ajunsese învățător, plecat de la Ieud, din Țara Maramureșului. Învățase să cânte la vioară, la contreabas (adică la „scroafă”, cum îl ironizau sătenii pe când cânta la taraful școlii din Ieud) și, în sfârșit, la chitară, instrument care i-a rămas sub sân până azi și de care e unit pe viață, la căldura dragostei de muzică și poezie. Azi, Ștefan Hrușcă stă departe

ŞTEFAN HRUŞCĂ. VOCEA, STRUNA ŞI GRAIUL ROMÂNESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1397888336.html [Corola-blog/BlogPost/383748_a_385077]
Corola-blog/BlogPost/344002_a_345331

văzduh pustiu. Tăia nori cu bici de foc, ploi să toarne-n lan de grâu. Că prin rugă străbătea pân' la nori, gândul curat, în curând se umezea de ploaie, pământ uscat. Noi, copiii, bucuroși primeam alune din sân, de la săteni credincioși. Că schimbam un trist destin. De-atunci nu pot să-mi explic mister ce se petrecea! Că, la ruga ,,celui mic", ploaia îndată pornea. Iar pomi cu frunză rară și viță mlădioasă ne răsplăteau prin vară cu vin și

ÎNSEMNĂTATEA SF.PROROC ILIE ȘI RITUALURI DE PLOAIE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1437168336.html [Corola-blog/BlogPost/344002_a_345331]
Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596

viața acesteia se schimbă radical. Maria continua să facă naveta spre sat și să-și vadă de viața ei normală din lumea muntelui și a satului, chiar dacă lucra într-un oraș, pe când Ana ne mai dorind să dea ochii cu sătenii și cu cei ce o cunosc, preferă să se izoleze, căutându-și o cameră unde va locui în gazdă ani de zile. Nu peste mult timp, amintirile încep să pălească, durerea din suflet să se stingă, iar peste suspinele dureroase

INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Incercari_0.html [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
Corola-blog/BlogPost/368434_a_369763

Acasa > Poezie > Vremuri > MINUTARUL VREMII Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 1706 din 02 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Minutarul Vremii Vă scriu săteni și rude, și frate încă vă mai sânt Și mâna mea vă scrie, cât nu e iarbă și pământ Tristețea mi-i sortită ca oriunde să vă poarte Cum și-n tăcerea mea ascunsă în această carte Iluzii se desprind

MINUTARUL VREMII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 by http://confluente.ro/stelian_platon_1441150083.html [Corola-blog/BlogPost/368434_a_369763]
Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186

păros și niște pomeți roșii, ca de eschimoș, ce-i făceau chipul și mai comic. Cel caracteriza cel mai mult era bâlbâiala, căci repeta fiecare cuvânt de mai multe ori, până-l nimerea până la capăt. Poante multe i-au scos sătenii pe seama acestui beteșug. Avea omul, totuși, o oarecare gospodărie frumușică în sătucul acela ascuns în pădure. Alături se afla un pârâu, iar câțiva copaci stăteau gata să cadă pe casă. Vara, prin desișuri, erau mulți hribi, gălbiori, iar în luminișuri

IUŢMAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1400498342.html [Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186]
Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594

spart de vădană. El a furat găinile! - Să-l doborâm și să-l biciuim drept pedeapsă! Apoi să-l lăsăm ciung și orb! zbieră un glas gros de vătaf. Nicodim, cu spatele la râpă și cu barba în vânt, îi înfruntă pe săteni: - N-am furat nimic! E-nșelătoria voastră! Eu țin post, mă hrănesc doar cu verdețuri și rădăcini, așa mi-a poruncit bunul Dumnezeu, să capăt puteri să-mi găsesc locul de clădit mănăstire! tună Nicodim la rându-i. Tăria din

PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1405444346.html [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
Eu țin post, mă hrănesc doar cu verdețuri și rădăcini, așa mi-a poruncit bunul Dumnezeu, să capăt puteri să-mi găsesc locul de clădit mănăstire! tună Nicodim la rându-i. Tăria din glasul și ochii călugărului îi păstră pe săteni la oarece distanță. Totuși, câțiva agitau sălbatec coase și furci. - Nu-l asculați pe venetic! A venit să ne facă vrăji! Altfel, la ce i-ar fi trebuit să mă prade pe mine, sărmană femeie, de ale două găini ce

PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1405444346.html [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
aduse aminte că umbra aia strâmbă îl însoțise și-n alte împrejurări primejdioase, ca o cobe. Se gândi pe loc că sigur era unealta Necuratului ce se pusese de-a curmezișul căutărilor lui timp de amar de ani! Spațiul dintre săteni și Nicodim se micșora văzând cu ochii. Scăpare nu era! Ori sărea în râpă și-și frângea oasele, rămânând pradă sălbăticiunilor, ori sfârșea cu mâinile tăiate de la cot și ochii scoși de sătenii furioși. Își aminti cum trecuse Dunărea acum

PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1405444346.html [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
timp de amar de ani! Spațiul dintre săteni și Nicodim se micșora văzând cu ochii. Scăpare nu era! Ori sărea în râpă și-și frângea oasele, rămânând pradă sălbăticiunilor, ori sfârșea cu mâinile tăiate de la cot și ochii scoși de sătenii furioși. Își aminti cum trecuse Dunărea acum mulți ani. Grea încercare! Volburi de apă îi fuseseră dușmani clipită după clipită, murise și-nviase de mii de ori! Și numai Dumnezeu îi dăduse putere! Se rugase... și scăpase! Așa făcu și-

PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1405444346.html [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
mânăstirii pentru care m-ai rătăcit pe aste meleaguri! Dă-mi, Doamne, scăpare! Fulgerul de gând pierind, se și întruchipă minunea dumnezeiască! Într-o cădere de stânci, cu zgomot de început de lume, se zgudui pământul, punându-i jos pe săteni. Printre gene, Nicodim văzu cum râpa se umple cu o arcadă din piatră albă curată, lată de cel puțin doi stânjeni, înaltă de unsprezece, lungă de vreo cincisprezece. Cum până atunci râpa fusese scufundată într-o pâclă nesănătoasă, ochii lui

PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1405444346.html [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
arătau călugărului! O flăcăruie pâlpâi scurt, întărindu-i credința că pe-acolo era drumul spre locul visat... Întremat și cu sufletul strigând de bucurie, Nicodim se ridică și păși pe Podul lui Dumnezeu, mulțumindu-i pentru scăpare! În urmă-i, sătenii speriați se ridicaseră și fugeau care-ncotro, călcându-l în picioare pe slutul ce pusese la cale înșelăciunea cu găinile, pentru a-l opri pe Nicodim din drumul lui sfânt. Când era aproape să termine de străbătut podul-minune, se porni

PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1405444346.html [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463

și porni spre prundul vacilor, unde se împărțeau oile. Nu dorea să-și murdărească costumul de mers la biserică. Cu banii necesari în buzunar și cu o sticlă cu vin la el, să-l cinstească pe cioban, se alătură celorlalți săteni ce se îndreptau spre prund. Lume multă, ca și mioarele grase și frumoase. Fiecare sătean aștepta să-și aleagă oile din cârd. Venindu-i rândul și lui moș Constantin, acesta constată că-i lipsește o mioară. Luându-l la întrebări

LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1443772108.html [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
de mers la biserică. Cu banii necesari în buzunar și cu o sticlă cu vin la el, să-l cinstească pe cioban, se alătură celorlalți săteni ce se îndreptau spre prund. Lume multă, ca și mioarele grase și frumoase. Fiecare sătean aștepta să-și aleagă oile din cârd. Venindu-i rândul și lui moș Constantin, acesta constată că-i lipsește o mioară. Luându-l la întrebări pe cioban despre oaia lipsă, acesta dădea din colț în colț că ar trebui să

LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1443772108.html [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063

luat și l-a așezat sub tejghea. -Vă salut domnilor! O zi bună în continuare... Acel mâine se făcură trei săptămâni. Sorin a trebuit să plece la țară să culeagă prunele de vară.Le-a vândut, mai pe nimic, unui sătean, vecin de livadă cu el. Întors în oraș într-o vineri, sâmbătă s-a dus la bar.Ușa era deschisă și fumul ieșea ca la un vulcan. Intrând, salută pe cei prezenți, șase la număr, și se îndreptă spre bar

JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 by http://confluente.ro/Jocul_de_sah_al_florin_tene_1328889011.html [Corola-blog/BlogPost/346734_a_348063]
Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020

petreceri populare, cu multă gălăgie și hărmălaie. Era așteptat de toată lumea, de la mic la mare. Se ținea o dată pe an, la Rusalii, pe un teren de la marginea orașului Alexandria, ori „Lisandrie”, ori si mai simplu „la oraș" cum îi spuneau sătenii. În ajun, sâmbăta, se împărțeau oăle, iar luni, se împărțeau străchini cu păsat, sau pilaf de orez, ori orez cu lapte peste care se punea praf de scorțișoară. Oamenii se pregăteau de dimineață și plecau la bâlci, fie cu căruțe

OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_obiceiuri_si_traditii_elena_buica_1341998292.html [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
Corola-blog/BlogPost/360500_a_361829

uite și să-i neglijeze și astăzi. De fapt, conducerea română de ieri și de azi pare hotărâtă să-și neglijeze eroii și chiar să-și ucidă sufletul... Vasile Soimaru a vizitat zonele unde s-au dat luptele și unde sătenii i-au spus că la fiecare arat de primăvară ies la iveală oasele fraților noștri martiri. Și nimeni nu le adună! Nu există nici măcar o cruce înălțată de oficialitățile românești la locul sacrificiului. În prima sa călătorie la Cotul Donului

„COTUL DONULUI 1942” ŞI ALBUMUL „ROMÂNII DIN JURUL ROMÂNIEI” de NICHOLAS DIMA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 by http://confluente.ro/nicholas_dima_1434240027.html [Corola-blog/BlogPost/360500_a_361829]
Corola-blog/BlogPost/360560_a_361889

lucru, iar pentru țărani un adevărat calvar. Moș Lică fiind angajat ca paznic la combinatul forestier era chemat la fiecare acțiune din satele apropiate orașului. Moș Lică însă avea un fel de apropiere de cei care lucrau în combinat dintre săteni și când afla de astfel de plecări la sate își anunța cunoscuții. Ce puteau face țăranii în această situație? Duminica nu mai era nimeni prin satul care trebuia vizitat. Toată lumea mergea la biserică sau se duceau cu vitele la pășunat

BELDIE MARTOR OCULAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Beldie_martor_ocular_mihai_leonte_1328077287.html [Corola-blog/BlogPost/360560_a_361889]
săracii și muncitorii să se înscrie în partidul comuniștilor cu toate că se numea partidul muncitoresc. Acestora li se ofereau diverse funcții pe care nici nu le visau în alte condiții. La urechile comuniștilor ajungeau informațiile despre ce le spunea moș Lică sătenilor. A fost chemat la securitate și la partid fiind sfătuit să nu mai informeze pe săteni despre acțiunile ce aveau să se desfășoare. Dar asta nu însemna că acțiunile nu vor continua. Sătenii se obișnuiseră cu astfel de acțiuni. Mulți

BELDIE MARTOR OCULAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Beldie_martor_ocular_mihai_leonte_1328077287.html [Corola-blog/BlogPost/360560_a_361889]
se ofereau diverse funcții pe care nici nu le visau în alte condiții. La urechile comuniștilor ajungeau informațiile despre ce le spunea moș Lică sătenilor. A fost chemat la securitate și la partid fiind sfătuit să nu mai informeze pe săteni despre acțiunile ce aveau să se desfășoare. Dar asta nu însemna că acțiunile nu vor continua. Sătenii se obișnuiseră cu astfel de acțiuni. Mulți nu s-ar fi supărat dacă acele cote ar fi fost stabilite corect de către sfaturile populare

BELDIE MARTOR OCULAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Beldie_martor_ocular_mihai_leonte_1328077287.html [Corola-blog/BlogPost/360560_a_361889]
informațiile despre ce le spunea moș Lică sătenilor. A fost chemat la securitate și la partid fiind sfătuit să nu mai informeze pe săteni despre acțiunile ce aveau să se desfășoare. Dar asta nu însemna că acțiunile nu vor continua. Sătenii se obișnuiseră cu astfel de acțiuni. Mulți nu s-ar fi supărat dacă acele cote ar fi fost stabilite corect de către sfaturile populare de atunci. În conducerea acestora erau aduse persoane din alte localități trimise de partid. Acestea nu cunoșteau

BELDIE MARTOR OCULAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Beldie_martor_ocular_mihai_leonte_1328077287.html [Corola-blog/BlogPost/360560_a_361889]
din membrii comisiei se urca în podul casei pentru a evalua ce avea respectivul în pod; porumb, grâu sau alte cereale și se stabilea o anumită cantitate de produse ce trebuiau livrate obligatoriu la magazia statului. Scenele de oponență ale sătenilor nu erau singulare și se manifestau de foarte multe ori violent. Femeile se boceau ca după mort, iar copiii plângeau și țipau făcând o hărmălaie greu de stăvilit. Dar echipele nu țineau cont de asta își continuau ceea ce aveau stabilit

BELDIE MARTOR OCULAR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Beldie_martor_ocular_mihai_leonte_1328077287.html [Corola-blog/BlogPost/360560_a_361889]
Corola-blog/BlogPost/347658_a_348987

5. Viața culturală, educația și știința. Afirmarea culturii române moderne constând în organizarea instituțiilor de cultură, înființarea radioului ș.a., legăturile cu cultura occidentală. Bucureștiul era supranumit “Micul Paris”. Deja în anul 1930, circa 70 % dintre orășeni și circa 50 % dintre săteni erau știutori de carte. O pleiadă de personalități de mare valoare s-au afirmat în țară și în străinătate în multe domenii ale științei și culturii, ca: Henri Coandă, Nicolae Paulescu, Constantin I.Parhon, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Gheorghe I.

1 DECEMBRIE 1918-MAREA UNIRE.ZIUA NATIONALA A ROMANIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 by http://confluente.ro/1_decembrie_1918_marea_unirez_pompiliu_comsa_1393383655.html [Corola-blog/BlogPost/347658_a_348987]