2,895 matches
-
și mai cîte ai mai putea fi, toate din pricină că specia mea pe cale de dispariție e dependentă de tine ca de glonțul ultim, cel care nu va fi găsit niciodată, nicicînd. Copacii cad în anonimat mai repede ca oamenii, lacrima celui sătul de vise devenind dulceagă precum sudoarea unei statui muribunde. Ți-am săpat peșteră în cearcănele mele cenușii, lucrînd ca un condamnat pus pe fugă, daltă cu daltă, milimetru cu milimetru, mai izbeam din greșeală o țeavă de sînge, mai perforam
VECHIUL DRUM AL MĂTĂSII de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368840_a_370169]
-
crescut... Biologia, teoriile evoluționiste, aduceau multe și mari dileme, iar răspunsurile erau niște simple nonsensuri...Aberații! La urmă, am decis să rămân fidelă concepțiilor și ritualurilor strămoșești. Credința mea, brăzdată de frământările rațiunii, a rămas falnică, sub pretextul echilibrului spiritual. Sătulă de a fi umilă, în incertitudine, sătulă de toate constrângerile unor științe limitate, am ales calea libertății absolute, întorcându-mă, cu speranță și convingere, spre credință. Dumnezeu sălășluiește în ființa noastră! Suntem creatorii propriei lumi. Pe Dumnezeu Îl aflăm în
DUMNEZEU SĂLĂŞLUIEŞTE ÎN FIINŢA NOASTRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368961_a_370290]
-
mari dileme, iar răspunsurile erau niște simple nonsensuri...Aberații! La urmă, am decis să rămân fidelă concepțiilor și ritualurilor strămoșești. Credința mea, brăzdată de frământările rațiunii, a rămas falnică, sub pretextul echilibrului spiritual. Sătulă de a fi umilă, în incertitudine, sătulă de toate constrângerile unor științe limitate, am ales calea libertății absolute, întorcându-mă, cu speranță și convingere, spre credință. Dumnezeu sălășluiește în ființa noastră! Suntem creatorii propriei lumi. Pe Dumnezeu Îl aflăm în fiecare religie, într-o formă sau alta
DUMNEZEU SĂLĂŞLUIEŞTE ÎN FIINŢA NOASTRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368961_a_370290]
-
reportaj a apărut în mai multe ediții, primul în 1990. Titus Suciu a continuat să cerceteze în amănunțit revoluția timișoreană și pe lângă articole a mai publicat „Revoluția pe înțelesul detractorilor” și recent „Candelă împotriva timpului”, în colaborare cu Vasile Bogdan. Sătul, cum suntem cu toții, de ipocrizia lui Laszlo Tökés și-a acoliților săi, Titus Suciu a deschis DEX-ul la cuvântul revoluționar și a realizat că decoratul lui Băsescu cu „Steaua României” ca scânteia revoluției, a fost, de fapt, absent la
LASZLO TÖKÉS FALS REVOLUŢIONAR de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369003_a_370332]
-
fi liber când îți țintești privirea! Și nu-ți fie teamă să mă privești, dacă ai curaj, poți să-mi și zâmbești, vocea să-ți fie caldă și clară când cuvintele-ți pleacă afară, Spre timpanul urechilor mele care e sătul de vorbe grele, de-njurături și de răutate ce sunt peste tot, împrăștiate! Adu-ți aminte c-ai și-o inimă, care, de multe ori se animă la vise și la fapte frumoase, nu numai la atâtea angoase! Că nu
OMULE DRAG... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369089_a_370418]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > DE NECUPRINS Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 867 din 16 mai 2013 Toate Articolele Autorului Bombardat de toate minunile lumii sătul să tot audă ești comoara mea și-a împa chetat aripile în ultimul vis al copilăriei asaltat de toate femeile din lume plictisit și-a dat foc aripilor hărțuit de toate iluziile de pe lume a pus și ultima speranță piatră
DE NECUPRINS de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370984_a_372313]
-
altele mai scăpăm vacile prin iarba care era pentru cosit. Nu-mi plăcea să stau cu vacile pentru că mă plictiseam repede și cum vedeam că nu mai stau cu botul jos în iarbă repede le duceam acasă crezând că sunt sătule iar acasă îmi auzeam vrute și nevrute. Tot cu vacile am învățat să pronunț și litera R, până la vârsta de 14-15 ani nu l-am putut spune, mă uitam după ciori și spuneam cioă, cioă, cioă iar până la urma l-am putut
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
altele mai scăpăm vacile prin iarba care era pentru cosit. Nu-mi plăcea să stau cu vacile pentru că mă plictiseam repede și cum vedeam că nu mai stau cu botul jos în iarbă repede le duceam acasă crezând că sunt sătule iar acasă îmi auzeam vrute și nevrute. Tot cu vacile am învățat să pronunț și litera R, până la vârsta de 14-15 ani nu l-am putut spune, mă uitam după ciori și spuneam cioă, cioă, cioă iar până la urma l-am putut
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
îl tiranizează. Puterile lui se sleiesc. Unul, cu o bucată de fier, îl lovește în cap cu turbare, în partea stângă, lângă sprânceană. Veșmintele sale sunt zdrențuite, trupul îi este aproape dezgolit, rănile fără de număr. Dar ei încă nu sunt sătui de sânge. Ar vrea să-l mai chinuiască. Atunci, unul din cei care îl martirizează ia o bucată de lemn aprins și i-l înfundă cu putere în pântece (în buric). Urletele sale sunt sfâșietoare, durerea lui nemăsurată. Ochii îi
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
și-mplinit Ca picur-lacrimă pe cer, Am fost schimbat în fulg de ger! - Dar tu? Eu sunt odor din Vară, Când cerul, câmpul de secară L-a dăruit, crescându-i rodul Cu ploaia caldă, iar norodul De păsăret din lan fugit, Sătul de bobi m-au risipit, Purtat pe-aripe sus pe cer, Să fiu schimbat în fulg de ger! În urmă, cel mai mic se-ndeamnă: - Eu sunt odorul mamei Toamnă! Dar, zămislit de dimineață, N-am reușit să văd prin ceată
TREI FULGI NĂSCUŢI DIN TREI SURORI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370405_a_371734]
-
nori și să-i mulgi la izvoarele râușoarelor, că sunt pe moarte, săracele! - Unde să mai găsesc eu acuma norișorii mei? se văicări vântul. - Nici o grijă, tot pe-acolo! Aleargă după ei! Se repezi vântul și, într-adevăr, dolofanii nourași, sătui și cu ugerele pline, umblau creanga pe ogoarele mării, lăsându-se mulși de orice vânt vagabond. Se întoarse vântul cu turma de nori, plesnind și fulgerând cu un bici de foc pe cei care o mai luau razna. Îi mulse
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
nori și să-i mulgi la izvoarele râușoarelor, că sunt pe moarte, săracele! - Unde să mai găsesc eu acuma norișorii mei? se văicări vântul. - Nici o grijă, tot pe-acolo! Aleargă după ei! Se repezi vântul și, într-adevăr, dolofanii nourași, sătui și cu ugerele pline, umblau creanga pe ogoarele mării, lăsându-se mulși de orice vânt vagabond. Se întoarse vântul cu turma de nori, plesnind și fulgerând cu un bici de foc pe cei care o mai luau razna. Îi mulse
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
va avea până la urmă Căci e o perseverentă - Voi serba într-a ei turmă Moartea mea cea inerentă. Mă trezesc ud de sudoare În patul meu murdar de vise Și mă simt făr’ de valoare - Un actoraș de prin culise. Sătul în plin mi-s iar de toate Și golul sufletului doare - Dar e o zi și mâine poate, Unii se nasc, iar altul moare. Referință Bibliografică: CĂLĂTORIA UNUI GULIVER MODERN ÎNSPRE TĂRÂMUL SORȚII / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CĂLĂTORIA UNUI GULIVER MODERN ÎNSPRE TĂRÂMUL SORŢII de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370565_a_371894]
-
unor boieri vlastelini. Împilarea, sărăcia dar mai ales niște incendii puse de o mână criminală și atribuite lui, îl fac pe Grădea să-și ia lumea în cap și să plece în haiducie. Odată cu el, au mai plecat și alții, sătui să tot slugărească boierului pentru o burtă de mâncare. La început, își făcuseră de cap prin pădurile de pe Dealul Muierii. Asta și pentru că erau mai aproape de familiile lor. Aici, ațineau calea celor care mai foloseu vechiul drum dacic ce venea
HAIDUCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369497_a_370826]
-
niște fapte nu tocmai ortodoxe. Pe lângă viața grea de până atunci, cea de acum era un iad. Miulescu era dracul în persoană. Oricât te-ai fi străduit, nu puteai satisface toanele acestuia. Inventa cele mai trăsnite și mai dureroase pedepse. Sătul de bătăi, de stat cu capul în jos deasupra unui fum de ardei iute, de tras la cabrioleta boierului, Băilă, într-o dimineată de vară, luă poteca codrului. După câteva nopți dormite prin câte-o scorbură, se trezi într-o
HAIDUCII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369497_a_370826]
-
să ne simțim ca în rai. • Boul nu trage pentru sine, ci pentru tine. Hoțul caută până găsește. • Robotica își face reclamă până e băgată în seamă. După veacuri de tăcere, omul a prins gustul vorbei și trăncănește cu plăcere. • Sătui de atâta stat, ghețarii o iau spre ocean să facă o baie cum nu-au făcut cu anii. • Iarna e singura noastră pată imaculată. • Sacri-nesacri, monștrii au cucerit și aștri. • Suntem proprii noștri dușmani cînd ne dăm de zidul morții
GÂNDURI REBELE (43) – AFORISME (16) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369516_a_370845]
-
patru, pentru a pleca la pescuit pe mare, la Tongrinne, coboram la parter după ora nouă, pentru a nu-mi deranja gazdele, care poate doreau să mai lenevească în pat, până mai târziu. La ora când coboram, domnul Bonte era sătul de treabă prin grădinița lui plină cu minunatele-i flori. Și ce poate fi mai frumos în viața cuiva în afara florilor? Poate diverse evenimente unice precum căsătoria sau nașterea unui copil, dar și acestea sunt înfrumusețate mai tot timpul cu
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370754_a_372083]
-
care se aruncă injurii nefolositoare din lipsă de comunicare.Prin urmare,viața noastră ar fi una cu mult mai bună și nu ne -am mai întreba..ce l-a apucat și pe asta?..sau ce are cu mine ? Însă,așa cum sătulul nu crede flamandului nici cel care nu a trecut printr -o situație similară nu va crede celui care a făcut -o ,poate doar într o mică masură.Mai bine decât să -ți direcționezi energia negativă asupra unor persoane,mai bine
GÂNDURILE VIOLETEI-EMPATIA de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369554_a_370883]
-
îngăduie-mi să caut Ce n-am găsit vreodată și nici n-am să găsesc. Te-oi desluși slugarnic din sunetul de flaut, Din geamătul furtunii pe care îl iubesc ! Te voi găsi curată și dureros de-aproape, Târzie și sătulă de neființă grea , Te-oi recunoaște însă pământul e la pleoape Căci fericită-a fost nechibzuința mea!... Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: I R E V O C A B I L / Virgil Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
I R E V O C A B I L de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369752_a_371081]
-
zâmbet. Cu bucurie ni l-am da la schimb, De s-ar putea, pe-al îngerilor nimb, Doar să scăpăm de-al negurilor plânset. Și speriați de viciul îndoielii, Ne-nghesuim, pasibili delicvenți, Pe-un raft subtil, croit pentru clienți Sătui de exercițiul temenelii. Referință Bibliografică: ZDRENȚELE DURERII / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1736, Anul V, 02 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ZDRENȚELE DURERII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368125_a_369454]
-
un pisc. Trufia bleg am pus-o în cuier Și umil câte-o șuetă mai isc. Crezui odată în minuni, destul. Cetăți cădeau, mureau dureri mîrșave, Avea tot orbul soare în pătul Și’nalt sunau aplauzele grave. Ci anii curseră sătui de glod. Arcaș, văzduh s’au poticnit în trestii. N’a izbăvit tăria un crîmpei de rod Gemea în jurul doldora de bestii. Cu arcul frînt, tocit, bolnav Astăzi mai urc între zăbrele Și de azur, de vis gîngav Strîng putregai
DEGRADĂRI de ION PENA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370168_a_371497]
-
un pisc. Trufia bleg am pus-o în cuier Și umil câte-o șuetă mai isc. Crezui odată în minuni, destul. Cetăți cădeau, mureau dureri mîrșave, Avea tot orbul soare în pătul Și’nalt sunau aplauzele grave. Ci anii curseră sătui de glod. Arcaș, văzduh s’au poticnit în trestii. N’a izbăvit tăria un crîmpei de rod Gemea în jurul doldora de bestii. Cu arcul frînt, tocit, bolnav Astăzi mai urc între zăbrele Și de azur, de vis gîngav Strîng putregai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
mai visez un pisc.Trufia bleg am pus-o în cuierși umil câte-o șuetă mai isc.Crezui odată în minuni, destul.Cetăți cădeau, mureau dureri mîrșave,Avea tot orbul soare în pătulși’nalt sunau aplauzele grave.Ci anii curseră sătui de glod.Arcaș, văzduh s’au poticnit în trestii.N’a izbăvit tăria un crîmpei de rodGemea în jurul doldora de bestii.Cu arcul frînt, tocit, bolnavAstăzi mai urc între zăbreleși de azur, de vis gîngavStrîng putregai și scrum de stele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
Acasa > Strofe > Atasament > TĂCEREA CARE DOARE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului M-am rătăcit cândva prin al tău suflet, Te-ai strecurat, tiptil, în al meu gând. Ne-am întâlnit, sătui de nori și umblet, Am devenit cascadă spumegând. Dar zbuciumați în apriga vâltoare, N-am calculat tăcerile în doi, Prelinse-ncet în stropii de-ntristare, Ce ne-au udat, frenetic, pe-amândoi. Dezmoșteniți de falnice speranțe, Ne-am închistat într-
TĂCEREA CARE DOARE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353276_a_354605]
-
sfârșitul fiecărei mese, indiferent cu ce se termina, mânca un coltuc de pâine în amintirea unui tovarăș de suferință. Acela îl rugase, la despărțire, să mănânce și pentru el un colț de pâine când va fi liber, într-atât de sătul era de turtoiul primit drept hrană. Era bolnav și nu avea speranța să scape viu... Mira nu vorbise nimănui de acest episod din viața familiei sale, dar îl trăise atât de intens... Chiar și după zeci de ani de la eveniment
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]