955 matches
-
lași influențat? (Rîd amîndoi.) CHARLES: Știi ce nu mi-a plăcut? Titlul! EMMA: Ca să-ți spun foarte sincer, eu nici nu mai știu cum îi zicea. CHARLES: Cui? Piesei? EMMA: Îhî! CHARLES: Stai să văd exact în program. (Răsfoiește.) Aha! (Sacadat.) Doamna Bovary sînt ceilalți! EMMA: Ceilalți? CHARLES (ridică din umeri): Uite-așa! Ceilalți! Întuneric Leonida XXI -text pentru teatru memoriei lui Ion Luca Caragiale PERSOANELE: Leonida (care ia toate înfățișările omului așezat și conformist din Caragiale Dumitrache, Farfuridi etc. dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
încheia haina strîmb..." (Bunicul constată stupefiat că are haina strîmb încheiată și se enervează) " Se păta des cu mîncare..." (Bunicul găsește o pată pe haină și vrea s-o șteargă) TOATE TREI ÎN COR (citesc cu voce foarte tare și sacadat) "... Pentru că e-ra se...niiiil !" BUNICUL: Eu se...?? TOATE: Niiil! Se-nil! Se-nil! BUNICUL: Eu, mă? TOATE TREI ÎN COR: Ei, nu tu... Personajul Ilie (îi dau cu sîc și hohotesc de rîs). BUNICUL: Nu, că-l omor!! SONIA: Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
au trecut deja prin ritualul de la parter zac nemișcați sub câte un cearșaf alb, de zici că-s victimele unei catastrofe violente. Dacă n-ar răsuna din când în când bubuitul neașteptat al unei bășini sau câte un sforăit sporadic, sacadat ca o rafală de mitralieră, aș crede că ne aflăm într-o morgă și, din cine știe ce motiv bizar, ne dezbrăcăm în fața morților. Nu mă uit la trupurile celorlalți, ci țopăi în draci, ca un popândău, în vârful picioarelor, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
chiar așa de grav, spune el cu glas ce se dorește optimist. Hai, fii serios. Cu rana asta, numai groapa mă scapă. Glasul i se topește, până aproape să se stingă. Privește cu ochi tulburi la Marius, respirând șuierător și sacadat, semn al morții iminente. Cu o putere nebănuită, muribundul îl prinde de haină, trăgându-l către el. Îmi pare rău ... doream ... să fac mai mult ... ține minte ... Obersturmführer Schultz ... Schultz, repetă el agonic. Nu se știe niciodată ... fă tu ... ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să se prindă de balustradă, dar sub greutatea lui bara de lemn cedează. Plonjează cu capul înainte până la parter, acolo unde sfârșește într-o baltă de sânge și creieri împrăștiați. Marius se avântă sus, urmat de ceilalți. O pușcă-mitralieră latră sacadat, cu răutate, secerându-i pe cei din primul rând. Cade un soldat, încă unul, chiar din grupa lui, Mihăiță Stamate, un băiat subțirel și timid, cu ochelari. Chiar când ajung la etaj, o rafală scurtă găurește spinarea lui Cârciumaru, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mâinile într-un ultim efort care să-l mențină deasupra acelui hău rece în care se afundă cu fiecare minut care trece. Trăiește deja în agonie. Se prăbușește în abis și nu mai poate să se ridice. Își aude respirația sacadată, pulsul firav, mirosul sângelui care-i iese printre dinți. Totul devine ca un vis în alb și negru. Prin fumul țigării atârnată de buze, privește la umbrele ce curg prin ceața vederii sale. Murmură stins, strivit în negreala neantului: "In
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
spusă de vreun vecin; sau poate, cine știe, era un fragment de vis încă nedezlipit de creier. M-am întors așadar pe cealaltă parte. Dar glasul îi dădea înainte. Acum semăna cu turația unui motor băgat în viteză. Devenise mai sacadat, urcase un ton, și parcă se auzea și mai tare. Hotărât lucru, nu era o închipuire. Am început să caut sursa și am găsit-o după câteva minute. Era țeava de alimentare a caloriferului, din colțul dormitorului. Transformată într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în Leu, și pe Carmen au arestat-o. Era trei dimineața, se luase curentul și toți începuseră să înjure. Peste tot bănuiai grupuri de furioși, lovindu-se de pereți și agitându-și brațele. Muzica ce ne pompase în sânge ritmuri sacadate se oprise cu un oftat, și de-abia în clipele când întunericul s-a împletit cu tăcerea ne-am dat seama ce gălăgie fusese. Nu știu cine își serbase ziua, adusese pe hol o stație cât toate zilele și chemase tot căminul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fumam și le ascultam sforăiturile. După sunetele scoase, care mai de care mai hazoase, îmi imaginam cum arătau: transpirați, cu fâlfâiri din buze și nări și cu tremurături din mărul lui Adam. Sunetele care ajungeau până la mine aminteau de schelălăitul sacadat al unui cățel pe care-l supără puricii, întrerupt regulat de huruitul unor roți de căruță care trece repede un pod de lemn; și totul se termina într-un mieunat jalnic a unui pisoi flămând. Mai dormi, frate, dacă mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Îi lipsește Înflăcărarea unui pastor baptist, oratoria sa curajoasă, dar pentru publicul lui de creștini neloiali (și un credincios ortodox) acesta se dovedește a fi un avantaj. S-au săturat de fervoarea divină, de țipete și de Încruntături, de respirația sacadată. S-au săturat de religia sclaviei, prin care Omul Alb Îi convinge pe negri că servitutea e sfântă. ― TOTUȘI EXISTĂ UN LUCRU LA CARE RASA ALBĂ A ÎNTRECUT OAMENII ORIGINALI. PRIN DESTIN ȘI PRIN PROPRIA LOR PROGRAMARE GENETICĂ, RASA ALBĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și semnelor sale faunistice, prezente și în Asobu. Cei patru filosofi întâlnesc un măgar, o bufniță, melci într-un spațiu pe care trebuie să-l parcurgă ca și cum ar dezvirgina un teren de întâmplări inedite. Călătoria e stimulată auditiv de sunete sacadate, sparte, cu care muzicienii sonorizează corpurile în cea de-a treia parte a spectacolului, cea de dans propriu-zis. Filosofii e spectacolul inițierii în sensuri extrem de simple ale lucrurilor din jur, într-o filosofie practică pe care Nadj o apropie foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
Vasilicăi Copacii din cimitir se clătinau în răstimpuri, la câte o bătaie slabă de vânt. O pasăre străbătu, la mică înălțime, cimitirul cu un țipăt ascuțit sfâșiindu-i pacea... Într-un vârf de copac, înalt, o ciocănitoare își scutura râsul sacadat... Soarele aluneca încet pe cer cu norii ca niște fuioare de fum negru după dânsul. Iorgu cu Emil încă de dimineață, în genunchi lângă mormântul cu țărâna încă proaspătă, după ce au aprins candela și l-au atămâiat, după datină, se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
urcat iarăși în camera mea și m-am prăbușit în așternut. O zdrențuială acră și pâsloasă de vise m-a însoțit până dimineață. . .."Cîte nopți pentru o singură dimineață!" Scriu de mână, prima dată după atâția ani în care zgomotul sacadat al mașinii mele de scris mă izola și, asemenea cartonașului pe care-l privește cel ce se autohipnotizează, îmi fixa conștiința în zona precisă a fabulației. în locul unui covor mecanic împletesc acum, cu o răbdare maniacală, un covor manual de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
frenetic și brusc domol îmi pare pianul, pe atât de serios contrabasul. Cei din fotoliile roșii izbucnesc frenetic în aplauze, ca o virgulă strecurată abil într-un text bogat de metafore. Bateristul zâmbește cu pleoapele strânse, punctând un „Ț“ ritmic, sacadat. Aș dansa dacă fotoliilor nu li s-ar părea desuet. Duminică. Mark Brenken. Pronunță clar titlul fiecărei piese care urmează, inclusiv în românește. Îmi plac, le cumpăr CD-ul fie și numai pentru cântecul trenulețului de lemn. „Pentru Diana“, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Salon înaintea Revoluției Franceze/ Buncăr după cel de-al Treilea Război Mondial“Ă, este tradusă de Robert Wilson prin plasarea în fața acestei cortine a unei mese și a cinci scaune pe care se vor instala, rând pe rând, cu mișcări sacadate, mecanice, cele cinci personaje: la Marquise de Merteuil, cu chipul cufundat într-un nor de pudră albă, cu privirea glacială, în ton cu coafura arhitecturală asemănătoare unui iceberg, purtând o rochie violetă lungă, asimetrică, apoi Valmont, apariție mefistofelică, cu sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
parcă îi devenise greu din cauza furiei, care avea și ea corpul ei invizibil. Era tras în adânc ca într-un puț fără capăt. Vedea dansând sepiile, păsări acvatice bătând din aripi, animale marine fără nume și căluții de mare înaintând sacadat. Totul parcă se mișca în aceeași direcție - urcând, coborând: stoluri, cârduri, cu ochi întredeschiși. Și în mijlocul pestriței mulțimi erau rechinii cu corpuri ca niște coloane ale templului mișcător. Totul îi amintea lui Beppo de coloanele domului din Milano, ca și cum ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cele din urmă domnul Fischer, istovit că-și pierduse prețioasa energie înainte de a-și începe cu adevărat munca pe platoul de filmare. Ia-o! Să sfârșim cu circul ăsta! Nina, vino aici, strigă domnul Fischer ca un nebun. Un râs sacadat ieșea din el în timp ce urca scările cu portarul după el. Acum realitatea începuse să semene cu o vrajă. Totul se putea transforma în contrariul său. Dudu încălecase deja pe bicicleta lui, începuse să râdă și el nebunește. Primise ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și când îi ascult pe elevi. Nu mai vorbesc de faptul că în toată perioada asta am avut vise îngrozitoare, imposibil de povestit. Și totul a culminat - sper să fi culminat - azi-noapte, când m-a trezit un zgomot puternic și sacadat. Pe biroul de la picioarele patului, în întuneric, mașina de scris bătea singură. Automat m-am sculat, am aprins lumina și m-am aplecat asupra foii pe care tamburul mașinii o plimba cu zgomot de taste și clopoței dintr-o parte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și de orice. Privind adânc sub gheață, am putut vedea, încurcat în mătasea-broaștei, un copil înecat. Era blond și avea fața verde ca smaraldul. Nu am putut să-l privesc prea mult timp, căci deodată am auzit un mic zgomot sacadat. Am simțit că asud brusc și că inima mi se dizolvă, pur și simplu, în torace. Am încremenit și mi-am încordat privirea spre locul de unde venea zgomotul. Era un zgomot de pași, un tocănit de tocuri de damă pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mutra lui stacojie. Sufocat de indignare, mă pregăteam să vorbesc, când simții cum o mână fierbinte mi se lasă pe ceafa. Cu coada ochiului, văzui un piept violet și, pe acest piept, o cruce de aur, ridicându-se și coborând sacadat. — Domnule Richard Sebastianovici, vă rog să mă scuzați că intervin, spuse preotul, a cărui față cârnă și bătrână mi se arăta dublată și neclară, pentru că îl priveam dintr-o parte. Băiatul venea la mine! Spunând asta, îmi puse o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
vocea Mariei Tănase, inconfundabilă: "Foaie verde siminoc Țineți Ciuleandra pe loc, Țineți-o flăcăi așa Pân-o ajunge Puica..." Își aduse aminte de film și de nebunia eroului interpretat de Pintea, cauzată și de Ciuleandra, dar și de Puica... Ritmul sacadat al melodiei îi lovea strident urechile și creierul. Rezistă până la capăt, așteptând ceva mai potolit, mai liniștitor. Ce urma era să-l dea cu mașina peste cap: Cine iubește și lasă Dumnezeu să-i dea pedeapsă Târâișul șarpelui Și pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
am văzut deja ziarul, i-am spus. — Nu... nu e vorba de ziar, preciză el. O surpriză și mai mare. În clipa aceea părintele Keeley și Vice-Bundesfuehrer-ul Krapptauer își făcură apariția pe scări, respirând și numărând până la douăzeci în șoapte sacadate. O surpriză și mai mare? m-am mirat eu, pregătindu-mă să-l pun la punct cu atâta virulență, încât în vecii vecilor să nu mă mai considere pe mine de teapa lui. Femeia pe care-am adus-o..., începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
reluarea scherzo-ului. Iată-ne ajunși în sfârșit într-un moment când în pianissimo, pe sunetele prelungi ale coardelor, timpanul readuce motivul de bază al simfoniei. El se aude surd, înfundat. Încordarea crește; violoncelele și contrabașii se suprapun peste sunetele sacadate ale timpanului. Apoi un crescendo pe un acord al întregii orchestre, de o tensiune emotivă excepțională, face trecerea spre final care se cântă în continuare, fără oprire. Partea IV (allegro) este ca o explozie triumfătoare: O temă auxiliară cu caracter
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
făcuse o criză de epilepsie. Ce făcea dacă avea arma pe foc automat și îl apucau crizele? S-a tras în Guvern din blocurile din stânga.” “Atunci am rămas râncaci” Victor văzuse și el urmele de gloanțe pe fațada Guvernului. Povestește sacadat și uneori își așază mustața care i se zburlește. Știe ea de ce. “S-a tras din blocul în care era Țiriac, unde era discoteca Why Not. M-am dus acolo de nebun și am găsit tuburi de cartușe pe 24
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
n-ar face la fel: adică n-ar renunța nici el la efortul acesta imposibil, încercând să trăiască prin singurul gest care-i stinge viața; și care este și gestul prin care ea se menține; să trăiască numai prin chinul sacadat al obsesiei de a rămâne în viață, împotriva vieții înseși. Și mă întreb, purtat mai departe de o nouă zvâcnire de gând, dacă nu există o categorie de oameni chinuiți, care trăiesc și se hrănesc din resursele propriului lor chin
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]