677 matches
-
mențiunile anterioare fiind sporadice. Ceremonia este transmisă în direct în Grecia, Rusia, Ucraina, România, Belarus, Bulgaria, Georgia, Cipru, Liban și alte țări cu comunități majoritare creștin-ortodoxe. În sâmbăta de dinaintea Paștelui, la prânz, „patriarhul grec, împreună cu clerul lui înveșmântat în straiele sacerdotale și urmat de patriarhul armean cu clerul lui și cu episcopul copților, mărșăluiesc în procesiune grandioasă și solemnă, și cântând imnuri, de trei ori în jurul Sfântului Mormânt.” Odată procesiunea încheiată, Patriarhul Ortodox al Ierusalimului sau alt arhiepiscop ortodox citește rugăciunea
Lumina Sfântă () [Corola-website/Science/312127_a_313456]
-
a evoluat foarte mult, dar și-a păstrat esență, data de filozofia taoista și confucianista. Boală apare datorită deteriorării echilibrului dintre cele două principii fundamentale "yin" și "yang". Cam prin secolul al XII-lea î.Hr. se realizează diviziunea dintre clasa sacerdotala și cea a medicilor, primii ocupându-se dec aspectele supranaturale ale bolilor, iar medicii de aspectele comune. Medicii chinezi erau excelenți observatori clinici; pacienții erau supuși la examene medicale amănunțite. Anatomia era punctul slab deoarece, conform învățăturilor lui Confucius, corpul
Istoria medicinei () [Corola-website/Science/311800_a_313129]
-
n. 30 mai 1951) este din 15 august 2008 președintele Republicii Paraguay. Între 1994-2006 a fost episcopul diecezei San Pedro. Pentru implicarea sa socială a fost numit "episcopul săracilor". În decembrie 2006 Congregația pentru Episcopi l-a dezlegat de obligațiile sacerdotale. În aprilie 2008 a câștigat alegerile prezidențiale din Paraguay. Familia lui Lugo nu era foarte religioasă;nu l-a văzut niciodată pe tatăl său să pună piciorul în biserică din propria ințiativă. Totuși, educația sa a fost cu emfază politică
Fernando Lugo () [Corola-website/Science/312300_a_313629]
-
principalele centre de cultură latină medievală din Portugalia. Dar nesiguranță vieții în evul mediul și reproducerea cărților prin copii manuscrise făceau posibilă o activitate culturală continuă și asidua, doar în calmul mănăstirilor. Cultură literară era, prin forță lucrurilor, un monopol sacerdotal. Destinată instruirii clerului, aceasta literatura nu era difuzată în rândul maselor decât indirect, prin intermediul predicilor și al cântecelor liturgice. Contribuția sa la literatura portugheză constă mai ales în unele traduceri de vieti de sfinți și de miracole (secolele XIV — XV
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
cf. Nichita Stănescu interpretat de..., 1983, p. 75). Alex. Ștefănescu (1986) apropie preexistența descrisă în acest poem cu „increatul” lui Ion Barbu, găsind similitudini deopotrivă cu străvechile texte sacre indiene sau egiptene „în care divinitatea este definită - cu specifică precauție sacerdotală - prin negație...” ("Introducere în opera lui Nichita Stănescu", 1986, p. 102-103). Atentă la dedicația poemului, Ștefania Mincu ("Momentul Nichita Stănescu", în vol. "Nichita Stănescu: Poezii", Ed. Albatros, București, 1987) exploatează tema condiției artistului, a creatorului („Dedal construiește Labirintul interior al
Elegia întâia () [Corola-website/Science/309930_a_311259]
-
de exemplu: o partidă de șah; o demonstrație a unei teoreme matematice; un algoritm (program) de calculator; un meci de volei; o teorie în fizică; comportamentul unui copil etc. Începând cu mileniul al III-lea î.Hr. înfrumusețarea devine apanajul clasei sacerdotale. Toaleta corpului începe cu o baie parfumată, apoi continuă cu o exfoliere urmată de un masaj cu ulei parfumat. Pielii corpului i se dă o culoare mai deschisă prin ungerea cu tuș ocru gălbui-auriu, iar venele tâmplelor sunt îngroșate cu
Frumusețe () [Corola-website/Science/309404_a_310733]
-
Avezzano, de tuberculoșii din ospiciul din Roma, de răniții de război, trecând de la ambientele diplomatice la cele populare cu o naturalețe surprinzătoare. În 7 octombrie 1923 este sfințit preot la Paris de Cardinalul Dubois, arhiepiscopul locului; își va desfășura ministerul sacerdotal în Franța până în 1939. Sfântul Scaun i-a acordat la scurt timp după hirotonire dreptul de a celebra și în ritul bizantin. Prințul Ghica a devenint astfel primul preot român biritual din Vechiul Regat. I se încredințează o parohie într-
Vladimir Ghika () [Corola-website/Science/305068_a_306397]
-
aurii cu irizări miraculoase de argint, într-o pensulație extrem de fină, riguroasă și detaliată. Cele trei personaje feminine, coborâte parcă dintr-o tipologie bizantină, respiră un aer mitologic, de închinare solemnă și interogație, surprinse în ipostaze hieratice de un simbolism sacerdotal. Liniștea contemplativă de pe chipul lor precum și monumentalitatea corporală vorbesc despre suferință, reculegere și dăinuire peste veacuri, dar recuzita vestimentară, voalurile și rochiile lor, brodate fastuos cu motive geometrice și vegetale, degajă abundență și somptuozitate. Răsfrânte în drapaje ample, ele însele
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
preoțească își însușește o solidă cultură generală, filozofică și teologică, învățând limbile franceză, germană și italiană, pe lângă cea latină, oficială și de studii a Bisericii Catolice. A primit hirotonirea diaconală la data de 19 noiembrie 1906, iar apoi pe cea sacerdotală, la 7 aprilie 1907, prin punerea mâinilor primului episcop de Iași, Nicolae Iosif Camilli, în capela renumitului Institut Notre Dame de Sion din Iași. Ca urmare a faptului că în anul 1906, părinții iezuiți s-au retras de la seminar, episcopul
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
credințe religioase constau în adorația Mamei-Zeiță, a Tatălui-Cer, precum și a Soarelui și Lunii ca zeități.Apar altare care se dezvolta în așezăminte de tip templu, la care se asociaza o multitudine de preoți și preotese și persoane cu alte funcții sacerdotale.Tipică pentru perioada neoliticului este adorarea zeităților antropomorfe. Religiile indigene din Africa erau bazate pe credința comună în forțele naturii și ale strămoșilor tribului. Indigenii australieni intrau în contact cu spiritele mereu prezente, cu strămoșii și cu entitățile mitologice prin
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
familiei imperiale japoneze este crizantema. Între anii 794-1868, Kyoto a fost capitala imperială a Japoniei. În mod oficial, împăratul Hirohito și-a renegat genealogia divină în 1946, la sfârșitul războiului dar în multe rituri el, împăratul îndeplinește încă o funcție sacerdotală. Actualul împărat este Akihito. Japonia este stat membru ONU și un membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU. De asemenea, și-a câștigat și statutul de membru permanent al grupului G-7 ("Grupul celor Șapte Națiuni"). Japonia este o țară
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
în tratativele cu liderii evrei. Aceștia i-au tratat opera cu suspiciune, ca fiind scrisă de pe poziții filo-romane. s-a născut în anul 37 e.n. - în primul an al domniei lui Caligula (37-38 e.n.) - la Ierusalim, într-o familie sus-pusă, sacerdotală din Iudea, înrudită cu dinastia Hașmoneilor. În "„Autobiografia”" sa (în ) Iosephus se prezintă ca Iosephus, fiul lui Matatyahu (în ). Bunicul său, Iosephus, se trăgea din Simion Bâlbăitul Sacerdotul (Simon Psellus Hacohen), din familia sacerdotală (de "coheni") a lui Ioiariv și
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
la Ierusalim, într-o familie sus-pusă, sacerdotală din Iudea, înrudită cu dinastia Hașmoneilor. În "„Autobiografia”" sa (în ) Iosephus se prezintă ca Iosephus, fiul lui Matatyahu (în ). Bunicul său, Iosephus, se trăgea din Simion Bâlbăitul Sacerdotul (Simon Psellus Hacohen), din familia sacerdotală (de "coheni") a lui Ioiariv și din Marele preot Ionaton - probabil regele hașmoneu Alexandru Ianai (Alexandru Jannæus, 103-76 e.v.) - și a apucat să servească ca preot în Templul din Ierusalim. El a fost căsătorit cu o rudă de ascendență
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
cârja de la mitropolitul sau, iar mitropolitul când este instalat într-un scaun mitropolitan primește de la patriarhul sau cârja arhiereasca. Toiagul este un obiect de cult care se folosește în toate zilele de către ierarh, spre deosebire de cârja care face parte din lucrarea sacerdotala, liturgica a arhiereului. Ori de câte ori arhiereul intra în biserică să slujească, se îmbracă în mantie și primește cârja. În afară de cult, cârja se poate purta și la procesiuni. Paterița se termină în partea superioară cu un motiv decorativ care diferă formal, tematic
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
Teatrul nō a păstrat cea ce s-a pierdut la majoritatea formelor de teatru modern în Japonia: originea în ritual, reflectând o viziune existențială în esență budistă. Spectacolul seamănă mai degrabă cu o observație solemnă decât cu viața. Actorii sunt sacerdotali, jucând rolul lor de intermediari între lumea zeilor și cea a oamenilor. Scena este decorată la minim, cei ce apar pe ea fiind instrumentaliștii, care sunt îmbrăcați sombru, corul de 6-8 persoane, actorul secundar (numit "waki"), deseori costumat ca preot
Nō () [Corola-website/Science/317379_a_318708]
-
termodinamicii a fost fiul său. De asemenea, nepotul său, Marie-François-Sadi Carnot, a fost președinte al Franței. S-a născut la Noray (Côte d'Or) într-o familie modestă. Studiile le-a făcut într-un colegiu iezuit pregătindu-se pentru cariera sacerdotală, apoi și-a continuat studiile pentru a deveni inginer. În 1789 a intrat în corpul inginerilor militari în grad de căpitan. Carnot s-a remarcat prin cercetările efectuate în domeniul analizei diferențiale. A pus bazele geometriei de poziție, precursoarea topologiei
Lazare Carnot () [Corola-website/Science/321852_a_323181]
-
irlandeză, însă predominant se folosește engleza. Pe parcursul al secolului al V-lea Irlanda a fost creștinată, un important rol în această misiune sfântă l-a avut Sfântul Patrick. Acest proces a avut loc destul de pașnic, aparent din cauza faptului că casta sacerdotală a druizilor, după numeroasele înfrangeri a celților din partea romanilor, pierzîndu-și credibilitatea. Ca urmare a unui astfel de proces pașnic de adoptare a creștinismului, Irlanda a fost unul dintre puținele culturi în care patrimoniul păgân nu a fost respins, ci cu
Irlandezi () [Corola-website/Science/325679_a_327008]
-
de către critica biblică cu numele de Iahvistul, este o persoană sau un grup de persoane trăind în perioada solomonică (sec. X î.e.n.). Un alt autor (sau grup de autori) al Pentateuhului este cel desemnat de către istorici cu numele de „autorul sacerdotal” („sursa P”, de la Priesterschrift), el trăind probabil mult mai târziu, în perioada Exilului babilonian (sec. al VI-lea î.e.n.). Un alt autor, Deuteronomistul ar fi trăit și el tot în perioada Exilului babilonian. Ipoteza lui Wellhausen a rămas modelul dominant
Julius Wellhausen () [Corola-website/Science/322635_a_323964]
-
de către critica biblică cu numele de Iahvistul, este o persoană sau un grup de persoane trăind în perioada solomonică (sec. X î.e.n.). Un alt autor (sau grup de autori) al Pentateuhului este cel desemnat de către istorici cu numele de „autorul sacerdotal” („sursa P”, de la Priesterschrift), el trăind probabil mult mai târziu, în perioada Exilului babilonian (sec. al VI-lea î.e.n.). Un alt autor, Deuteronomistul ar fi trăit și el tot în perioada Exilului babilonian. Conform lui Wellhausen: Conform lui Wellhausen, inițial
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
de către critica biblică cu numele de Iahvistul, este o persoană sau un grup de persoane trăind în perioada solomonică (sec. X î.e.n.). Un alt autor (sau grup de autori) al Pentateuhului este cel desemnat de către istorici cu numele de „autorul sacerdotal” („sursa P”, de la Priesterschrift), el trăind probabil mult mai târziu, în perioada Exilului babilonian (sec. al VI-lea î.e.n.). Un alt autor, Deuteronomistul ar fi trăit și el tot în perioada Exilului babilonian. Ipoteza lui Wellhausen a rămas modelul dominant
Autori ai cărților lui Moise () [Corola-website/Science/328149_a_329478]
-
Scarlat Ghica a fost instalat în scaunul Țării Românești în locul lui Constantin Mavrocordat, acesta a continuat prin metode similare să-și stipendieze protejatul de la Muntele Athos (revenit și el la nord de Dunăre). Călugării au obținut și veșminte și obiecte sacerdotale - atât cât puteau încărca pe o corabie, precum și alte donații financiare și de terenuri de la potentații locali ai vremii (printre care se afla și noul principe al Moldovei, Ioan Teodor Calimah. Ulterior Dapontes s-a reîntors la Constantinopol și de
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
o trimită singură noaptea să sune utrenia, pentru a învinge teama care era slăbiciunea ei.” Două odăi contigue formau sacristia. Într-una (care făcea oficiul de rezervă), un cufăr mare și două dulapuri mari conțineau toată rufăria de altar, veșmintele sacerdotale și obiectele de cult (mantii albe tivite cu purpură, mantii lungi de ceremonii, fără mâneci, încheiate în față, ..., stole, ..., ..., albe, stihare albe, cu sau fără dantele, potire, veșmintele copiilor din cor, fețe de masă și ornamente de altar, sfeșnice din
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
să se contamineze de un farmec de bâlci caragialian. Nu întâmplător, pe coperta a patra a cărții, se pot citi comentarii precum acestea: Aici autorul vădește un simț al umorului excepțional; dincolo lucrurile sunt fără urmă de umor, la modul sacerdotal; aici stilul e abrupt, nervos; dincolo frază e amplă, poematica etc. Dacă deschizi cartea la întâmplare, hotărât să citești o pagină, dar numai una, rămâi cu impresia că ai dat peste un scriitor excelent» (Lucian Raicu)". (Irina Petraș, "Cazul unui
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
literară (Cernăuți), Cetatea Moldovei (Iași), Cuget clar, Cuvânt Moldovenesc(Chișinău),În muguriri(Fălticeni), Observatorul (Dorohoi), Păstorul Tutovei, Vestitorul satelor, Viața Basarabiei. A tipărit și câteva broșuri religioase: Carte de rugăciuni (1941), Hristos, pacea lumii (1941), Mărturii împotriva stilismului(1941), Misiunea Sacerdotală (1941), Povățuitor pentru suflet și viață (1943), dar, din cauza condițiilor neprielnice, nu a reușit să-și publice în volum versurile, proza și culegerile folclorice, lucru regretabil, mai ales că nuvele sale din această perioadă demonstrează un remarcabil talent de prozator
Alexandru Bardieru () [Corola-website/Science/334604_a_335933]
-
De la Zamolxis la Ghenghis Han”, erau sacrificați doar cei inițiați în cultul zamolxian. Eliade dă de înțeles, prin comparație cu lumea celtică, vecină cu cea dacică înainte de expansiunea romană, că cei care efectuau sacrificiul erau tot inițiați și cu rol sacerdotal. Istoricul Ioan Russu susține același lucru, spunând că de fapt sacrificiul era modul de a comunica cu divinitatea, efectuat de către indivizi specializați. Totodată specialiștii vorbesc și de cifra cinci, ca un simbol magico-religios. ”Mesagerii” erau sacrificați o dată la cinci ani
Istoria macabră a dacilor: femei și copii tăiați și îngropați sub case, sacrificii umane o dată la cinci ani, soții de căpetenii înjunghiate și arse pe rug () [Corola-website/Journalistic/102078_a_103370]