1,976 matches
-
întâlnesc cu o prietenă în zona Gării de Nord, să mergem să facem fotografii. Când l-am văzut pe bărbat, era întins, fără copil, iar lângă el erau una, peste alta, 8-9 cutii de Ciucaș. Lângă el era un tip cu o sacoșă galbenă și un bărbat solid, ce părea de etnie rromă. După ce am luat-o pe amica mea, am vrut să îi arăt și ei imaginea, dar cutiile dispăruseră. Am vrut să intrăm în gară și la un moment dat a
sclipici”, fotograful Octav Drăgan a surprins o imagine tulburătoare: „Copilul îl iubește mult, înseamnă că omul este un tată bun...” () [Corola-blog/BlogPost/338910_a_340239]
-
desfășoară în paralel cu noi. Spre încântarea mea, de această dată, este din nou pierdut în telefon. Când trenul încetinește lent sub scrâșnitul sigur al roților de oțel, o parte dintre pasageri se grăbesc către ieșire, lăsând în urmă geci, sacoșe, poșete și pe Neo încremenit preț de câteva minute într-o încovoiere imposibilă, DVD-Rip, pe monitorul unui HP prăfuit. Amintindu-și nostalgic de vremurile în care se fuma pe culoar, cinci tineri împart spațiul îngust și acru al intrării în
„I wanna wish you a Merry Christmas". Frânturi de viață în trenul de Moldova () [Corola-blog/BlogPost/339071_a_340400]
-
de țigări începe, se intensifică, iar în cele din urmă se pierde pe culoar într-un amalgam de chicoteli înăbușite de fum. Tot pe culoar se pierde și cel care stătea în stânga bărbatului cu telefon. Pleacă cu tot cu geacă, geantă și sacoșă. Pleacă să-și găsească liniștea pentru câteva zile. Pleacă acasă. Haldele de steril semnalizează apropierea de oraș. Urmează satul, biserica și podul. Apoi blocuri - locuri de beton în care oameni răsfirați în toată lumea se adună laolaltă, în familie. Unii sunt
„I wanna wish you a Merry Christmas". Frânturi de viață în trenul de Moldova () [Corola-blog/BlogPost/339071_a_340400]
-
și un puțin adevăr în ce spune Traian Băsescu, pentru cine are ochi să-l caute și putere să sape după el. Așa e, o parte din banii furați s-au întors către proști sub formă de pixuri, brichete și sacoșe cu un kil de făină și o sticlă de ulei. Dar ce nivel satisfăcător al ROI (return of investment), ar exclama un șef dintr-o corporație. Să investești în mici și bere ca să furi banii cu sacul încă 4 ani
Băsescu, de la „Arde-i pe corupți”, la „Grațiază-i pe corupți”: marea miză a scăpării Elenei Udrea de pușcărie () [Corola-blog/BlogPost/339228_a_340557]
-
te-au mânjit cu minciună, Ți-ai dat viața pe stradă, luptând pentru dreptate... Ridică-te, române, privește lumea "bună". Privește "pacea" noastră și-a noastră "libertate"! Ridică-te, române, să vezi indiferența, Să vezi lupta cu traiul și cu sacoșa goală! Nu mai avem rușine, avem doar aparența. Luptăm cu portofelul, s-avem ce pune-n oală. Ridică-te, române, răsfoiește ziarul, Hrănește-te cu pulpe, doar imortalizate, Clătește-ți și tu ochii și înneacă-ți amarul, Doar ai murit, române
RIDICĂ-TE, ROMÂNE! de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340836_a_342165]
-
pe veselia și pe glasurile sunând a clopoței?. Văzându-i îi trecură prin fața ochilor imaginile, chipurile copiilor săi dragi de vârsta lor. "Așa erau și ei - năstrujnici și neastâmpărați dar, parcă mai respectuoși și mai cuminți." Ținând strâns în mâini sacoșele cu cumpărături, pășea încet și apăsat pe podeaua magazinului care era oarecum alunecoasă. Îi era puțină teamă, ca nu cumva să alunece și să cadă. Dar inevitabilul s-a produs: lipsit de adrenalină și de extrogen, călcând pe o pată
IN AJUN DE SARBATORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341410_a_342739]
-
unsuroasă, a alunecat și a căzut lovindu-se rău la un genunche. "Doamne - a exclamat el - cum nu-i aci soția mea sau vreun copil de al meu să mă ajute să mă ridic și să-mi car spre casă sacoșele astea care mi-se par din ce în ce mai grele." Nu termină de rostit cuvintele că înaintea sa apăru un Moș Crăciun îmbrăcat în haine roșii de catifea, cu plete și barbă albă. Ochii săi scânteiau ca două stele, emanând bunătate și căldură
IN AJUN DE SARBATORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341410_a_342739]
-
catifea, cu plete și barbă albă. Ochii săi scânteiau ca două stele, emanând bunătate și căldură. Intinse mâna bătrânului, spunându-i: "Haide tată-moșule, ridicăte". Uimit de o astfel de apariție, bătrânul întinse mâna Mosului și se ridică. După ce-i luă sacoșele cu cumpărături, Moșul se oferii să îl conducă până acasă. Pe drum bătrânelul se tot gândea, trăgând pe furiș cu ochii spre Moșul misterios; Ce minune mai poate fi si asta?". Mergând în tăcere pe drumul spre casă, bătrânul Ion
IN AJUN DE SARBATORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341410_a_342739]
-
ploilor și vânturilor și am văzut plasa de ață verde. Lelea Anuță, sigur, își tăiase cocoșul acela care îmi sărea în cap de câte ori încercam să intru în curtea ei și pusese carnea la păstrare în” frigiderul” străzii. Era acolo și sacoșa de plastic a Mariei Lupului, i-o fi trecut supărarea pe”nu știu cine”, care voit sau nevoit încurcase pachetele și îi consumase bunătățile. Dincolo de pietrele de râu, până la marginea gardului dinspre stradă, se întindeau lăcrimioarele. Le trecuseră florile, era început de
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
același timp cu Mitiță, care se înapoie, tot îm pas alergător, fluturând fața de masă - în fapt, o bucată pătrată de folie din plastic - pentru care fusese, mai în glumă, mai în serios, apostrofat de prietenul lor mai vârstnic. Depuse sacoșa cu mâncarea lângă masa improvizată, apoi, după ce-și spălă mâinile alături de ceilalți, turnându-și reciproc, pe rând, apă dintr-un bidon vrede de plastic, purceseră cu toții la a-și etala, pe suprafața de OSB acoperită cu folia lui Mitiță
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]
-
lasă ea așa... După care, mă întreabă: „Auzi, bărbatul tău bea?”, „Bea, doamnă și el un pahar... acolo... ca tot omu’...”, i-am răspuns. „Uite, ia asta!... Știi că la mine nu bea nimeni!” și mi-a pus într-o sacoșă sticla asta, pe care a scos-o dintr-un fișet. În timp ce turuie veselă, așează pe masă două păhăruțe, deșurubează dopul, care pârâie ușor la început, semn că sticla este neîncepută, toarnă delicat lichidul gălbui, umplând unul din pahare, iar în
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]
-
camionagii cu mijlocul înfășurat în brâuri albe în care au înfipt bicele de care nu se despart o clipă, muncitori cu șepci ponosite și chipuri încruntate, vagabonzi murdari și zdrențăroși, copii ai străzii flămânzi, cu ochii după furat, gospodine cu sacoșe pline, câte un Ostap Bender îmbrăcat țipător în căutare de naivi pe care să-i îmbrobodească cu năstrușnice propuneri de afaceri, vreun țigan lăutar cu vioara sub braț sau acordeonul în spinare. Securiști deghizați trăgând cu urechea, golani care se
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
în: Ediția nr. 926 din 14 iulie 2013 Toate Articolele Autorului ... ... ......... Groapa este singurul loc unde pământul “cade” în sus. GROAPA Am crezut că înebunesc în acea zi. Încă la plecarea de acasă mi s-a pus în vedere și sacoșa în mână de către scumpa mea nevastă, să cumpăr niște pâine și ceva cartofi. Firesc, întreb : - Câtă pâine, câți cartofi ? - Ia vreo două ... . sau trei. - Trei, ce ? - Tu câte zici ? - Bucăți sau kilograme ? - Să fie proaspătă și roz. Continuarea discuției ar
GROAPA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342139_a_343468]
-
piețe, mă pregătesc într-o zi de martie decembristă ( vremea se juca cu închipuirile noastre de pregătiri pentru Crăciun), atât sufletește cât și financiar, să-mi fac rondul cotidian de cetățean căruia i-a intrat în reflex aceleași obiceiuri zilnice: sacoșa - lista - piața. Lista memorabilă de cumpărături, adică o știu din memorie cum știu data nașterii, prima zi de școală, prima iubire***, o refac pe drum desfășurând lista imaginar și socotind echilibrul dintre totalul costurilor mărfurilor și totalul meu din buzunar
CÂT DE PIAŢĂ-I PIAŢA MARE ? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342128_a_343457]
-
nu am cum să-mi derulez în minte un scenariu deoarece în fața mea a apărut PIAȚA*: hâdă - colorată, calmă - zgomotoasă, curată - pătată, scumpă - gratuită, o oală mare plină de contraste. Cred că d’asta i se spune Piața Mare. Cu sacoșa-n dinți și inima-n mână - adică invers, dar aici curajul contează - procedez și eu metodic ca piața venit la om - adică invers, dar aici curajul nu mai contează. Voi cumpăra curaj...ăă..asta...cartofi, apoi într-o pungă separat
CÂT DE PIAŢĂ-I PIAŢA MARE ? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342128_a_343457]
-
românește cu aromă de grâu, aveți? * Ta-na-na!! 3. Vânzătoarea pricepe aluzia și-mi face jocul. - Nu, n-avem! Asta e turcească și ăștia nu știe bine românește. Grâu avem doar la pachet în Turcia, spuse ea zâmbind aruncându-mi în sacoșă două pâini zdravene și bine rumenite. Măi, să fie! Să fie, zic! Metoda mea e avantajoasă. Dacă ține, ține! Bașca, distracția! La brânzeturi, nici nu am intrat bine printre brânzari, că zeci de cuțite cu cubulețe de brânză-n vârf
CÂT DE PIAŢĂ-I PIAŢA MARE ? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342128_a_343457]
-
e la fel: n-are gust. Mmmm!!...E sărată!...Mmmm !!...E prea moale!...Mmmm !!...E prea slabă!...Mmmm Jocul ăsta are până la urmă un final, drept pentru care aplic aceeași tactică punând întrebări ciudate și ies de la brânzeturi țopăind cu sacoșa plină de telemea grasă, bine scursă și ieftină. La un magazin cu preparate din carne am cerut salam de toamnă cu eticheta din vară și mi s-a adus un salam deundeva din spate. Adică, în dezordinea sosirii. Nici nu
CÂT DE PIAŢĂ-I PIAŢA MARE ? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342128_a_343457]
-
care, evident e în castronul vernil ce a căzut după frigider. Acolo este instrumentul: în maioneză. Întindeți un strat fin de maioneză pe o felie de pâine cu condiția să mergeți în parcare, să deschideți ușa autoturismului și să aduceți sacoșa cu pâine, uitată de două zile pe bancheta din spate, direct la locul dezlănțuit. Și dacă tot cotrobăiți prin mașină aduceți și cheia fixă de nouă’șpe pentru a repara ștuțul de la țeava de gaze rămas înțepenit de la lovitura cu
REŢETE CULINARE ... ILARE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342135_a_343464]
-
pereți, în cap, pe jos... Dacă aveți îndemânare prindeți un tacâm din zbor cu care veți servi desertul adus de mama-soacră ce, culmea, tocmai a intrat pe ușă. Ceartă bună! Răbdări prăjite Ingrediente: 2 kile de răbdări mai sănătoase, una sacoșă goală - poate fi chiar spartă, ½ litru apă chioară (merge și sifon, dar să fie cald), un șir de găuri de covrigi, sare pentru gust și sare în ajutor cineva, măcar din milă. Preparare: Toate ingredientele se folosesc pe rând pentru
REŢETE CULINARE ... ILARE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342135_a_343464]
-
găurile din biscuiți dar, sunt prea mici și vă pierdeți bunătate de răbdare. Înghiteți în sec de două ori, iar a treia oară dați la prăjit. Rumeniți numai partea nervoasă pentru arderea completă a foamei. Nu prăjiți toate răbdările, în sacoșa goală sunt destule. Un succes garantat al acestei rețete îl constituie cumpărarea răbdărilor direct din comerț. Asta, după ce veți vedea lista de întreținere, factura la lumină, banca și știrile-tv. Pentru apă chioară nu vă trebuie bani. E gratis prin grija
REŢETE CULINARE ... ILARE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342135_a_343464]
-
peste nouri / ca gândirea unui împărat poet. / Nu credeam să- nvăț / a muri vreodată / dar nici să mă nasc / nu credeam a mă naște vreodată («Odă în metru antic» / Cărțile sibiline, 1995 - SÎng, 323 sq.); Suavă veneai prin iarnă / cu sacoșa de cartofi / cu de mâncare / pentru o gură generală / Tu îl duceai pe a / a mic și a mare / a de mână și a de tipar / pentru un alfabet general. Tu îl duceai grăbită și înfrigurată / a ramă de lemn
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
întâmplare ne-a pus pe gânduri. Într-o altă sâmbătă când s-a dus Culina la mormânt, s-a întâlnit cu o verișoară care a pus ochii pe un cățel frumos ce se plimba în voie. L-a băgat în sacoșă și a plecat cu el acasă. A doua zi de dimineață, mama cățelului, care locuia în curtea paznicilor cimitirului, umbla prin curtea noastră căutându-și puiul. Luase urma Culinei, pentru că pe cea a cățelului o pierduse deoarece a fost băgat
PRIN ROMÂNIA ÎN VARA ANULUI 2013 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342212_a_343541]
-
a plecat cu el acasă. A doua zi de dimineață, mama cățelului, care locuia în curtea paznicilor cimitirului, umbla prin curtea noastră căutându-și puiul. Luase urma Culinei, pentru că pe cea a cățelului o pierduse deoarece a fost băgat în sacoșă. Se uita rugător în ochii noștri să-i dăm puiul. Și atunci, cum să nu te atragă acea lume în care trăirile simple și curate te cheamă cu vocea lor interioară de nestăvilit?! Mă întorc iarăși acolo unde vietuiesc în
PRIN ROMÂNIA ÎN VARA ANULUI 2013 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342212_a_343541]
-
Cine știe când se vor mai întâlni. Spera din tot sufletul ca iubita sa să poată trece de acest handicap și să-și intre în drepturile conferite de cei cinci ani de studiu absolviți, câștigându-și titlul de inginer. Cu sacoșele pline de suveniruri, s-au îndreptat spre hotel. Se apropia ora mesei protocolare și doreau să se schimbe într-o ținută mai de masă festivă. La intrarea în salonul restaurantului au fost întâmpinați de șeful de sală, care i-a
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XIII LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341933_a_343262]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > PRIETENIE Autor: Daniela Lăcrămioara Capotă Publicat în: Ediția nr. 750 din 19 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Unii își poartă singurătățile cu ambele mâini, îndesându-le în sacoșe și coborând umerii. Și ea la fel. Ar vrea să le arunce în primul tomberon, dar i s-au lipit de palme. Cineva ar trebui să găsească o soluție care să desprindă acest sentiment lipit de piele picurându-i probabil
PRIETENIE de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342327_a_343656]